MINISTERUL EDUCAŢIEI 

ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE DIN CHIŞINĂU

CATEDRA  FINANŢE 

TENDINȚELE PRINCIPALE ÎN EVOLUȚIA

IMPOZITELOR INDIRECTE ÎN REPUBLICA MOLDOVA 

PROIECT LA FINANȚE PUBLICE

                                                               Autor:
                                                                                               eleva gr. FB2008,
                                                                                  Cristina FRUMUSACHI 

                                                         ____________________ 
 (semnătura)
                                                          

Conducător ştiinţific:
                                                                 Magistru în economie, gr. didactic
superior, 
Claudia PLĂMĂDEALĂ

                      ____________________
(semnătura)

Chişinău, 2023
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND FORMAREA ȘI EVOLUȚIA 4
IMPOZITELOR INDIRECTE
1. Noțiunea, rolul și clasificarea impozitelor   4
2. Caracteristica generală a impozitelor indirecte  7

CAPITOLUL II. ANALIZA PARTICULARITĂȚILOR  IMPUNERII  INDIRECTE

ÎN REPUBLICA MOLDOVA 8
2.1. Taxa pe Valoarea Adăugată: modul de calculare și achitare 8
2.2. Taxele vamale și rolul său în perceperea drepturilor de import și export 10
2.3. Particuaritățile aplicării accizelor  11
2.4. Rolul impozitelor indirecte în formarea veniturilor Bugetului Public Național
CAPITOLUL III. DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A SISTEMULUI DE
IMPUNERE INDIRECTĂ AUTOHTONĂ  ÎN BAZA EXPERIENȚELOR 12
EUROPENE
3.1. Reforme ale impozitelor indirecte în Republica Moldova: realizări și perspective 12
3.2. Practici europene în administrarea fiscală eficientă 15

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI 16
BIBLIOGRAFIE 17
ANEXE 18

2
 INTRODUCERE

În acest studiu, voi analiza tendințele în evoluția impozitelor indirecte în Republica Moldova.
Impozitele indirecte au fost o sursă importantă de venituri pentru bugetul de stat în ultimii ani.
Aceste impozite sunt percepute indirecte, adică nu sunt plătite direct de către contribuabili, ci sunt
transferate către aceștia de către furnizorii de bunuri și servicii. Tendințele principale în evoluția
impozitelor indirecte în Republica Moldova includ creșterea taxelor și a accizelor, dezvoltarea
sistemelor de impozitare electronice, precum și adoptarea unor politici fiscale mai stricte și mai
eficiente.

Un rol important al impozitelor indirecte se manifestă pe plan financiar şi constă în acumularea

resurselor necesare exercitării funcţiilor şi sarcinilor statului. Această funcţie este realizată prin
intermediul sistemului bugetar al ţării şi presupune acumularea de venituri sub formă de TVA,
accize şi taxe vamale.

Desigur, rolul cel mai important al impozitelor indirecte constă în acumularea resurselor necesare
îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor statului. Acest rol este exercitat prin intermediul sistemului
bugetar al ţării, care include: bugetul de stat, bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul
asigurărilor sociale de stat (BASS) şi fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală
(FAOM). Pornind de la structura sistemului bugetar, analiza veniturilor publice şi a contribuţiei
impozitelor indirecte se va efectua iniţial pe componente ale bugetului public naţional.

3
 CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND FORMAREA ȘI
EVOLUȚIA IMPOZITELOR INDIRECTE

1.1 Noțiunea, rolul și clasificarea impozitelor  

Impozitul reprezintă: „o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni
determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere
a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată”.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, deoarece impozitele
reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor
publice.

Pe plan economic, rolul impozitelor se manifestă prin intermediul măsurilor pe care statul le ia
pentru a intervenii în activităţile economice cu ajutorul impozitelor care pot fi folosite ca un
instrument de schimbare sau frânare a unei activităţi economice, de creştere sau reducere a
producţiei sau a consumului unui anumit produs, de stimulare sau stagnare a comerţului exterior, etc

Creşterea economică reprezintă unul dintre obiectivele principale ale politicii economice a
statului. Experienţa mai multor ţări demonstrează că majoritatea politicilor de redresare economică
utilizează instrumentele politicii de impunere, care au consecinţe favorabile asupra economiei reale
a statului. Politica fiscală, fiind parte componentă a politicilor macroeconomice, îndeplineşte funcţia
de coordonare a corelaţiilor dintre celelalte politici economice: bugetare, structurale,
antreprenoriale.

Eficacitatea politicii fiscale se manifestă prin consecinţele ei asupra activităţii economice. Astfel,
prin intermediul impozitelor, atât directe, cât şi indirecte, ea intervine în procesul de obţinere şi
distribuire a veniturilor agenţilor economici şi, respectiv, asupra rezultatelor financiare ale acestora.

Economia autohtonă necesită perfecţionarea instrumentelor de gestiune macroeconomică. În acest

context, considerăm că este deosebit de importantă şi binevenită analiza mecanismului fiscal şi
impactul acestuia asupra economiei reale din Republica Moldova, în particular, asupra sectorului
industrial.
4
 Sunt multiple criterii de clasificare a impozitelor: clasificarea administrativă, economică, în
funcţie de frecvenţa utilizării lor, în funcţie de scopul urmărit etc

Impozite, după trăsăturile de fond şi de formă, pot fi divizate în impozite directe şi indirecte.

Cele directe sunt calculate şi achitate reieşind din venitul obţinut sau din patrimoniul deţinut
direct de către subiectul economic, evident fiind prealabil stabilită baza şi cota de impozitare. De
exemplu, impozit pe venit (profit), impozitul pe bunuri imobiliare (avere), impozite sociale.

Impozitarea directă a venitului (profitului) poate fi:

1. Progresivă - odată cu majorarea valorii venitului impozabil sporeşte şi cota impozitului;

2. Proporţională- indiferent de valoarea venitului impozabil cota rămâne constantă;

3. Regresivă- odată cu majorarea valorii venitului impozabil cota impozitului scade.

În cazul celor indirecte plătitorul real al impozitului este consumatorul bunurilor produse sau
serviciilor prestate de un anumit subiect economic. Subiectul economic este un intermediar între
consumator şi vistieria guvernului. Din cele indirecte fac parte: taxa pe valoare adăugată (TVA),
accizele, taxe vamale şi altele.

