Sunteți pe pagina 1din 111

© Șumscaia Violina, 2011

Zonele economice libere

ȘwoueckcVkqnknc - masterand la USM, facultatea de drept, specialitatea dreptul în afaceri

1

INTRODUCERE

© Șumscaia Violina, 2011

O cale certă spre beneficierea de rezultatele progresului tehnico-ştiinţific mondial, precum şi de susţinere a evoluţiei economice a Republicii Moldova o constituie participarea activă şi continuă la diviziunea internaţională a muncii. Antrenarea în relaţiile economice internaţionale presupune un intens schimb de rfuri şi servicii prin operaţiuni de import-export. Prin intermediul analizelor economice internaţionale s-a constatat faptul că statele ce au o economie naţională nedezvoltată importă mărfuri şi servicii mai mult decît exportă, fenomenul dat regăsindu-se, fireşte şi în activitatea economică a Republicii Moldova. Respectiv, unul dintre principalele scopuri-ţintă ale politicii comerciale a statului este garantarea unui echilibru înre export şi import, această armonie putînd fi obţinută prin stimularea întreprinzătorilor naţionali nu doar în asigurarea unei pieţe interne de mărfuri şi servicii, însă şi în exportul unei părţi din ele. O modalitate optimă de stimulare a exporturilor şi de atragere a investiţiilor pe care şi-o propune Republica Moldova, este crearea zonelor economice libere. Ideea de a crea în Republica Moldova Zone Economice Libere a apărut în anii 1990-1991. Aceasta „s-a copt”, după cum afirmă analiştii 1 , mai mult timp prin birourile noilor conduceri ai noului stat independent, după care la 25 mai 1993 a fost adoptată prima lege cu privire la Zonele Antreprenoriatului Liber 2 nr.1451- XII, inspiraţia venind de peste hotare, odată cu ea punîndu-se temelia activităţii Zonelor Economice Libere în Republica Moldova. Ulterior această lege a fost înlocuită cu Legea cu privire la zonele economice libere care este în vigoare şi la momentul actual. Republica Moldova nu are acces la mare, nu are infrastructură dezvoltată a economiei de piaţă şi deci plasarea geopolitică a Moldovei determină orientarea sa

1 Pogrebean Argentina, Munteanu Liliana, „Observator Economic” nr.9 (22), septembrie, 2000, pag. 15.

2 Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1993, nr.7, art.208.

2

© Șumscaia Violina, 2011

spre activitatea de intermediere, avînd rolul de “poartă de uscat” între Europa de Nord, regiunea Balcanică şi Orientul Apropiat. Experienţa mondială de creare şi utilizare a zonelor cu regim economic special s-a acumulat pe parcursul secolelor. Încă din Grecia Antică în anul 166 î.Hr., pe insula Delos comercianţii de transit erau scutiţi de taxele vamale, orice alte taxe şi proceduri administrative. Începînd cu sec.XIII, regimul comerţului liber a fost practicat în oraşele din Rusia, precum Novgorod, Smolensk, Pskov. Ca zonă de comerţ liber poate fi considerat şi oraşul Otaci, plasat pe ambele maluri ale rîului Nistru, la nordul teritoriului de azi a Republicii Moldova. Încă în secolul XII localitatea Otaci prospera datorită comerţului şi posibilităţii de a naviga pe Nistru pînă la Marea Neagră, iar populaţia oraşului alcătuia circa 150 mii locuitori, dintre care 75% practicau comerţul. În ţările dezvoltate ele sunt pe larg folosite pentru schimbări structurale regiunilor industriale vechi şi înapoiate, iar în statele noi industriale – pentru tranziţia rapidă la economia modern diversificată, orientată, în primul rînd, spre pieţele externe. Succesul unor ţări din Asia de Sud-Est, Golful Persic şi bazinul rii Caraibelor este legat direct de folosirea abilitată a acestei forme de activitate economică. În multe cazuri pentru aceste zone este folosit termenul generic “Zonele Economice Libere”, inclusiv acest termen fiind adoptat şi în Republica Moldova. Actualitatea temei rezidă în faptul că unul dintre scopurile-ţintă ale tranziţiei la economia de piaţă a devenit edificarea unei economii deschise, cu o inserţie activă pe plan mondial, cu menirea de a sprijini transformările economice interne. În cadrul aceastei evoluţii complexe şi uneori contradictorii, de regionalizare si internaţionalizare a economiilor, zonele economice libere (ZEL) constituie o structură aparte pe linia favorizării inserţiei în economia mondială. Prin multitudinea operaţiunilor economice realizate în regim liber, circumscris la o anumită zonă, zonele economice libere sunt private ca cel mai promiţător instrument de parcurgere a etapelor integrării economice.

3

© Șumscaia Violina, 2011

La fel prezintă interes şi este demn de susţinere scopul înfiinţării unei zone libere şi anume de a favoriza dezvoltarea economică prin atragerea de investiţii de capital străin, accelerarea dezvoltării social-economice a unui teritoriu şi al ţării în ansamblu prin atragerea investiţiilor autohtone şi străine, implementare a tehnicii şi tehnologiilor modern, dezvoltare a producţiei orientate spre export, aplicare a experienţei avansate în domeniul producţiei şi a managementului, creare de locuri de muncă. Sarcina primordială a acestor zone este utilizarea la maxim a potenţialului uman şi de producere a statului. În virtutea caracterisiticilor sale, zonele economice libere contribuie la producerea de bunuri şi servicii, la dezvoltarea comerţului, la liberalizarea schimburilor de mărfuri şi servicii. Ele de asemeni, influenţează alocarea resurselor şi rezultatele activităţii economice în regiunea în care se află. Zonele economice libere sunt, fără îndoială, un mijloc real de atragere a capitalurilor străine, cu condiţia că legislaţia lor acceptă şi încurajează acest fapt. Extinderea Uniunii Europene a coordonat vectorii investitorilor spre noi orizonturi, iar tendinţa se menţine aceeaşi, în sensul că toate drumurile duc spre est.

Deci, este evident că legiuitorul moldav trebuie să ia în vizor aceste aspecte şi se focuseze asupra asigurării unui climat investiţional şi prosper, unui cadru legal adecvat, care ar conţine cît mai puţine echivocuri şi prevederi lacunare şi nu ar permite eludarea normelor legale, sfidarea sau interpretarea necorespunzătoare a lor.

Scopul şi obiectivele prezentei lucrări sunt de a reliefa şi a vărsa lumină asupra conceptului de zonă economică liberă, de a cunoaşte atît sorgintea zonelor economice libere, punctul lor de pornire, cît şi experienţa altor state în acest domeniu. În continuare vor fi enunţate şi argumentate avantajele ZEL, dezavantajele lor, obstacolele şi tendinţele observate privitor la activitatea zonelor şi impactul lor asupra ţărilor-gazdă. Unul dintre scopurile propuse a fost şi relatarea despre regimul juridic, înfiinţarea, funcţionarea şi încetarea activităţii

4

© Șumscaia Violina, 2011

zonelor economice libere. Deasemeni am comparat şi am făcut diferenţa dontre zona economică liberă şi alte forme de entităţi, precum perimetrele libere, antrepozitele libere, porturile libere, pentru e elimina confuziile dintre ele. Un obiectiv central a fost crearea unei lucrări susceptibile de a cuprinde şi de a explica ce totuşi constituie o zonă economică liberă, care este mecanismul ei de funcţionare, şi cum această entintate poate să aducă beneficii economiei naţionale a Republicii Moldova şi ce primesc aceste zone în scimb de la statul-gazdă; la fel şi dacă merită susţinere aceste zone, corespund obiectivele lor declarate privind ameliorarea infrastructurii ţării-gazdă cu cele reale şi cu impactul real asupra statului primitor. Deci, obiectivele lucrării constau în:

ü Studiul bazelor teoretice a acestui domeniu; ü Studiul experienţei de funcţionare a zonelor economice libere atît în Republica Moldova, cît şi peste hotarele ei; ü Analiza mecanismului de funcţionare a zonelor economice libere (autorizarea, activităţile desfăşurate, facilităţi, restricţii, etc.). Gradul de investigare Lucrarea dată are ca bază studiul lucrărilor ştiinţifice, material-doctrinare, legi şi acte normative, cum ar fi, spre exemplu: Legea cu privire la Zonele Economice Libere nr.440-XV, din 27.07.01, Codul Vamal al Republicii Moldova, Codul Fiscal, etc. La fel am studiat monografii, lucrări ştiinţifice atît ale autorilor autohtoni, cît şi a celor români, ruşi, etc. La fel, pentru realizarea prezentei lucrări, am studiat reviste economice de specialitate, de cosulting economic, cum ar fi, de exemplu „Observator Economic”, etc. Deasemeni, am efectuat o vizită la o Zonă Economică Liberă, (“Otaci- Business”) unde am fost familiarizată cu aspectul practic a activităţii zonei economice libere, adică a rezidenţilor ei, domeniile de activitate, manopera, procesul de producţie, utilajele folosite, etc.

