Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Științe Economice

Departament Dreptul Afacerilor

Morari Nicoleta grupa FB-202

Taxele vamale

Conducator științific: _________ Cuznețov Alexandru doc.conf.univ.

Autor: Morari

CHIȘINĂU-2020

1
 Cuprins
Intreducere........................................................................................................pag.3

CAPITOLUL I NOTIUNI DE TARIFE ȘI TAXE VAMALE ȘI FUNCTIILE

ACESTPRA....................................................................................................pag4-5

1.1Noțiuni de bază.............................................................................................pag4

1.2Funcțile taxelor vamale................................................................................pag5

CAPITOLUL II CLASIFICAREA PLĂȚILOR VAMALE.TIPURILE

TAXELOR VAMALE............................................................................pag6-7

2.1Tipuri de taxe vamale...........................................................................pag6

2.2Modul de stabilire si de aplicare a taxelor vamale...............................pag7

CAPITOLUL III VALOARE ÎN VAMĂ A MĂRFII...........................pag8-9

CAPITOLUL IV METODELE DE DETERMINARE A VALORII ÎN VAMĂ

A MĂRFII ȘI MODUL DE APLICARE A LOR................................pag10-17

4.1Metoda determinari valorii în vamă a mărfii de baza vlorii tranzacției cu

marfa respectivă ori în baza prețurilor efectiv plătit..........................pag10-13

4.2Metoda determinări valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu

marfa similară......................................................................................pag13-15

4.3Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii

calculate................................................................................................pag15-17

CAPITOLUL V CALCULAREA DREPTURILOR DE IMPORT ȘI

EXPORT..............................................................................................pag17-25

5.1Indentificarea țării de origine a mărfii..........................................pag17-21

5.2Facilități teritoriale..........................................................................pag21-23

5.3Modul de restituire a semnelor taxelor vamale plătite în plus......pag23-25

CAPITOLULVI DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE ÎN VAMĂ........pag25-34

Concluzi.....................................................................................................pag35

Bibliografie................................................................................................pag36

2
 Introducere
Taxele vamale au fost încasate pentru produse și călătorii atât la trecerea
provinciilor cât si la intrarea în orașe,trecerea peste poduri,pentru folosirea
principalelor cai de comunicație.

Sursele documentare atestă că taxele vamale s-au perceput într-o perioadă

apropriată de întemeierea statului.

Taxa vamală apare acum,sub forma unui intrument simplu de politică ficală,ca un
impozit indirect actele prelevării pecuniare obligatorii la bugetului
public,percepute de către stat asupra mărfurilor care trec granițele țării.â

Taxa vamala trebuie definită în calitatea sa bifuncțională,pe de o parte,ca

instrument fiscal de formare a veniturilor statului,iar pe de alta parte ca instrument
de formare a prețurilor produselor care fac obiectul tranzacțiilor internaționale în
special a importurilor

Aceste taxe fac parte ca și impozitele,din sistemul veniturilor bugetare,fiind

sinonime conceptual cu acestea în sensul că:

Sunt stabilite prin lege

Au caracter obligatoriu
Nu au contrapartidă directă pentru cei care le suportă
Nu au destinație specială,constând în fluxuri fiscale,care finanțează bugetul
de stat.

3
CAPITOLUL I NOȚIUNI DE TARIFE ȘI TAXE
VAMALE ȘI FUNCȚIILE ACESTORA
1.1Noţiuni de bază
Tarif vamal – catalog care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe sau
scoase de pe teritoriul vamal, precum şi cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri;
Nomenclator de mărfuri – listă care cuprinde codurile, denumirile şi descrierea
mărfurilor corespunzătoare sistemelor de clasificare aplicate în practica
internaţională;
Valoarea în vamă a mărfii – valoarea mărfii introduse pe sau scoase de pe teritoriul
vamal, stabilită în scopul perceperii taxelor vamale şi a altor impozite;
Taxă vamală – plată obligatorie, percepută de autoritatea vamală la introducerea pe
sau scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal;
Declarant – persoană fizică sau juridică care îşi declară mărfurile autorităţii
vamale;
Mărfuri identice – mărfuri care se aseamănă sub toate aspectele cu marfa de
evaluat, inclusiv sub aspectul caracteristicilor fizice, calităţii şi reputaţiei ei pe
piaţă. Deosebirile neesenţiale de aspect exterior nu pot constitui o piedică pentru a
considera identice mărfurile care corespund celorlalte caracteristici ale definiţiei;
Mărfuri similare – mărfuri care, deşi nu se aseamănă sub toate aspectele, au
caracteristici asemănătoare şi sînt produse din materiale asemănătoare, ceea ce le
permite să îndeplinească aceleaşi funcţii şi să fie interschimbabile din punct de
vedere comercial. Calitatea mărfurilor, reputaţia lor şi existenţa unei mărci de
producţie sau de comerţ sînt factori care urmează a fi luaţi în considerare la
determinarea similitudinii mărfii;
Mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip – mărfuri încadrate, conform
Nomenclatorului de mărfuri al Republicii Moldova, aprobat de către Guvern, într-o
grupă sau într-o categorie de mărfuri produse de o anumită ramură de producţie sau
de un anumit sector de producţie, cuprinzînd mărfuri identice sau similare;
Redevenţe – plăţi efectuate pentru brevete, mărci de fabrică sau de comerţ şi
drepturi de autor.

1.2Funcțiile taxelor vamele

În cazul trecerii mărfurilor peste frontiera vamală şi în alte cazuri prevăzute de
legislaţie, se percep, ca drepturi de import şi, respectiv, drepturi de export,
următoarele:
a)     taxa vamală;

4
Mărfurile care trec frontiera vamală se supun taxei vamale conform Legii cu
privire la tariful vamal.
b)     taxa pe valoarea adăugată;
Aplicarea taxei pe valoarea adăugată mărfurilor introduse pe teritoriul vamal se
efectuează în conformitate cu legislaţia.
c)     accizele;
Aplicarea accizelor la mărfurile supuse accizelor se efectuează în conformitate cu
legislaţia.
d)     taxa pentru proceduri vamale;
(1) Procedurile vamale reprezintă totalitatea serviciilor acordate de organele
vamale în sfera activităţii vamale. Nomenclatorul acestor servicii şi taxele pentru
ele sînt aprobate în conformitate cu legislaţia.
(2) Taxa pentru proceduri vamale se achită la utilizarea oricărei destinaţii vamale,
cu excepţia abandonului în favoarea statului, dacă legislaţia nu prevede altfel.
(3) Mijloacele băneşti încasate ca taxă pentru proceduri vamale se varsă la bugetul
de stat şi se utilizează în volum deplin la finanţarea activităţii vamale.
e) taxa pentru eliberarea autorizaţiei şi taxa pentru actualizarea valabilităţii
autorizaţiei;
f) taxa pentru participare la licitaţie vamală;
g) alte sume prevăzute de legislaţie

5
 CAPITOLUL II CLASIFICARE PLĂȚILOR
VAMALE.TIPURILE TAXELOR VAMALE
2.1Tipurile de taxe vamale
Se aplică următoarele tipuri de taxe vamale:
1) ad valorem, calculată în procente faţă de valoarea în vamă a mărfii;
2) specifică, calculată în baza tarifului stabilit la o unitate de marfă;
3) combinată, care îmbină tipurile de taxe vamale specificate la punctele 1) şi 2);
4) excepţională, care, la rîndul ei, se divizează în:
a) taxă specială, aplicată în scopul protejării mărfurilor de origine indigenă la
introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor de producţie străină în cantităţi şi în
condiţii care cauzează sau pot cauza prejudicii materiale considerabile
producătorilor de mărfuri autohtoni;
b) taxă antidumping, percepută în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor
mărfuri la preţuri mai mici decît valoarea lor în ţara exportatoare la momentul
importului, dacă sînt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor
materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare ori apar piedici
pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau
similare;
c) taxă compensatorie, aplicată în cazul introducerii pe teritoriul vamal a
mărfurilor, la producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate
subvenţii, dacă sînt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor
materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare ori apar piedici
pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau
similare.
 

2.2Modul de stabilire şi de aplicare a taxei vamale

(1) Cotele taxei vamale şi lista mărfurilor supuse acesteia se stabilesc de către
Parlament.
(2) Cotele taxei vamale se aplică în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile
internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(3) Cotele taxei vamale sînt unice şi nu pot fi modificate, cu excepţia cazurilor
prevăzute de legislaţie şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova
este parte.

6
(4) Taxele vamale se aplică conform anexei nr. 1, care face parte integrantă din
prezenta lege. Taxa pentru efectuarea procedurilor vamale nu se percepe pentru
mostrele şi exponatele aduse de către agenţii economici autohtoni pentru tîrgurile
şi expoziţiile internaţionale, organizate în teritoriul zonelor economice libere.
(5) Taxele pentru efectuarea procedurilor vamale se percep conform anexei nr.2,
care face parte integrantă din prezenta lege.
(6) Taxa pentru efectuarea controlului electronic al mărfurilor (încărcăturilor)
plasate în regim vamal de tranzit şi transportate cu mijloace de transport auto, cu
excepţia celor transportate sub acoperirea Carnetului TIR, se stabileşte conform
anexei nr.3, care face parte integrantă din prezenta lege.
 