O asemenea clasificare într-o oarecare măsură poartă un caracter convenţional, deoarece şi

impozitul pe profit, parţial sau integral, existând fenomenul transferului poverii fiscale, poate fi în
realitate achitat de către consumatorii. Impozitele directe şi indirecte se influenţează reciproc.

E posibilă o astfel de situaţie: ridicarea cotei impozitului indirect majorează preţul la un anumit
produs sau serviciu şi, în funcţie de elasticitatea cererii, poate să se micşoreze volumul vânzărilor;
ca rezultat va scădea şi valoarea impozitului indirect şi a impozitului direct colectat de către stat,
fiindcă valoarea profitului a scăzut şi ea.

Cea mai importantă funcție a impozitelor se manifestă în plan financiar, deoarece ele au constituit
și constituie mijlocul principal de preocupare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea
cheltuielilor publice. În stat dezvoltat, impozitele, taxele și contribuțiile asigurări opt sau nouă
zecimi din totalul resurselor financiare ale statului în țările în curs de dezvoltare această pondere
este mai mică, fiind cuprinsă între cinci și nouă zecimi.

5
 1.2 Caracteristica generală a impozitelor indirecte 

Impozitele indirecte sunt acele impozite care se stabilesc asupra vânzări bunurilor sau a prestării
unor servicii. Ele nu se stabilesc direct şi normativ asupra contribuabililor.

Plătitorii impozitelor indirecte sunt toţi acei care consumă bunuri din categoria celor impuse,
indiferent de veniturile, averea, profesia sau situaţia personală a acestora. Impozitele indirecte sunt
prevăzute în cote proporţionale asupra valorii mărfurilor vândute şi a serviciilor prestate ori în sume
fixe pe unitate de măsură. Acest tip de impozite nu asigură o repartiţie echilibrată a sarcinilor
fiscale. Indiferent de mărimea veniturilor obţinute de consumatori, cota de aplicare a impozitelor
este unică. Însa raportat la întregul venit de care dispune cumpărătorul, impozitul indirect capătă un
caracter regresiv.

Astfel, cu cât o persoana beneficiază de venituri mai mici, cu atât suportă mai greu sarcina fiscală
a impozitelor indirecte. Aceste impozite afectează puterea de cumpărare a consumatorilor şi deci
contribuie la scăderea nivelului de trăi al populaţiei. Din categoria impozitelor indirecte fac parte:
taxele de consumaţie, monopolurile fiscale, taxele vamale, taxele de timbru și înregistrare.

În vederea procurarii resurselor financiare necesare statului, se instituie pe lânga impozitele

indirecte la formarea veniturilor fiscale este mai mic decât cel al impozitelor directe si al
contributiilor pentru asigurarile sociale luate împreuna, iar ponderea acestor impozite indirecte în
totalul încasarilor fiscale se diferențiază de la o țară la alta.

Impozitele indirecte se realizeaza în principal sub forma impozitelor pe consum, percepându-se

la vânzarea anumitor marfuri sau la efectuarea anumitor servicii. Ele se realizează de la toți cei care
consumă bunuri din categoria celor impuse de veniturile, averea sau situația personală a acestora.
Cota impozitului indirect la vânzarea unei anumite marfi este unica indiferent dacă cumpărătorul
acesteia este muncitor sau patron.

Impozitele indirecte sunt vărsate la bugetul de stat de industriași, comercianți, antreprenori, însă
sunt suportate de consumatori deoarece se includ în prețul de vânzare al marfurilor. Drept urmare,
impozitele indirecte nu afectează veniturile nominale, ci numai pe cele reale, micșorând puterea de
cumpărare.
6
 În concepția unor economiști contemporani, "impozitul devine un instrument al politicii
economice a statului, precum si al politicii sale sociale. Acest instrument servește la echilibrarea
puterii întreprinzatorilor particulari, care păstreaza conducerea firmelor lor în economia capitalista.
Impozitul confera o putere de actiune asupra întreprinzatorilor particulari, care le limiteaza propriile
lor prerogative.

Modul concret de funcționare a diferitelor mecanisme fiscale (ex. Impozitele pe veniturile

întreprinzătorilor, impozitele de consum, taxele vamale, etc.) diferă de la o țară la alta si de la o
perioadă la alta.

Referindu-se la rolul de pârghie a impozitelor indirecte, economistul Gabriel Ardont scrie ca de la

începutul celui de-al doilea razboi mondial ne dăm seama ca rolul impozitului nu mai este acela de
a procura bani guvernului, ci de a limita consumul în perioada de criza , de a-i stimula creșterea
atunci când capacitățile de producție pot sa se orienteze spre satisfacerea nevoilor în timp de pace,
de a-l frâna atunci când economia cunoaște elemente inflaționiste. Cu ajutorul impozitelor indirecte,
statul influențează o fază sau alta a procesului reproducției sociale, în funcție de interesul pe care-l
are la un moment dat.

Statul foloseste ca pârghii economice de influențare asupra activității agenților economici toate
impozitele indirecte ce-i stau la dispoziție. Pentru frânarea sau cresterea consumului și deci a averii,
statul folosește taxele de consumație, taxele vamale si alte taxe. Prin utilizarea taxelor de
consumație și în special al accizelor, statul acționează asupra cererii solvabile. Aceasta are un dublu
rol economic si unul social.

În plan economic prin perceperea unor accize statul poate influența cererea anumitor produse
punând accize mari la produse din import în comparație cu cele autohtone, protejând agenții
economici interni. Acest lucru poate stimula consumul de produse interne. Au rol social pentru ca
accizele sunt percepute în special asupra unor produse dăunătoare sănătății ca tutunul și băuturile
alcoolice.

Accizele sunt folosite si ca mijloc de atragere de resurse spre bugetul statului. De aceea unor
produse de lux (blanuri, bijuterii) se percep accize deosebit de mari, mergând pâna la 50% din
valoarea lor. Ţarile cu economie de piață dezvoltată folosesc pârghia impozitelor si taxele pentru a
influența schimburile cu străinătatea în funcție de natura, gradul de prelucrare, proveniența si
respectiv destinatia produselor. Astfel, taxele vamale de import si taxele de consum stabilite asupra

7
produselor aduse din străinătate și care se fabrica în țară sunt folosite încât sa aducă venituri
bugetare importante, fără să urmărească prohibirea importului.

