PROTECTIA CONSUMATORULUI

REZUMAT

Definitie consumator: 2-3

 Consumator - persoana care cumpără pentru uzul său propriu bunuri sau serviciii oferite în
cadrul pieței libere, concurențiale.
 OG nr. 21/1992 modif. de Legea nr.11/1994 privind protecția consumatorilor definește
consumatorul ca fiind “persoana fizică care dobândește, utilizează sau consumă ca destinatar
final, produse de la agenții economici sau care beneficiază de servicii prestate de aceștia”
 OG nr. 21/1992 modif. prin OG nr.58/2000 aprobată și modif. prin Legea nr. 37/2002
republicată în 2007 redefinește conceptul de consumator astfel:”persoană fizică sau grup de
persoane fizice constituite în asociații, care cumpără, dobândește, utilizează ori consumă
produse sau servicii, în afara activității sale profesionale.

Conceptul de protecție a consumatorilor

• Un ansamblu de dispoziții, privind inițiativa publică sau privată, destinate a asigura și

ameliora continuu respectarea drepturilor consumatorilor.

• O forță generată de un sistem complex de legi, instituții, mecanisme, pârghii, capabilă de a

oferi indivizilor sau grupurilor de indivizi- consumatori de bunuri și serviciisiguranță personală și
protecția drepturilor și intereselor lor legitime, în relațiile acestora cu agenții economici, într-o
economie de piață liberă.

La baza asigurării protecției consumatorilor stau o serie de principii și anume:

Contradictorialitatea: asigurarea posibilității persoanelor aflate pe poziții divergente de a

se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu posibila încălcare a dispozițiilor privind
protecția consumatorilor.

Celeritatea procedurii de cercetare: presupune obligația autorității competente în

domeniul protecției consumatorilor de a proceda, fără întârziere, la cercetarea sesizării
consumatorilor, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate și a regulilor prevăzute de lege.

Proporționalitatea: trebuie respectat un raport corect între gravitatea sau consecințele

faptei constatate, circumstanțele săvârșirii acesteia și măsura sancționatorie aplicată

Legalitatea măsurilor propuse/dispuse: presupune că autoritățile competente nu pot

propune/dispune decât măsurile prevăzute de lege

Confidențialitatea: obligă personalul din cadrul autorităților competente de a păstra

confidențialitatea datelor, actelor, informațiilor de orice natură, prin a căror divulgare se pot aduce
prejudicii persoanelor fizice sau juridice, care sunt sau pot fi menționate în aceste informații
 Recunoașterea reciprocă: orice produs legal fabricat sau comercializat într-un stat UE sau
în Turcia ori fabricat în mod legal într-un alt stat aparținând Spațiului Economic European este admis
pe teritoriul României, dacă oferă un grad echivalent de protecție cu cel impus de normele române.

Definitii consumatorism-consumerism:

 Consumerism (engl. consumer= consumator)- mișcare de mase care își propune apărarea
intereselor consumatorului față de abuzurile societății de consum, precum și îmbunătățirea
calității vieții cetățenilor
 Echivalent în lb.română- consumatorism- curentul care încearcă să crească drepturile și
puterea consumatorilor în raport cu entitățile sau “o mișcare socială care caută să crească
drepturile și puterile celui care cumpără în raport cu cel care vinde” (Philip Kotler).

Tipuri de consumatori:

A: • Consumatorul individual:
- are nevoile, trebuințele și preferințele sale;
- este un utilizator final reprezentând publicul cel mai important din cadrul pieței;
• Consumatorul colectiv:
- orice consumator individual face parte dintr-o anumită gospodărie sau familie;
- cumpărăturile efectuate sunt determinate de nevoile și dorințele întregii familii.
• Organizațiile, unitățile și instituțiile:
- achiziționează bunuri și servicii pentru propriile lor nevoi;
- decizia de cumpărare se ia de către persoane sau structuri special desemnate
(ex.Serviciul Achiziții)

B: Nu toți consumatorii acordă importanță acestui aspect. Din acest punct de vedere se pot
contura anumite profile pentru diverse tipuri de consumatori:
- consumatorul pe deplin informat, care prelucrează informațiile existente și astfel poate lua decizia
optimă în alegerea produselor;
- consumatorul care caută să se informeze, care citește etichete, ghiduri, studiază contractele, etc
luând decizia de cumpărare în consecință de cele aflate;
- consumatorul pasiv- privește sumar diversele reclame care-l solicită, bazându-și decizia pe simpla
impresie pe care i-au lăsat-o acestea;
- consumatorul care cumpără ce găsește fără a răspunde unei necesități imediate, profitând de
niște oferte speciale, nefiind sigur dacă această șansă se va mai repeta;
- consumatorul irațional- ia decizii de cumpărare pe baza impulsului de moment, negândindu-se să-și
facă o listă de cumpărături;
- consumatorul care nu alege- motivul principal în actul de consum îl constituie necesitatea, situație
determinată de nivelul extrem de redus al resurselor disponibile pentru consum.

