1.Conceptul si structura pietei financiare?

Circuitul activelor financiare se desfasoara intre detinatorii de

fonduri(investitorii) si cei ce necesita aceste fonduri(beneficiarii) se desfasoara pe piata financiara.Piata financiara are 3
componente:Piata bancara,monetara si de capital.PB-are loc tranzactii cu active bancare nenegociabile.Absoarbe
excedentul de active monetare ale celor care economisesc,de forma depunerilor la termen.PM-se efectueaza tranzactii
monetare in moneda nationala intre rezidentii aceleiasi tari.Adica imprumutul dintre banci pe termen scurt(aparitia de
incasari ale unelor banci si surplusul de plati pe care le au alte banci).PM este o componenta a pietii valutare,unde are loc
confruntarea cererii cu oferta pentru diferite valute care sunt pentru ofertati si solicitanti- moneda straina.PC-ansamblul
relatiilor prin care se realizeaza transferul fondurilor disponibile de la cei care au surplus de capital (investitorii) catre cei
care au nevoie de capital cu ajutorul unor instrumente specifice(valori mobiliare) prin intermediul unor operatori
specifici(intermediarii(brokerii.dilerii)).Se pot delimita 2 moduri:*abordarea europeana-bazata pe sistemul bancarin care
bancile sunt prezente pe ambele tipuri de piete,in care piata de capital este compusa din piata monetara,ipotecara si
financiara.*abordarea anglosaxona-bazata pe diferite tipuri,in care piata financiara cuprinde piata monetara pe termen
scurt si creditara pe termen mediu.
2.Functiile si structura pietei de capital?Principalele functii ale pietii de capital sunt:1)emisiunea si vinzarea pentru
prima data a titlurilor financiare emitentilor sau debitorilor catre posesorii de capitaluri care doresc sa cumpere valori
mobiliare. 2)negocierea de valori mobiliare cu conditia ca acestea sa fie vindute si transformate in lichiditati de primii lor
posesori si inainte de scadenta.STRUCTURA:Componentele pietii de capital dupa ordinea pietii mobiliare sunt:*a*Piata
primara-asigura intilnirea cererii cu oferta de titulari,permitind finantarea activitatii agentilor economici a colectivitatii
publice.Se caracterizeaza prin existenta unui singur vinzator-emitentul val.mobiliare si de regula vinzarea se face la un
pret unic. Piaţa primară asigura emisiunea şi prima vânzare-cumpărare a titlurilor financiare (spre exemplu, când o
societate emite acţiuni la constituire), permiţând finanţarea activităţii agenţilor economici prin atragerea capitalurilor
financiare disponibile. *b*Piata secundara,are rolul de concentrare cererii si ofertei derivate,este o piata
deschisa,publica.Sunt prezenti mai multi participanti,pe ambele parti.Pe piata secundara pretul este stabilit de cererea si
oferta. Piaţa secundară este cea pe care investitorii şi întreprinzătorii cumpără şi vând valorile mobiliare emise, puse în
circulaţie pe piaţa primară. Datorita existentei acestei pieţe, investitorii care-şi plasează capitalurile pe piaţa primară, pot
ieşi de pe piaţă înainte de scadenta titlurilor cumpărate, prin vânzarea lor. Astfel, piaţa secundară asigura o excelentă
mobilitate şi lichiditate a capitalurilor, extrem de bine venite pentru buna funcţionare a oricărei economii. Delimitarea
pieţei de capital în primară şi secundară este pur teoretică însă de folos în înţelegerea mecanismului emisiunii, plasării şi
tranzacţionării valorilor mobiliare.