CAPITOLUL II. ANALIZA PARTICULARITĂȚILOR  IMPUNERII

INDIRECTE ÎN REPUBLICA MOLDOVA ÎN PERIOADA 2017-2022

2.1. Taxa pe Valoarea Adăugată: modul de calculare și achitare

Taxa pe valoarea adăugată(TVA), conform Titlului 3 al Codului Fiscal al Republicii
Moldova, este un impozit general de stat, care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părți a
valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe tot teritoriul Republica
Moldova, precum și a unei părți din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în
Republica Moldova.
Subiecții impozabili sunt persoanele fizice şi juridice care sunt înregistrate sau trebuie să fie
înregistrate ca plătitori de TVA, inclusiv acele persoane ce importă mărfuri și servicii cu excepția
persoanelor fizice ce importă mărfuri de uz sau consum personal, a căror valoare nu depășește
limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv.

Obiecte impozabile constituie:

a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecții impozabili, reprezentând rezultatul activității lor
de întreprinzător în Republica Moldova;

b) importul mărfurilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal

importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare,
importate de către persoanele fizice;

c) importul serviciilor în Republica Moldova, cu excepţia serviciilor importate aferente produselor

compensatoare rezultate din regimul de perfecţionare pasivă.

Se stabilesc următoarele cote ale TVA :

a) cota-standard - în mărime de 20% din valoarea impozabilă a mărfurilor şi serviciilor importate şi

a livrărilor efectuate pe teritoriul Republicii Moldova;

b) cote reduse în mărime de:

8
- 8% – la pîinea şi produsele de panificaţie , la laptele şi produsele lactate– cu un conţinut de
grăsimi de maximum 40% din greutate, livrate pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepţia
produselor alimentare pentru copii care sunt scutite de T.V.A. în conformitate cu art. 103 alin. (1)
pct. 2);

- 8% – la medicamente, atît indicate în Nomenclatorul de stat de medicamente, cît şi autorizate de

Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, la alcoolul etilic nedenaturat , destinat
producerii farmaceutice şi utilizării în medicină, în limita volumului contingentului anual stabilit de
Guvern, importate şi/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi medicamentele
preparate în farmacii conform prescripţiilor magistrale, cu conţinut de ingrediente (substanţe
medicamentoase) autorizate;

- 8% – la mărfurile, importate şi/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova.

- 8% – la gazele naturale şi gazele lichefiate de la poziţia tarifară, atît la cele importate, cît şi la cele
livrate pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi la serviciile de transport şi de distribuţie a
gazelor naturale;

- 8% – la producţia din zootehnie în formă naturală, masă vie, fitotehnie şi horticultură în formă
naturală, produsă, importată şi/sau livrată pe teritoriul Republicii Moldova, sfeclă de zahăr
proaspătă sau refrigerată.

- 8% – la zahărul din sfeclă de zahăr, produs, importat şi/sau livrat pe teritoriul Republicii Moldova;

- 8% – la biocombustibilul solid destinat producerii energiei electrice, energiei termice şi apei calde
livrat pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv la materia primă livrată în scopul producerii
biocombustibilului solid, sub formă de produse din activitatea agricolă şi silvică, reziduuri vegetale
agricole şi forestiere, reziduuri vegetale provenite din industria alimentară, reziduuri de lemn,
precum şi la energia termică produsă din biocombustibil solid, livrată instituţiilor publice;

- 12% – la serviciile de cazare, indiferent de categoria de confort, în hotel, hotel-apartament, motel,

vilă turistică, bungalou, pensiune turistică, pensiune agroturistică, camping, sat de vacanţă sau
tabără de vacanţă, care se atribuie la secţiunea I a Clasificatorului activităţilor din economia
Moldovei;

- 12% – la produsele alimentare şi/sau băuturi, cu excepţia producţiei alcoolice, preparate sau
nepreparate, pentru consumul uman, însoţite de servicii conexe care să permită consumul imediat al
9
acestora, realizate în cadrul activităţilor care se atribuie la secţiunea I a Clasificatorului activităţilor
din economia Moldovei.

Modul de calculare şi achitare a TVA:

Subiecţii impozabili stipulaţi la art.94 lit.a), c), e) şi f) sunt obligaţi să declare, conform
art.115, şi să achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală, stabilită conform art.114, suma TVA,
care se determină ca diferenţă dintre sumele TVA achitate sau ce urmează a fi achitate de către
cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate lor, inclusiv sumele TVA calculate
pentru serviciile de import, şi sumele TVA achitate sau ce urmează a fi achitate furnizorilor la
momentul procurării valorilor materiale, serviciilor (inclusiv TVA la valorile materiale importate),
precum şi sumele TVA calculate pentru serviciile de import, folosite pentru desfăşurarea activităţii
de întreprinzător în perioada fiscală respectivă, ţinându-se cont de dreptul de deducere conform
art.102.

Subiecţii impozabili care nu sunt înregistraţi în calitate de plătitori ai TVA în conformitate cu

art.112 şi importă servicii sunt obligaţi să declare şi să achite la buget TVA pentru serviciile
respective conform art.115.

(2) Dacă suma T.V.A. achitată sau ce urmează a fi achitată furnizorului la procurarea
valorilor materiale, serviciilor depăşeşte suma T.V.A. primită sau care urmează să fie primită de la
cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate, diferenţa se reportează în următoarea
perioadă fiscală şi devine o parte a sumei T.V.A. ce urmează a fi achitată pe valorile materiale,
serviciile procurate în această perioadă cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(3), (5) şi (6). (3)

Dacă suma T.V.A. la valorile materiale şi la serviciile procurate de către întreprinderile ce

produc pîine şi produse de panificaţie, exploataţiile de producţie a laptelui şi întreprinderile ce
prelucrează lapte şi produc produse lactate depăşeşte suma T.V.A. la livrările de pîine, produse de
panificaţie, lapte şi produse lactate, diferenţa se restituie din buget în limitele diferenţei dintre cota-
standard şi cea redusă, înmulţită cu valoarea livrării ce se impozitează la cota redusă. T.V.A. se
restituie în modul stabilit de Guvern, într-un termen ce nu va depăşi 45 de zile. Pentru contribuabilii
care au depus dezacord împotriva actului de control, restituirea T.V.A. se efectuează într-un termen
ce nu va depăşi 60 de zile de la data depunerii cererii de restituire.