În funcție de modul cum reacționează consumatorii când sunt puși în fața unor probleme
specifice:
- consumatorul activ- își cunoaște drepturile, dând în judecată, atunci când sunt nedreptăți, firma
care i-a cauzat,probleme;
- consumatorul care face reclamații- depunându-le la autorități și așteptând ca aceștia să-i facă
dreptate;
- consumatorul pasiv- care îl privește pe agentul economic ca pe un stăpân, așteptând ca acesta să-i
rezolve problemela printr-un gest de bunăvoință.

Dacă se folosește drept criteriu de departajare resursele financiare pe care le au la dispoziție:

-consumatori bogați
-consumatori din clasa de mijloc
- consumatori cu venituri mici

• Alte tipuri de consumatori:

- femeile: sunt cele care fac majoritatea cumpărăturilor casei
- tinerii: cea mai vulnerabilă categorie de consumatori deoarece sunt ușor de amăgit și înclinați spre
decizii iraționale, bazate numai pe entuziasm de moment, pe emoții, urmând adesea formule dictate
de modă.

Necesitatea protecției consumatorilor

 Cauze: există în plan economic, informațional, juridic și al reprezentării intereselor o

disproporție evidentă de forță, între un consumator, mai ales ca persoană fizică și organizațiile
economice cu care acesta ar putea ajunge într-un conflict de interese:
 În plan economic: resursele consumatorului sunt mai reduse decât cele de care dispune agentul
economic
 În plan informațional: întotdeauna agentul economic cunoaște mai multe despre produsul sau
decât consumatorul
 În plan juridic: agentul economic cunoaște mai bine legile care guvernează relațiile comerciale,
beneficiază de ajutorul consilierilor juridici pe când consumatorul poate că ignoră chiar și existența
unor legi care îl apără prin prevederile lor;
 În planul reprezentării intereselor: producătorii sunt foarte bine reprezentați atât prin organizații
patronale, profesionale și comerciale, cât și prin influența pe lângă autorități

• Necesitatea unei protecții a intereselor consumatorilor a apărut datorită multiplicării practicilor

abuzive în domeniul concurenței, precum și a folosirii unor forme agresive sau șocante de vânzare
care echivalează cu o presiune exercitată asupra consumatorului
• În contextul liberalizării internaționale a comerțului se diminuează restricțiile de tot felul puse în
calea liberei circulații a mărfurilor.
• Există o serie de considerații ce țin de domeniul social care influențează puternic acțiunile ce
privesc politica și drepturile consumatorilor, la toate nivelurile:
- drepturile fundamentale ale consumatorilor, care nu se limitează doar la protecția intereselor lor
economice;
- garantarea unui nivel minim de protecție a consumatorilor de la care nu se admite nicio derogare;
- promovarea inițiativelor necesare educării, reprezentării și despăgubirii consumatorilor.
• Aceste cauze și eșecuri pe care le generează sunt și mai accentuate în economiile de tranziție
datorită unor factori :
 Impactul unor produse periculoase sau contrafăcute
 Existența unor monopoluri numeroase ceea ce conduce la speculații frecvente în domeniul
prețurilor
 Acoperirea slabă a protecției consumatorului de către sistemul juridic concomitent cu
existența unor mijloace și resurse limitate pentru aplicarea legilor de către autorități
 Absența sau prezența scăzută a unor sisteme colective de informare a consumatorilor prin
contrast cu abundența reclamelor;
 Slaba sau totala nepregătire a consumatorilor;
 Lipsa unor coordonări eficace între autoritățile competente de control.

• Această situație impune necesitatea unor măsuri corective prin care să se remedieze eșecurile
pieței pentru a da posibilitatea consumatorilor să joace un rol eficace:
 Formularea unor reguli împotriva concurenței neloiale;
 Interzicerea reclamelor înșelătoare;
 Etichetarea produselor și indicarea prețurilor;
 Amplificarea volumului informațiilor referitoare la caracteristicile de siguranță ale
produselor și serviciilor;
 Consolidarea instrumentelor consurențiale și informaționale, etc.

• Politica de protecție a consumatorilor nu trebuie privită și percepută ca un simplu efect auxiliar al

aplicării politicii economice bazate pe concurență și schimbul liber de mărfuri.