3. Cererea si oferta pe piata de capital?Pe piata de capital cererea poate fi:1)structurala-pentru necesitati productive,pt
finantarea investitiilor producatoare de bunuri si servicii,pt crearea noilor societati,pt dezvoltarea societatii existente,pt
procurarea bunurilor si serviciilor de catre pers. fizice/juridice.2)conjucturala,pt necesitati (tranzituri/deficite ale balantei
de plati bugetare,limitarea la plafoane de credit).Mijloacele prin care o societate comerciala poate obtine fonduri fie prin
majorare de capital social,fie prin atragerea unui imprumut,=>oferta publica de vinzare.-este efectuata de un emitent sau
de investitori pt a vinde,a cumpara,a transforma,a transfera sau a schimba prin orice alt mod valori mobiliare ori dreptul
aferente acestora,mijlocul prin care un investitor doreste sa achizitioneze cel putin 5 la suta din actiunile unei societati
oferta publica de cumparare. Cererea de capital aparţine unor operatori cum sunt: societăţi comerciale publice şi private,
alte categorii de agenţi economici, instituţii financiar-bancare şi de asigurări, instituţii publice, guverne, organisme
financiar-bancare de pe piaţa internaţională. Cererea de capital se poate grupa în:a) Cererea structurală de capital este
determinată de nevoia finanţării unor acţiuni economice în diverse ramuri de activitate, achiziţionarea bunurilor de
investiţii şi finanţarea unor programe de dezvoltare, constituirea şi majorarea fondurilor financiare ale instituţiilor şi
organismelor financiar-bancare naţionale şi internaţionale,b) Cererea conjuncturală este efectul insuficienţei sau
indisponibilităţii resurselor interne, restricţiilor excesive în acordarea creditelor, nevoilor financiare generate de deficitul
bugetar şi de cel al balanţei de plăţi externe. Cererea este perturbată de factori cum sunt: fluctuaţia preţurilor, creşterea
ratei dobânzii, nerambursarea la termen a împrumuturilor. Exponenţii cererii sunt debitori pe piaţa financiară. Aceştia pot
fi grupaţi astfel:
a) după activitatea desfăşurată:
• guverne şi colectivităţi publice locale;
• societăţi comerciale publice şi private fără profil financiar;
• bănci comerciale şi alte instituţii bancare;
• autorităţi monetare etc.
b) după scopul urmărit:
• finanţarea industriei şi gospodăriei comunale;
• petrol şi gaze naturale;
• transport şi servicii publice;
• bănci şi finanţe;
• organizaţii internaţionale;
• scopuri generale.Oferta de capital provine din economisire, adică din tot ceea ce rămâne în posesia deţinătorilor de
venituri după ce-şi satisfac nevoile de consum. Aceasta aparţine deţinătorilor de capitaluri: societăţi comerciale, bănci,
case de economii, societăţi de asigurare, case de pensii, persoane particulare. Oferta este reprezentată de disponibilităţi
băneşti temporar libere pentru care se caută un plasament cât mai avantajos. Nivelul ofertei este direct influenţat de
procesul de economisire. Economiile devin ofertă pe piaţa de capital numai dacă posesorii lor sunt satisfăcuţi de
modalitatea de fructificare, adică dacă piaţa asigură rentabilitatea cerută de investitori. Cererea şi oferta sunt două
dimensiuni ale procesului de economisire-investire supuse influenţei directe şi indirecte a unor riscuri multiple, dintre care
o importanţă deosebită o au:
• riscul opţional al investirii, care apare în momentul adoptării deciziei de plasament prin orientarea către piaţa monetară
sau către piaţa de capital;
• riscul afacerii, care vizează incertitudinea privind produsele pe care le poate oferi piaţa de capital la un moment dat atât
deţinătorilor de fonduri, cât şi investitorilor ce gestionează portofolii de valori mobiliare;
• riscul pieţei, care vizează evoluţia preţurilor instrumentelor financiare în viitor şi posibilitatea înregistrării unor pierderi
ca urmare a modificării raportului cerere-ofertă pentru un anume tip de instrument financiar;
• riscul lichidităţii, ce intervine în cazul în care se restrâng posibilităţile de transformare rapidă şi fără pierderi în numerar
a valorilor mobiliare deţinute;
• riscul creditului, specific pieţei obligaţiunilor, care intervine atunci când debitorul nu-şi poate respecta angajamentul de
răscumpărare a obligaţiunii sau de plată a dobânzii;
• riscul schimbării cadrului legislativ, care vizează atât piaţa de capital, cât şi modificarea legislaţiei economice şi
financiare în general.