10
 Livrările scutite de TVA
Se scutesc de T.V.A. fără drept de deducere:
1) locuinţa, pămîntul, locaţiunea locuinţei şi arenda pămîntului, dreptul de livrare şi arendare a
acestora, cu excepţia plăţilor de comision aferente tranzacţiilor respective;
2) mărfurile, precum şi produsele alimentare pentru copii de la poziţiile tarifare
3) proprietatea de stat, răscumpărată în procesul privatizării;
4) instituţiile preşcolare, sanatoriile şi alte obiecte cu destinaţie social-culturală şi de locuit, precum
şi drumurile, reţelele şi substaţiile electrice, reţelele de gaz, sistemele de alimentare cu apă şi de
canalizare, sistemele centralizate de alimentare cu energie termică, instalaţiile pentru extragerea
apelor subterane şi alte obiecte similare transferate gratuit autorităţilor publice (sau, în baza deciziei
lor, întreprinderilor specializate care folosesc şi exploatează obiectele respective conform
destinaţiei), precum şi cele transmise întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor de către
autorităţile publice; proprietatea de stat transferată gratuit, la decizia autorităţilor publice, de la
bilanţul unei întreprinderi de stat la bilanţul altei întreprinderi de stat sau de la bilanţul unei
întreprinderi municipale la bilanţul altei întreprinderi municipale; lucrările de expertiză tehnică, de
prospecţiuni, de proiectare, de construcţie şi de restaurare, cu atragerea mijloacelor băneşti donate
de către persoane fizice şi juridice, la obiectele incluse în lista aprobată de Parlament;

5) mărfurile, serviciile instituţiilor de învăţămînt publice şi private, legate de desfăşurarea

nemijlocită a procesului de învăţămînt conform Codului educaţiei; serviciile de instruire a copiilor
şi adolescenţilor în cercuri, secţii, studiouri; serviciile prestate copiilor şi adolescenţilor cu folosirea
instalaţiilor sportive; serviciile legate de întreţinerea copiilor în instituţii preşcolare; serviciile de
pregătire şi perfecţionare a cadrelor;

6) serviciile (acţiunile) întreprinse de către autorităţile abilitate, pentru care se aplică taxa de stat;
toate tipurile de activităţi legate de taxele şi plăţile încasate de stat pentru acordare de licenţe,
înregistrare şi eliberare de brevete, precum şi taxele şi plăţile încasate de autorităţile administraţiei
publice centrale şi locale; serviciile în domeniul protecţiei obiectelor proprietăţii intelectuale,
prestate de către Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală; activitatea profesională în sectorul
justiţiei; serviciile de înregistrare în registrul bunurilor imobiliare şi de eliberare a extraselor din
acest registru; serviciile de înregistrare de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor
individuali şi de furnizare a informaţiei din registrele de stat respective;

Administrarea TVA

11
 (1) Subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia autorităţilor publice,
instituţiilor publice, specificate la art.51, exceptînd instituţiile de învăţămînt publice, este obligat să
se înregistreze ca contribuabil al T.V.A. dacă el, într-o oricare perioadă de 12 luni consecutive, a
efectuat livrări de mărfuri, servicii în sumă ce depăşeşte 1,2 milioane de lei, cu excepţia livrărilor
scutite de T.V.A. fără drept de deducere şi a celor care nu constituie obiect impozabil în
conformitate cu art.95 alin.(2). Subiectul este obligat să înştiinţeze oficial Serviciul Fiscal de Stat,
completînd formularul respectiv, şi să se înregistreze nu mai tîrziu de ultima zi a lunii în care a avut
loc depăşirea. Subiectul se consideră înregistrat din prima zi a lunii următoare celei în care a avut
loc depăşirea.

În cazul în care subiectul anterior a fost înregistrat în calitate de plătitor de T.V.A., perioada
deţinerii statutului de plătitor de T.V.A. nu se ia în calcul la aprecierea pragului de înregistrare.

(2) Subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător are dreptul să se înregistreze în

calitate de contribuabil al T.V.A. dacă el preconizează efectuarea livrărilor impozabile de mărfuri
sau servicii. Subiectul se consideră înregistrat din prima zi a lunii următoare celei în care a fost
depusă la Serviciul Fiscal de Stat cererea de înregistrare, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(1).

(3) La înregistrarea subiectului impozabil, Serviciul Fiscal de Stat este obligat să-i elibereze
certificatul de înregistrare, aprobat în modul stabilit, cu indicarea:

a) denumirii (numelui) şi adresei juridice ale subiectului impozabil;

b) datei înregistrării;

c) codului fiscal al subiectului impozabil.

(4) Subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător şi care beneficiază de import de

servicii, cu excepţia celor scutite de T.V.A., fără drept de deducere a căror valoare, fiind adăugată la
valoarea livrărilor de mărfuri, servicii, efectuate pe parcursul oricăror 12 luni consecutive, cu
excepţia livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere şi a celor care nu constituie obiect
impozabil în conformitate cu art.95 alin.(2), depăşeşte 1,2 milioane de lei este obligat să se
înregistreze ca contribuabil al T.V.A. în modul stabilit la alin.(1) din prezentul articol.

(5) Subiectul căruia, în cadrul reorganizării prin fuziune, dezmembrare sau transformare, i-au
fost transmise drepturi şi/sau obligaţii de către întreprinderea reorganizată deţinătoare a statutului de
plătitor de T.V.A. se consideră înregistrat în calitate de subiect impozabil de la data înregistrării de
stat a noilor persoane juridice, cu excepţia cazului de reorganizare prin absorbţie, pentru care data

12
înregistrării în calitate de subiect al impunerii cu T.V.A. este data înregistrării modificărilor în
actele de constituire ale persoanei juridice absorbante.