7
 CAPITOLUL III VALOAREA ÎN VAMĂ A MĂRFII
Valoarea în vamă a mărfii
 
Sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor
(1) Sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se aplică pentru toate
mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal.
(2) Modul de aplicare a sistemului de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se
stabileşte de către Guvern în baza prevederilor prezentei legi şi ale acordurilor
internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Declararea valorii în vamă a mărfii
(1) La trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a
acesteia autorităţii vamale.
(2) Modul şi condiţiile de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe şi
scoase de pe teritoriul vamal, precum şi forma declaraţiei se stabilesc de către
Guvern în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
 

Drepturile şi obligaţiile declarantului

(1) Valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare
referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte.
(2) În cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată,
declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective.
Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul
este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de
prezenta lege.
(3) În cazul în care apare necesitatea de a preciza valoarea în vamă a mărfii
anunţată, declarantul este în drept să ceară autorităţii vamale să i se elibereze marfa
declarată, cu gajarea anumitor bunuri ori cu garanţia unei bănci, sau să plătească
taxa vamală stabilită de către autoritatea vamală.
(4) În cazul în care nu este de acord cu decizia autorităţii vamale referitoare la
valoarea în vamă a mărfii, declarantul poate ataca această decizie în modul stabilit
de legislaţie atît în faţa autorităţii vamale, cît şi în faţa instanţei de judecată, fără
penalizare.

8
 
(5) Cheltuielile suplimentare aferente precizării valorii în vamă a mărfii sau
prezentării unor informaţii suplimentare referitoare la ea sînt acoperite de
declarant, în cazul cînd autorităţile vamale depistează neautenticitatea datelor
anunţate în declaraţie. Cheltuielile ce ţin de efectuarea, la insistenţa autorităţii
vamale, a controlului suplimentar, în cazul cînd rezultatele acestuia confirmă
informaţia iniţială prezentată de declarant, sînt acoperite de către autoritatea
vamală.
 

Drepturile şi obligaţiile autorităţii vamale

(1) Autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii
în vamă a mărfii.
(2) Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori
incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant.
(3) În cazul în care nu sînt date ce ar proba corectitudinea valorii în vamă a mărfii
anunţate sau există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sînt
veridice şi/sau suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine
stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv metodele prevăzute de
prezenta lege.
(4) Informaţia prezentată de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii
constituie secret comercial, poate fi utilizată de autoritatea vamală exclusiv în
scopuri vamale şi nu poate fi transmisă terţelor, cu excepţia cazurilor prevăzute de
legislaţie. Pentru divulgarea informaţiei ce constituie secret comercial, autoritatea
vamală poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.
(5) În cazul în care persoana cu funcţii de răspundere a autorităţii vamale adoptă
decizia privind imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă a mărfii anunţate de
declarant, autoritatea vamală, la cererea declarantului, îl înştiinţează în scris despre
motivele neacceptării valorii date, oferindu-i acestuia sau oricărei alte persoane
responsabile de plata taxelor vamale şi altor impozite posibilitatea de a declara
recurs fără penalizare.
(6) După adoptarea deciziei definitive privind imposibilitatea de a accepta valoarea
în vamă a mărfii anunţate de declarant, autoritatea vamală, la cererea în scris a
declarantului, este obligată, în termen de o lună, să-i expună în scris motivele
neacceptării valorii în vamă a mărfii anunţate de el drept bază la calcularea taxei
vamale.
(7) În sensul articolelor 7 şi 8 din prezenta lege, expresia „fără penalizare”
înseamnă că declarantul nu va fi pasibil de amendă sau de o altă formă de
penalitate pentru acţiunile de contestaţie.

9
 

CAPITOLUL IV METODE DE DETERMINARE A

VALORII ÎN VAMĂ A MĂRFII ȘI MODUL DE
APLICARE A LOR
Metodele de determinare a valorii în vamă a mărfii
(1) Valoarea în vamă a
a) în baza valorii tranzacţiei cu mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină
prin următoarele metode:marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de
plătit;
b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică;
c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară;
d) în baza costului unitar al mărfii;
e) în baza valorii calculate a mărfii;
f) prin metoda de rezervă.
(2) Principala metodă dintre cele specificate la alin.(1) este metoda determinării
valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în
care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din
metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu
poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit.d) şi e) pot
fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului.
 

4.1Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza

valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului
efectiv plătit sau de plătit
(1) La determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa
respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, în valoarea tranzacţiei se
includ următoarele componente în cazul în care nu au fost incluse anterior în
valoarea mărfii:
a) cheltuielile pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a
mărfii pe teritoriul vamal:
– cheltuielile aferente asigurării;
– costul transportului;
– costul încărcării, descărcării şi transbordării mărfii;

10
b) cheltuielile suportate de cumpărător:
– comisioanele şi primele pentru brokeri, cu excepţia comisioanelor pentru
achiziţionarea mărfii;
– costul containerelor şi/sau al altui ambalaj de folosinţă repetată, dacă, în
corespundere cu Nomenclatorul de mărfuri, acestea sînt considerate un tot întreg
cu marfa;
– costul ambalajului, inclusiv costul materialelor de ambalaj şi al lucrărilor de
ambalare;
c) valoarea, calculată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri şi servicii
oferite, direct sau indirect, de cumpărător, în mod gratuit sau la preţ redus, în
scopul utilizării la producerea ori exportarea mărfii evaluate, în măsura în care
această valoare nu a fost inclusă în preţul efectiv plătit sau de plătit:
– materiale, componente, părţi şi alte elemente similare, încorporate în marfă;
– instrumente, matriţe, forme şi alte componente similare, utilizate la producerea
mărfii;
– materiale cheltuite la producerea mărfii;
– lucrări de inginerie, de dezvoltare, lucrări de artă şi design, planuri şi schiţe,
executate în afara ţării şi necesare pentru producerea mărfii;
d) redevenţele şi taxele pentru licenţe, pe care cumpărătorul trebuie să le achite,
direct sau indirect, drept condiţie a vînzării mărfii evaluate, în măsura în care
aceste redevenţe şi taxe pentru licenţe nu au fost incluse în preţul efectiv plătit sau
de plătit, cu excepţia redevenţelor şi taxelor pentru licenţe plătite de către
cumpărător pentru dreptul de reproducere şi distribuire a producţiei
cinematografice;
e) partea din venitul de la orice revînzare, transmitere sau utilizare ulterioară a
mărfii, care ar reveni, direct sau indirect, vînzătorului.
(2) Orice adaos la preţul efectiv plătit sau de plătit se efectuează în conformitate cu
prevederile prezentului articol, doar pe bază de date obiective şi cuantificabile.
(3) La determinarea valorii în vamă a mărfii nu se admite nici un adaos la preţul
efectiv plătit sau de plătit, cu excepţia celor prevăzute în prezentul articol.
(4) Metoda respectivă nu poate fi aplicată dacă:
a) există restricţii în privinţa drepturilor cumpărătorului asupra mărfii evaluate, cu
excepţia restricţiilor:
– stabilite de legislaţie;
– în privinţa regiunii geografice în care marfa poate fi revîndută;

11
– care nu influenţează esenţial preţul mărfii;
b) vînzarea mărfii şi valoarea tranzacţiei depind de respectarea unor condiţii a
căror acţiune nu poate fi luată în considerare;
c) informaţia folosită de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii nu este
veridică sau nu este confirmată prin acte;
d) participanţii la tranzacţie sînt persoane interdependente, cu excepţia cazurilor
cînd interdependenţa lor nu influenţează valoarea tranzacţiei şi aceasta este
acceptată în scopuri vamale conform prevederilor alin.(5).
(5) a) La determinarea acceptabilităţii valorii tranzacţiei în scopul aplicării
prevederilor alin.(4), interdependenţa cumpărătorului şi vînzătorului, conform alin.
(6), nu va constitui un motiv suficient pentru a considera valoarea tranzacţiei
inacceptabilă. În acest caz, se examinează circumstanţele vînzării şi valoarea
tranzacţiei se acceptă cu condiţia ca interdependenţa să nu influenţeze preţul. Dacă,
ţinînd cont de informaţiile furnizate de declarant sau obţinute din alte surse,
autoritatea vamală are motive să considere că interdependenţa a influenţat preţul,
ea comunică motivele sale declarantului, dîndu-i acestuia posibilitatea de a
argumenta valoarea tranzacţiei. La solicitarea declarantului, motivele se comunică
în scris.
b) În cazul cînd participanţii la tranzacţie sînt persoane interdependente, valoarea
tranzacţiei se acceptă şi marfa se evaluează conform prevederilor alin.(4), dacă
declarantul demonstrează că o atare valoare este foarte asemănătoare cu una dintre
valorile înregistrate aproape în acelaşi moment sau în acelaşi moment, cum ar fi:
– valoarea tranzacţiei cu mărfuri identice sau similare din aceeaşi ţară de export
între persoane care nu sînt interdependente;
– valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare determinată conform
prevederilor art.15;
– valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare determinată conform
prevederilor art.16.
c) La aplicarea criteriilor menţionate se va ţine cont de diferenţa la nivel de comerţ,
de cantitate, de componenţii enumeraţi în prezentul articol, de diferenţa de
cheltuieli în tranzacţiile identice dintre persoane care nu sînt interdependente şi
cele dintre persoane interdependente.
d) Criteriile specificate la lit.b) se aplică la iniţiativa declarantului şi numai în scop
comparativ.
(6) În sensul prezentei legi, persoanele se consideră interdependente dacă:
– una dintre ele face parte din consiliul directorilor sau din consiliul observatorilor
celeilalte şi viceversa;

12
– sînt recunoscute legal ca asociaţi;
– una dintre ele este patron, iar cealaltă – salariat;
– o persoană oarecare posedă, exercită controlul sau deţine, direct sau indirect, cel
puţin 5% din acţiunile cu drept de vot emise de ele;
– una dintre ele exercită controlul, direct sau indirect, asupra celeilalte;
– ambele sînt supuse controlului, direct sau indirect, de o terţă persoană;
– împreună exercită controlul, direct sau indirect, asupra unei terţe persoane;
– ambele sînt membri ai aceleiaşi familii.
(7) Persoanele asociate în afaceri, în cazul în care una este agentul, distribuitorul
sau concesionarul exclusiv (indiferent de denumirea folosită) al celeilalte, sînt
considerate interdependente, în sensul prezentei legi, în cazul în care cad sub
incidenţa prevederilor alin.(6).
(8) Cheltuielile suportate de cumpărător pentru serviciile de inspecţie înainte de
expediţie a mărfurilor de import nu se includ în valoarea în vamă a mărfurilor
importate.
 

