Cuprins

Introducere................................................................................................................2
1. Noțiuni de bază în domeniul protecției consumatorilor.....................................3
2. Drepturile consumatorilor..................................................................................4
2.1 Dreptul de a fi informat..............................................................................5
2.2 Dreptul la protecția drepturilor sale de către stat...................................6
2.3 Dreptul consumatorilor la repararea prejudiciilor cauzate de
achiziţionarea de mărfuri şi servicii necalitative...............................................7
2.4 Dreptul consumatorilor la produse inofensive pentru viaţa, sanatatea
și securitatea sa.....................................................................................................9
2.5 Dreptul consumatorilor la asociere în organizaţii pentru protecţia
drepturilor consumatorilor...............................................................................10
Concluzie.................................................................................................................12
Bibliografie..............................................................................................................13

1
Introducere
Pe întreaga perioadă de dezvoltare a omenirii sau dezvoltar multiple
domenii. Progresul tehnic, extinderea pieții de desfacere, progresul economic, au
dus la progresarea și modificarea relațiilor dintre vînzător-client.
Necesitatea și prezența comerțului s-a făcut necesară încă din momentul în
care oamenii au început să comunice între ei. Dacă la început oamenii se
mulțumeau de ceea ce aveau, cu timpul datorită creșterii și dezvoltării societății
nevoile oamenilor au crescut și ei au început să-și satisfacă toate cerințele sale cu
ajutorul schimbului. În cazul în care aveai nevoie de un produs puteai face schimb
cu altă persoană care întreține produsul dat , iar ea obținea produsul pe care îi
propuneai ei.
Această modalitate de desfășurare a comerțului era una destul de reușită.
Totuși cu timpul ea trebuie să fie modificată sau încoluită în totalmente. La ziua de
azi avem o altă sistemă de obținere a bunurilor, și anume prin procurarea acestora.
Datorită faptului că societatea contemporană cere o piață destul de largă, cu un
asortiment de produse foarte variat agenții economici trebuie să se conformeze
acestor cerințe. Însă pot apărea situații cînd agenții economici se folosesc în mod
fraudulos de acestea preferințe ale consumatorilor și întroduc pe piața de desfacere
unele produse sau servicii ce nu corespuns standartelor preconizate. În astfel de
situații fiecare dintre noi în calitatea de consummator trebuie să cunoască ce
drepturi are și unde poate să se adreseze pentru a trage la răspundere agentul
economic sau prestarorul.
În continuare vom aminti unele dintre drepturile de bază ale consumatorilor
reglementate în legea privind protecția consumatorilor, codul civil și alte surse de
informare.

2
 1. Noțiuni de bază în domeniul protecției consumatorilor.

Domeniul protecției consumatorilor în prezent a atins apogeul necesităţii de

perfecţionare a reglementărilor juridice în temeiul importanţei create de factorii
obiectivi. Considerăm necesară examinarea principalelor noţiuni ce ţin de
consumator şi pe care acesta este obligat  sau e bine să le cunoască pentru
asigurarea creării şi funcţionării unui sistem de protecţie a consumatorului.
Noțiunile pe care fiecare dintre noi trebuie să le cunoască sunt noțiunea de
consumator, ce este un produs și ce fel de calitate trebuie să aibă produsul dat ca
consumatorii să beneficieze într-o plină măsură de acest produs .

Astfel, Legea nr.105 din 13.03.2003 privind protecția consumatorilor

reglementează toate acestea noțiuni și nu numai, care ne ajuta la înțelegerea mai
profunda a ceea ce ține de domeniul protecției consumatorilor.

consumator - orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să

procure ori care comandă, procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi
nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională.

Pe lîngă faptul că trebuie să cunoaștem cine este consumatorul, la fel trebuie

să știm cine are dreptul de a fabrica, transporta și a desfășura activitatea
comercială. În categoria acestor persoane se încadrează: agentul economic și
vînzătorul.

agent economic - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru

activitate de întreprinzător, care fabrică, transportă, comercializează produse ori
părţi din produse, prestează servicii (execută lucrări)

vînzător - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de

întreprinzător, care desfăşoară activitate comercială în relaţiile cu consumatorii

Pe lînga acestea sunt și alte noțiuni care trebuie să fie luate în vedere. Printre
acestea menționăm următoarele noțiuni:

3
 produs - bun destinat consumului sau utilizării individuale; sînt, de
asemenea, considerate produse energia electrică, energia termică, gazele şi apa
livrate pentru consum individual. În cadrul practicilor comerciale se consideră
produs orice bun sau serviciu, inclusiv bunurile imobile, drepturile şi obligaţiile
aferente
            serviciu - activitate, alta decît cea din care rezultă produse, desfăşurată în
scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor.

calitate - ansamblu de caracteristici ale unui produs, serviciu, care îi conferă

aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei, necesităţile explicite sau implicite.