Subiecţii sunt obligaţi să înştiinţeze oficial despre reorganizare Serviciul Fiscal de Stat în
termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării de stat a noilor persoane juridice, cu excepţia
reorganizării prin absorbţie, pentru care termenul de 5 zile lucrătoare începe să curgă de la data
înregistrării modificărilor în actele de constituire ale persoanei juridice absorbante

2.2. Taxele vamale și rolul său în perceperea drepturilor de import și export

Taxele vamale se percep de stat asupra importului, exportului şi tranzitului de mărfuri.

Taxele vamale de export se întâlnesc cu o frecvenţă redusă, deoarece statele sunt interesate
în calea cea mai importantă sursă de realizare a resurselor valutare.

Taxele vamale de tranzit se instituie asupra mărfurilor care fac obiectul comerţului exterior,
cu ocazia trecerii acestora pe teritoriul unei terţe ţări. În condiţiile actuale taxele vamale de tranzit
nu se practică decît în cazuri rare.

În prezent taxele vamale cel mai des întâlnite sînt cele asupra importului de mărfuri.

Taxele vamale de import se percep asupra valorii mărfurilor importante, în momentul în care
trece frontiera ţării importatoare. Taxele vamale au un rol de egalizare, deoarece conduce la
apropierea nivelului preţului mărfii importate de nivelul preţului mărfii (similare ) indigene.
Perceperea taxelor vamale de import conduce la majorarea preţului produsului importat, care astfel
ajunge la un nivel ce depăşeşte frecvent preţul acestuia din ţara exportatoare.

După forma lor de exprimare, taxele vamale pot fi de trei feluri:

1. Taxe vamale ad – valorem, care se exprimă ca procent din valoarea mărfurilor

importate;
2. Taxe vamale specifice, care sunt stabilite ca sumă fixă pe unitatea fizică de marfă
importată (tonă, bucată ect.);
3. Taxele vamale compuse, ce apar ca o combinație a primelor două.
În funcție de nivelul lor taxele vamale grupează în:

1. taxe vamale în condiţia clauzei națiunii cele mai favorizate se aplică la importul de
mărfuri pe care o ţară (membră a Acordului General pentru Tarife şi Comerţ) îl efectuează din ţările

13
membre ale aceluiaşi organism, sau din alte ţări cu care acesta are acorduri bilaterale, pe baza cărora
îşi acordă reciproc clauza naţiunii celei mai favorizate;
2. taxele vamale autonome se aplică la importul pe care o ţară îl efectuează din ţri cu
care nu întreține relaţii bazate pe clauza națiunii celei mai favorizate. Aceste taxe au un nivel mai
ridicat ca cele din prima categorie;
3. taxele vamale preferențiale se practică în relațiile comerciale dintre ţările care fac
parte din diferite uniuni vamale închise. Taxele vamale preferențiale au un nivel mai redus decât
cele în regimul clauzei națiunii celei mai favorizate.
Practicarea de către stat a unei politici vamale înseamnă, de fapt, reducerea sau chiar
eliminarea taxelor vamale la importul de mărfuri efectuat în alt stat, care beneficiază de asemenea
preferințe.

2.3. Particularitățile aplicării accizelor 

Conform titlului IV al Codului Fiscal al Republicii Moldova , accizele reprezintă un impozit

general de stat, stabilit pentru unele mărfuri de consum,

Subiecții ai impunerii sunt: persoanele fizice şi juridice, care prelucrează, fabrică sau importă
mărfuri supuse accizelor pe teritoriul Republicii Moldova,.

Obiecte ale impunerii sunt mărfurile supuse accizelor şi licențele pentru activitatea în
domeniul jocurilor de noroc.

Baza impozabilă o constituie:

- pentru mărfurile supuse accizelor:

a) volumul în expresie naturală, dacă cotele accizelor, inclusiv în cazul importului, sunt
stabilite în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii;
b) valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize şi TVA, dacă pentru aceste mărfuri sunt
stabilite cote ad-valorem în procente ale accizelor;
c) valoarea în vamă a mărfurilor importate, dacă pentru mărfurile în cauză sunt stabilite
cote ad-valorem în procente ale accizelor;

Cotele accizelor se stabilesc:

(1) Cotele accizelor, conform anexelor la prezentul titlu, se stabilesc:

14
 a) în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii;
b) ad valorem în procente de la valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., sau de
la valoarea în vamă a mărfurilor importate, luînd în considerare impozitele şi taxele ce
urmează a fi achitate la momentul importului, fără a ţine cont de accize şi T.V.A.
(3) Mărfurile sunt supuse accizelor la momentul:
a) expedierii (transportării) acestora din antrepozitul fiscal;
b) importului acestora în Republica Moldova.
Notă. Cotele accizelor sunt expuse conform Codului Fiscal, dar unele din acestea sunt periodic
modificate.

Modul de calculare şi termenele de achitare a accizelor.

Mărfurile supuse accizelor, cum sunt vodca, lichiorurile şi alte băuturi spirtoase, vinurile din
struguri ect., comercializate pe teritoriul Republicii Moldova sau importate sunt posibile marcării
obligatorii cu timbru de acciz. Marcarea se efectuează în timpul fabricării mărfurilor, până la
importarea acestora sau până la expedierea lor din încăperea de acciz.

(1) Subiecţii impunerii specificaţi la art.120 lit.a), care expediază (transportă) mărfuri supuse
accizelor din antrepozitul fiscal, calculează accizele pornind de la volumul mărfurilor în expresie
naturală sau de la valoarea acestora (în funcţie de cotă – în sumă absolută sau ad valorem în
procente).

(2) În cazul transmiterii mărfurilor supuse accizelor cu plată sau cu titlu gratuit, inclusiv în
contul salariului, angajaţilor antrepozitarului autorizat, altor persoane, în cazul atribuirii mărfurilor
de către antrepozitarul autorizat sau de către membrii familiei acestuia, în cazul deplasării în alt
mod a mărfurilor din antrepozitul fiscal, precum şi în cazul pierderilor şi perisabilităţilor, peste
limitele stabilite de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, la produsele din tutun şi la
produsele din alcool etilic, achitarea accizelor se efectuează în modul specificat la alin.(1). (3)

Accizele la mărfurile importate se calculează şi se achită de către subiecţii impunerii

specificaţi la art.120 lit.b) pînă la depunerea declaraţiei vamale sau pînă la data prelungirii
termenului de plată.