4.Locul si rolul pietei de capital in economia contemporana? Piaţa de capital reprezintă un ansamblu de relaţii de
natură financiară prin care se realizează transferul de capitaluri de la investitori către utilizatori, prin intermediul unor
instrumente, mecanisme şi operatori specifici. Aceste relaţii dau naştere universului financiar, componentă a universului
economic dar şi în acelaşi timp sistem autonom organizat pe propriile sale pieţe în care schimbă active financiare şi
monedă. In orice societate, economiile şi investiţiile au jucat un rol deosebit de important, atât la nivel macroeconomic
cât şi la nivelul fiecărei persoane sau agent economic. Sumele depuse la băncile comerciale de către persoane fizice sau
juridice sunt folosite pentru acordarea de credite altor persoane fizice şi juridice, finanţând astfel investiţii în diverse
sectoare economice şi contribuind la dezvoltarea economiei în ansamblul sau. In orice economie de piata exista si
functioneaza o piata financiara, mai mult sau mai putin dezvoltata si, aceasta reprezinta locul unde se intalneste oferta cu
cererea de fonduri financiare. Bursa este cea mai importanta institutie a pietei de capital, specifica economiei de piata,
concentrand cererea si oferta de valori mobiliare negociate in mod deschis si liber pornind de la reguli cunoscute. Prin
tehnici specifice aici se realizeaza vanzari-cumparari de valori mobiliare traditionale (actiuni, obligatiuni, valute, bonuri
de tezaur), cat si moderne (optiuni sau contracte futures). rolul principal al pietelor de capital este de finantare a
economiei (in speta a agentilor economici) prin mobilizarea capitalurilor pe termen mediu si lung. De asemenea, un alt rol
important este acela ca aceasta inlesneste circulatia capitalurilor, titlurile financiare putand fi usor transformate in
lichiditati sau schimbate in alte titluri, prin vanzarea sau revanzarea lor pe aceasta piata.
5.Valorile mobiliare-instrumente ale pietei de capital?Valorile mobiliare=>instrumente fin-are negociabile emise sub
forma materializata(pe suport de hirtie) sau dematerializate (pe suport magnetic) sau sub forma inscriirilor contabile,care
genereaza detinatorilor sa-i anumite drepturi in dependenta de tipurile valorilor mobiliare,de legislatia tarii respective si de
prevederile emisiunii.VM pot fi:*a*primare-actiuni,obligatiuni. *b*derivate-contractele la
termen:futures,forward,options,swap. *c*sintetice-obtinute prin cale sintetica,prin combinarea diferitor caracteristici ale
valorilor primare si daca este acceptat de catre CNPF drept valoare mobiliara,circula pe piata mobiliara(contractele pe
indicii bursieri).
6.Instrumentele financiare primare de proprietate: concept, tipologie, caracteristici fundamentale. Particularitati
in Republica Moldova?Actiunile-instrumente fin-are de proprietate emise de catre societatile pe actiuni si =>cota parte
din capitalul social.Fiecare actiune are inscrisa o valoare nominala.Actiunile produc dividende sub forma prelevarile din
venitul net realizat,de regula intr-un exercitiu fin-ar.Dividendele sunt distribuite periodic,de regula o data sau de 2 ori pe
an si marimea acestuia se stabileste de catre AGA.Actiunile apar sub 2 forme:Materializat si Nematerializat;si indiferent
de forma actiunii acestea tb sa contina urmatoarele elemente obligatorii:denumirea actiunii,data si locul emiterii.numele si
adresa emitentului,marimea capitalului social subscris,nr actiunilor subscrise,seria si nr actiunii,numele si adresa
investitorului(act. nominative),diferite clauze convetionale,semnatura emitentului.Clasificarea actiunilor:I)din pct de
vedere al identificarii lor:
a)act nominative-contine numele emitentului si actionarului investitor.
b)act la purtator-contine numele emitentului,identificarea se face dupa nr si serie.a)se transmite
prin cesiune,b)prin simpla traditiune,ca bancnotele
II)din pct de vedere al valorii lor:a)act la pret =(la paritate)-se vinde la val nominala
b)act cu prima-se vinde la o valoare mai mare de val nominala,prima care se plateste se justifica
de gradul de rentabilitate sporit.
III)din pct de vedere al dreptului pe care le ofera detinatorului:
a)act comune/simple/ordinare-dau dreptul detinatorului la un singur vot si sunt generatoare de
dividente variabile,in functie de marimea profitului.
b)act preferentiale/priveligiate-de regula nu dau dreptul la vot si sunt generatoare de dividente
fixe,indiferent de variatia profitului total.Pot fi:
 * act cumulative-dividentele cumulative neplatite din lipsa de profit,se stabilesc intr-o alta per urmatoare cumulindu-se
dividentele din acea per.