Acestea sunt noțiunile de bază care cel mai des se întîlnesc atunci cînd este
vorba de protecția consumatorilor.

2. Drepturile consumatorilor

Drepturile fundamentale ale consumatorilor

            Orice consumator are dreptul la:
            a) protecţia drepturilor sale de către stat;
            b) protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu
care ar putea să-i afecteze viaţa, sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i
prejudicieze drepturile şi interesele legitime;
            c) remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii
produsului, serviciului ori reducerea corespunzătoare a preţului, repararea
prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul necorespunzător;
            c1) neachitarea contravalorii serviciului de transport rutier de persoane
în regim de taxi, în cazul neemiterii sau neînmînării de către conducătorul auto
a bonului de casă pe suport de hîrtie și/sau în formă electronică;
            d) informaţii complete, corecte şi precise privind produsele, serviciile
achiziţionate;
            e) instruire în domeniul drepturilor sale;
            f) organizare în asociaţii obşteşti pentru protecţia consumatorilor;

4
             g) adresare în autorităţile publice şi reprezentarea în ele a intereselor
sale;
            h) sesizarea asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor şi autorităţilor
publice asupra încălcării drepturilor şi intereselor sale legitime, în calitate de
consumator, şi la înaintarea de propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii
produselor, serviciilor.

Drepturile date sunt reglementate în legea privind protecția consumatorilor la

art.6.

2.1 Dreptul de a fi informat

Dreptul de a fi informat se referea la protecţia contra informaţiilor,

publicităţii, etichetării sau altor practici frauduloase, false sau înşelătoare, precum
şi la oferirea informaţiilor factuale necesare pentru adoptarea unei decizii
informate.

Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis,

asupra caracteristicilor produselor şi serviciilor oferite de către agenţii economici
astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu
interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze,
potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate. Dreptul de a fi informat este unul
dintre cele mai importante drepturi pe care le are un consumator. Agenții
economici sunt obligați să informeze consumatorii despre produsele și serviciile
oferite. Această informare se realizează prin intermediul elementelor de
identificare, și prin indicarea caracteristicilor acestora, care se înscriu la vedere și
explicit pe produs, etichetă, ambalaj sau în cartea tehnică, în instrucțiuni de
exploatare ori în altă documentație de însoțire a produsului, serviciului, după caz,
în funcție de destinația acestuia.

Informaţia despre mărfurile propuse trebuie să se conţină în marcarea

mărfii, etichete, ambalaj sau documentele de însoţire. Dacă marfa nu conţine
informaţia în volumul necesar, atunci vînzătorul este obligat să iniţieze

5
consumatorul cu toată informaţia necesară. Legea stabileşte că informaţia despre
mărfuri trebuie să fie în limba română, indiferent de ţara de provenienţă a
produselor. Marfa trebuie să conţină marca de fabrică şi marca de produs. Marca
de fabrică include denumirea produsului şi informaţia despre producător.
Produsele, calitatea cărora cu timpul se poate reduce (produsele atimentare,
medicamentele, mărfurile de cosmetică ş.a.) trebuie să conţină data fabricării,
termenul comercializării sau al valabilităţii.

Producătorul trebuie să completeze produsele chimice şi mărfurile tehnice

complicate cu o instrucţie, reguli de utilizare şi păstrare, de securitate.

Produsele alimentare trebuie să conţină o informaţie privind compoziţia (conţinutul

de substanţe naturale, ingredienţi artificiali) volumul de calorii ş.a.

La cerere, consumatorului trebuie să i se prezinte informaţia despre conţinutul de

substanţe nocive în produse  reglementate prin norme. Organele de stat, abilitate
conform legii sunt  în drept să sisteze sau să interzică comercializarea produselor
agricole, dacă producătorul sau vînzătorul nu prezintă consumatorului informaţia
privind conţinutul de substanţe nocive, conservanţilor utilizaţi şi nivelul radiaţiei.