Principiile directoare ale protecției consumatorilor

- Elaborate de Departamentul pentru Afaceri Economice Internaționale al ONU și adoptate de

Adunarea generală prin Rezoluția nr. 39/248 din 9 aprilie 1985
Siguranță în consum
Promovarea și protecția intereselor economice ale consumatorilor
Adoptarea de standarde pentru siguranța și calitatea bunurilor de consum și serviciilor
Posibilități de desfacere pentru bunuri de consum și servicii esențiale
Măsuri care să permită consumatorilor să obțină compensații
Programe de educare și informare
Promovarea consumului sustenabil
Măsuri privind domenii specifice (alimente, apă și produse farmaceutice)

• Principalele obiective asupra cărora ar trebui să-și concentreze eforturile fiecare țară sunt:

Facilitarea producerii și distribuirii de produse corespunzătoare nevoilor și cerințelor

consumatorilor;
Încurajarea unor niveluri ridicate ale eticii celor angajați în producerea și distribuirea
bunurilor de consum și serviciilor către consumatori;
 Asigurarea ținerii sub control, prin intermediul organizațiilor naționale și internaționale, a
practicilor comerciale abuzive care afectează consumatorii;
Promovarea unor cooperări internaționale în domeniul protecției consumatorilor;
Încurajarea dezvoltării condițiilor de piață care să asigure consumatorilor o gamă largă de
produse și la preţuri avantajoase acestora.

• Principiile directoare pentru protecția consumatorilor se referă la următoarele aspecte:

a) Siguranța de consum- bunurile achiziționate pentru consum în condiții normale să nu
reprezinte un pericol pentru sănătatea consumatorilor.
b) Promovarea intereselor economice ale consumatorilor pentra ca aceștia să obțină un
beneficiu optim utilizând resursele economice de care dispun;
c) Adoptarea de standarde care să impună asigurarea calității bunurilor de consum;
d) Distribuția bunurilor de primă necesitate
e) Compensarea daunelor suferite de consumatori
f) Educarea și informarea consumatorilor
g) Promovarea consumului sustenabil
h) Realizarea de programe pentru domenii speciale.

Drepturile fundamentale ale consumatorilor

Dreptul la satisfacerea necesităților fundamentale - Presupune accesul la bunuri şi servicii

esenţiale cum sunt: alimente suficiente şi corespunzătoare, îmbrăcăminte, locuinţe, îngrijirea
sănătăţii, învăţământ şi cultură.

Dreptul la libera alegere a produselor - Libertatea consumatorului de a alege produsele pe care le

apreciază ca fiind cele mai potrivite pentru satisfacerea nevoilor lui de consum sau a gusturilor
proprii din punct de vedere al: Calităţii şi durabilităţii, Sferei de folosinţă, gamei de utilităţi, Preţului,
Aspectului, coloristicii şi designului, Mărcii produsului, respectiv producătorul, Experienţei şi
obişnuinţei, acumulate în timp, a tradiţiei în utilizarea unui produs

Dreptul la protecția sănătății și securității - Produsele trebuie :

 Să aibă în dotare toate cele necesare care să asigure protejarea consumatorului, astfel încât
să nu-i primejduiască securitatea, sănătatea sau chiar viaţa
 Să fie prevăzute cu instrucţiuni clare şi uşor de înţeles privind utilizarea, păstrarea şi
depozitarea
 Să aibă clar şi la vedere specificate termenele de garanţie şi valabilitate
 Să nu afecteze în timpul folosirii lor, mediul înconjurător, care la rândul lui îl poate afecta pe
consumator

Dreptul la informare și educare

 Elementele principale care definesc calitatea comercială a produsului (design, culoare, mod
de prezentare, ambalaj)
  Elementele principale care alcătuiesc calitatea funcţională a produselor ce urmează a fi
achiziţionatem(siguranţa şi mentenabilitatea funcţionării)
 Elementele principale ce caracterizează calitatea tehnică (parametrii tehnici)
 Consumatorii au dreptul de a fi educaţi cum să utilizeze şi să întreţină eventualele bunuri pe
care le-au achiziţionat

Dreptul la protecția intereselor economice;

 Asigurarea libertăţii de decizie la achiziţionarea produselor fără a li se impune clauze ce pot

favoriza folosirea unor practici abuzive
 Exonerarea de plata produselor care nu au fost solicitate şi acceptate
 Despăgubirea pentru daunele provocate de produsele care nu corespund exigenţelor sau
clauzelor stipulate în contracte
 Asigurarea service-ului şi a pieselor de schimb pe toată durata medie de utilizare a
produsului, stabilită în documentele tehnice normative sau declarată de producător sau
convenită de acesta cu consumatorului
 Plata preţului stabilit în prealabil, cu exactitate, majoritatea nefiind posibilă decât cu acordul
consumatorului

Dreptul la compensare;

 Remedierea sau înlocuirea gratuită a produselor achiziţionate precum şi acordarea de

despăgubiri pentru pagubele suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul
termenului de garanţie
 Înlocuirea produselor alimentare, farmaceutice şi cosmetice care prezintă abateri faţă de
caracteristicile calitative prescrise precum şi a produselor la care durata de nefuncţionare
cauzată de deficienţele apărute în cadrul termenului de garanţie depăşeşte 10% din acest
termen

Dreptul la asociere și reprezentare.