În cazul în care pentru importul de mărfuri nu se percep drepturile de import, mărfurile se

consideră importate ca şi cum ar fi fost supuse drepturilor de import, cu respectarea reglementărilor
stabilite de legislaţia vamală pentru regimul vamal de import.

15
 Nu sunt marcate obligatoriu cu "Timbru de acciz":

a) vinurile spumoase şi spumante, divinurile în sticle de suvenire cu capacitatea de pînă la

0,25 litri, de 1,5 litri, de 3 litri şi de 6 litri;

b) producţia alcoolică cu conţinutul de alcool etilic de pînă la 7% în volum şi berea;

c) mărfurile supuse accizelor plasate în regimurile vamale tranzit, antrepozit vamal, admitere
temporară, magazin duty-free;

d) mărfurile supuse accizelor, fabricate pe teritoriul Republicii Moldova şi expediate de către

producător pentru export.

a) Înlesniri la plata accizelor.

Accizele nu se achită la importarea următoarelor mărfuri supuse accizelor:

a) definite ca ajutoare umanitare în modul stabilit de guvern;

b) definite ca asistență tehnică, acordată de organizațiile de stat sau internaţionale;
c) destinate folosinţei oficiale a misiunilor diplomatice în Republica Moldova;
Accizele nu se achită în cazul în care subiectul exportă mărfuri supuse accizelor

Înregistrarea subiecţilor impunerii. Persoanele juridice şi persoanele fizice care

preconizează să se ocupe cu fabricarea mărfurilor posibile impunerii cu accize, sunt obligate să
primească certificatul de acciz până a începe desfășurarea activității în cauză, în baza cererii depuse.

2.4. Rolul impozitelor indirecte în formarea veniturilor Bugetului Public

Național

Bugetul public naţional reprezintă totalitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat,

bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurărilor obligatorii de
asistenţă medicală. Veniturile bugetului public naţional se formează din impozite, taxe, contribuţii
şi prime de asigurări obligatorii, granturi și alte încasări specificate de legislaţia în vigoare.

16
 În următoarea schemă voi analiza sursele venitului Bugetului Public Național (BPN) pe anul
2022

Contribuții și prime de
asigurări obligatori
24484.9 mil.lei 30,3%

Granturi
1,6%
Impozite si taxe
51810.3 mil.lei 64,1%

Alte venituri
4%

Impozite si taxe Alte venituri

Granturi Contribuții și prime de asigurări obligatori

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor oferite de pagina oficială a Ministerului Finanțelor

Conform datelor prezentate din bugetul public național al anului 2022, se poate observa că
principalul venit al guvernului provine din impozite și taxe, reprezentând 64.1% din totalul
veniturilor bugetului. Acest lucru sugerează că BPN se bazează în mare măsură pe contribuția
populației pentru a finanța activitățile în societate.

În plus, contribuțiile și primele de asigurări obligatorii reprezintă o altă sursă importantă de

venit, cu 30.3% din totalul veniturilor bugetului. Aceasta sugerează că guvernul acordă o atenție
deosebită securității sociale și își asumă responsabilitatea pentru asigurarea bunăstării populației. Pe
de altă parte, alte surse de venit, cum ar fi granturile, reprezintă o parte mică din totalul veniturilor
bugetului, cu doar 1.6%. Acest lucru sugerează că guvernul ar putea lua în considerare explorarea
altor surse de venit pentru a finanța activitățile sale.

În concluzie, aceste date arată că Republica Moldova se bazează în mare măsură pe impozite și
taxe pentru a finanța activitatea sa, dar acordă o atenție deosebită securității sociale prin
contribuțiile și primele de asigurări obligatorii. Guvernul ar putea lua în considerare explorarea altor
surse de venit pentru a crește eficiența financiară și a susține dezvoltarea economică.

17
 Impozite și taxe
2465 mil.lei

8042 mil.lei

26278 mil.lei
12191 mil.lei

TVA Impozite pe venit

Accize Taxe asupra comerțului exterior

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor oferite de pagina oficială a Ministerului Finanțelor

După aceste date statistice, se poate concluziona că TVA este principala sursă de venituri pentru
bugetul național de stat, aducând aproximativ 46% din totalul veniturilor fiscale, urmată de
impozitul pe venit cu 21%, accizele cu 14% și taxele asupra comerțului exterior cu 4%. Aceste cifre
arată importanța TVA-ului pentru economia națională și sugerează că guvernul trebuie să fie atent
la nivelul TVA-ului pentru a asigura un flux stabil de venituri fiscale și pentru a menține echilibrul
bugetar. De asemenea, poate fi utilă o mai mare diversificare a surselor de venituri fiscale, pentru a
reduce dependența bugetului de o singură sursă de venituri.

CAPITOLUL III. DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A SISTEMULUI DE

IMPUNERE INDIRECTĂ AUTOHTONĂ  ÎN BAZA EXPERIENȚELOR
EUROPENE
3.1. Reforme ale impozitelor indirecte în Republica Moldova: realizări și
perspective
În ultimii ani, Republica Moldova a realizat mai multe reforme ale impozitelor indirecte, cum ar
fi introducerea TVA-ului (Taxa pe Valoarea Adăugată) și ajustarea nivelului de taxare pentru
produsele importate și cele produse în țară.

O reformă importantă a fost implementată în 2018, când s-a introdus TVA-ul în locul taxei pe
vânzări. Această schimbare a avut un impact semnificativ asupra economiei, fiind o măsură
importantă pentru a aduce Republica Moldova în conformitate cu normele Uniunii Europene.

18
Introducerea TVA-ului a ajutat la îmbunătățirea colectării taxelor și impozitelor și la reducerea
evaziunii fiscale.

În plus, în 2019 a fost adoptată o lege pentru a reglementa taxarea produselor accizabile, cum ar
fi alcoolul și produsele din tutun. Această lege a adus la modificarea nivelului de taxare pentru
produsele importate și cele produse în țară, cu scopul de a reduce diferențele dintre ele.
Începând cu data de 01 ianuarie 2023 au intrat în vigoare mai multe modificări la Codul fiscal
privind taxa pe valoare adăugată.