Pentru a face alegeri raţionale între produse, se presupune că indivizii cunosc şi iau
în calcul preţurile tuturor bunurilor şi serviciilor pe care ar putea să le
cumpere. Respectiv agenţii economici sunt obligaţi să informeze consumatorul
despre suma aproximativă de care ei vor avea nevoie pentru achitarea serviciilor

2.2 Dreptul la protecția drepturilor sale de către stat

Accesul consumatorului la justiţie este garantat şi de art.6 lit.(a) al Legii

privind protecţia consumatorilor nr.105/20033 , care stipulează că orice
consumator are dreptul la protecţia drepturilor sale de către stat,( prin intermediul
instanţelor de judecată, ce constituie puterea judiciară a statului de drept). Conform
dispoziţiei art.114 din Constituţia R.Moldova, „justiţia se înfăptuieşte în numele
legii numai de instanţele judecătoreşti”. Informaţia de bază necesară
consumatorului moldovean, în vederea protejării drepturilor sale pe calea înaintării
6
unei acţiuni judiciare, o conţin trei acte normative care pot servi drept ghid în faza
judiciară, şi anume, în: Codul de procedură civilă al R.Moldova nr.225/2003 ;
Legea privind protecţia consumatorilor nr.105/2003; Legea contenciosului
administrativ nr.793/2000

Fiecare consumator care a avut de suferit în urma consumării unui produs

nesigur, are dreptul de a sesiza instanţa de judecată de sine stătător sau de
reprezentanţii acestuia. La fel, au această posibilitate şi autorităţile administraţiei
publice abilitate sau asociaţiile obşteşti de consumatori. Subiecţii respectivi sînt
scutiţi de taxa de stat în acţiunea privind protecţia drepturilor sale.

Vînzătorul, prestatorul, pot fi exoneraţi de răspundere pentru neîndeplinirea

obligaţiunilor lor sau pentru cauzarea prejudiciului, dacă demonstrează că aceste
fapte s-au produs din motive de forţă majoră. Înainte de a sesiza instanţa de
judecată, consumatorii au posibilitatea de a cere agenţilor economici repararea
prejudiciului.

Fiecare produs bun are un anumit termen. Dacă acest termen a fost încălcat
de către vînzător, prestator, atunci aceştia, vor fi obligaţi ca să achite
consumatorului, pentru fiecare zi depăşită, o penalitate în mărime de 5% din preţul
produsului, serviciului.

Referitor la prestarea serviciilor şi termenele ce ţin de prestare, prestatorul,

dacă a încălcat termenele stabilite de începere şi finalizare a prestării serviciului
sau termenele care au fost fixate din nou, atunci, acesta din urmă, va fi obligat să
achite consumatorului pentru fiecare zi depăşită, o penalitate în mărime de 10% din
preţul serviciului.

Dacă consumatorul are careva obiecţii privind repararea prejudiciului şi

achitarea penalităţilor, atunci problema respectivă se soluţionează de vînzător,
prestator, pe cale amiabilă sau pe cale judiciară. Aici se fac careva expertize şi
încercări, organul abilitat bazîndu-se pe reclamaţia consumatorului. Persoana care

7
va suporta cheltuielile aferente pentru acţiunile respective este vînzătorul cît şi
prestatorul.

2.3 Dreptul consumatorilor la repararea prejudiciilor cauzate de

achiziţionarea de mărfuri şi servicii necalitative.

Art.18 al legii privind protecția consumatorilor reglementează situații

referitoare la dreptul consumatorilor în cazul neconformității produselor.
Vînzătorul este răspunzător față de consumator pentru orice neconformitate
existentă la momentul cînd a fost livrat produsul. Astfel în cazul unei
neconformități, consumatorul are dreptul de a solicita vînzătorului următoarele:

- Să i se aducă produsul la conformitate gratuit

- Repararea sau încoluirea produsului
- Reducerea corespunzătoare a prețului sau restituirea contravalorii pentru
acest produs prin rezoluțiunea contractului.