 Prin asigur area reglementărilor de resort în plan instituţional

 Prin crearea instituţiilor ce urmăresc respectarea prevederilor legale în domeniul şi în plan
social
 Prin manifestarea concretă a disponibilităţii de dialog cu reprezentanţii societăţii civile

15 martie 1962- Carta drepturilor consumatorilor și asupra protecței intereselor consumatorilor-

patru drepturi fundamentale ale consumatorilor:

1. dreptul la securitate (siguranță)

 Asigurarea ținerii sub control, prin intermediul tuturor organizațiilor naționale și
internaționale, a practicilor comerciale abuzive care afectează consumatorii;
 Protecția consumatorilor față de pericolele ce afectează sănătatea ți siguranța lor;
 Promovarea și protecția intereselor economice ale consumatorilor;
  Asigurarea posibilității unei despăgubiri efective a consumatorilor, în cazul ivirii unor
daune generate deserviciile achiziționate în cadrul pieței;
 Obligarea statului de a asigura o poziție dominantă a consumatorului pe piață,
poziție garantată prin legi sau alte acte normative specifice, prin programe de
protecție a consumatorilor alcătuite de diversele sale instituții;

2. dreptul la informare
 ransparența pieței, ca una din condițiile de funcționare a mecanismului de piață,
implică o bună informare a consumatorului, în calitatea sa de cumpărător potențial;
 Informarea consumatorilor constituie unul din obiectivele de bază ale programelor
de protecție socială;
 Există 4 mari categorii de elemente:
Informații asupra produselor prezentate în cadrul pieței
Informații asupra pieței
Informații referitoare la circuitele de distibuție
Informații asupra propriilor nevoi
 În cadrul pieței, informarea consumatorilor se asigură prin intermediul:

Publicității - Publicitatea are menirea de a asigura cunoașterea existenței

diferitelor produse și a sortimentelor acestora, axându-se în
special pe comunicarea noutăților, a diferitelor sisteme de
ambalare, dozare și condiționare, precum și a sistemului de
prețuri;

Sistemului de etichetare - Etichetarea este destinată să permită cunoașterea

mărcii, a naturii produselor, greutății, prețului, datei limită a conumului și a
modalităților de folosire, etc.

3. dreptul de a fi ascultat (auzit)

 Crearea unui dispozitiv juridic și administrativ complex în constantă evoluție, fondat
pe:
o Progresele industiale și comerciale
o Raporturile de forțe politice și economice
 Antrenarea prin organe de specialitate ale statelor în desfășurarea unei intense
activități legislative și administrative cu privire la politica de consum și protecția
consumatorilorcare cunoaște următoarele orientări:
 Legislativ: acte normative care să asigure punerea la dispoziția consumatorilor a unor
produse cât mai adecvate pentru consum care să garanteze securitatea fizică și
morală a consumatorului în procesul de utilizare precum și o bună informare a pieței.
 Judiciar:
o protecția judiciară a consumatorilor în procesul de cumpărare;
o Întărirea poziției față de vânzători;
o Înlăturarea posibilităților de comercializare a unor produse inferioare și de
promovare a unor practici comerciale neloiale;
 o Creșterea accesibilității consumatorilor față de justiție și valorificarea
drepturilor de care dispun prin apelarea la instanțe tradiționale, civile și
administrative;

4. dreptul de a alege produse și servicii.

Organizația Internațională a Uniunii de Consumatori declară această zi Ziua mondială a

drepturilor consumatorilor.

Organizații implicate în protecția consumatorilor la nivel internațional

Organizația Internațională a Consumatorilor (CI)

Trei direcții principale:

- Reprezentarea consumatorilor în cadrul unor organizații internaționale;
- Structurarea mișcării internaționale a consumatorilor
- Promovarea cobaborării între organizațiile membre

Principiul de bază- orice consumator are dreptul, între altele, la o justă reparare a diferitelor
pagube generate de achiziționarea sau consumarea anumitor produse, printr-un sistem de proceduri
rapide, simple, eficace și puțin costisitoare