* act necumulative-dividentele neplatite din lipsa de profit sunt anulate
* act participative/participante-care pe linga dividentul fix prestabilit participa intr-o anumita proportie si la dividentul
destinat act comune
* act cu div variabile-se deosebesc de cele comune prin incasarea prioritara a div
* act preferentiale convertibile-au div fix,se pot converti in act comune
* act generatoare dew div fixe si de voturi multiple-se emit pers care au o contributie importanta la dezv S.A.Pt act
acestora li se confera 2 sau m.multe drepturi de vot.
* act reversibile-act pt care S.A. emitenta isi rezerva dreptul de-a retrage din circulatie la un pret restabilit.
Valoarea unei acţiuni poate fi considerată sub următoarele forme:
a) Valoarea nominală (VN) care este egală cu suma capitalului social (CS) divizată la numărul de acţiuni emise
(N):
CS
VN =
N
Valoarea nominală este o valoare convenţională, pe baza căreia este împărţit capitalul între asociaţi. În funcţie de
această valoare, este prevăzută prin statut o remunerare a acţionarilor.
b)Valoarea patrimonială ce poate fi exprimată prin valoarea contabilă şi prin valoarea intrinsecă. Valoarea contabilă
reflectă partea din activul net ce revine pe o acţiune:
An
Vct =
N
unde: Vct - valoarea contabilă;
An - activul net;
N - numărul de acţiuni;
Activul net este reprezentat de partea din activele întreprinderii neafectate de datoriile contractate de aceasta:
An = A t − Dt
unde: An - activul net;
At - activul total ;
Dt - datorii totale.
Valoarea intrinsecă, exprimă activul net corectat cu plusurile sau minusurile de active latente ce revin pe o acţiune.
Activele latente sunt provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli care nu au apărut în exerciţiul încheiat şi care nu s-au
soldat prin conturile de venituri.
A nc
VI =
N
unde: VI - valoarea intrinsecă;
Anc - activul nat corectat;
N - numărul de acţiuni.
b) Valoarea de rentabilitate, interpretată ca valoare financiară şi valoare de randament. Valoarea financiară
exprimă capitalul financiar care s-ar fructifica printr-un dividend, comparabil cu rata medie a dobânzii pe piaţă:
D
Vf =
R md
unde: Vf - valoarea financiară;
D - dividend;
Rmd - rata medie a dobânzii pe piaţă.
c)Valoarea de randament este considerată o formă de exprimare a valorii financiare, fiind calculată ca raport între
profitul net repartizat ce revine pe o acţiune şi rata medie a dobânzii pe piaţă:
P
Vr = na
R md
unde: Vr - valoarea de randament;
Pna - profit net pe acţiune;
Rmd - rata medie a dobânzii pe piaţă.
Vânzarea acţiunilor în momentul emisiunii sau în orice moment pe piaţa de capital, se realizează la preţul de
emisiune şi respectiv, la preţul pieţei. Astfel se deosebesc:
d) Valoarea negociată sau preţul de emisiune, determinat prin adăugarea la valoarea nominală a primei de
emisiune:
PE = VN + p e
unde: PE - preţul de emisiune;
VN - valoarea nominală;
 pe - prima de emisiune.
e) Valoarea de piaţă este preţul la care se efectuează schimbul de acţiuni. Această valoare se prezintă sub forma
cursului bursier. Cursul este rezultatul raportului dintre cerere şi ofertă, fiind influenţat de:
- situaţia economică şi financiară a emitentului, caracterizată prin rata de creştere a rezultatelor financiare;
- evoluţia pieţei bursiere naţionale şi internaţionale;
- fenomene pur bursiere ce influenţează cererea şi oferta.