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii

tranzacţiei cu marfă identică
(1) La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă
identică. Se consideră identice mărfurile care se aseamănă în toate privinţele cu
marfa evaluată, inclusiv în ce priveşte:
a) caracteristicile fizice;
b) calitatea mărfii şi reputaţia ei pe piaţă;
c) ţara de origine;
d) producătorul.
(2) Deosebirile neesenţiale de exterior nu pot constitui temei pentru includerea
mărfurilor în categoria celor neidentice dacă în celelalte privinţe aceste mărfuri
corespund cerinţelor prevăzute la alin.(1).
 

4.2Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza

valorii tranzacţiei cu marfă similară
(1) La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă
similară. Se consideră similare mărfurile care, deşi nu sînt identice, au

13
caracteristici asemănătoare şi se constituie din componente asemănătoare, fapt ce
le permite să îndeplinească aceleaşi funcţii ca şi marfa evaluată şi să fie
interschimbabile din punct de vedere comercial.
(2) La determinarea similitudinii mărfurilor, se iau în considerare următoarele
caracteristici:
a) calitatea, existenţa mărcii comerciale, reputaţia pe piaţă;
b) ţara de origine;
c) producătorul.
 

Principii suplimentare privind determinarea valorii în vamă

a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică sau
similară
(1) Marfa nu se consideră identică sau similară cu cea evaluată dacă:
a) nu a fost produsă în aceeaşi ţară cu marfa evaluată;
b) lucrările de proiectare, lucrările experimentale de construcţie, de amenajare
estetică, designul, schiţele şi desenele tehnice ale ei au fost executate pe teritoriul
Republicii Moldova.
(2) Marfa fabricată de o altă persoană decît producătorul mărfii evaluate se
consideră identică ori similară cu cea evaluată numai în cazul în care nu există
mărfuri identice sau similare fabricate de producătorul mărfii evaluate.
(3) Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu
marfă identică sau similară se aplică în cazul în care marfa identică sau similară:
a) este vîndută pentru a fi introdusă pe teritoriul Republicii Moldova;
b) este introdusă concomitent sau cu cel mult 90 de zile înainte de introducerea
mărfii care urmează a fi evaluată;
c) este introdusă aproximativ în aceeaşi cantitate şi/sau în aceleaşi condiţii
comerciale. Dacă marfa identică sau similară a fost introdusă în altă cantitate şi/sau
în alte condiţii comerciale, declarantul trebuie să rectifice corespunzător valoarea
în vamă a mărfii anunţate de el, ţinînd cont de aceste deosebiri, şi să confirme prin
acte datele prezentate.
(4) În cazul în care cheltuielile specificate la art.11 alin.(1) lit.a) sînt cuprinse în
valoarea tranzacţiei, această valoare se ajustează luînd în calcul diferenţa
semnificativă, care poate exista între atare cheltuieli aferente mărfurilor evaluate şi
mărfurilor identice sau similare, determinată de diferenţele de distanţă şi de
mijloacele de transport.

14
(5) În cazul în care, la determinarea valorii în vamă a mărfii, drept bază poate fi
luată valoarea uneia din cîteva tranzacţii cu mărfuri identice sau similare, se aplică
cea mai mică valoare a tranzacţiei.
 

Determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda costului

unitar
(1) Dacă marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat) este vîndută în ţara
de import în starea în care a fost importată, valoarea în vamă a acestei mărfi,
conform prevederilor prezentului articol, se va baza pe preţul unitar corespunzător
vînzării acestei mărfi ori vînzării mărfii identice sau similare acesteia în cele mai
mari partide, concomitent sau aproape concomitent cu importul mărfii de evaluat
către persoane care nu sînt în relaţii de interdependenţă cu vînzătorul, şi cu condiţia
deducerii:
a) comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, în mod
obişnuit, beneficiilor şi cheltuielilor generale aferente vînzărilor de mărfuri de
aceeaşi clasă sau de acelaşi tip;
b) cheltuielilor obişnuite de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielilor
conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova;
c) cheltuielilor prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a);
d) impozitelor şi taxelor pasibile de plată în legătură cu importul sau vînzarea
mărfurilor.
(2) Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa
identică sau similară nu este vîndută la momentul sau aproape la momentul
introducerii mărfii de evaluat, valoarea în vamă se va baza, în cazul în care alin.(1)
nu prevede altfel, pe preţul unitar la care aceste mărfuri se vînd în starea în care au
fost introduse pe teritoriul vamal la data ulterioară cea mai apropiată momentului
introducerii mărfii de evaluat, însă nu mai tîrziu de 90 de zile de la această dată.
(3) Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa
identică sau similară nu este vîndută în starea în care au fost importate, la
solicitarea declarantului, valoarea în vamă se va baza pe preţul unitar la care cea
mai mare partidă de mărfuri introduse, după prelucrarea ulterioară, a fost vîndută
către persoane care nu sînt în relaţii de interdependenţă cu vînzătorul, făcîndu-se,
totodată, ajustările datorate valorii adăugate aferente prelucrării şi deducerile
prevăzute la alin.(1).
 

4.3Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza

valorii calculate
15
(1) Valoarea în vamă a mărfii, conform prevederilor prezentului articol, se va baza
pe valoarea calculată a acesteia, incluzînd:
a) valoarea sau preţul materialelor şi operaţiunilor de fabricare sau ale altor lucrări
pentru producerea mărfii;
b) volumul beneficiilor şi cheltuielilor generale, egal celui inclus de obicei în
cuantumul vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip cu marfa de
evaluat, fabricate de producători, cu destinaţia ţării de import;
c) orice cheltuieli prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a).
(2) Autoritatea vamală nu este în drept să ceară sau să oblige o persoană
nerezidentă să prezinte spre verificare documentele de evidenţă sau să permită
accesul la ele în scopul de a determina valoarea calculată a mărfii. Totodată,
informaţia comunicată de producătorul mărfii în scopul determinării valorii în
vamă a acesteia, conform prevederilor prezentului articol, poate fi verificată în altă
ţară de autoritatea vamală, cu acordul producătorului şi cu condiţia preavizării
guvernului ţării în cauză şi neopunerii acestuia cercetărilor.
 

Metoda de rezervă
(1) În cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către
declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13,
15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi
utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, prin
mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile
generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe
baza datelor disponibile.
(2) La cererea sa, declarantul va fi informat în scris asupra valorii în vamă a mărfii,
determinate conform prevederilor prezentului articol, şi asupra metodei utilizate la
determinare.
(3) La determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda de rezervă, drept bază nu
pot fi luate:
a) preţul de vînzare al mărfii pe piaţa internă a Republicii Moldova;
b) preţul mărfii pe piaţa internă a ţarii exportatoare;
c) preţul mărfii stabilit arbitrar sau preţul fictiv;
d) sistemul care prevede aplicarea, în scopuri vamale, a celei mai mari valori a
mărfii din două posibile;
e) costul de producţie al mărfii, altul decît valoarea calculată a mărfurilor identice
sau similare, determinat conform prevederilor art.16 lit.a);

16
 CAPITOLIL V CALCULAREA DREPTURILOR DE
IMPORT ȘI EXPORT
5.1Determinarea țării de origine a mărfii
 
Scopul şi modul de determinare a ţării de origine a mărfii
(1) Ţara de origine a mărfii se determină în scopul efectuării unor măsuri tarifare şi
netarifare orientate spre reglementarea introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal şi
scoaterii acestora de pe acest teritoriu.
(2) Modul de determinare a ţării de origine a mărfii se stabileşte de către Guvern în
baza prevederilor prezentei legi şi a acordurilor internaţionale la care Republica
Moldova este parte.
 

Ţara de origine a mărfii

(1) Drept ţară de origine a mărfii se consideră ţara în care ea a fost fabricată
integral sau a fost supusă unei prelucrări suficiente conform criteriilor stabilite de
prezenta lege şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) Drept ţară de origine a mărfii pot fi considerate şi un grup de ţări, o uniune
vamală de ţări, o parte a ţării, în cazul în care este necesar de a le evidenţia în
scopul determinării originii mărfii.
(3) La stabilirea criteriilor de determinare a ţării de origine a mărfii, preferinţă se
acordă criteriilor stipulate în acordurile de comerţ liber ratificate de Republica
Moldova. În celelalte cazuri se aplică prevederile legislaţiei naţionale.
 