Comitetul pentru Protecția Consumatorilor din cadrul Organizației Internaționale

de Standardizare (COPOLCO)
Alte organizații internaționale ale consumatorilor:
 Dialogul Transatlantic al Consumatorilor (Transatlantic Consumer Dialogue- TDCA)
 Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România asigură reprezentarea
consumatorilor români în cadrul organizației Dialogul Transatlantic al
Consumatorilor.
 Organizația internațională a conumatorilor pentru cercetare și testare (International
Consumer Research & Testing - ICRT)
 Rețeaua internațională de protecție a consumatorilor și de asigurare a respectării
normelor (International Protection and Enforcement NetworkICPEN)
 Asociația internațională a organizațiilor de consumatori pe probleme alimentare
(International Association of Consumer Food Organization- IACFO)
 Cadrul instituțional al protecției consumatorilor în Uniunea Europeană
Controlul- componenta de bază a activității desfășurate de comisariatele
regionale/județene pentru protecția consumatorilor

Activitatea de control a personalului care exercită atribuții în acest domeniu are drept scop
apărarea drepturilor consumatorilor, prin:
 Crearea unui înalt nivel de protecție a consumatorilor prin acțiunile de supraveghere
a pieței și de verificare a modului de respectare a prevederilor legale din domeniul
protecției consumatorilor;
 Stabilirea modului în care operatorul economic respectă obligațiile ce-i revin potrivit
legislației din domeniul protecției consumatorului;
 Conștientizarea și sensibilizarea personalului operatorului economic controlat prin
prezentarea riscurilor induse de nerespectarea prevederilor legale;
 Dispunerea măsurilor adecvate, în vederea restabilirii legalității și evaluarea
impactului și a eficienței măsurilor luate anterior.

Stabilirea obiectivelor de control:

 Reprezintă o fază importantă în activitatea desfășurată pentru supravegherea
calității produselor și serviciilor pe piață, precum și la producători, importatori, în
depozite și în birouri vamale, pentru prevenirea și combaterea unor fapte care pot
afecta sănătatea, viața, securitatea și interesele economice ale consumatorilor;
 Pentru stabilirea obiectivelor se va ține seama de informațiile rezultate din acțiunile
proprii de control, precum și de cele primite de la consumatori, direct sau prin
asociațiile pentru protecția consumatorilor, de semnalele apărute în mass-media;
 Pentru stabilirea obiectivelor de control un rol important îl au membrii Consiliilor
Consultative Județene pentru Protecția Consumatorilorreprezentanți ai unor
organisme importante cu atribuții în domeniul protecției consumatorilor.

Activitatea de control trebuie să fie orientată spre:

 Evidențierea și aducerea la cunoștința personalului care reprezintă operatorul
economic controlat a abaterilor și faptelor care au generat încălcarea
reglementărilor legale în domeniul protecției consumatorilor și a consecințelor
produse de această încălcare;
 Determinarea personalului care exercită funcții de conducere la nivelul operatorilor
economici să își însușească și să respecte normele legale în domeniul protecției
consumatorilor;
 Cunoașterea dinamicii și a gradului de repetabilitate al acelorași fapte care
contravin normelor legale, în vederea stabilirii periodicității intervențiilor pentru
înlăturarea deficiențelor;
 Deținerea și legalitatea documentelor de autorizare în baza cărora operatorul
economic își desfășoară activitatea;
  Identificarea neconformităților produselor și serviciilor cu impact asupra
consumatorilor și dispunerea măsurilor corective pentru limitarea consecințelor
acestora;
 Evaluarea rezultatelor verificării unor sesizări și reclamații care evidențiază încălcări
ale prevederilor legale;
 Verificarea modului în care operatorii economici au îndeplinit măsurile dispuse în
actele de control;
 Soluționarea termenului legal a sesizărilor și reclamațiilor din domeniul protecției
consumatorilor.

Obiectivele activității de control:

 Controale tematice complexe, inițiate la nivelul Comisariatului Regional pentru Protecția

Consumatorilor și Consiliului Consultativ pentru Protecția Consumatorilor cuprinse în
programe trimestriale și semestriale;
 Controale tematice desfășurate la nivelul județului din inițiativa proprie a Comisariatului
Județean pentru Protecția Consumatorilor sau dispuse de organele locale;
 Acțiuni de control în puncte de frontieră sau în birouri vamale pentru supravegherea
produselor importate;
 Inspecții periodice și inopinante pentru supravegherea pe piață a calității produselor și
serviciilor;
 Coordonarea activității birourilor permanente de control, organizate în principalele piețe
agroalimentare;
 Acțiuni de control asupra activității agenților economici având drept scop respectarea
standardelor obligatorii privind protecția vieții, sănătății sau securității consumatorilor, precum
și a drepturilor și intereselor legitime ale acestora;
 Acțiuni pentru cercetarea sesizărilor și reclamațiilor primite din partea consumatorilor;
 Acțiuni desfășurate pentru verificarea modului în care agenții economici au realizat măsurile
stabilite prin Procesele Verbale de constatare-contravenție.