1. A fost modificat modul de aplicare a TVA aferent importului de servicii. Acesta

presupune excluderea pentru subiecții înregistrați în calitate de plătitori TVA a obligației
de achitare a TVA aferent importului de servicii. În acest sens, suma TVA aferentă
importului de servicii va participa la determinarea obligațiilor prin includerea ei în
cuantumul taxei calculate pentru livrările impozabile și exercitarea concomitentă a
dreptului la deducere. În cazul subiecților ce nu dețin statut de plătitor a TVA, obligația
fiscală aferentă serviciilor de import se va exercita prin achitarea efectivă la buget a
impozitului și depunerea declarației.
2. Au fost introduse norme speciale privind determinarea TVA spre deducere în cazul
serviciilor (lucrărilor) de construcție a clădirilor. Astfel, conform noilor modificări TVA
spre deducere se determină proporțional costului de deviz al spațiilor ce constituie livrări
impozabile în raport cu costul de deviz total al construcției, conform documentației de
proiect.

În Republica Moldova, reformele privind impozitele indirecte sunt importante pentru a

îmbunătăți eficiența sistemului fiscal, pentru a spori veniturile bugetare și pentru a reduce
evaziunea fiscală.

În prezent, Republica Moldova aplică un sistem de TVA standard de 20%, precum și o taxă pe
valoarea adăugată redusă de 8% pentru anumite bunuri și servicii. Cu toate acestea, există o serie
de probleme cu sistemul actual de TVA, inclusiv evaziunea fiscală și frauda fiscală, care au dus la
pierderi semnificative de venituri bugetare.

Pentru a aborda aceste probleme, reformele ar putea include:

1. Simplificarea sistemului de TVA: Un sistem mai simplu de TVA ar putea fi introdus prin
reducerea numărului de rate de TVA sau prin eliminarea taxei reduse pe valoarea adăugată

19
 pentru anumite bunuri și servicii. Această simplificare ar putea reduce costurile
administrative pentru întreprinderi și ar putea îmbunătăți conformitatea cu regulile fiscale.
2. Consolidarea mecanismelor de control: Îmbunătățirea mecanismelor de control și
monitorizare a TVA ar putea contribui la reducerea evaziunii fiscale. Acest lucru ar putea
fi realizat prin îmbunătățirea cooperării dintre autoritățile fiscale și cele de aplicare a legii
și prin introducerea unor măsuri mai stricte de sancționare a celor care încalcă regulile
fiscale.
3. Introducerea facturii electronice: Utilizarea facturilor electronice ar putea reduce costurile
administrative pentru întreprinderi și ar putea spori transparența în sistemul fiscal. Acest
lucru ar putea fi realizat prin introducerea unei platforme electronice de facturare și prin
obligarea întreprinderilor să utilizeze această platformă.
4. Îmbunătățirea cooperării regionale: Republica Moldova ar putea coopera mai bine cu alte
țări din regiune în ceea ce privește aplicarea impozitelor indirecte. Acest lucru ar putea
include schimburi de informații fiscale între statele vecine și ar putea contribui la
reducerea evaziunii fiscale transfrontaliere.

În ansamblu, reformele privind impozitele indirecte ar putea spori eficiența sistemului fiscal din
Republica Moldova, ar putea crește veniturile bugetare și ar putea reduce evaziunea fiscală. Cu
toate acestea, aceste reforme trebuie să fie implementate cu atenție, pentru a evita orice impact
negativ asupra economiei și asupra populației.

În programul de dezvoltare strategică a Serviciului Fiscal de Stat pentru anii 2022 – 2023 este
indicat perfecționarea legislației fiscale – amendamente la Codul fiscal promovate (regimul fiscal
uniformizat al plăților efectuate de către angajator în folosul angajaților, reglementarea expresă a
caracterului impozabil al veniturilor nerezidenților, excluderea din sistemul taxelor rutiere a taxei
pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în RM, cu majorarea concomitentă
a cotei accizei la produsele petroliere, stabilirea subiecților impunerii cu impozitul pe bunurile
imobiliare conform situației din 1 ianuarie a fiecărei perioade de gestiune);

– propuneri de ajustare a cadrului normativ conform bunelor practici internaționale în scopul

lărgirii sferei de aplicare a TVA pentru vânzările transfrontaliere de bunuri, realizate pe platformele
electronice în format B2C;

– modalitate unică de administrare fiscală, inclusiv luarea la evidență fiscală, aferent activității
practicate sub orice formă organizatorico-juridică de către persoanele fizice elaborată.

20
3.2. Practici europene în administrarea fiscală eficientă
Competențele fiscale aparțin statelor membre, UE având doar competențe limitate la nivel
european. Întrucât politica UE în domeniul fiscal vizează buna funcționarea a pieței unice,
armonizarea normelor privind impozitarea indirectă a fost tratată înainte de cea directă. Combaterea
evaziunii fiscale și a practicilor de evitare a obligațiilor fiscale a devenit o prioritate politică recentă.
Măsurile fiscale trebuie adoptate de statele membre în unanimitate. Parlamentul European are
dreptul de a fi consultat în chestiunile fiscale; pentru chestiunile legate de buget, Parlamentul este
chiar colegislator.

Politica fiscală în Uniunea Europeană poate să pună noi priorităţi în viitor, însă temele sale
fundamentale vor rămâne aceleaşi, şi anume: a fi siguri că politicile fiscale ale unor state-membre
nu vor avea un impact deosebit asupra altora; a realiza o suveranitate reală pentru cetăţenii Uniunii
Europene, pentru cetăţenii europeni şi pentru reprezentanţii lor. Legătura dintre politica fiscală şi
celelalte domenii ale politicii comunitare devine tot mai evidentă pe măsură se integrarea europeană
se realizează. Prin această legătură se doreşte o coordonare şi optimizare a politicilor fiscale a ţărilor
Uniunii Europene, precum şi a instrumentelor financiare comune în scopuri sporirii eficienţei
politicii fiscale comune şi diminuării fenomenelor de evaziune fiscală.