Marfa fabricată integral în ţara respectivă
Drept mărfuri fabricate integral în ţara respectivă se consideră:
a) zăcămintele minerale extrase pe teritoriul ei sau în apele ei teritoriale;
b) producţia vegetală, cultivată sau colectată pe teritoriul ei;
c) animalele vii ce s-au născut şi au fost crescute în ţară;
d) producţia obţinută de la animalele crescute în ţara dată;
e) producţia vînatului şi pescuitului obţinută în ţară;
f) producţia pescuitului maritim, extrasă sau fabricată în oceanul mondial de navele
ţării respective sau de navele închiriate (afretate) de ea;

17
g) producţia obţinută prin aplicarea tehnologiilor avansate pe navele cosmice ce
aparţin ţării respective sau sînt închiriate de ea;
h) materia primă secundară şi deşeurile formate în procesul operaţiilor de producţie
şi altor operaţii efectuate în ţară;
i) mărfurile fabricate în ţară exclusiv din producţia specificată la lit. a)-h).
 

Criteriile prelucrării suficiente a mărfii

(1) Dacă la fabricarea mărfii au participat două sau mai multe ţări, originea ei se
determină în baza criteriilor prelucrării suficiente a mărfii.
(2) Criteriile prelucrării suficiente a mărfii se stabilesc şi se aplică în conformitate
cu prezenta lege şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este
parte, în modul stabilit de Guvern.
(3) Criteriile prelucrării suficiente a mărfii în ţara respectivă sînt:
a) modificarea, în Nomenclatorul de mărfuri, la nivelul oricăruia din primele patru
semne, a poziţiei mărfii (codului de clasificare) în urma prelucrării acesteia;
b) executarea unor operaţii de producţie sau tehnologice suficiente pentru a
considera drept ţară de origine ţara unde au fost efectuate aceste operaţii;
c) modificarea valorii mărfii în cazul în care cota procentuală a valorii materialelor
utilizate la fabricarea ei constituie nu mai puţin de 45 la sută (regula cotei ad
valorem).
(4) Se consideră că nu corespund criteriilor prelucrării suficiente a mărfii:
a) operaţiile de asigurare a integrităţii ei în timpul păstrării sau transportului;
b) operaţiile de pregătire a mărfii pentru vînzare şi transport (divizarea loturilor,
formarea loturilor pentru expediere, sortarea, reambalarea);
c) operaţiile simple de asamblare;
d) reunirea mărfurilor (componentelor) fără a atribui producţiei obţinute
caracteristici ce ar deosebi-o esenţial de mărfurile (componentele) iniţiale.
(5) În cazul în care în actele corespunzătoare nu se stipulează expres datele
referitoare la marfa concretă sau la ţara ei de origine, se aplică criteriul prelucrării
suficiente a mărfii, specificat la alin. (3) lit. a).
 

Determinarea ţării de origine a mărfii la livrarea acesteia în

loturi

18
(1) La cererea declarantului, trebuie să fie considerată o singură marfă, marfa în
stare demontată sau incompletă, livrată în mai multe loturi, în cazul în care, din
motive de producţie sau de transportare, este imposibil de a o expedia într-un
singur lot, precum şi marfa divizată în loturi din greşeală.
(2) Condiţiile de aplicare a prevederilor alin.(1) sînt:
a) înştiinţarea prealabilă a autorităţii vamale despre divizarea mărfii în loturi,
indicîndu-se cauzele acestei divizări şi specificîndu-se fiecare lot prin indicarea
codului de clasificare a mărfii conform Nomenclatorului de mărfuri şi a datelor
despre valoarea ei şi ţara de origine;
b) confirmarea prin acte a incorectitudinii divizării mărfii în cîteva partide;
c) livrarea tuturor loturilor de mărfuri dintr-o ţară de către un singur exportator;
d) introducerea tuturor loturilor de mărfuri prin unul şi acelaşi punct vamal;
e) livrarea tuturor loturilor de mărfuri în termen de cel mult şase luni de la data
acceptării de către autoritatea vamală a declaraţiei vamale sau de la data expirării
termenului de prezentare a acesteia referitor la primul lot.
 
Confirmarea originii mărfii
(1) Pentru confirmarea originii mărfii, autoritatea vamală este în drept să-i solicite
declarantului certificatul de origine a mărfii.
(2) La introducerea mărfii pe teritoriul vamal, certificatul de origine a ei se prezintă
în mod obligatoriu dacă:
a) ţara de origine a mărfii beneficiază din partea Republicii Moldova de un regim
preferenţial la tariful vamal;
b) importul mărfurilor din ţara respectivă se reglementează prin restricţii
cantitative sau alte măsuri de reglementare a activităţii comerciale externe;
c) acest lucru este prevăzut de legislaţia în domeniul protecţiei mediului
înconjurător, ocrotirii sănătăţii, protecţiei drepturilor consumatorilor, asigurării
ordinii publice, securităţii statului şi în alte domenii de importanţă vitală, precum şi
de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte;
d) documentele prezentate pentru perfectare vamală nu conţin date cu privire la
originea mărfii sau autoritatea vamală are temei să presupună că datele declarate cu
privire la originea mărfurilor sînt neautentice.
(3) La scoaterea mărfii de pe teritoriul vamal, certificatul de origine a ei, în
cazurile în care acesta este necesar conform contractelor respective, conform
regulilor ţării importatoare sau acordurilor internaţionale la care Republica
Moldova este parte, se eliberează de organele abilitate.

19
(4) La certificarea originii mărfii exportate, organul vamal este în drept să solicite
de la agentul economic documentele necesare, inclusiv privind expertiza, care
justifică şi demonstrează originea mărfii şi să efectueze, după caz, expertiza
originii mărfii. Agentul economic poartă responsabilitate deplină pentru informaţia
prezentată.
 

Certificatul de origine a mărfii

(1) Certificatul de origine a mărfii trebuie să confirme univoc originea acesteia din
ţara respectivă şi să conţină:
a) declaraţia exportatorului care confirmă că marfa corespunde cerinţelor
specificate la art.20;
b) adeverinţa din partea organului competent din ţara exportatoare ce a eliberat
certificatul care confirmă autenticitatea datelor din certificat.
(2) Certificatul de origine a mărfii se prezintă împreună cu declaraţia vamală şi cu
alte documente care urmează să fie perfectate de către autoritatea vamală. În caz de
pierdere a certificatului, se prezintă duplicatul autentificat oficial al acestuia.
(3) În cazul în care se pune la îndoială autenticitatea certificatului de origine a
mărfii sau a datelor ce se conţin în el, autoritatea vamală este în drept să se
adreseze organelor care au eliberat certificatul sau organizaţiilor specializate ale
ţării menţionate ca ţară de origine a mărfii pentru a obţine date suplimentare sau
precizări.
(4) În cazurile prevăzute de prezenta lege, originea mărfii se consideră stabilită
numai în cazul în care se prezintă certificatul de origine a mărfii, perfectat în
modul cuvenit, sau date suplimentare ori precizări.
 
Dispoziţii suplimentare privind determinarea ţării de origine a mărfii
(1) La mărfurile provenite din ţările cu care Republica Moldova a încheiat acorduri
privind acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate, poate fi aplicat (restabilit)
regimul preferenţial la tariful vamal în cazul prezentării certificatului de origine a
lor cel tîrziu la expirarea unui an de la data perfectării actelor vamale.
(2) La determinarea ţării de origine a mărfii, nu se ia în considerare originea
resurselor energetice, a maşinilor, utilajului şi instrumentelor folosite la fabricarea
ei.
(3) Particularităţile determinării ţării de origine a mărfurilor introduse pe teritoriul
vamal din terţe ţări, precum şi din zonele vamale libere şi depozitele vamale libere
situate pe teritoriul Republicii Moldova, se stabilesc de către Guvern.

20
(4) La cererea declarantului sau a oricărei persoane interesate, informaţia privind
ţara de origine sau originea preferenţială a mărfii se va furniza cît mai curînd
posibil, dar nu mai tîrziu decît peste 150 de zile de la data solicitării evaluării, cu
condiţia că autorităţilor corespunzătoare le-au fost comunicate toate informaţiile
necesare. Solicitările menţionate pot fi acceptate pînă la şi după punerea în vînzare
a mărfii respective. Datele stabilite privind ţara de origine sînt valabile în decurs de
3 ani, sub rezerva ca faptele pe care se bazează şi condiţiile în care au fost obţinute
să rămînă comparabile.
 

5.2FACILITĂŢI TARIFARE
(1) Prin facilităţi tarifare se subînţeleg facilităţile acordate de către ţară, în condiţii
de reciprocitate sau unilateral, pentru mărfurile trecute peste frontiera vamală a
acestei ţări sub formă de stabilire a unor cote tarifare pentru importul sau exportul
preferenţial de mărfuri, de reducere a taxei vamale, de scutire de taxă, de restituire
a taxei plătite anterior.
(2) Facilităţile tarifare se stabilesc prin prezenta lege şi nu pot avea caracter
individual, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.28.
(3) Facilităţile tarifare se acordă în modul prevăzut de legislaţie şi de acordurile
internaţionale la care Republica Moldova este parte.
 