ETAPELE ACTIVITATII DE CONTROL

1. PLANIFICAREA ACȚIUNILOR DE CONTROL

La nivelul Comisariatelor Județene se va elabora un program trimestrial de activitate care va

cuprinde obiectivele activității de control recum și alte acțiuni ce derivă din dispozițiile legale în
vigoare privind protecția consumatorilor.Este utilă și o defalcare lunară sau chiar săptămânală a
sarcinilor din programul trimestrial.
Planificarea acțiunilor de control se va face ținând cont de:
Importanța și complexitatea acțiunii;
Sincronizarea acțiunilor de control cu cele ale altor organe ale administrației publice
locale;
Dispersia agenților economici și a localităților pe raza teritorială a județului;
 Potențialul uman și material de care dispune Comisariatul Județean respectiv și încărcarea
echilibrată a comisarilor.

• Controalele planificate trebuie să asigure acoperirea corespunzătore a celor trei domenii de

supraveghere:
Bunuri alimentare
Bunuri nealimentare
Servici.
• Ponderea controalelor în domeniul bunurilor alimentare trebuie să fie preponderentă, respectiv
55-58%.

Atunci când se impune extinderea controalelor la producători, importatori sau engrosiști,

planificarea lor trebuie să se facă cu prioritate dacă produsele/serviciile, depistate cu deficiențe
de referă la:
- Vătămarea sănătății sau vieții consumatorilor, confirmată prin documente oficiale emise
de instituții sau organe de specialitate;
- Un pericol evident pentru viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor;
- Falsificarea sau substituirea de produse;
- Neasigurarea “service”-ului și pieselor de schimb necesare întreținerii bunurilor de
folosință îndelungată pe durata medie de utilizare;
- Lipsa certificatelor de conformitate cu standardele obligatorii referitoare la protecția vieții,
sănătății și securității consumatorilor.
• Se vor nominaliza echipele de control, termenele de finalizare a acțiunilor și modul de valorificare a
constatărilor.

2. PREGĂTIREA ACȚIUNILOR DE CONTROL

Documentarea echipei de comisari pentru cunoașterea și însușirea cadrului legislativ necesar
desfășurării acțiunii și, după caz, a standardelor obligatorii specifice produselor sau serviciilor care
fac obiectul acțiunii de control, a tematicilor și procedurilor specifice;
Întocmirea unei tematici pentru acțiunile stabilite pe plan local;
Culegerea informațiilor cu privire la agenții economici ce urmează a fi controlați;
Stabilirea modului de colaborare cu celelalte organe ale administrației publice cu atribuții
specifice în domeniul protecției consumatorilor;
Analizarea fișelor de sesizări și reclamații ale consumatorilor;
Stabilirea detaliilor privind modul de deplasare la agenții economici;
Pregătirea materialelor necesare desfășurării acțiunilor de control, verificându-se dacă comisarii
au asupra lor:
- documentul de identitate;
- legitimația de serviciu vizată la zi;
- ecusonul de inspecție;
- ștampila de comisar;
- formularele tipizate de Procese Verbale;
- pungi de plastic și sigilii pentru prelevări probe;
- fișa de sesizare/reclamație;
- acte normative, standarde, proceduri, etc.
Toate informațiile privins stabilirea obiectivelor, programarea acestora și pregătirea propriu-zisă
a acțiunilor de control sunt strict confidențiale, atât pentru corpul de comisari cât și pentru
ceilalți angajați ai Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor.

3. DESFĂȘURAREA ACȚIUNILOR DE CONTROL

Etape:
 Prezentarea legitimației/delegației de serviciu de către fiecare membru al echipei de control
unui angajat al operatorului economic și comunicarea informațiilor referitoare la echipa de
control, temeiul legal si obiectivele abute in vedere, repartizarea membrilor echipei;
 Controlul propriu-zis: verificarea concretă a existenței conformității produselor și serviciilor,
pe bază de documente, observare și raționament sau, după caz, pe baza rezultatelor
analizelor de laborator a eșantioanelor prelevate;
 Finalizarea acțiunii de control: constatări concrete ale faptelor în legătură cu fiecare din
obiectivele avute în vedere, însoțite de dispuneri de măsuri (oprirea definitivă a
comercializării și retragerea din circuitul comercial, distrugerea produselor, oprirea
temporară a prestării serviciilor, importului, fabricației și comercializării produselor);
 Prezentarea constatărilor, concluziilor și a măsurilor preconizate, reprezentantului
operatorului economic controlat, avându-se în vedere și punctul de vedere și argumentele
acestuia.
 Întocmirea actului de control: descrierea faptelor săvârșite de operatorul economic, măsurile
dispuse, sancțiunile contravenționale și însușirea conținutului de către fiecare din membrii
echipei de control;
 Prezentarea, pentru luarea la cunoștință, a conținutului actului de control, de către
reprezentantul operatorului economic și pentru asigurarea îndeplinirii măsurilor dispuse.
 În situația în care controlul se desfățoară în paralel cu vânzarea produselor, echipa de
inspecție nu va comenta și nu va face publice constatările în fața consumatorilor