Există acum un set considerabil de legi privind o multitudine de aspecte legate de impozitare, care
se pot folosi atunci când legislaţia este încălcată de un statmembru. Comisia a stabilit o strategie
delicată, care include analiza şi supravegherea schimburilor în legislaţia fiscală a viitorilor membri,
precum şi asistenţa pentru instruirea funcţionarilor. Uniunea Europeană pregăteşte autorităţile din
aceste viitoare state-membre pentru noile responsabilităţi pe care şi le vor asuma odată cu aderarea,
prin intermediul unor proiecte comune în cadrul diferitelor programe şi care pregătesc oficialităţile
pentru programul Fiscalis.
Odată ce piaţa internă a devenit o realitate şi consumatorii au putut să achiziţioneze bunuri din
oricare stat-membru la alegere şi apoi să le aducă acasă fără nici o problemă la graniţă, diferenţele
dintre diversele valori ale taxei pe valoarea adăugată au început să pună probleme pentru agenţii
economici. Astfel, distorsiunea producţiei şi distribuţiei ar putea genera repercusiuni sociale mai
vaste.

În prezent, schimburile comerciale intracomunitare sunt taxate, similar cu schimburile

internaţionale, pe baza principiului de percepere a taxelor în ţările de destinaţie. Taxele se ajustează
la frontiere atunci când mărfurile părăsesc ţara producătoare pentru a fi încă o dată taxate în ţările
21
de destinaţie. Astfel, nu sunt necesare nici un fel de decontări între administraţiile fiscale. Cu toate
acestea, în materie de percepere a taxelor pentru schimburile comerciale intracomunitare, Comisia a
încercat să substituie principiul anterior cu cel al perceperii taxelor în ţările de origine. Motivaţia
invocată a fost eliminarea barierelor fiscale şi a controlului la frontiere. Parlamentul European a
acceptat şi el regimul tranzitoriu, vizând stabilirea unui sistem comun de taxe, acest lucru
însemnând expresia concretă a eliminării frontierelor fiscale. Diferenţele de preţ ar fi mult
diminuate şi ar împiedica distorsiunile de concurenţă.
Barierele fiscale au drept efect supunerea schimburilor comerciale intracomunitare la controale
frontaliere şi formalităţi administrative permanente, ceea ce presupune o creştere constantă a
cheltuielilor.

”Taxarea” face referință la faptul că acesta acoperă în mare parte aria taxării indirecte, în special,
taxa pe valoare adăugată (TVA) și accizele. Prevederile ce vizează acquis-ul comunitar țin atât
norme de politică fiscală, cât și de administrare fiscală. Merită a fi menționat că prevederile aquis-
ului comunitar în ceea ce ține de administrarea fiscală nu au fost descrise în scrierile academice
autohtone, ceea ce reprezintă un element de inovație științifică a lucrării de față. Astfel, Uniunea
Europeană are la dispoziția sa un sistem de indicatori potrivit pentru acordarea asistenței tehnice în
administrarea fiscală pentru potențialii beneficiari, în special în ceea ce ține de țările candidate și de
țările acoperite de politica de vecinătate..

E și-a diversificat mai mult politica privind impozitul pe profitul întreprinderilor, deși aceasta se
axează în mod exclusiv pe măsurile legate de aplicarea principiilor pieței unice. Impozitarea
indirectă se referă la impozitele care nu sunt aplicate veniturilor sau patrimoniului. Acestea includ
taxa pe valoarea adăugată (TVA), accizele, taxele la import, impozitarea energiei și alte taxe de
mediu. Întrucât procesul de elaborare a normelor UE în domeniul fiscal este orientat spre
funcționarea lipsită de impedimente a pieței unice, armonizarea normelor privind impozitarea
indirectă a debutat într-o etapă mai timpurie și, spre deosebire de normele privind impozitele
directe, a presupus o revizuire mai aprofundată a reglementărilor în vigoare.

Modalitatea prin care Uniunea Europeană influenţează politicile fiscale ale statelor-membre,
pentru ca acestea să contribuie la realizarea ţelurilor Uniunii Europene, este coordonarea fiscală,
respectiv asumarea de către statelemembre a unor poziţii comune în raport cu anumite politici
fiscale. Coordonarea fiscală se poate înfăptui pe două căi:

22
 - prin armonizarea fiscală – în acest caz, UE adoptă reglementări care devin aplicabile în toate
statelemembre; rezultând, deci, o singură regulă care le înlocuieşte pe toate cele 27 de reguli
anterioare;
- prin identificarea obstacolelor în circulaţia liberă a produselor, serviciilor, forţei de muncă şi a
capitalurilor, determinate de anumite prevederi şi practici fiscale dintr-un stat-membru sau altul,
care se recomandă a fi înlăturate, precum şi prin intensificarea cooperării statelor-membre în
problemele fiscale, cum ar fi combaterea fraudei fiscale prin schimb de informaţii etc.

Coordonarea fiscală se realizează cu respectarea celor două principii ale integrării europene: -
principiul acceptării politicilor fiscale naţionale, în măsura în care acestea nu au un caracter
discriminatoriu şi nu contravin obiectivelor şi politicii Uniunii Europene;
- principiul subsidiarităţii, în cazul atribuirii competenţelor de politică fiscală între Uniunea
Europeană şi statele-membre, dacă nu se poate demonstra că aceste competenţe pot fi îndeplinite
mai eficient la nivelul UE.

Coordonarea politicilor fiscale, dar mai ales armonizarea fiscală nu reprezintă un scop în sine, ci
modalitatea prin care Uniunea Europeană asigură participarea politicilor fiscale la realizarea
ţelurilor acesteia. Baza legală a coordonării fiscale rezidă în prevederile din tratatul UE.

Cea mai importantă provocare pentru un guvern este acea de a găsi modalităţi eficiente de a
întări echilibrul de cooperare. În mod clar, formarea instituţiilor necesare pentru punerea în aplicare
a legilor este costisitoare. Există un cerc vicios, dacă non-cooperarea conduce la echilibre
nefavorabile în primă fază: taxele nu mai sunt plătite şi statul nu mai dispune de resurse pentru
construirea instituţiilor necesare şi aplicarea regulilor şi reglementărilor.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

23