Scutirea de taxa vamală
Sînt scutite de taxa vamală:
a) mijloacele de transport folosite la transporturi internaţionale de pasageri şi de
bagaje, de mărfuri, precum şi obiectele de aprovizionare tehnico-materială,
echipamentul, combustibilul, alimentele, necesare pentru exploatarea acestor
mijloace de transport în cursul deplasării sau procurate în străinătate în legătură cu
lichidarea defecţiunilor, în suma stabilită de actele legislative corespunzătoare;
b) mărfurile de uz oficial introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal de către
cetăţeni străini, în conformitate cu legislaţia, precum şi cu acordurile internaţionale
la care Republica Moldova este parte;
c) valuta naţională, valuta străină (cu excepţia celei folosite în scopuri
numismatice), precum şi hîrtiile de valoare, în conformitate cu legislaţia;
d) mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor
umanitar, destinaţia lor fiind confirmată de organul abilitat;
e) mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal în calitate de ajutor cu
titlu gratuit (donaţii) sau în scopuri filantropice pe linia statului, destinaţia lor fiind
confirmată de organul abilitat;
21
f) mărfurile introduse provizoriu pe sau scoase provizoriu de pe teritoriul vamal
sub supraveghere vamală în cadrul destinaţiilor vamale respective;
g) mărfurile plasate sub regimurile vamale de tranzit şi antrepozit vamal şi sub
destinaţiile vamale de distrugere şi abandon în folosul statului;
h) mărfurile de uz sau consum personal, importate de către persoanele fizice, a
căror valoare sau cantitate nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare;
i) mărfurile autohtone anterior exportate şi reintroduse, în termen de 3 ani, în
aceeaşi stare şi produsele compensatoare după perfecţionarea pasivă conform
reglementărilor vamale;
j) publicaţiile periodice, cărţile ce ţin de domeniul învăţămîntului, ştiinţei şi
culturii, materialele didactice pentru instituţiile preşcolare, de învăţămînt şi
curative.
k) mărfurile importate pentru comercializarea lor în regimul vamal magazin duty
free (duty free diplomatic);
l) mărfurile (serviciile) introduse în zona economică liberă de pe restul teritoriului
vamal al Republicii Moldova, din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova,
de pe teritoriul altor zone economice libere, mărfurile (serviciile), inclusiv cele
originare din zona economică liberă, exportate în afara teritoriului vamal al
Republicii Moldova şi în alte zone economice libere, precum şi mărfurile originare
din zona economică liberă introduse pe restul teritoriului vamal al Republicii
Moldova;
m) mărfurile plasate în regimul vamal de perfecţionare activă, exceptînd mărfurile
supuse accizelor, carnea de bovine, proaspătă sau refrigerată (poziţia tarifară
0201), carnea de bovine congelată (poziţia tarifară 0202), carnea de porcine,
proaspătă, refrigerată sau congelată (poziţia tarifară 0203), carnea de ovine sau
caprine, proaspătă, refrigerată sau congelată (poziţia tarifară 0204), organele
comestibile de bovine, porcine, ovine, caprine, cai, măgari, catîri, asini, proaspete,
refrigerate sau congelate (poziţia tarifară 0206), carnea şi organele comestibile ale
păsărilor de la poziţia tarifară 0105, proaspete, refrigerate sau congelate (poziţia
tarifară 0207), slănină fără carne slabă, grăsimea de porc şi de pasăre, netopită, nici
altfel extrasă, proaspătă, refrigerată, congelată, sărată sau în saramură, uscată sau
afumată (poziţia tarifară 0209 00), laptele şi smîntîna din lapte, concentrate sau cu
adaos de zahăr sau alţi îndulcitori (edulcoranţi) (poziţia tarifară 0402), feculele de
cartofi (poziţia tarifară 1108 13 000), grăsimile de animale din specia bovină,
ovină sau caprină, altele decît cele de la poziţia tarifară 1503 (poziţia tarifară 1502
00) şi zahărul brut din trestie de zahăr (poziţia tarifară 1701 11). Taxa vamală
achitată pentru mărfurile plasate în regim vamal de perfecţionare activă, la care se
aplică taxa vamală, se restituie, în modul stabilit de Serviciul Vamal, într-un
termen ce nu va depăşi 10 zile;

22
n) mărfurile importate pe teritoriul Republicii Moldova din contul împrumuturilor
şi granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie de stat, din contul
împrumuturilor acordate de organismele financiare internaţionale (inclusiv din
cota-parte a Guvernului), destinate realizării proiectelor respective, precum şi din
contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget, conform listei
aprobate de Guvern;
o) utilajul, echipamentul şi atributele de gratificaţie primite ca donaţii de Comitetul
Naţional Olimpic şi de federaţiile sportive naţionale de profil de la Comitetul
Internaţional Olimpic, de la federaţiile sportive europene şi internaţionale de profil
pentru pregătirea sportivilor de performanţă şi promovarea mişcării olimpice, fără
drept de comercializare a acestui utilaj, echipament şi atribute de gratificaţie;
p) timbrele de acciz importate şi destinate marcării mărfurilor supuse accizelor;
q) activele materiale valoarea cărora depăşeşte 1000 de lei pentru o unitate şi al
căror termen de exploatare depăşeşte un an, plasate în capitalul statutar (social) al
agentului economic;
r) utilajul tehnologic, echipamentul, instalaţiile şi mijloacele circulante importate
de către organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovării, acreditate de Consiliul Naţional
pentru Acreditare şi Atestare pentru activitatea din sfera ştiinţei şi inovării,
conform Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova şi limitei propuse
anual de Guvern şi aprobate de Parlament;
s) mărfurile importate cu scopul efectuării investiţiilor capitale în cadrul şi în
condiţiile Acordului de investiţii „Cu privire la Portul Internaţional Liber
„Giurgiuleşti””;
t) produsele petroliere importate în cadrul şi în condiţiile Acordului de investiţii
„Cu privire la Portul Internaţional Liber „Giurgiuleşti””, destinate comercializării
prin unităţile de comercializare a produselor petroliere stabilite în acordul
menţionat;
u) mărfurile introduse în Republica Moldova de către persoanele juridice în scopuri
necomerciale şi plasate sub regimul vamal de import, a căror valoare în vamă nu
depăşeşte 50 de euro;
v) bunurile mobile a căror valoare depăşeşte 1000 de lei şi a căror durată de
funcţionare este mai mare de un an, importate de către întreprinderile ce desfăşoară
activitatea de leasing, în scopul onorării obligaţiilor contractuale ale acestora,
rezultate din contractele de leasing încheiate cu persoane fizice sau juridice din
Republica Moldova.
 

5.3MODUL DE RESTITUIRE A SUMELOR TAXELOR

VAMALE PLĂTITE ÎN PLUS
23
(1) Sumele taxelor vamale plătite în plus la buget, ca rezultat al comiterii unor erori
de calcul, al efectuării plăţilor anticipate în mărimi ce depăşesc cele necesare sau
ca rezultat al anulării plăţilor după modificarea declaraţiei vamale, se restituie la
contul plătitorului sau se trec în contul altor plăţi vamale şi fiscale dacă nu a trecut
mai mult de un an de la data supraplăţii.
(2) Pentru a obţine restituirea sumelor specificate la alin.(1) sau trecerea lor în
contul altor plăţi, plătitorul depune o cerere la autoritatea vamală, în care indică
supraplata respectivă. La cerere se anexează certificatul fiscal teritorial, care
confirmă restanţele plătitorului sau lipsa acestora faţă de buget şi fondul social.
(3) Examinînd cererea plătitorului, autoritatea vamală adoptă hotărîrea privind
restituirea, trecerea în contul altor plăţi sau refuzul de restituire a sumei taxelor
vamale încasate, informîndu-l în scris pe plătitor despre hotărîrea adoptată. O copie
a hotărîrii în cauză, precum şi a actului de verificare a stării decontărilor, întocmit
la ziua efectuării operaţiunilor bancare, se anexează la documentele ce confirmă
restituirea supraplăţii sau trecerea ei în contul altor plăţi. Autoritatea vamală
examinează cererea în termen de 30 de zile.
(4) Operaţiunile menţionate de restituire sau de trecere în cont a supraplăţilor se
efectuează de către autorităţile vamale, în baza documentelor bancare şi de casă,
prin virament respectiv de la conturile trezoreriale.
(5) În cazul în care plătitorul are restanţe la bugetele de toate nivelurile, supraplata
nu i se restituie, ea fiind folosită la stingerea restanţelor în cauză.
 
 

24
 CAPITOLUL VI DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE
DECLARAȚIILOR ȘI A ORGANELOR VAMALE LA
STABILIREA ȘI APLICAREA TAXELOR VAMALE
DREPTURILE DE IMPORT ŞI DREPTURILE DE
EXPORT
 
Calcularea drepturilor de import şi drepturilor de export, plata lor
(1) Baza de calcul a taxei vamale o constituie volumul natural sau valoarea în
vamă a mărfurilor, determinată în conformitate cu legislaţia.
(2) Baza de calcul al accizului o constituie volumul natural sau valoarea în vamă a
mărfurilor importate, determinată conform legislaţiei vamale, precum şi impozitele
şi taxele ce urmează a fi achitate la data importului, fără a ţine cont de accize şi
T.V.A.
(3) Valoarea impozabilă cu T.V.A. a mărfurilor importate o constituie valoarea lor
în vamă, determinată în conformitate cu legislaţia, şi drepturile de import (cu
excepţia T.V.A).
(4) Baza de calcul a taxei pentru proceduri vamale o constituie valoarea în vamă a
mărfurilor sau taxele fixe, stabilite de legislaţie.
 