4. DOCUMENTELE ÎNCHEIATE LA FINALIZAREA ACȚIUNILOR DE CONTROL

Proces Verbal de Constatare a Contravenției;
Nota de Constatare;
Proces Verbal de Prelevare;
Eticheta pentru Mostră;
Proces Verbal de Distrugere;
Invitație scrisă pentru prezentarea operatorului economic la sediul Comisariatului
Județean pentru Protecția Consumatorilor;
Decizia de închidere temporară/definitivă a unităților;
Înștiințarea de plată a operatorului economic de a achita amenda în termen de 15
zile de la încheierea și luarea la cunoștință a Procesului Verbal;
Adresa către Administrația Financiară pentru executarea silită a operatorului
economic care nu a achitat amenda.
- Documentele încheiate cu ocazia controalelor efectuate de comisari, vor fi analizate de
Comisariatul Județean, care va propune sau va lua măsurile de valorificare a constatărilor.
 Etichetarea produselor-
principala sursă de informare a consumatorilor

Definiții:
 Orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conține elemente de
identificare a produsului și care însoțește produsul sau este aderent la ambalajul acestuia.
 Conform articol 2 din HG 106/2002: orice material scris, imprimat, litografiat sau ilustrat,
care conține informații despre produs și care însoțește produsul la vânzare.

Clasificare
 Etichetarea alimentelor preambalate (HG 106/2002 privind etichetarea alimentelor)
 Etichetarea alimentelor nepreambalate
 Etichetarea nutrițională
 Etichetarea ecologică a alimentelor.

În conformitate cu Reg 1169/2011, emis de Parlamentul și Consiliului European, privind

furnizarea de informații referitoare la alimente consumatorilor din UE, eticheta trebuie să conțină o
serie de mențiuni obligatorii, care pot fi încadrate în următoarele categorii:
 Informații privind identitatea, compoziția și proprietățile produsului alimentar;
 Informații cu privire la protecția sănătății consumatorilor și siguranța în consum a produsului
alimentar;(compoziție, durabilitate, depozitarea și utilizarea în condiții de siguranță, impactul
asupra sănătății, riscurile și consecințele legate de consumul unui aliment).
 Informații privind caracteristicile nutriționale (astfel încât să permită consumatorilor, în
special celor cu nevoi nutriționale speciale, să aleagă în cunoștință de cauză.

Rolul etichetei- de a informa consumatorii în mod complet, precis și corect asupra

caracteristicilor esențiale ale produselor, astfel încât aceștia să fie în măsură a le utiliza, în deplină
siguranță și fără a le fi afectate interesele economice.
Eticheta oferă:
 informații despre identitatea producătorului: adresa acestuia, a importatorului precum și
distribuitorului
 denumirea produsului;
 Informații referitoare la siguranța consumatorilor: termen de valabilitate, atenționări
speciale, contraindicații, ingrediente folosite, condiții de păstrare, etc.
 Informații cu privire la protecția intereselor economice ale consumatorilor: preț, cantitate,
calitate, etc.

Conform EU No. 1169/2011, cap. 3, art 7 Informațiile înscrise pe etichetă nu trebuie să inducă în
eroare consumatorii în achiziționarea alementelor, în special:
 în ceea ce privește caracteristicile, natura, identitatea, proprietățile, compoziția, cantitatea,
durabilitatea, țara de origine sau locul de proveniență, metoda de fabricație sau de producție;
 prin atribuirea de efecte sau proprietăți alimentelor pe care acestea nu le posedă;
 prin sugerarea faptului că alimentele dețin caracteristici speciale (în particular prin
accentuarea prezenței sau absenței anumitor ingrediente și/sau nutrienți);
 prin sugerarea, cu ajutorul descrierii sau reprezentării vizuale, a prezenței unui ingredient
special, în timp de în realitatea, un component natural prezent în produs sau un
ingredient utilizat în mod normal a fost înlocuit cu un alt component/ingredient.
 Informațiile înscrise pe eticheta alimentelor trebuie să fie precise, clare și ușor de înțeles pentru
consumator.