5

© Șumscaia Violina, 2011

Structura lucrării Prezenta lucrare este structurată în felul următor: ea cuprinde foaie de titlu, planul, introducerea, conţinutul, adică nucleul propriu-zis al lucrării, care este divizat în trei capitole, care la rîndul lor, sunt sistematizate în paragrafe, pentru a relata mai concis, clar şi în orînduire logică substanţa lucrării. În capitolele respective s-a abordat conceptul, evoluţia, clasificarea, funcţionarea şi regimul juridic al Zonelor Economice Libere din Republica Moldova, aceasta fiind tematica tezei respective. S-au elucidat deasemeni problematicile, tendinţele actuale, s-au efectuat comparaţii cu alte entităţi cu tente similare a zonelor economice libere, toate acestea fiind realizate graţie studiului lucrărilor doctrinarilor, specialiştilor în domeniu, precum şi a opere legiuitorului moldav. Capitolele date sunt succedate de concluzie, ea fiind o scurtă sistematizare a conţinutului tezei, îmbrăcînd forma unei opinii proprii, o impresie asupra celor studiate, o totalizare a tuturor celor reliefate pe parcursul lucrării, urmînd apoi trei anexe cu scop explicativ.

6

© Șumscaia Violina, 2011

CAPITOLUL l CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND ZONELE ECONOMICE LIBERE §1 . Zona Economică Liberă – instrument de promovare a comerţului internaţional Constituţia Republicii Moldova 3 , în art.126, al. 1 şi 2, prevede că economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă. Statul trebuie să asigure: reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine, în condiţiile legii; libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie; protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, etc. Fundamentul activităţii zonelor libere în Republica Moldova au fost puse odată cu adoptarea de către Parlament a Legii privind zonele antreprenoriatului liber nr. 1451-XII din. 25 mai 1993. Ulterior această lege a fost înlocuită cu Legea cu privire la zonele economice libere nr.440-XV 4 , din 27.07.2001 care este în vigoare şi astăzi, fiind obiectul discuţiilor şi modificărilor (vezi Anexa nr.2) În afară de Legea nr.440-XV, activitatea zonelor libere actualmente mai este reglementată de Codul vamal şi de alte acte normative. Legislaţia vamală 5 defineşte zona economică liberă în felul următor: “Zona liberă este o parte a teritoriului vamal în care mărfurile străine sînt introduse şi utilizate fără plata drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, potrivit procedurii stabilite de cod şi de alte acte normative, în cazul cînd legislaţia nu prevede altfel, iar mărfurile autohtone sînt introduse şi utilizate cu respectarea condiţiilor stabilite pentru regimul vamal de export.”

3 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.1. 4 Monitorul Oficial al R.Moldova, 2001 nr.108-109, art. 834. 5 Codul Vamal, art.85, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 160-162/1201, 23.12.200.

7

© Șumscaia Violina, 2011

După cum se poate de dedus, termenul de zonă liberă este echivalent cu cel de zonă economică liberă şi zonă a antreprenoriatului liber. Deasemenea, atît doctrina cît şi practica internaţională cunoaşte acest fenomen şi sub alte denumiri. Legiuitorul moldav, în Legea cu privire la zonele economice libere Nr.440- XV din 27.07.2001, art.1, a definit conceptul de “zona economică liberă”:

Zonele economice libere (zonele antreprenoriatului liber), denumite în continuare zone libere, sînt părţi ale teritoriului vamal al Republicii Moldova, separate din punct de vedere economic, strict delimitate pe tot perimetrul lor, în care pentru investitorii autohtoni şi străini sînt permise, în regim preferenţial, genuri ale activităţii de întreprinzător, în condiţiile legii”. Autorii autohtoni 6 definesc zona liberă ca un teren cu frontiere naturale sau artificiale, situat în apropierea sau în interiorul unei căi de transport (cale ferată, port fluvial, aeroport, etc.) prin care se tranzitează un volum mare mărfuri la export şi import. Prin Convenţia de la Kyoto, Consiliul de cooperare vamală a definit „zona liberă" ca o parte din teritoriul unui stat în care mărfurile care se introduc se consideră ca nefiind în teritoriul vamal din punct de vedere al drepturilor şi al taxelor vamale şi nu sunt supuse controlului obişnuit al vămii. 7 Analizînd tratarea conceptului de Zonă Economică Liberă prin prisma autorilor români şi autohtoni, precum şi a legiuitorului moldav, conchidem că Zonele Economice Libere constituie părţi ale teritoriului vamal, separate şi strict delimitate, ce activează ca entităţi deschise pentru activitatea comercială oricărei ţări, ce contribuie la dezvoltarea economică, tehnico-ştiinţifică şi socială, create pe calea delegării de către autorităţile adiministraţiei publice, cu stabilirea unor limite şi prohibiţii legale, cu administraţie proprie, buget, regim fiscal, valutar propriu, menirea lor fiind atragerea investiţiilor şi a capitalului, aceasta efectuîndu-se pentru practicarea activităţilor de antreprenoriat în condiţii de preferenţialitate, cu

6 Roşca Nicolae, Baieş Sergiu, “Dreptul Afacerilor”, Vol. II, Chişinău, 2006, p. 308. 7 Carmen Mladen “Drept Vamal”, Bucureşti,Editura Economică, 2000, p.223.

8

© Șumscaia Violina, 2011

acordarea de facilităţi, absenţa contigentărilor şi neaplicarea măsurilor de politică economică. Zonele economice libere diferă de uniunile vamale în care mărfurile aflate în tranzit sunt scutite de taxe vamale, precum şi de zonele de comerţ liber, în care rfurile circulă liber în baza acordurilor interstatale. Zonele economice libere reprezintă zone de producere, fapt care facilitează îndeosebi dezvoltarea întreprinderilor producătoare şi mai puţin comerciale. Zonele economice libere administrează teritorii în care, pentru investitorii străini, sunt permise, în regim preferenţial anumite genuri de activităţi de întreprinzător. Oferă investitorilor terenuri şi spaţii de producere înzestrate cu infrastructura necesară pentru iniţierea activităţii de antreprenoriat cu posibilitatea de utilizare a facilităţilor fiscale şi vamale. Hotarele zonelor libere sînt asimilate frontierelor vamale ale Republicii

Moldova. Teritoriul zonelor libere e delimitat de restul ţării prin îngrădire sigură. Paza hotarelor zonelor libere este asigurată de organele de pază de stat ale Republicii Moldova, în temeiul contractelor încheiate de acestea cu Administraţia zonei respective. În privinţa persoanelor fizice şi a mijloacelor de transport se aplică sistemul de trecere autorizată a hotarelor zonei libere, al cărui mod de funcţionare este stabilit prin hotărîre de Guvern. Zonele libere se creează pentru a accelera dezvoltarea social-economică a anumitor teritorii şi a ţării în ansamblu prin:

a) atragerea investiţiilor autohtone şi străine;

b) implementarea tehnicii şi tehnologiilor moderne;

c) dezvoltarea producţiei orientate spre export;

d) aplicarea experienţei avansate din domeniul producţiei şi a managementului;

e) crearea locurilor de muncă.

Zonelor libere, pentru realizarea obiectivelor asumate, le sunt acordate regimuri preferenţiale de stimulare a activităţii de întreprinzător. Modificări ale

9

© Șumscaia Violina, 2011

regimului şi ale modului de desfăşurare a activităţii de întreprinzător într-o zonă liberă sînt posibile doar prin introducerea unor modificări în Legea nr Ţinînd cont de definiţia respectivă şi de reglementările actelor normative în vigoare, rezultă că:

- Zonele economice libere sunt create în rezultatul adoptării unei legi speciale de către Parlament;

- Zonele libere sunt părţi ale teritoriului vamal al R.M. ;

-Zonele libere sunt separate de restul teritoriului nu doar din punct de vedere teritorial, dar şi din punct de vedere economic; -În perimetrul zonelor economice libere nu se pot desfăşura toate genurile de activitate ce se desfăşoară pe restul teritoriului ţării; -Administrarea zonelor libere este asigurată de organele de stat special formate; -În cadrul zonelor libere îşi pot desfăşura activitatea doar acele personae care au opţinut statutul de rezident at zonei economice libere respective; -Rezidenţii zonelor libere beneficiază de un regim preferenţial în raport cu celelalte personae înregistrate în Republica Moldova ; Una dintre caracteristicile evoluţiei economiei mondiale în ultimele decenii o constituie integrarea crescîndă a economiilor naţionale. Aceasta se manifestă în primul rînd prin expansiunea mai rapidă a schimburilor comerciale decît creşterea producţiei pe plan mondial, în paralel cu intensificarea fluxurilor monetar-valutare internaţionale. Unul dintre obiectivele tranziţiei la economia de piaţă a devenit realizarea unei economii deschise, cu o inserţie activă pe plan mondial, menită sa sprijine transformările economice interne. În această evoluţie complexă şi uneori contradictorie, de regionalizare si internaţionalizare a economiilor, zonele economice libere (ZEL) reprezinta o structură aparte pe linia favorizării inserţiei în economia mondială.