Acţiunile plasate se înregistrează în mod obligatoriu în Registrul de stat al valorilor mobiliare, ţinut de Comisia
Naţională a Pieţei Financiare. Sînt considerate plasate acţiunile achitate în întregime de primii lor achizitori
(subscriitori), înregistrate în Registrul de stat al valorilor mobiliare şi în registrul acţionarilor societăţii. Acţiunile
societăţii pot avea valoare nominală care trebuie să se împartă la un leu. Toate acţiunile ordinare ale societăţii vor
avea valoare nominală egală. Valoarea nominală a acţiunii se aprobă de adunarea constitutivă sau de adunarea
generală a acţionarilor şi se indică în documentele de constituire ale societăţii şi în alte documente prevăzute de
prezenta lege şi de legislaţia cu privire la valorile mobiliare.În cazul plasării acţiunilor a căror valoare nominală nu
este determinată, adunarea generală a acţionarilor este în drept să fixeze valoarea acţiunii în decizia de emitere a
acestora. Valoarea fixată a acţiunii nu se indică în documentele de constituire ale societăţii şi se foloseşte la
determinarea mărimii capitalului social.Valoarea nominală (fixată) a acţiunii reflectă partea de capital social al
societăţii ce revine unei acţiuni plasate.
7.Proceduri de emisiune si plasare a actiunilor? Emisiunea de actiuni reprezinta o practica dinamica de finantare
a unor proiecte de investitii ale unei societati comerciale, prin intermediul pietei de capital.
Societatea ce emite actiuni va primi in schimbul acestora capitalul investitorilor interesati de societatea emitenta.
Emiterea de actiuni se realizeaza printr-o ofera publica de vanzare. Aceasta oferta se poate realiza doar prin
intermediul unei Societati de Servicii de Investitii Financiare.Emisiunea de acţiuni se realizează atât la înfiinţare, cât
şi în timpul funcţionării societăţii. La înfiinţare, efectul pentru emitent îl constituie formarea capitalului social, iar
pentru investitor, efectul se manifestă în viitor, fiind dat de randamentul investiţiei: capacitatea de a produce
dividende, precum şi posibilitatea de a obţine un câştig din diferenţa de curs. În timpul funcţionării unei societăţi,
emisiunea de acţiuni realizată pentru majorarea capitalului social produce efecte nedorite pentru vechii acţionari,
cunoscute sub denumirea de efecte de diluţie, care afectează valoarea acţiunii, profitul pe acţiune şi dreptul la vot al
posesorului acţiunii. Pentru atenuarea acestor efecte, societatea emitentă calculează un drept preferenţial, denumit
drept de subscriere de care beneficiază foştii acţionari. Dreptul de subscriere se determină ca diferenţă între valoarea
de piaţă a acţiunilor vechi şi noi, după majorarea capitalului social.Mărirea dreptului de subscriere depinde de
numărul acţiunilor nou emise şi de preţul la care se realizează prima vânzare a acţiunilor noi. Dacă vânzarea noilor
acţiuni se realizează la preţ de emisiune, mărimea teoretică a dreptului de subscriere este:
n
DS = (C − Pe ) ⋅
(N + n)
unde: DS - dreptul de subscriere;
C - cursul acţiunilor vechi;
Pe - preţul de emisiune al noilor acţiuni.
Dreptul de subscriere cotează la bursă. Posesorul lui îl poate vinde, la un preţ de piaţă ce diferă de mărimea teoretică
a dreptului de subscriere, încasând o sumă în numerar prin care este protejat împotriva efectelor de diluţie. Sint
considerate plasate actiunile achitate in intregime de primii lor achizitori (subscriitori), inregistrate in Registrul
de stat al valorilor mobiliare si in registrul actionarilor societatii. Plasarea actiunilor va fi succesiva numai in cazul
cind emitentul sprijina cursul actiunilor sale pe piata secundara.Conform legei cu privire la societatile pe actiuni
plasarea emisiunilor suplimentare a actiunilor se petrece la pretul de piata si cu cit el este mai inalt, cu atit o
diferenta de cursuri mai mare primeste emitentul deja la etapa plasarii primare a emisiunior suplimentare. Plasind
actiunile, emitentul atrage pasivele cele mai “lungi”, deoarece actiunile sunt hirtii de valoare nelimitate. In asa mod,
el poate plasa aceste resurse in active “lungi” fara un risc oarecare de lichiditate, iar in acelasi moment costul
resurselor plasate depinde de lichiditatea actiunilor emitentului.
8.Drepturi generate de actiuni detinatorilor sai? Dreptul la vot. Spre deosebire de actiunile ordinare, actiunile
preferentiale nu confera detinatorilor dreptul de vot in AGA.Fiecare actiune ordinara indreptateste detinatorul la un
singur vot. Aceasta regula fiind instituita printr-o norma supletiva, exista posibilitatea ca prin actul constitutiv sa se
stabileasca un alt raport intre numarul actiunilor detinute de o persoana fizica sau juridica si numarul
voturilor .Dreptul la dividend.Principalul drept patrimonial al actionarului ordinar este dreptul de a primi dividende.