Plătitorii drepturilor de import şi drepturilor de export
Drepturile de import şi drepturile de export sînt plătite nemijlocit de către declarant
sau de o altă persoană prevăzută de legislaţie.
 
Termenele de plată a drepturilor de import şi drepturilor de export
(1) Drepturile de import şi drepturile de export se plătesc în prealabil, pînă la
depunerea declaraţiei vamale. La momentul vămuirii, se acceptă plata doar a
diferenţei dintre suma calculată şi suma plătită în prealabil.
(2) Organul vamal este abilitat să interzică importul de mărfuri pentru care nu au
fost plătite drepturile de import, în modul stabilit de prezentul cod.
(3) Persoanele fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător plătesc
drepturile de import sau de export în momentul trecerii frontierei vamale.
(4) De la persoanele fizice care sînt în tranzit prin teritoriul Republicii Moldova
avînd un volum de mărfuri ce depăşeşte norma stabilită se încasează o sumă de

25
garanţie echivalentă drepturilor de import pentru mărfurile în plus. Modul de
percepere şi de restituire a sumei de garanţie se stabileşte de către Serviciul Vamal.
 
Modul de plată a drepturilor de import şi de export
(1) Persoanele juridice şi persoanele fizice plătesc drepturile de import şi de export
în numerar sau prin virament (inclusiv prin carduri) la conturile respective ale
Trezoreriei Centrale a Ministerului Finanţelor.
(2) Calcularea drepturilor de import şi de export se efectuează în funcţie de tarifele
şi cotele, stabilite de legislaţie, existente la momentul depunerii declaraţiei. Acest
mod de calculare nu se aplică în cazurile specificate la art.65 şi 73.
(3) Prin derogare de la prevederile alin.(2), drepturile de import, în cazul punerii în
liberă circulaţie a unui obiect al leasingului, se calculează în funcţie de tarifele şi
cotele existente la data expirării contractului de leasing şi achitării integrale a
plăţilor de leasing.
(4) Dată a achitării drepturilor de import şi de export, cu excepţia achitării acestora
prin intermediul cardurilor bancare, se consideră data depunerii de către importator
(declarant), exportator (declarant) sau de către un terţ a mijloacelor băneşti la
conturile respective ale Trezoreriei centrale a Ministerului Finanţelor, fapt
confirmat printr-un extras trezorerial.
(5) Plata drepturilor de import şi de export prin intermediul cardurilor bancare se
consideră efectuată la momentul debitării cu suma plăţii respective a contului de
card din care a fost emis cardul utilizat la plată. Debitarea contului de card
respectiv se confirmă prin bonul (chitanţa) de plată cu card bancar perfectat la
terminal POS sau la alt dispozitiv de utilizare a cardurilor bancare, bon (chitanţă)
ce se eliberează deţinătorului de card. Plata drepturilor de import sau de export
efectuată prin intermediul cardurilor bancare nu poate fi anulată decît cu acceptul
serviciului respectiv al Serviciului Vamal.
 
Prelungirea şi eşalonarea termenului de plată a drepturilor de import şi de export
(1) Cazurile de prelungire sau de eşalonare a termenului de plată a drepturilor de
import şi de export sînt stabilite de legislaţie.
(2) Nu poate fi prelungit sau eşalonat termenul de plată a taxelor pentru proceduri
vamale.
(3) În cazul prelungirii sau eşalonării termenului de plată a drepturilor de import şi
de export, se calculează o dobîndă, echivalentă cu rata de bază a Băncii Naţionale a
Moldovei la creditele pe termen scurt, care este în vigoare la data acordării
prelungirii sau eşalonării pentru fiecare zi de prelungire sau eşalonare a termenului

26
de plată, dacă legislaţia nu prevede altfel. În cazul încălcării termenului prelungit
sau eşalonat, se percep penalităţi în conformitate cu legislaţia.
(4) În cazul prelungirii sau eşalonării termenului de plată a drepturilor de import şi
de export, plata acestor drepturi se garantează în modul stabilit de prezentul cod.
 

Dispoziţii generale aplicabile obligaţiei vamale

(1) Cuantumul drepturilor de import sau de export se stabileşte pe baza elementelor
de taxare stabilite la data apariţiei obligaţiei vamale. Amenzile şi penalităţile sînt
aferente drepturilor de import sau de export şi pot apărea ulterior procedurii de
vămuire.
(2) În cazul în care nu este posibilă stabilirea cu exactitate a datei apariţiei
obligaţiei vamale, data luată în considerare pentru stabilirea elementelor de taxare
proprii mărfurilor în cauză este acea în care organul vamal constată că mărfurile se
află într-o situaţie care face să apară o obligaţie vamală. Dacă, la data constatării,
organele vamale dispun de informaţii din care rezultă că obligaţia vamală a apărut
anterior, cuantumul drepturilor de import sau de export se determină pe baza
elementelor de taxare existente la data cea mai îndepărtată ce poate fi stabilită pe
baza acelor informaţii.
(3) Determinarea unei obligaţii vamale se face în monedă naţională. În cazul în
care pentru stabilirea acesteia este necesară conversia dintr-o valută străină, cursul
de schimb pentru moneda naţională este cel stabilit de Banca Naţională a
Moldovei, în vigoare la data apariţiei obligaţiei vamale.
(4) Pentru regimul vamal suspensiv care nu se încheie în termen, obligaţia vamală
devine exigibilă şi se stinge prin executarea de către organul vamal a garanţiei
constituite.
(5) Plătitorul vamal ia cunoştinţă de cuantumul obligaţiei vamale prin declaraţia
vamală acceptată şi înregistrată de organul vamal.
(6) În cazul unor diferenţe ulterioare sau în situaţia încheierii din oficiu, fără
declaraţie vamală, a unui regim vamal suspensiv, plătitorul vamal ia cunoştinţă de
noua obligaţie vamală pe baza actului constatator întocmit de organul vamal.
(7) Declaraţia vamală şi actul constatator sînt titluri executorii ce se onorează de
către bancă fără accept, poprire şi validare la simpla solicitare a organului vamal.
În cazul în care banca nu dă curs solicitării organului vamal în cel mai scurt termen
posibil, acesta este în drept să nu accepte pe viitor instrumentele de plată sau de
garantare emise de această bancă.
(8) În cazul mărfurilor reţinute de organul vamal, achitarea obligaţiei vamale se
suspendă pînă la stabilirea definitivă a regimului juridic al acestor mărfuri.

27
(9) Prin reprezentare indirectă, în sensul prezentei secţiuni, se înţelege situaţia în
care importatorul sau exportatorul acţionează în numele, din însărcinarea şi pe
contul altei persoane, dar operaţiunea comercială se realizează ca şi cum ar fi fost
efectuată în nume propriu.”
 
Măsuri de garantare a obligaţiei vamale
(1) Plata obligaţiei vamale, în cazul acordării de vacanţă fiscală, se asigură prin
garanţie emisă de banca agreată de organul vamal.
(2) Pentru asigurarea plăţii obligaţiei vamale, în cazul în care, în conformitate cu
reglementările vamale, se solicită constituirea unei garanţii, organul vamal are
dreptul de a solicita prezentarea acesteia de către plătitorul vamal sau de către
potenţialul plătitor vamal. Organele vamale sînt în drept să autorizeze constituirea
garanţiei de către o terţă persoană.
(3) În cazuri justificate, pentru anumite destinaţii vamale, pot fi acordate scutiri de
la garantarea obligaţiei vamale, în baza unei metodologii elaborate de Serviciul
Vamal şi în conformitate cu legislaţia.
(4) În cazul în care legislaţia vamală prevede constituirea unei garanţii facultative,
o astfel de solicitare a garanţiei este lăsată la latitudinea organelor vamale atîta
timp cît acestea nu au siguranţa că obligaţia vamală care există sau poate să apară
se va achita în termenul prevăzut. Valoarea unei asemenea garanţii este stabilită la
un nivel care să permită acoperirea în orice moment a obligaţiei vamale respective.
(5) Garanţia specificată la alin.(2) este solicitată:
a) la data aplicării reglementărilor vamale care cer constituirea unei asemenea
garanţii; sau
b) la orice dată ulterioară cînd organele vamale nu au siguranţa că obligaţia vamală
care există sau poate să apară se va achita în termenul prevăzut.
(6) Organele vamale stabilesc valoarea unei asemenea garanţii la un nivel egal cu:
a) valoarea exactă a obligaţiei vamale sau a datoriilor respective cînd valoarea
poate fi stabilită cu precizie la data solicitării garanţiei;
b) valoarea maximă, aşa cum a fost estimată în alte cazuri.
(7) La cererea plătitorului sau a persoanei terţe, organele vamale permit
constituirea unei garanţii globale, care să acopere două sau mai multe operaţiuni
pentru care a apărut sau poate să apară o obligaţie vamală.
(8) La constituirea unei garanţii globale pentru obligaţii vamale a căror valoare
poate fi modificată în timp, valoarea unei asemenea garanţii este stabilită la un
nivel care să permită acoperirea în orice moment a obligaţiei vamale respective.