10

© Șumscaia Violina, 2011

În teoria economică, definirea noţiunii de zona economică liberă se încadrează în dezbaterea generală asupra eficienţei acţiunilor puterilor publice. Astfel, diverse cercetări asupra mecanismelor instituţionale au susţinut cu argumente, ce s-au dovedit adecvate realităţilor economice, necesitatea reducerii intervenţiei statului prin înlăturarea unor reglementări rigide, diminuarea impozitelor si a taxelor vamale pentru anumite activităţi. În consecinţă, dincolo de unele circumscrieri ce surprind forma concretă de realizare a acestui obiectiv, noţiunea de zonă economică liberă defineşte separarea localizată geografic a activităţilor reglementate de cele nereglementate şi care beneficiază de anumite facilităţi, inclusiv de ordin fiscal si vamal. Concret, prin zona economică liberă se desemneaza un „port liber“, „depozit liber“, „aeroport liber“, aflate pe teritoriul unei ţări sau în zona de frontiera a două sau mai multe state, în care sunt eliminate o serie de taxe si restrictii vamale 8 . În principiu, este vorba de unul şi acelaşi fenomen - formarea de enclave create special, în care agenţii economici au anumite scutiri de taxe. Prin urmare, ZEL reprezintă cea mai completă formă a regimurilor vamale suspensive 9 , pe teritoriul căreia se pot desfăşura activităţi complexe, atît comerciale, cît şi de prelucrare, stimulate de accesul mărfurilor în sistem liberalizat, pe baza unor reglementări precizate prin legi si acte normative. Deci, scopul creării ZEL trebuie să fie acela de a favoriza dezvoltarea si integrarea economică în zonele respective. În practica internaţională, facilităţilor de natura vamală le sunt asociate facilităţi de natură fiscală, zonele respective purtînd denumirea de zone libere. Scopul înfiinţării unei zone libere este de a favoriza dezvoltarea economică prin atragerea de investiţii de capital străin. Pentru ca о firmă comercială sa decidă însă о investiţie trebuie ca aceasta să estimeze о fructificare superioară a capitalului. În consecinţă, pentru asigurarea

8 Rusu Vladislav, Focşa Ghenadie “Curs de drept comercial” Chişinău, 2006, p.355.

9 Caraiani Gheorghe “Zonele Libere” Lumina-Lex, 1999, p.19.

11

© Șumscaia Violina, 2011

succesului, pe lîngă facilităţile acordate zonei libere, trebuie sa existe condiţii avantajoase combinării capitalului cu ceilalţi factori de producţie (forţa de muncă, materii prime), precum şi о infrastructură corespunzătoare. Dezvoltarea zonelor prelucrătoare de export, cunoscute de asemenea ca zone economice speciale, fie ca zone de comerţ exterior sau zone economice libere este probabil una dintre cele mai importante inovaţii instituţionale care au avut loc pe scena economică mondială in ultimii 20 de ani. La începutul anului 1989, peste 200 de zone prelucratoare de export erau în operaţie (funcţionau) peste tot în lumea în curs de dezvoltare, mai mult de 100 erau în construcţie şi cel puţin 50 în faza de planificare. Numărul total de angajaţi în cele 200 de zone operaţionale era mai mult de 1,5 milioane de muncitori; la mijlocul anului 1990, numărul muncitorilor

în zonele localizate în ţările în curs de dezvoltare a fost in jur de 2,5 la 3 milioane. Terminologia este extraordinar de diversă: există în prezent cel puţin 30 de termeni diferiţi de a descrie сееа ce acum sunt în general cunoscute ca zone prelucratoare de export (vezi Anexa nr.1). Aceasta reflectă faptul că orice inovaţie industrială, tehnologică sau socială, necesită inovaţii lingvistice si terminologice corespunzatoare. Doctrina rusă pune în dezbateri corectitudinea termenului de “zonă liberă”, dat fiind faptul ce, după cum menţionează doctrinarul rus K.A.Semenov, libertatea în acest context nu este una absolută, ci relativă.În acest sens, se expune şi academicianul E.Avdokuşcin, remarcînd că mai benefic ar fi dacă s-ar substitui termenul de “zone economice libere”, cu cel de “zone economice specializate”. Evoluţia conceptului modern al zonei prelucrătoare de export în timpul ultimilor 20 de ani este о bună ilustrare a cît de mult un instrument politic, pe măsură ce se diversifică şi se dezvoltă, atrage după sine inovaţii terminologice de a descrie ceea ce devine tot mai mult structuri instituţionale diverse. Dintre obiectivele strategice ale ZEL în ansamblul economiei naţionale (economiei ţării-gazdă) sunt menţionate, de regulă:

1. atragerea de capital şi investitori străini;

12

© Șumscaia Violina, 2011

2. creşterea volumului de mărfuri exportate şi a calităţii acestora;

3. valorificarea mai bună a potenţialului uman şi absorbţia şomajului prin crearea de noi locuri de muncă;

4. introducerea de noi tehnologii, perfecţionate şi competitive;

5. atragerea producătorilor unor mărfuri deficitare pe piaţa mondială;

6. valorificarea mai bună a potenţialului geografic şi economic al zonei;

7. realizarea unui impact favorabil asupra economiei naţionale (a ţării-gazdă)

şi regionale. Alte avantaje importante oferite de ZEL constau în: importul de mărfuri cu scutire de taxă vamală, anularea controlului asupra preţurilor, angajarea liberă a forţei de muncă, oferirea unor avantaje suplimentare privind mărimea chiriei solicitate, stabilirea termenelor de plată, etc. Eficienţa economică a ZEL constă în creşteri valorice şi în volum ale activităţilor economice, introducerea unor tehnologii moderne, dezvoltarea operaţiunilor de import-export, producerea unor rfuri în condiţii mai avantajoase. ZEL permit formalităţi administrative reduse, costuri reduse pentru depozitare, absenţa contingentărilor la export si import, absenţa controlului asupra schimburilor valutare, precum şi a unor imobilizări de capital în taxe vamale, repatrierea profiturilor. Zonele economice libere sunt părţi ale teritoriului vamal al Republicii Moldova, separate din punct de vedere economic în care pentru investitorii autohtoni şi străini sunt permise, în regim preferenţial, anumite genuri de activităţi de întreprinzător. Din momentul iniţierii procesului de promovare a investiţiilor, actualul Minister al Economiei şi Comerţului Republicii Moldova promovează si explică facilităţile oferite de Zonele Economice Libere (ZEL) şi avantajele desfăşurării activităţii unei companii pe un teritoriu declarat liber de aproape toate taxele. În Moldova există cîteva zone economice libere şi zone cu statut similar:

Expo-Business Chişinău” (localizată în capitala Chişinău, amplasarea ei fiind demonstrată în Anexa nr.4, pct. 1), creată prin Legea nr.625/1995, această lege

13

© Șumscaia Violina, 2011

înlocuind Legea nr. 1451/1993 privind zonele antreprenoriatului liber, pentru a rei înfiinţare şi funcţionare, în folosinţa Administraţiei au fost transmise:

1. Un teren de 1,8 ha, care s-a aflat în folosinţa Centrului Internaţional de Expoziţii al Firmei Republicane de Comerţ Exterior, “Moldova-Exim”, situat în municipiul Chişinău, sectorul Buiucani; 2. 4 hectare din teritoriul parcului “Valea Morilor”; 3. Un teren de 23,61 ha de la Societatea pe Acţiuni “Agrotehnica-Invest”, situat în municipiul Chişinău, sectorul Botanica; 4. Un teren de 33,4748 ha, proprietate de stat, care s-a aflat în folosinţa Societăţii pe Acţiuni “Tracom”, situat în municipiul Chişinău, sectorul Buiucani. “Bălţi” (localizată la 131 km de capitală), creată prin Legea nr. 26/2010 10 , înfiinţată pe teritoriul municipiului Bălţi, pe un termen de 25 de ani. În componenţa zonei libere este inclus un teren de 1.5 ha, unde este amplasată compania germană „Draexlmaier” SRL, care produce piese de completare pentru autoturismele BMW şi un teren de 10,35 ha pentru dezvoltare. ”Ungheni-Business” (localizată la 107 km Nord-vest de capitală), creată prin Legea nr. l295-2002 11 pe data de 25.07.2002, pe un termen de 25 ani cu o suprafaţă de 41.55 ha (la etapa actuală – 42.34 ha), amplasată în partea de nord-vest, în zona industrială a oraşului Ungheni cu acces la calea ferată, care face posibilă legătura cu nordul, centrul, şi sudul Republicii, cât şi cu exteriorul ei.