Normele referitoare la protecția cnsumatorilor se regăsesc și în Codul civil al

RM la art.808. Articolul dat reglementează situația în care consumatorul are
dreptul de a preschimba bunul nealimentar procurat dacă nu corespunde mărimea,
forma, gabarit, model, culoare sau completare. Astfel legiuitorul a stabilit un
termen de 14 zile din momentul recepționării bunului nealimentar , dacă vînzătorul
nu a stabilit un termen mai mare, să preschimbe bunul la locul cumpărării lui sau în
alt loc, stabilit de vînzător, cu un bun similar de o altă mărime, formă, model, etc.,
cu efectuarea în cazul diferenței de preț a recalculării.

În cazul în care produsul procurat nu corespunde calităților specificate,

consumatorul are dreptul la repararea prejudiciului adus ca urmare a procurării
bunurilor date. Pentru aceasta trebuie trebuie să cunoaștem care sunt condițiile de
reparare a prejudiciului.

8
  consumatorul este în drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat de
produsele sau serviciile necorespunzătoare, indiferent de faptul dacă s-a aflat
sau nu în relaţii contractuale cu vînzătorul sau prestatorul;

 prejudiciul se repară de către vânzător sau prestator şi în cazul în care

livrarea produsului sau prestarea serviciului se fac în mod gratuit sau la preţ
redus, ori dacă produsul a fost comercializat ca piese de schimb sau
distribuit sub altă formă;

 prejudiciul (inclusiv moral) se repară de către vânzător sau prestator, dacă a

fost cauzat pe parcursul:

* termenului de valabilitate - la produsele pentru care se stabileşte acest termen;

* duratei de funcţionare - la produsele de folosinţă îndelungată;

* a 2 ani - la produsele pentru care nu este prevăzută stabilirea termenului de

valabilitate sau a duratei de funcţionare.

 prejudiciul moral se repară indiferent de repararea prejudiciului material

cauzat consumatorului;
 pentru repararea prejudiciului cauzat consumatorului, acesta trebuie să facă
dovada prejudiciului

2.4 Dreptul consumatorilor la produse inofensive pentru viaţa, sanatatea și

securitatea sa

Una dintre sarcinele de bază ale omenirii este protejarea vieții, sănătății și
eredității. Protejarea sănătății este pilonul de bază a unei societăți dezvoltate.legea
privind protecția consumatorilor la art. 7 reglementează unele norme ce sunt
necesar a fi respectare pentru a păstra sănătatea consumatorilor.

(1) Guvernul, prin organele administraţiei publice centrale, stabileşte norme

şi reglementări specifice pentru protecţia vieţii, sănătăţii, eredităţii şi securităţii
9
consumatorilor în următoarele cazuri:
            a) producerea, introducerea și/sau punerea la dispoziție pe piață,
conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea,
pregătirea pentru vînzare şi vînzarea produselor;
            b) furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi prestarea serviciilor.
            (2) Produsele puse la dispoziție pe piață trebuie să fie însoţite de certificate
de conformitate sau de declaraţii de conformitate, de alte documente conform legii.
            (3) Se interzice producerea, depozitarea, punerea la dispoziție pe piață şi
comercializarea produselor, prestarea serviciilor care nu corespund cerinţelor ,
prevăzute în reglementările tehnice aplicabile sau în actele normative, ori care,
utilizate în condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea, ereditatea şi
securitatea consumatorilor.

            (4) Se interzice producerea, introducerea și/sau, punerea la dispoziție

pe piață, depozitarea, expunerea în comercializare şi comercializarea produselor
falsificate (contrafăcute).

            (5) Se interzice producerea, punerea la dispoziție pe piață,

depozitarea, expunerea în comercializare şi comercializarea produselor, prestarea
serviciilor cu încălcarea cerinţelor stabilite în actele normative.

            (6) Se interzice punerea la dispoziție pe piață, depozitarea, expunerea

în comercializare şi comercializarea produselor, prestarea serviciilor în lipsa
certificatului de conformitate sau declaraţiei de conformitate, precum şi în lipsa
documentelor de provenienţă, dacă legislaţia prevede aceasta, sau cu utilizarea
ilegală a marcajului de conformitate SM sau a marcajului CE.
            (7) Se interzice introducerea și/sau punerea la dispoziţie pe piaţă şi
comercializarea produselor nealimentare cu termenul de valabilitate/data de
minimă durabilitate expirată.