28
(9) Garanţia poate fi constituită printr-un depozit bănesc sau printr-o scrisoare de
garanţie, emisă de o bancă agreată de organul vamal.
(10) Garanţia bănească se realizează prin depunerea sumei în lei sau prin remiterea
unor instrumente de decontare şi titluri de valoare, acceptate de organul vamal.
(11) Persoana solicitată să constituie garanţia are libertatea de a alege între tipurile
de garanţie prevăzute de prezentul articol. Totodată, organele vamale pot refuza să
accepte tipul de garanţie propus în cazul cînd acesta este incompatibil cu buna
funcţionare a regimului vamal respectiv. Acelaşi lucru este valabil în privinţa
garanţiei deja constituite. Organele vamale pot cere ca tipul de garanţie ales să fie
menţinut pentru o anumită perioadă de timp.
(12) Dacă, în cursul derulării regimului vamal, organele vamale stabilesc că
garanţia constituită nu asigură plata obligaţiei vamale în termenul prevăzut ori că
această garanţie nu mai este sigură sau suficientă pentru asigurarea plăţii, ele
solicită plătitorului vamal sau persoanei terţe să constituie o garanţie suplimentară
sau să înlocuiască garanţia originală cu una nouă. În caz de refuz, organul vamal
are dreptul să interzică efectuarea altor operaţiuni vamale pînă la clarificarea
situaţiei.
(13) Plătitorul vamal sau persoana terţă poate solicita restituirea garanţiei
disponibile numai la data la care obligaţia vamală se stinge sau nu poate să mai
apară. Solicitarea de restituire poate fi şi parţială.
 
Apariţia obligaţiei vamale la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal
(1) La introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal, obligaţia vamală apare în
cazurile cînd:
a) mărfurile pasibile de drepturi de import sînt puse în liberă circulaţie;
b) mărfurile sînt plasate sub regimul de admitere temporară cu suspendare parţială
de drepturile de import.
(2) În cazul specificat la alin.(1) lit.a), obligaţia vamală apare la data înregistrării
declaraţiei vamale de import, iar în cazul specificat la alin.(1) lit.b), obligaţia
vamală apare la data înregistrării declaraţiei vamale de reexport.
(3) Plătitor vamal este titularul declaraţiei vamale. În cazul unei reprezentări
indirecte, persoana în numele căreia s-a făcut declaraţia vamală este de asemenea
plătitor vamal. Totodată, devin plătitori vamali, solidar cu titularul declaraţiei
vamale, orice persoane care au oferit informaţiile necesare la întocmirea declaraţiei
vamale sau care au redactat declaraţia vamală, dacă acestea ştiau sau ar fi trebuit să
ştie că informaţiile în cauză erau false sau incorecte.
 

29
Apariţia obligaţiei vamale la introducerea ilegală de mărfuri
(1) La introducerea ilegală de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova, obligaţia
vamală apare la data cînd mărfurile sînt introduse.
(2) Plătitor vamal este persoana care introduce mărfuri ilegal. Răspund solidar cu
plătitorul:
a) persoanele care au participat la introducerea ilegală a mărfurilor şi care ştiau sau
ar fi trebuit să ştie că introducerea acestora este ilegală;
b) persoanele care au dobîndit ori au deţinut mărfurile în cauză şi care ştiau sau ar
fi trebuit să ştie, la data achiziţionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost
introduse ilegal.
(3) Prin introducere ilegală de mărfuri, în sensul prezentului articol, se înţelege
situaţia cînd mărfurile pasibile de drepturi de import nu au fost supuse total sau
parţial procedurilor de vămuire.
 

Apariţia obligaţiei vamale la scoaterea ilegală a mărfurilor

de sub supravegherea vamală
(1) La scoaterea ilegală a mărfurilor supuse drepturilor de import de sub
supraveghere vamală, obligaţia vamală apare la data cînd mărfurile sînt scoase de
sub supravegherea vamală.
(2) Plătitor vamal este persoana care scoate ilegal mărfurile de sub supravegherea
vamală. Răspund solidar cu plătitorul:
a) persoanele care au participat la scoaterea ilegală a mărfurilor de sub
supravegherea vamală şi care ştiau sau ar fi trebuit să ştie că scoaterea acestora este
ilegală;
b) persoanele care au dobîndit ori au deţinut mărfurile în cauză şi care ştiau sau ar
fi trebuit să ştie, la data achiziţionării sau primirii mărfurilor, că acestea au fost
scoase ilegal de sub supravegherea vamală.
(3) Dacă obligaţia vamală a apărut pentru o marfă care beneficiază sau ar fi putut
beneficia de un tratament tarifar preferenţial, cuantumul obligaţiei vamale se
determină prin aplicarea acestui tratament preferenţial.
 

Apariţia obligaţiei vamale în cazul neexecutării unor

obligaţii
(1) Obligaţia vamală apare:

30
a) în cazul neexecutării obligaţiilor ce rezultă din păstrarea mărfurilor în depozit
provizoriu;
b) în cazul neîndeplinirii uneia dintre condiţiile stabilite prin destinaţia vamală sub
care au fost plasate mărfurile;
c) în cazul utilizării mărfurilor în alte scopuri decît cele stabilite prin destinaţia
finală a acestora, dacă în această bază au beneficiat de un tratament tarifar
favorabil.
(2) În cazurile specificate la alin.(1), obligaţia vamală apare la data producerii
situaţiilor respective.
(3) Plătitor vamal este titularul declaraţiei sumare de plasare a mărfurilor în depozit
provizoriu sau titularul destinaţiei vamale sub care a fost plasată marfa.
(4) Dacă obligaţia vamală a apărut pentru o marfă care beneficiază sau ar fi putut
beneficia de un tratament tarifar preferenţial, cuantumul obligaţiei vamale se
determină prin aplicarea acestui tratament preferenţial.
 
(1) Pentru mărfurile aflate într-o zonă liberă care dispar, se consumă ori sînt
utilizate în alte condiţii decît cele prevăzute în reglementările vamale aplicabile în
această zonă, obligaţia vamala apare la data cînd ele dispar, se consumă ori sînt
utilizate.
(2) Persoana care a săvîrşit una din faptele specificate la alin.(1) devine plătitor
vamal. Răspunde solidar şi persoana care a ştiut sau ar fi trebuit să ştie că nu s-au
respectat reglementările vamale aplicabile.
(3) În cazul cînd persoanele specificate la alin.(2) nu pot fi identificate, se
consideră plătitor vamal ultima persoană în a cărei posesie a fost marfa.
 

Apariţia obligaţiei vamale la introducerea mărfurilor

prohibite sau restricţionate
(1) Obligaţia vamală apare şi în cazul introducerii pe teritoriul Republicii Moldova
a mărfurilor prohibite sau restricţionate.
(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazul introducerii de bancnote sau monede
false ori de substanţe stupefiante sau psihotrope ce urmează a fi distruse, cu
excepţia celor introduse conform dispoziţiilor legale referitoare la circulaţia
acestora în scopuri medicale, ştiinţifice sau în alte scopuri prevăzute de legislaţie.
 
Apariţia obligaţiei vamale la exportul mărfurilor incluse în declaraţia vamală

31
(1) Obligaţia vamală apare la exportul mărfurilor dacă acestea sînt pasibile de
drepturi de export şi sînt incluse în declaraţia vamală.
(2) În acest caz, obligaţia vamală apare la data înregistrării declaraţiei vamale.
(3) Plătitor vamal este titularul declaraţiei vamale. În cazul unei reprezentări
indirecte, persoana în numele căreia s-a făcut declaraţia vamală este de asemenea
plătitor vamal. Totodată, devin plătitori vamali, solidar cu titularul declaraţiei
vamale, orice persoane care au oferit informaţiile necesare la întocmirea declaraţiei
vamale sau care au redactat declaraţia vamală, dacă acestea ştiau sau ar fi trebuit să
ştie că informaţiile în cauză erau false sau incorecte.
 
Apariţia obligaţiei vamale la exportul mărfurilor fără declaraţie vamală
(1) Obligaţia vamală apare la scoaterea mărfurilor de pe teritoriul Republicii
Moldova fără declaraţie vamală dacă acestea sînt pasibile de drepturi de export.
(2) În acest caz, obligaţia vamală apare la data cînd mărfurile sînt scoase efectiv de
pe teritoriul ţării.
(3) Plătitor vamal este persoana care a scos mărfurile sau orice persoană care a
participat la o asemenea acţiune şi care a ştiut sau ar fi trebuit să ştie că nu s-a
depus declaraţia vamală care ar fi trebuit să fie depusă.
 
Apariţia obligaţiei vamale la neîndeplinirea condiţiilor de export
(1) Obligaţia vamală apare în cazul neîndeplinirii condiţiilor în care a fost permisă
scoaterea mărfurilor de pe teritoriul Republicii Moldova cu exonerare totală sau
parţială de drepturile de export.
(2) Obligaţia vamală apare la data la care mărfurile ajung la o destinaţie diferită de
cea pentru care s-a permis scoaterea lor de pe teritoriul Republicii Moldova cu
exonerare totală sau parţială de drepturile de export sau, dacă organul vamal nu
poate determina această dată, la expirarea termenului stabilit pentru a se face
dovada îndeplinirii condiţiilor ce au îndreptăţit o astfel de exonerare.
(3) Plătitor vamal este titularul declaraţiei vamale. În cazul unei reprezentări
indirecte, persoana în numele căreia s-a făcut declaraţia vamală este de asemenea
plătitor vamal.
 