Tvardiţa” (localizată la 115 km Sud de capitală), înfiinţată prin Legea nr.626/1995 12 ; pentru a cărei înfiinţare şi funcţionare, în folosinţa Administraţiei zonei date a fost transmis un teren de 3,57 ha în raza Primăriei satului Tvardiţa, raionul Taraclia;

10 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 39-40.

11 Idem, 2002, nr.113-114, art. 898.

12 Idem, 1995, nr.73, art. 859.

14

© Șumscaia Violina, 2011

Parcul de producţie “Otaci-Business” (localizat la 220 km Nord de capitală) înfiinţat prin Legea nr.1565/1998 13 , pentru a cărui înfiinţare şi funcţionare a fost transmis în folosinţa Administraţiei sale:

1. 44,12 ha în intravilanul Otacilor, la intrare în oraş, pe traseul Edineţ – Ocniţa;

2. 50,00 ha în intravilanul Otacilor, la intrare în oraş, pe traseul Soroca – Edineţ;

Parcul de producţie “Valkaneş(localizat la 200 km Sud-vest de capitală), înfiinţat prin Legea nr. 1527/1998 14 , pentru a cărui înfiinţare şi funcţionare în folosinţa Administraţiei zonei respective a fost transmis un teren de 122,3 ha ; Parcul de producţie “Taraclia” (localizat la 153 km Sud de capitală), fiind creat prin Legea nr.1529/1998 15 pentru înfiinţarea şi funcţionarea căruia au fost transmise în folosinţa Administraţiei zonei date, 36 ha; Portul Internaţional Liber “Giurgiuleşti” (localizat la 210 km Sud de capitală,

amplasarea fiind prezentată în Anexa nr.4, pct.2) înfiinţat prin Legea nr.8/2005 16 în scopul înfiinţării şi funcţionării căruia, în folosinţa Administraţiei portului a fost transmis un teritoriu ce nu depăşeşte 120 ha şi care include:

- Teritoriul terminalului petrolier şi al rafinăriei;

- Teritoriul terminalului de mărfuri;

- Teritoriul terminalului de pasageri;

- Teritoriul dezvoltării Portului Internaţional.

Aeroportul Internaţional Liber „Mărculeşti” (localizat la 126 km la Nord de capitală) înfiinţat prin Legea Nr. 178-XVI cu privire la Aeroportul Internaţional Liber „Mărculeşti” 17 . Aeroportul Internaţional Liber Mărculeşti dispune de un teren cu suprafaţa de 265,2 ha cu o infrastructură dezvoltată, care este proprietate a statului gestionat de ÎS „Aeroportul Internaţional Mărculeşti”.

13 Idem, nr.36-37, art. 242.

14 Idem, nr.36-37, art. 236.

15 Idem, 1998, nr. 36-37, art. 238.

16 Idem, 2005, nr. 36-38, art. 116.

17 Idem, 2008, nr. 143-144, art. 585.

15

© Șumscaia Violina, 2011

Zona liberă constituie portul, aeroportul sau o parte a teritoriului naţional, în care comerţul, în special cu produse industriale este liberalizat prin desfiinţarea oricărei restricţii cantitative sau taxe vamale. Înfiinţarea zonelor economice libere (ZEL) este făcută cu menirea de a promova dezvoltarea şi integrarea economică în zona respectivă. Accesul liber al mărfurilor în ZEL, care este un perimetru bine delimitat al unui teritoriu naţional, permite totodată atragerea de investiţii de capital străin, graţie facilităţilor respective acordate. Organizarea ZEL are la bază legi şi diferite alte acte normative ce stabilesc regulile de funcţionare, conducere, precum şi modul de comunicare cu interiorul şi exteriorul ţării care le realizează. Pe baza acestor acte juridice este permis accesul rfurilor în regim vamal liberalizat şi fără restricţii de cantitate, cu condiţia ca acestea sa nu fie prohibite de legislaţia ţării respective. Mărfurile sînt introduse în interiorul unei ZEL de regulă, în scopul prelucrării lor, din care să rezulte alte rfuri de export. ZEL sînt amplasate pe suprafeţe de teren ce aparţin statului respectiv sau au fost expropiate legal, limitele de frontiere naturale sau artificiale (este obligatoriu a fi împrejmuite), situate în imediata vecinatate a unei căi de transport (nod de cale ferată, port fluvial sau maritim, aeroport) şi prin care se tranzitează astfel un volum mare de mărfuri. Suprafaţa ZEL diferă, de regulă, ca mărime. Acestea pot fi clasificate astfel:

- foarte mici, pînă la 10 ha (Singapore-4 ha, ins. Man-8 ha); - mici, pînă la 100 ha (Baguio, ins Filipine-62 ha; Curacao, în Antilele Olandeze-64 ha; aeroportul Larnaca, Ins. Cipru-80 ha); - mijlocii, între 100 şi 300 ha (Panama-120 ha; Mactan, ins. Filipine-119 ha; Shannon, port+aeroport în Irlanda-120 ha; Liberia, capitala Monroviei-200 ha; ins. Bahamas-220 ha; golful Aquaba, Iordania-300 ha); - mari, între 301 si 1000 ha; - foarte mari, peste 1000 ha (Bataan, în Filipine-1300 ha).

16

© Șumscaia Violina, 2011

§2. Noţiuni generale privind Zonele Economice libere 2.1. Evoluţia istorică a Zonelor Economice Libere Zonele libere erau cunoscute sub denumirea de porturi libere, dar originea lor nu este bine datată. Unele surse menţionează că prima zonă economică liberă au înfiinţat-o englezii în Gibraltar (1705) apoi, în secolul trecut au aparut alte zone libere create tot de englezi în sud-estul Asiei: Macao (1849) si Hong-Kong (1860). Cea mai mare parte a zonelor libere au fost realizate însa în ultimul deceniu printre acestea numarîndu-se cele din insula Cipru, Ins. Man - Marea Britanie, Emiratele Arabe Unite. Altă sursă 18 spune - Carthagina a fost primul port liber fondat in 1814 e.n., apoi au fost stabilite şi alte porturi libere în zona Mediteranei, pe coasta de vest a Africii şi a Feniciei. Mai tîrziu, în secolul al XIII-lea, au apărut porturi libere în oraşele Ligii Hanseatice. În alte ţări, aceste zone au fost denumite "zone libere de comert" Astfel s-au infiinţat în mai mult de 70 de oraşe din nordul Europei astfel de porturi în care se operau mişcări de bunuri şi capital. În Italia se înfiinţează porturi franco la Toscana (1547), Livomo (1696), Civitavecchia (1732). În Franta, Marsilia este declarat porto franco în timpul lui Ludovic al XlV-lea prin edictul din 26 martie 1669, din iniţiativa lui Colbert. Apoi în 1860, prin lege, se declară zonă liberă Haute-Savoie. Italia va declara Genova zonă liberă, Danemarca hotarăşte drept zonă liberă oraşul Copenhaga, iar Grecia declară zonă liberă Salonicul. 19 Cartagina, primul port liber la Marea Mediterană, este menţionat încă din anul 814, înainte de naşterea lui Hristos. Zone libere comerciale au existat în China, Grecia şi Roma antica. Aproape 70 de oraşe din nordul Europei, aflate la încrucişarea unor importante drumuri comerciale, se bucurau de statutul de oraş

18 Caraiani Gheorghe, Cazacu Cornel , ”Zonele libere”, Editura Economică, 1995, p.46.

19 Ibidem, p.46.

17

© Șumscaia Violina, 2011

liber pentru comerţul cu mărfuri înca din secolul al XIII-lea, toate fiind cuprinse în a-numita Liga Hanseatică. Primele porturi libere italiene au fost Toscana (1547) şi Livorno (1696). Secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea cunosc o adevarată proliferare de porturi libere:

Gibraltar (1704), Civita Vecchia (1732), Bangkok (1782), Singapore (1819), Hong Kong (1842, după alte surse 1860), Macao (1849), Copenhaga (1894). Cele mai multe zone libere au fost realizate însă în secolul al XX-lea, cînd sunt încheiate şi primele acorduri de comerţ liber între state. Alţi doctrinari 20 consemnează că primul port liber a fost Cartagina, apoi au fost stabilite şi alte porturi libere în zona Mediteranei, pe coasta de vest a Africii şi a Feniciei. Mai tîrziu, în secolul al Xlll-lea, au apărut porturi libere, mai cunoscute sub denumirea de „zone libere de comerţ", în oraşele Ligii Hanseatice (Hamburg, Bremen, ş.a.). În această parte a nordului Europei s-au înfiinţat astfel de zone în mai mult de 70 de oraşe, de regulă porturi maritime, în care avea loc un important volum de schimburi comerciale. În Italia se înfiinţează porturi franco la Toscana (1547), Livorno (1696), Civita Vechia (1732), iar în Franţa, Marsilia este declarat porto-franco în timpul regelui Ludovic al XlV-lea prin edictul de ia 1669 În altă sursă 21 se menţionează că în vechea Europă, unele oraşe au beneficiat de facilităţi de ordin vamal faţă de sistemul şi tarifele vamale practicate în epocă considerate foarte dure. Aceste zone privilegiate au fost create în special în porturi maritime. Condiţiile de excepţie, pentru acele vremuri, au făcut din acele oraşe nuclee ale comerţului, cu efecte pozitive în viaţa economică şi socială a acestora. În Germania, înainte de realizarea unităţii acesteia un mare număr de oraşe „libere" acordau scutire de taxe vamale. Oraşul Hamburg a dus o astfel de politică vamală încă din anul 1189, iar portul Hamburg este şi astăzi „zonă liberă". Italia, cu ale sale „punto franco" Veneţia şi Trieste — au cunoscut acelaşi regim vamal.

20 Caraiani Gheorghe, Diaconu Gelu Ştefan, ”Tehnici vamale de facilitare a comerţului internaţional”, Lumina-Lex, Bucureşti, 2003, p.164.

21 Carmen Mladen “Drept Românesc şi comunitar”, Editura Economica, 2003, p. 223.

18

© Șumscaia Violina, 2011

Ca urmare a dezvoltării economice a Europei, în special prin industrializare,

„privilegiile" oraşelor au fost abandonate şi o concepţie nouă privind „zona liberă" a fost adoptată de ţările interesate, constând în favorizarea industrializării unei părţi

a ţării şi a dezvoltării comerţului exterior prin atragerea, în principal, a

întreprinzătorilor străini. Pe această concepţie s-au creat zone libere în Irlanda, în Spania, în Danemarca, în Portugalia, în Grecia ş.a. 22 2.2. Caracteristicile principale ale Zonelor Economice Libere Prin caracteristicile lor, ZEL contribuie la producerea de bunuri şi servicii, la liberalizarea schimburilor de mărfuri si servicii, deosebindu-se net de zonele de comerţ liber, în care sunt eliminate treptat obstacolele tarifare si netarifare existente în relaţiile comerciale dintre ţările respective. ZEL influenţează alocarea resurselor şi rezultatele activităţii economice în regiunea în care se află. Caracteristica juridică a zonelor libere este lipsită de uniformitate atît pe plan mondial, cît şi pe plan naţional. Conceptul de zonă liberă, principiile de activitate şi modul de tratare din partea legislaţiei vamale, a activităţii zonelor libere, se deosebeşte de la un stat la altul, de la o zonă liberă la alta. În linii mari,analogic unui antrepozit vamal, prin zonă liberă se înţelege în primul rînd un loc cu statut special, în care se aplică anumite destinaţii vamale.” 23

Principalele caracteristici ale zonelor libere sunt :

· Amplasamentul zonei este, de regulă, restrîns la о suprafaţă de teren, limitată

de

frontiere naturale sau artificiale şi situată în apropierea sau în interiorul unei căi

de

transport (port maritim sau fluvial, aeroport, cale ferată), prin care se tranzitează

un

volum mare de mărfuri de export si import. 24

· Statutul juridic al zonei este reglementat concret şi exhaustiv prin legi si acte normative, care permit accesul mărfurilor în regim vamal liberalizat şi fără

22 Idem, p.223. 23 Sîrbu Eduard, Melnic Viorel “Reglementări vamale:Sistemul destinaţiilor vamale în Republica Moldova” Chişinău, 2009.

24 Caraiani Gheorghe, Cazacu Cornel “Zonele Libere” Editura Economică, 1995, p.48.

19

© Șumscaia Violina, 2011

restricţii de cantitate, cu respectarea condiţiei ca acestea sa nu fie interzise de legislaţia ţării respective.

· Activitatea zonelor libere este precis reglementată din punct de vedere juridic, existînd în fiecare caz cel puţin о lege de bază. Abordarea legislaţiei şi conţinutul Legii cu privire la zonele economice libere nr.440/2001 depinde de obiectivele ei şi de gruparea responsabilă cu iniţierea şi dezvoltarea zonei. În general, scopul legii este de a asigura înfiinţarea, controlul şi conducerea zonelor libere şi problemele legate de acestea. Legea desemnează un administrator cu responsabilitate integrală asupra zonei libere. Această lege nu trebuie să specifice detaliat toate tipurile de activităţi ce se pot desfăşura în zona liberă. Se va acorda o libertate de acţiune mare autorităţii pertinente. Totuşi, ea poate conţine unele criterii de evaluare a proiectelor. Toţi operatorii din zonă vor primi licenţe/autorizaţii din partea autorităţii zonei libere. · Obiectul de lucru al zonei îl constituie mărfurile, care pot fi introduse în cadrul acesteia fie în special reexportul, fie în scopul unor prelucrări din care să rezulte alte mărfuri pentru export. · Activitatea zonei înglobează о diversitate de operaţiuni la care sunt supuse rfurile în cadrul acesteia:

- Activităţi de restaurare a mărfii: cîntărire, sortare, combinare, depozitare, ambalare, marcare,etc.

- Activităţi industriale: prelucrare (activă sau pasivă), fabricare, producţie, transformare;

- Activităţi comerciale: marcare şi comercializare;

- Activităţi de cercetare şi transfer de tehnologie;

- Operaţiuni de tranzit şi export.

Administrarea activitatii zonei revine, în mod normal, unui organ specializat, cum ar fi, spre exemplu, Administratia zonei libere, pe baza unor norme de funcţionare emise în baza legislaţiei. În situaţia unor ţări unde activează mai multe zone libere, se instituie un organism naţional cu rol de "Autoritate" pentru fiecare

20

© Șumscaia Violina, 2011

zonă în parte, iar formele organizatorice fiind diversificate, precum, de altfel, şi competenţele lor. Se reliefează şi un şir de principii ale activităţii Zonelor Economice Libere:

§ principiul riscului comercial- care este datorat activităţilor ce necesită prudenţă, profesionalism şi spirit de competitivate, necesare pentru a preveni şi contracara riscurile specifice diferitor ramuri ale antreprenoriatului. § principiul priorităţii concurenţiale- se are în vedere spiritul inovativ, creativitatea şi competitivitatea de care trebuie să dea dovadă zonele economice libere, pentru a spori atractivitatea. § principiul parteneriatului egal- adică să persiste nediscriminarea şi raporturi parteneriale oneste între subiecţi; § principiul informării-pentru a răspunde prompt la mesajele pieţii, ajustările prevederilor legale;

la axa

strategiei iniţiale, legale, stabilite la înfiinţarea zonei;

venit şi a eficacităţii- aceasta fiind

vectorul principal pentru înfiinţarea unei zone. 2.3. Clasificarea Zonelor Economice Libere În practica internaţională, fapt stipulat şi în Convenţia de la Kyoto, zonele libere pot fi 25 :

comerciale, în care operaţiunile autorizate sunt, în general, limitate.la cele necesare pentru păstrarea (stocarea) mărfurilor şi la manipulări obişnuite pentru ameliorarea prezentării comerciale sau pentru condiţionarea la transport (practică utilizată în Comunitatea Europeană). •industriale, în care se permit şi operaţiuni de transformare industrială a rfurilor.