            (8) Se interzice modificarea termenului de valabilitate/datei de

minimă durabilitate sau datei durabilității minimale/datei-limită de consum

10
indicate pe produs, pe etichetă, pe ambalaj sau în documentele de însoţire.
            (9) Producătorul este obligat să indice în documentele de însoţire a
produsului, serviciului, pe etichetă, sau prin alte modalităţi, regulile de utilizare,
depozitare şi transport în siguranţă a produsului, serviciului, iar vînzătorul,
prestatorul trebuie să le aducă la cunoştinţa consumatorului.

2.5 Dreptul consumatorilor la asociere în organizaţii pentru protecţia

drepturilor consumatorilor.

Un   rol   foarte   important  în   protecţia   drepturilor consumatorilor   

legea   acordă   organizaţiilor   obşteşti   ale consumatorilor. Consumatorii au
dreptul să se asocoeze în organizății obștești. Aceste organizaţii au dreptul sa
participe la elaborarea diferitor standarde, de a efectua  independent  expertiza  și 
încercările  produselor, prețurilor și tarifelor. Rolul acestor instituții este deosebit
de complex conturîndu-se următoarele trei  categorii de preocupări: de informare,
de protejare, de ordin tehnic

11
Concluzie
Din toate cele spuse anterior putem face o concluzie că domeniul protecției
consumatorilor este un domeniu destul de vast și foarte important în societatea
contemporană. Datorită dezvoltării rapide a industriei, pe piața de desfacere actuală
găsit diferite asortimente de produse după diferit gust, preț și calitate.

Fiecare dintre noi dorește să procure un produs de o calitate superioară, cu

toate caracteristici la cel mai înalt nivel și la un preț cît mai redus. În astfel de
situații pot apărea unele momente neplăcute, cum ar fi falsificarea produselor,
schimbarea termenului de valabilitatea sau a compoziției acestui produs și multe
altele. În acest moment și ne vine în ajutor domeniul protecției consumatrilor, care
reglementează drepturile consumatorilo, obligațiile vînzătorilor sau a agenților
economici, prevederi privind protecția vieții, sănătății, etc. Este foarte important ca
noi în calitatea de consumatori să cunoaștem ce drepturi avem și cum să procedăm
într-o situație sau alta. Pe lîngă faptul că v-om cunoaște drepturile consumatorilor,
există și alte institiții care protejează pe noi ca pe consumatori.

Unul dintre drepturile de bază a consumatorilor este dreptul de a fi informat.

Informarea nu se referă numai la calitatea produselor, termen de valabilitate, dar și
la alte situații, cum ar fi : trebuie să fim informați referitor la drepturile noastre;
informați referitor la persoane, organe la care putem să ne adresăm pentru protecșia
drepturilor noastre, etc.

Fiecare dintre în calitatea de consumator trebuie să cunoască ce drepturi are,

ca în situații deîncălcare a acestor drepturi să știe unde și la cine să apeleze, cum să
rezolve problema dată.

12
 Bibliografie
1. Constituția Republicii Moldova: publicat 18.08.1994 în MO Nr.1
2. Codul civil al Republicii Moldova: publicat 22.06.2002 în Monitorul oficial Nr.82-
86
3. Lege Nr.105 din 13.03.2003 privind protecția consumatorilor
4. Revista națională de drept „Procedura judiciară de soluționare a litigiilor de
consum prin înaintarea acțiunilor individuale.” Aurel Băieșu Doc.habilitat în drept,
conferențiar universitar(USM), Olesea Plotnic, doc.în drept, lector universitar (USM)
5. DREPTUL CONSUMATORULUI LA INFORMARE ÎNAINTE DE
CUMPĂRARE: CERCETĂRI PRIVIND MAGAZINELE ONLINE ROMÂNEŞTI
DE BUNURI DE CONSUM TEHNICE Carmen Bălan Academia de studii
economice din București, România p.367
6. http://consumator.gov.md/libview.php?l=ro&idc=46&id=888&t=/Presa/
Comunicate-de-presa/Sfatul-specialistului-Conditiile-in-care-consumatorul-poate-
cere-prejudicii
7. https://www.timpul.md/articol/cunoate-i-drepturile-de-consumator-54482.html
8. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/protectia-drepturilor-
consumatorului/actiuni-privind-protectia-drepturilor-consumatorului/
9. https://dreptmd.wordpress.com/teze-de-an-licenta/protectia-drepturilor-
consumatorului-in-republica-moldova/

13