Apariţia obligaţiei vamale în alte cazuri

(1) Obligaţia vamală apare, atît la import cît şi la export, şi în următoarele cazuri:

32
a) cînd, ulterior efectuării operaţiunilor de vămuire şi acordării liberului de vamă,
se constată că informaţiile cuprinse în declaraţia vamală au condus la stabilirea
unei obligaţii vamale diminuate;
b) cînd una ori mai multe condiţii ce reglementau plasarea mărfurilor sub o
destinaţie vamală nu au fost respectate;
c) cînd stabilirea unui tratament tarifar favorabil, în funcţie de destinaţia sau
utilizarea finală a mărfurilor, nu era justificată la data acordării liberului de vamă.
(2) Obligaţia vamală apare la data înregistrării declaraţiei vamale de plasare a
mărfurilor sub o destinaţie vamală.
(3) În cazurile specificate la alin.(1), plătitor vamal este titularul declaraţiei
vamale. Totodată, devin plătitori vamali, solidar cu titularul declaraţiei vamale,
orice persoane care au oferit informaţiile necesare la întocmirea declaraţiei vamale
ori care au redactat declaraţia vamală, dacă acestea ştiau sau ar fi trebuit să ştie că
informaţiile în cauză erau false sau incorecte.
 
Locul apariţiei obligaţiei vamale
(1) Obligaţia vamală apare la locul unde s-au produs faptele care au generat-o.
(2) În cazul în care nu se poate determina acest loc, se consideră că obligaţia
vamală a apărut acolo unde organul vamal constată că mărfurile sînt în situaţia de a
o genera.
 

(1) Obligaţia vamală se stinge prin:

a) plata acesteia;
b) renunţarea la încasare, în cazul cînd se constată că este nedatorată;
c) anulare, ca o consecinţă a anulării declaraţiei vamale;
d) expirarea termenului de prescripţie extinctivă;
e) insolvabilitatea plătitorului vamal, constatată pe cale judecătorească;
f) confiscarea definitivă a mărfurilor;
g) distrugerea mărfurilor din dispoziţia organului vamal sau abandonarea acestora
în favoarea statului;
h) distrugerea sau pierderea mărfurilor cauzată de o forţă majoră;

33
i) scăderea cantitativă a mărfurilor, ca urmare a unor factori naturali, pentru partea
corespunzătoare procentului de scădere.
(2) Stingerea obligaţiei vamale în cazurile specificate la alin.(1) lit.g)-i) se
operează numai atunci cînd situaţiile s-au produs înainte de acordarea liberului de
vamă.
(3) Stingerea obligaţiei vamale prin compensare se efectuează din iniţiativa
organului vamal (fără acordul plătitorului vamal), prin trecerea în contul obligaţiei
a sumelor plătite în plus, înregistrate la dreptul de import respectiv sau la alte plăţi.
 

Perceperea drepturilor de import şi de export

(1) Drepturile de import şi de export neplătite în modul stabilit la art. 124 se percep
în mod incontestabil de către organul vamal din contul plătitorului în baza
documentelor executorii sau a documentelor echivalente acestora, în conformitate
cu legislaţia.
(2) Pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii drepturilor de import şi de export se
încasează o penalitate în mărimea stabilită de legea bugetului pentru anul curent.
(3) Penalităţile se calculează din prima zi după expirarea termenului prelungit sau
eşalonat.
(4) Dacă plătitorul nu are la cont mijloace băneşti, organul vamal este în drept să
sechestreze averea acestuia, în conformitate cu legislaţia.
(5) În cazul în care persoana se eschivează de la onorarea drepturilor de import şi
de export, organul vamal este în drept să emită şi să înainteze băncii respective
dispoziţia de suspendare a operaţiunilor bancare în partea de cheltuieli din contul
plătitorului restanţier pînă la achitarea deplină. Banca, la data apariţiei mijloacelor
băneşti pe cont, este obligată să informeze imediat organul vamal emitent al
dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare ale plătitorului vamal.
(6) Neplata în termen legal a obligaţiei vamale atrage, în mod suplimentar,
suspendarea dreptului de efectuare a altor operaţiuni vamale de către plătitorul
vamal respectiv pînă la stingerea obligaţiei vamale, în condiţiile stabilite prin
reglementările vamale. În caz de litigiu, contestarea obligaţiei vamale suplimentare
ori atacarea în instanţa judecătorească a deciziei organului vamal nu suspendă
încasarea obligaţiei vamale şi aplicarea de măsuri suplimentare potrivit
prevederilor prezentului cod, cu excepţia cazului în care reglementările unor legi
speciale prevăd în mod expres acest lucru.
(7) Organul vamal este obligat să ia toate măsurile pentru încasarea obligaţiei
vamale de la plătitorul vamal şi numai în măsura în care acest lucru nu este posibil,
obligaţia vamală se încasează de la persoanele care răspund solidar cu acesta
pentru onorarea obligaţiei vamale.

34
 Concluzii
Taxă vamală este plata obligatorie, percepută de autoritatea vamală la
introducerea sau la scoaterea mărfurilor de pe teritoriului vamal al Republicii
Moldova. Teritoriul vamal este teritoriul asupra căruia Republica Moldova are
dreptul exclusiv de jurisdicţie în domeniul activităţii vamale. Taxele vamale se
aplică conform tarifului vamal. Tarif vamal reprezintă catalogul care cuprinde
nomenclatorul de mărfuri introduse pe teritoriul vamal sau scoase de pe teritoriul
vamal, precum şi cotele taxei vamale aplicate acestor mărfuri. Nomenclatorul de
mărfuri este lista care cuprinde codurile, denumirile şi descrierea mărfurilor
corespunzătoare sistemelor de clasificare aplicate în practica internaţională.

Obiect al impunerii cu taxe vamale sunt mărfurile importate, exportate sau care
sunt în tranzit pe teritoriul Republicii Moldova.

Plătitori ai taxelor vamale sunt persoanele fizice şi juridice care deţin obiectul
impozabil. Cotele taxei vamale şi lista mărfurilor supuse acesteia se stabilesc de
către Parlament. Ele se aplică în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile
internaţionale, la care Republica Moldova este parte. Cotele taxei vamale sunt
unice şi nu pot fi modificate, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în
vigoare sau de acordurile internaţionale, la care Republica Moldova este parte.
Mărfurile care trec frontiera vamală se supun taxei vamale conform Legii cu
privire la tariful vamal.Pentru serviciile acordate de lucrătorii vamali (oformarea
documentelor, păstrarea mărfurilor în depozitele vamale, etc) se percep taxe pentru
efectuarea procedurilor vamale. Procedurile vamale reprezintă totalitatea
serviciilor acordate de organele vamale în sfera activităţii vamale. Nomenclatorul
acestor servicii şi taxele pentru ele sînt aprobate în conformitate cu legislaţia. Taxa
pentru proceduri vamale se achită la utilizarea oricărei destinaţii vamale, cu
excepţia abandonului în favoarea statului, dacă legislaţia nu prevede altfel.
Mijloacele băneşti încasate ca taxă pentru proceduri vamale se varsă la bugetul de
stat şi se utilizează în volum deplin la finanţarea activităţii vamale

35
 Bibliografie
Constituția Republicii Moldova COD Nr. 1149 din 20-07-2000 CODUL VAMAL
AL REPUBLICII MOLDOVA

Concluzii
Deplasarea persoanelor în țară și în afara acesteia este, în mod normal,
monitorizată de către serviciul de supraveghere a migrației, sub o varietate de
denumiri și reglementări. Autoritățile de imigrație verifică documentele
corespunzătoare pentru a vedea dacă o persoană este îndreptățită să intre în țară,
arestează persoanele căutate de către mandatele de arestare interne sau
internaționale și împiedică persoanele considerate periculoase să intre în țară. Un
alt concept referitor la deplasarea persoanelor dintr-o țară în alta este emigrare
ilegală, care reprezintă plecarea din țara de origine și stabilirea în alta în mod
ilegal.
Fiecare țară are propriile legi și reglementări cu privire
la importul și exportul mărfurilor în interiorul și din exteriorul acesteia, aplicate de
către autoritatea ei vamală. Importul și exportul unor bunuri poate fi restricționat

36
sau interzis. În majoritatea țărilor, accesul la vamă se realizează prin intermediul
acordurilor stabilite de către guvern și legile internaționale. Taxa vamală este, de
regulă, o taxă pusă pe importul mărfurilor sau, în cazuri mai speciale, pe exportul
acestora. Bunurile comerciale ce nu au fost încă vămuite sunt deținute, înainte de a
fi prelucrate, într-o zonă vamală, de multe ori numită antrepozit vamal.
Toate porturile autorizate sunt zone vamale recunoscute.
În aeroporturi, vama funcționează ca o cale fără întoarcere pentru toți pasagerii;
odată ce au trecut de vama, aceștia nu se pot întoarce. Oricine vine la un aeroport
trebuie, de asemenea, să treacă vama înainte de a putea intra, în mod oficial, într-o
țară. Cei care încalcă legea vor fi reținuți de vamă și probabil se vor întoarce în
locația lor inițială.

37