§ principiul concordanţei scopurilor-să

§ principiul activităţii aducătoare de

nu se admită devierea de

25 Carmen Mladen “Drept Vamal Românesc şi comunitar”, Editura Economică, 2000, p.224.

21

© Șumscaia Violina, 2011

În ambele cazuri, păstrarea mărfurilor este nelimitată şi cesiunea mărfurilor este permisă. Activitatea prin magazine duty-free (comerţ pentru consum) este interzisă. Aceasta face obiectul unor reglementări distincte de zonă liberă.

mixte, în care ambele genuri de activităţi se vor putea desfăşura. Elementele care trebuie analizate la luarea unei decizii de înfiinţare a unei zone libere, de care se ţine seamă în asigurarea rentabilităţii unei astfel de activităţi, sunt :

a) Desfăşurarea de operaţiuni industriale în afara celor de stocaj ;

b) Scutiri de drepturi şi taxe vamale pentru mărfurile intrate (materii prime,

semifabricate, echipamente) ;

c) Facilităţi fiscale (impozit pe beneficii, salarii) şi financiare (expatriere parţială sau totală a profitului realizat);

d) Apropierea de ţări „solvabile", cumpărătoare a produselor fabricate ;

e) ansamblul infrastructurii existente (rutiere, maritime, aeriene, comerciale,

bancare);

f) Capacităţi de stocare ;

g) Efectiva absenţă a îndeplinirii de formalităţi vamale şi rapiditatea serviciilor care să permită desfăşurarea activităţilor în timp optim (activitatea vamală nu trebuie să jeneze activitatea comercială) 26 . Zonele libere se clasifică în mai multe categorii:

1. În funcţie de natura operaţiunilor realizate, localizarea geografică şi destinaţia mărfurilor, zonele libere îmbraca urmatoarele forme 27 :

· Porturi libere porturi franco – (PF) - zonele libere cuprind, de regula, numai anumite părţi ale porturilor care sunt specializate în operaţiuni de transbordare si depozitare a mărfurilor, în regim vamal liberalizat. · Aeroporturi libere (AL).

26 Ibidem, p.224.

27 Caraiani Gheorghe, Cazacu Cornel “Zonele Libere” Editura Economică, 1995, p.51.

22

© Șumscaia Violina, 2011

· Perimetre libere (PL) (free perimeter) sunt similare porturilor libere şi se înfiinţează în interiorul unei ţări în unele regiuni mai slab dezvoltate, avînd ca sarcină prioritară satisfacerile cererilor consumului local. · Antrepozite vamale libere (AVL). · Zona de tranzit (ZT). О dispoziţie în acest sens întîlnim în Convenţia asupra dreptului mării, care prevede că, în scopul facilitării traficului în tranzit al statelor fără litoral maritim,

"se pot institui zone libere sau alte formalităţi vamale, în porturile de intrare si ieşire ale statelor în tranzit, pe cale de acord între aceste state şi statele fără litoral".

- Zona de prelucrare pentru export sau "zona de export" (ZPR).

- Zona de promovare a investiţiilor sau "zona industrială"(ZPI sau Zl).

- Zonele libere comerciale (ZLC) - cunoscînd cea mai mare raspîndire pînă la

începutul deceniului trecut, acestea aveau ca funcţie principală aprovizionarea cu rfuri de import a marilor pieţe de consum. 28 Situate în general în vecinătatea sau chiar pe teritoriul ţărilor dezvoltate, ele oferă scutirile de taxe vamale sau alte taxe, ca un suport avantajos pentru principalele lor activităţi de transbordare şi prelucrare simplă a mărfurilor. 2.După facilităţile de export 29 acordate se pot clasifica în cinci categorii, în ordinea restrîngerii facilităţilor acordate:

a) Zona liberă;

b) Portul liber este suprafaţa ce cuprinde un port intreg şi localitatea ce-l

inconjoară, în care marfurile străine sunt aduse fără plata taxelor vamale, taxele

plătindu-se atunci cand mărfurile trec de teritoriul vamal al ţării. Portul este mai puţin dotat decît zona liberă.

c) Zona de tranzit este un port al unei ţări riverane în care s-au creat

facilităţi de depozitare şi distribuire a rfurilor pentru о ţară vecină lipsită de condiţii portuare adecvate sau fără acces la mare.

28 Idem, p.51.

29 Caraiani Gheorghe, Cazacu Cornel “Zonele Libere” Editura Economică, 1995, p.52.

23

© Șumscaia Violina, 2011

Facilităţile acordate permit ca mărfurile în tranzit spre şi dinspre ţara vecină sa nu fie supuse taxelor vamale, controlului asupra importului sau altor formalităţi de intrare-ieşire specifice ţării riverane. Zona de tranzit este stabilită prin acorduri bilaterale dintre ţările respective. Zona de tranzit prin facilităţile acordate este mai limitată decat zona liberă sau portul liber. În forma cea mai extinsă zona de tranzit ocupă о parte separată dintr- un port cu cheiurile proprii, depozite si alte dotări. În forma cea mai restrînsă se limitează la un singur depozit sau о singură magazie in port. În general, în zonele de tranzit nu sunt permise operaţiuni de prelucrare. Operaţiunile autorizate sunt: depozitare, reambalare sau alte operaţiuni ce asigură ajungerea mărfii la destinatie în bune condiţii. În anumite cazuri durata de depozitare este limitată. Perimetrul liber este similar unui port liber, dar se referă la regiuni mai îndepărtate sau subdezvoltate dintr-o ţară. Faţă de portul liber, perimetrul liber este destinat în primul rînd satisfacerii cerinţelor locale de consum. Cele mai multe perimetre libere nu sunt libere complet faţă de taxele de import şi alte mecanisme de control al importurilor. Unele perimetre libere ofera facilităţi de vamă la importul de produse alimentare, medicamente, bunuri capitale şi bunuri de larg consum de primă necesitate. Facilităţile specifice de vamă constituie un sistem de facilităţi oferite de unele ţări care nu se referă la о suprafaţa limitată din teritoriul naţional. Aceste proceduri liberate şi flexibile de vamă au fost sistematizate încît ele oferă comercianţilor avantaje comparabile cu unele din primele patru categorii menţionate mai sus. Se acordă concesii cum sunt: proceduri vamale liberate pentru intrări temporare de mărfuri, reţea extinsă de magazii, antrepozite sau alte suprafeţe de depozitare. Aceste facilităţi permit intrarea, depozitarea si reexportul mărfurilor importate fără vămuire şi cu formalităţi vamale minime. Taxa vamală se plăteşte

24

© Șumscaia Violina, 2011

atunci cînd mărfurile sunt scoase din depozite pentru folosire sau consum pe piaţa

locală. În anumite cazuri se admit operaţiuni de fabricare, prelucrare, asamblare. 30 3.Conform altui criteriu, şi anume a operaţiunilor desfăşurate 31 :

- zone libere comerciale - sunt axate pe operaţiuni comerciale, în principal

prelucrarea bunurilor fiind limitată la simple operaţii cum ar fi etichetarea,

reambalarea şi altele (se întalnesc în ţările capitaliste dezvoltate);

- zone libere de prelucrare sau zone libere de fabricaţie - sunt zone în care are loc prelucrarea bunurilor, existînd tendinţa de a stabili industrii în zonele respective (specifice în special ţărilor în curs de dezvoltare). 4. După destinaţia mărfurilor 32 :

- zone orientate spre importul de mărfuri (cazul ţărilor dezvoltate);

- zone orientate spre exportul mărfurilor (cazul ţărilor în curs de dezvoltare). 5. După о clasificare facută de O.N.U.D.I., zonele libere s-ar impărţi în urmatoarele categorii:

- zone portuare scutite de impozite – înfiinţate pe insule de organizaţii transnaţionale şi companii de navigaţie şi axate pe operaţii simple;

- zone libere de depozitare - situate lîngă frontiere şi in porturi şi fiind folosite pentru stoparea mărfurilor necesare consumului în regiunile învecinate;

- zone libere de frontieră - situate la frontiera dintre о ţară dezvoltată şi о ţară

în curs de dezvoltare, în cadrul lor desfaşurîndu-se mai ales activităţi industriale;

- zone libere comerciale - au ca principal obiectiv aprovizionarea cu mărfuri din import a ţării respective; - zone libere industriale de export - cu funcţia principală de a exporta produsele realizate în cadrul zonei. Zonele libere de prelucrare pentru export sunt о variantă a zonelor libere, dezvoltandu-se adesea în însăşi zonele libere. Spre deosebire de zonele libere - care pot înlesni aprovizionarea cu materii prime a industriei prelucratoare din ţara respectivă - zonele de prelucrare pentru

30 Idem, p.52

31 Caraiani Gheorghe, ”Zonele libere”, Lumina-Lex, 1999, p.28;

32 Idem, p.28.

25

© Șumscaia Violina, 2011

export reprezintă un sector industrial specializat amplasat fizic şi/sau administrativ în afara teritoriului vamal. Facilităţile pe care le creează aceste zone urmaresc atragerea investitorilor străini şi promovarea exporturilor de produse industriale în principal. În cazul ţărilor în curs de dezvoltare aceste zone au posibilitatea utilizării unei forţe de muncă ieftine, fiind astfel orientate către industrii de mare consum de manoperă cum sunt: îmbrăcăminte, încălţăminte, asamblare manuală de componente electronice. etc. · După tipul operaţiunilor executate 33 :

1.Teritorii libere”, ale caror funcţii se limitează la operaţiunile de păstrare, sortare, împachetare, transbordare, fără o prelucrare suplimentară a mărfurilor:

a) porturi libere franco (PF);

b) aeroporturi libere (AL);

c) perimetre libere (free perimeter-PL);

d) zonă de tranzit (ZT).