În lista mențiunilor obligatorii pentru etichetarea alimentelor trebuie să fie cuprinse următoarele:
1. Denumirea sub care este vândut alimentul- natura, gen, sort și starea produsului
2. Lista ingredientelor- menționate pe etichetă, în ordinea descrescătoare a cantității
componentelor produsului. În lista ingredientelor trebuie să fie înscriși și aditivii alimentari
3. Orice ingredient sau substanță care ar putea să provoace alergii sau intoleranță
4. Cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente accentuate la etichetare
prin desene, cuvinte (sau care sunt incluse în denumirea nproduselor)- se specifică prin
exprimare procentuală în lista ingredientelor
5. Cantitatea netă pentru alimentele preambalate- în cazul alimentelor solide livrate în mediu
lichid, se indică pe etichetă și masa netă a componentei solide
6. Data durabilității minimale- trebuie înscrisă de producător și reprezintă data până la care
produsul își păstrează caracteristicile speficice, în condiții de depozitare corespunzătoare. Data
va fi precedată de mențiunea ”A se consuma, de preferință, înainte de....„ sau „A se consum, de
preferință, până la sfârșitul......”.Pentru produsele cu un grad ridicat de perisabilitate data
durabilității minimale este înlocuită de data limită de consum, fiind precedată de mențiunea
”expiră la data de....„;
7. Condițiile speciale de depozitare și/sau de utilizare- atunci când acestea necesută indicații
speciale;
8.Denumirea sau denumirea comercială și sediul producătorului/ambalatorului/distribuitorului
sau numele și sediul importatorului (în cazul produselor din import);
9. Locul de origine sau de proveniență a alimentului (regiune, țara, etc. prin imagine, steag sau o
trimitere la un loc anume);
10. Instrucțiuni de utilizare- se menționează atunci când lipsa acestora poate determina o
utilizare necorespunzătoare a alimentelor;
11. Concentrația alcoolică- se înscrie pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2% în
volum;
12. Informații nutriționale- referitoare la valoarea energetică și cantitatea de grăsimi totale,
grăsimi saturate, carbohidrați, zaharuri, proteine și sare.
 HACCP
(Hazard Analysis Critical Control Point

Producerea, ambalarea, transportul, depozitarea şi comercializarea produselor alimentare

reprezintă procese cu un grad de risc pentru sănătatea fiecărui consumator.
HACCP este un sistem al siguranţei alimentare recunoscut la nivel internaţional, bazat pe
o analiză sistematică şi preventivă a procesului de producţie, ce dovedeşte că riscurile legate de
siguranţa produselor alimentare sunt identificate, evaluate şi ţinute sub control.
HACCP presupune identificarea riscurilor, controlul şi monitorizarea punctelor critice ale
proceselor unde ar putea fi compromisă calitatea produselor alimentare

În România, organizaţiile îşi pot certifica Sistemul de Management HACCP după următoarele trei
standarde de referinţă:
– Codex Alimentarius – reguli generale şi specifice privind bunele practici de igienă – GHP – şi
producţie – GMP – pentru organizaţiile ce procesează, transportă, depozitează sau comercializează
produse alimentare;
– DS 3027E:2002 – document care introduce toate regulile din Codex Alimentarius într-un sistem ce
poate fi documentat şi ale cărui performanţe pot fi evaluate;
– ISO 22000: 2005 – primul standard internaţional de certificare a sistemului HACCP;
HACCP se bazeaza in primul rand pe un sistem de actiuni preventive, in acest sistem fiind
incluse aprovizionarea, receptia, depozitarea, productia si livrarea.
Actiunea corectiva: masura ce trebuie luata atunci cand sunt indicii care evidentiaza o tendinta de
pierdere a controlului in punctele critice de control (cand apare o deviatie).

Funcțiile metodei HACCP

-Analiza pericolelor;
-Identificarea punctelor critice;
-Supravegherea execuției;
-Evaluarea performanțelor (verificarea eficacității sistemului).

Principiile de bază ale sistemului HACCP

 Principiul 1 - Realizarea analizei riscurilor potentiale ;
 Principiul 2 – Determinarea punctelor critice de control (PCC);
 Principiul 3 - Stabilirea limitelor critice
 Principul 4 - Stabilirea unui sistem de monitorizare in PCC
 Principiul 5 – Stabilirea actiunilor corective pentru situatiile in care monitorizarea indica
faptul ca un PCC nu este sub control;
 Principiul 6 – Stabilirea procesurilor de verificare pentru confirmarea faptului ca sistemul
HACCP functioneaza efectiv;
  Pricipiul 7- Stabilirea unui sistem de documente specifice pentru toate procedurile si
inregistrarile in conformitate cu principiile anterioare si aplicarea lor in practica .

+ De printat primele 3 articole din Hotarare nr. 700/2012 (pag 1-3)