2. Zone în care se desfasoară şi o activitate productivă, de prelucrare primară

sau secundară a mărfurilor depozitate, ceea ce permite aşa-numita „atragere activă“ a capitalului străin:

a) zone prelucrătoare de export (ZPE);

b) zone de promovare a investiţiilor (ZPI);

c) zone libere comerciale (ZLC);

După influenţa (reciprocă), la nivelul economiei naţionale respective 34 :

a) zonă închisă, în care activităţile desfăşurate nu influienţează economia ţării

aflate în apropiere; b) zonă deschisă sau integrată, care întreţine legături economice directe şi reciproce cu statul pe teritoriul căruia se află;

· După modul de administrare 35 :

33 Rusu Vladislav, Focşa Ghenadie“Curs de drept comercial”, Chişinău,2006, p.367.

34 Idem, p.368.

26

© Șumscaia Violina, 2011

a) de către organele locale ale puterii de stat abilitate în acest scop (cea mai

mare parte a ZEL);

b) administrate de statul respectiv;

· După particularităţile organizatorice:

a) zone libere de taxe vamale;

b) zone de comerţ liber:

c) zone economice libere etc.;

· După natura şi importanţa facilităţilor acordate sau după regimul fiscal:

a) zone libere - reprezintă enclave într-un teritoriu vamal naţional, în care

formalităţi vamale; free shop-urile din aeroporturi sunt

rfurile

intră

fara

considerate de asemenea zone libere;

b) zone bancare libere - bănci, care, în contextul pieţei eurodevizelor, sunt

scutite de obligaţia rezervei legale minime a depozitelor în valută;

c) zone libere de asigurări - caracterizate prin lipsa reglementărilor pentru

anumite tipuri de asiguăari, de pildă cele pentru riscuri speciale;

· După locul de amplasare:

a) porturi (fluviale sau maritime);

b) aeroporturi;

c) alte locuri;

· După dimensiunea suprafeţei ocupate în ha 36 :

-Foarte mici, pînă la 10 ha (ex: Singapore-4 ha, insula Man-8 ha, ZAL “Tvardiţa”-3,57 ha); -Mici, pînă la 100 ha (ex: Baguio în insulele Filipine-62 ha, Curacao în Antilele Olandeze-64 ha, aeroportul Larnaca, insula Cipru-80 ha, ZAL “Expo-Business-Chişinău”- 29,4 ha, ZEL”Ungheni-Business”- 42,34 ha, ZAL Parcul de Producţie “Taraclia”- 36 ha; „Otaci-Business”- 34,19 ha.

© Șumscaia Violina, 2011

-Mijlocii, între 101-300 ha (ex:Panama-110 ha,Mactan, insulele Filipine-119 ha,Shannon, port+aeroport în Irlanda-120 ha, Monrovia, Liberia-200 ha, insulele Bahamas-220 ha, golful Aqaba, Iordania-300 ha, ZAL Parcul de Producţie „Valkaneş”-122,3 ha); -Mari, între 301-1000 ha; -Foarte mari, peste 100 ha (ex:Bataan,insulele Filipine-1300 ha). · Dupa zona de integrarea economică aflată în apropiere 37 :

a. Zona europeană care cuprinde şase mari ZEL:

Larnaca din insula Cipru; Gibraltar; Grecia; Insula Man din Marea Britanie; Shannon din Irlanda; Elveţia; Mai sunt cuprinse şi zone libere din centrul Europei (Polonia, Ungaria, Slovacia) şi din Estul Europei (România, Iugoslavia, Bulgaria, Republica Moldova).

b. Zona asiatică-care cuprinde şapte mari ZEL:

Portul Mina Sulman în Bahrein; Jebel Ali Free Zone Authoritz din Emiratele Arabe Unite; Golful Aqaba din Iordania; Hong-Kong; Macao; Singapore; Insulele Filipine. Mai trebuie menţionată şi China cu peste 20 de ZEL-uri şi insula Taiwan.

c. Zona Americană-ce posedă 5 ZEL-uri:

Curacao-aeroportul Prinţes Beatrix din insulele Antilele Olandeze; Bahama Mare din insula Bahamas; Freeport din insulele Bermude; Panama; Costa Rica.

d. Zona Africană – exemplu : Monrovia(Liberia).

Legislaţia europeană clasifică zonele libere în două tipuri: 38 -Zone libere de tipul I - sunt acele părţi extravamale ale teritoriului statului, în care controlul vamal, asupra mărfurilor introduse şi scoase în/din zonă, se efectuează în punctele de trecere a perimetrului zonei, adică este controlată întreaga totalitate de mărfuri, aflate în zonă.

37 Idem, p.369.

38 Sîrbu Eduard, Melnic Viorel, ”Reglementări vamale:Sistemul declaraţiilor vamale în Republica Moldova”, Chişinău, 2009, p.211.

28

© Șumscaia Violina, 2011

-Zone libere de tipul II - sunt acele părţi ale teritoriului statului, în care controlul vamal asupra mărfurilor introduse şi scoase în/din zonă se efectuează numai în punctele vamale special, de regulă, instituite pe lîngă depozitele libere, aflate în zonă. În aşa mod se controlează numai mărfurile din depozitele acestor zone libere, iar întregul volum de mărfuri nu ţine de competenţa organelor vamale.

29

© Șumscaia Violina, 2011

CAPITOLUL ll REGIMUL JURIDIC AL ZONELOR ECONOMICE LIBERE ÎN REPUBLICA MOLDOVA §1. Înfiinţarea zonelor economice libere În primul rînd, se cere de a fi menţionat că crearea zonelor libere este monopol de stat. Astfel, zona liberă este creată la propunerea Guvernului, printr-o lege adoptată de Parlament. La adoptarea legii, Parlamentul va trebui să ţină cont de următoarele aspecte:

· Zonele libere sunt teritorii demilitarizate, ceea ce înseamnă că în aceste zone nu se permite producerea, transportarea şi păstrarea armamentului, precum şi dislocarea imitaţilor militare;

· În zonele libere nu se admite desfăşurarea de activităţi interzise de legislaţia Republicii Moldova sau de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte;

· Zonele libere pot fi create pe teritoriile neocupate de imobiile, precum şi pe baza unor întreprinderi, instituţii, organizaţii;

· Zonele libere nu pot fi create pe baza întreprinderilor de importanţă strategică care desfăşoară sau pot desfăşura o activitate economică eficientă şi fără crearea de unor atare zone; În acest sens, e relevant să fie reliefate prevederile Legii nr.440/2001, art.4, al.1: “Zona liberă este creată, la propunerea Guvernului, printr-o lege, adoptată de Parlament în corespundere cu prezenta lege, care va delimita în acest scop o parte sau cîteva părţi ale teritoriului Republicii Moldova. În lege vor fi strict determinate hotarele şi configuraţia zonei respective.” Guvernul reprezintă autoritatea ce elaborează concepţia generală de creare şi dezvoltare a zonei libere vizate. Ca iniţiatori a creării zonei economice libere pot apărea autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, agenţii economici, şi alte organizaţii, cu

30

© Șumscaia Violina, 2011

condiţia prezentării propunerilor respective. Conţinutul acestor propuneri este prevăzut expres în Legea nr. nr.440/2001, el fiind următorul:

a) scopurile creării, genurile activităţii de întreprinzător şi orientarea funcţională a zonei libere;

b) studiul de fezabilitate privind oportunitatea creării zonei libere;

c) proiectul planului de amplasare a zonei libere, coordonat cu autorităţile

corespunzătoare ale administraţiei publice centrale şi locale. La rîndul său, studiul de fezabilitate, menţionat anterior, va avea, conform legii respective, următorul conţinut:

a) delimitarea hotarelor zonei;

b) caracteristica complexă a potenţialului social-economic al teritoriului,

inclusiv al infrastructurilor de producţie, comercială şi socială, precum şi a relaţiilor economice cu pieţele internaţionale;

c) argumentarea posibilităţii de realizare a genurilor de activitate permise;

d) indicarea gradului de asigurare cu specialişti;

e) proiectul mecanismului economic de funcţionare;

f) fundamentarea etapelor şi termenelor de creare a zonei libere;

g) volumul investiţiilor necesare, evaluarea surselor şi a eficienţei acestora;

h) calculul fluxului preconizat de încasări valutare în zona liberă.

Pînă a fi adoptată decizia asupra propunerii de creare a zonei, este efectuată expertiza oportunităţii creării unei atare zone, care este asigurată de Ministerul Economiei şi Comerţului, precum şi de Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei. În cadrul efectuării expertizei date, Legea cu privire la zonele economice libere prevede ca autorităţile menţionate să se conducă de următorii factori:

a) costul aproximativ al creării şi întreţinerii zonei libere;

b) avantajul pentru economia naţională de pe urma funcţionării unei asemenea

zone;

31

© Șumscaia Violina, 2011

c) situaţia social-economică şi gradul de utilizare a forţei de muncă în regiunea unde se preconizează crearea zonei libere; d) apropierea zonei în cauză de alte zone libere; e) numărul zonelor libere deja existente în ţară. Propunerea cu privire la crearea zonei economice libere va fi aprobată doar dacă expertiza va statua că înfiinţarea acesteia va îmbunătăţi considerabil şi substanţial situaţia în cadrul economiei naţionale, precum şi dacă se va argumenta ameliorarea dată nu poate fi obţinută pe căi alternative. Dacă propunerea se acceptă, Ministerul Economiei şi Comerţului prezintă Guvernului spre aprobare proiectul legii date, zona economică liberă considerîndu- se înfiinţată de la momentul intrării în vigoare a ei. După intrarea în vigoare a legii privind crearea zonei libere, Guvernul crează un organ de stat cu statut de persoană juridică. Conform legislaţiei în vigoare, acesta - Administraţia Zonei Libere - trebuie format în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii respective:

Pentru administrarea zonei libere, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii privind crearea acesteia, Guvernul formează un organ de stat – “Administraţia zonei libere, cu statut de persoană juridică şi care îşi desfăşoară activitatea pe principii de autofinanţare. Sediul Administraţiei se află pe teritoriul zonei libere. De dreptul de a desfăşura activitate comercială pe teritoriul zonelor libere beneficiază toate persoanele care au obţinut statutul de rezident al zonei economice libere. Zonele libere sunt create pentru o perioadă de cel puţin 20 de ani. Perioada de funcţionare a unei zone libere se stabileşte în legea cu privire la zona liberă respectivă.

32

© Șumscaia Violina, 2011

§2. Funcţionarea Zonelor Economice Libere

2.1. Activităţile desfăşurate în Zonele Economice Libere Conform Legii nr.440/2001, în zonele economice libere pot fi desfăşurate următoarele genuri de activitate:

a) producţia industrială a mărfurilor de export, cu excepţia alcoolului etilic

(alcoolului etilic rafinat, alcoolului etilic cu tăria mai mare de 80% vol, alcoolului

etilic cu tăria mai mică de 80% vol, alcoolului tehnic, alcoolului denaturat, distilatelor de vin crude şi învechite, altor derivaţi din alcool etilic) şi a producţiei alcoolice; b) sortarea, ambalarea, marcarea şi alte asemenea operaţiuni cu mărfurile tranzitate prin teritoriul vamal al Republicii Moldova; b 1 ) activitate comercială externă; b 2 ) activitate de transport;

c) genuri auxiliare de activitate, cum ar fi serviciile comunale, de depozitare,

de construcţii, de alimentaţie publică etc., necesare desfăşurării activităţilor indicate la lit. a) şi b). Genul prioritar de activitate va fi producţia industrială. Este strict interzis importul tutunului şi produselor din tutun din zona liberă şi producerea în ea a produselor din tutun. Din volumul total de mărfuri importate anterior sau produse în zona liberă, rezidentul poate realiza pe teritoriul Republicii Moldova nu mai mult de 30% din volumul total al mărfurilor realizate timp de un an, restul 70% fiind destinate exportului. Scoaterea producţiei alcoolice din zona liberă pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova se permite numai pentru prezentarea la expoziţii, concursuri, degustări, avînd documentele necesare de însoţire. În scopul desfăşurări activităţilor premise pe teritoriul zonei libere, rezidenţii ei, trebuie să obţină autorizaţie pentru fiecare gen de activitate aparte, eliberată de tre administraţia zonelor libere.

33

© Șumscaia Violina, 2011

Rezidenţii sunt obligaţi să ţină evidenţa contabilă şi statistică a activităţii sale în zona liberă, evidenţa respectivă ţinîndu-se separat faţă de cea a activităţii desfăşurate de ei în afara zonei libere. Toate mărfurile de origine străină sau naţională, cu excepţia celor care sunt prohibite la import, pot fi introduse în zonă, înmagazinate, expuse, vîndute, dezambalate şi recondiţionate, triate, combinate cu alte mărfuri străine sau naţionale ori supuse altor manipulări sau transformări industriale autorizate, fără a fi supuse legislaţiei vamale a ţării respective, ca de exemplu 39 :

-operaţiuni de manipulare, sortare, divizare, ambalare, vopsire, marcare; -operaţiuni de "înnobilare" prin prelucrare sau prin asamblare şi montaj. În cazul când pentru înnobilare unor mărfuri se utilizează materii prime şi materiaie din ţara de reşedinţă a zonei libere, în proporţie de până la 30-40%, exportatorii mărfurilor astfel înnobilate pot beneficia de prime de export proporţionale cu valoarea materiilor prime şi materialelor folosite. În zona liberă pot fi "indigenate" prin adăugarea unei cantităţi, de manoperă, şi apoi introduse în ţara de reşedinţă a zonei libere, sau expediate în alte ţări. rfurile pot fi livrate în vrac, urmând ca în zona liberă să fie ambalate şi etichetate conform cerinţelor specifice pieţelor de desfacere pentru care sunt destinate. Mărfurile stocate în zona liberă pot fi prezentate în magazine sau expoziţii special amenajate în scopul vânzării în ţara respectivă sau pentru export în alte ţări. Asemenea expoziţii pot fi organizate în oraşul de reşedinţă a zonei libere. În zonele libere pot fi introduse mărfuri de origine străină - cu excepţia celor prohibite - fără efectuarea controlului vamal şi fără a fi supuse plăţii taxelor vamale. Expedierea mărfurilor din zona liberă se face în aceleaşi condiţii. În cazul importului din zona liberă, mărfurile străine sunt supuse legilor şi reglementărilor vamale ce se aplică tuturor mărfurilor importate în ţara pe teritoriul reia se află zona liberă (taxe vamale, licenţe de import, etc.).

39 Caraiani Gheorghe, Cazacu Cornel “ Zonele Libere” Editura Economică, 1995, p.53-54.

34

© Șumscaia Violina, 2011

De remarcat este că, potrivit unei practici generale, dacă marfa finită sau semifabricată obţinută în zona liberă constituie rezultatul combinării produse, provenind din mai multe ţări, taxele vamale se vor aplica în mod diferenţiat, proporţional cu cantitatea de produse ce au intrat în componenţa mărfii respective şi în funcţie de originea lor. Operaţiile tehnico-comerciale executate în zona liberă sunt exceptate de la plata taxelor vamale şi de la impozitele pe cifra de afaceri. Operaţiunile efectuate în zonele libere prezintă o serie de avantaje, atât pentru ţara pe teritoriul căreia sunt amplasate, cât şi pentru clienţii străini. Dacă să enunţăm avantajele ţării pe teritoriul căreia se află zona liberă, ele sunt următoarele:

a) Prima categorie de avantaje valutare se referă la rezultatele prestaţiilor oferite în zona liberă:

· atragerea şi dezvoltarea traficului de tranzit; · manipularea mărfurilor străine (descărcare, încărcare, transbordare); · depozitarea mărfurilor în magazii şi pe platforme; · executarea operaţiunilor de ambalare, dezambalare, asamblare, sortare, prelucrări; · închirierea de spaţii şi terenuri; · utilizarea forţei de muncă autohtone calificate în scopul efectuării diferitor operaţiuni specifice activităţilor din zona liberă respectivă;

b) Folosirea în măsură mai mare a mijloacelor de transport naţionale, ceea

ce contribuie la creşterea încasărilor în valută şi permite aplicarea unor suri menite să accelereze dezvoltarea parcului autohton de mijloace de transport. c) Dezvoltarea economică a regiunii în care este amplasată zona liberă;

d) Realizarea unor stocuri de marfă, necesare economiei naţionale, din care

se poată aproviziona în mod raţional consumatorii interni, fără a fi necesare importuri masive în perioadele când conjunctura pieţei externe este nefavorabilă.

35

© Șumscaia Violina, 2011

Referitor la avantajele exportatorilor acestea se numără :

ü Exonerarea de obligaţia de a c