Actiunile preferentiale pot avea o rata fixa si prestabilita a dividendului.Potrivit normelor legale in vigoare,
dividendele se vor plati actionarilor proportional cu cota de participare la capitalul social, daca prin actul constitutiv
nu s-a prevazut altfel. Organul care decide, in functie de politica investitionala si actul constitutiv al societatii, daca
se vor distribui sau nu dividende, este AGA. Acţionarul are dreptul:
a) să participe la adunările generale ale acţionarilor, să aleagă şi să fie ales în organele de conducere ale societăţii;
b) să ia cunoştinţă de materialele pentru ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor;
c) să ia cunoştinţă şi să facă copii de pe documentele societăţii, accesul la care este prevăzut de prezenta lege, de
statut sau de regulamentele societăţii;
 d) să primească dividendele anunţate în corespundere cu clasele şi proporţional numărului de acţiuni care îi aparţin;
e) să înstrăineze acţiunile care îi aparţin, să le pună în gaj sau în administrare fiduciară;
f) să ceară răscumpărarea acţiunilor care îi aparţin, în cazurile prevăzute de prezenta lege sau de statutul societăţii;
g) să primească o parte din bunurile societăţii în cazul lichidării ei;
h) să exercite alte drepturi prevăzute de prezenta lege sau de statutul societăţii.
Acţionarul este obligat:
a) să informeze persoana care ţine registrul acţionarilor despre toate schimbările din datele sale, introduse în
registru;
b) să comunice în scris societăţii, Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare şi Agenţiei Naţionale pentru Protecţia
Concurenţei despre achiziţionarea de acţiuni ale societăţii în număr ce depăşeşte limita stabilită de prezenta lege, de
legislaţia cu privire la valorile mobiliare sau de altă legislaţie;
c) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de prezenta lege sau de alte acte legislative.
9.Indicatorii de evaluare a valorilor mobiliare primare de proprietate? a) profitul net pe acţiune ce exprimă
capacitatea emitentului de a crea profit şi se calculează cu relaţia:
Pn
Ppa =
N
unde: Ppa - profit net pe acţiune;
Pn - profit net;
N- numărul total de acţiuni existente pe piaţă.
b) rata de distribuire a dividendului, care reflectă partea din profitul exerciţiului financiar distribuită acţionarilor:
Dn
d= .100
Pn
unde: d - rata de distribuire a dividendului;
Dn - dividendele nete, calculate după plata impozitului asupra dividendelor;
Pn - profitul net.
Mărimea acestui indicator depinde de decizia privind distribuirea profitului şi anume:
- dacă d tinde către zero, rezultă preocuparea emitentului pentru asigurarea autofinanţării prin reinvestirea profitului;
- dacă d tinde către 100%, rezultă preocuparea pentru menţinerea interesului acţionarilor în a deţine acţiunile societăţii
care distribuie dividende mari;
- dacă d este egal cu 100% societatea emitentă nu încorporează în rezervă nici o unitate monetară din profitul obţinut;
- dacă d este mai mare decât 100%, se apelează la rezervele acumulate anterior, în vederea distribuirii lor ca dividende.
c) Dividendul pe acţiune, calculat atât ca dividend brut repartizat, cât şi dividend net:
unde:
Pnr
DPA = .100
N
DPA - dividend pe acţiune;
Pnr - profit net repartizat acţionarilor;
N - numărul total de acţiuni existente pe piaţă.
Dividendul pe acţiune reprezintă, pentru posesorul acţiunii, venitul produs de investiţia sa, deci un flux financiar.
Spre deosebire de acesta, profitul pe acţiune, reprezintă pentru emitent un element important al valorizării unei acţiuni.
d) Randamentul unei acţiuni este produs atât de dividende, cât şi de creşterea valorii de piaţă a acţiunii:
D + C1 − C 0
R= ⋅ 100
C0
unde: R - randamentul unei acţiuni;
D - dividendul repartizat;
C1 - cursul la revânzarea acţiunii;
C0 - cursul la cumpărarea acţiunii.
e) Coeficientul „PER” reprezintă indicatorul cel mai utilizat pentru a caracteriza eficienţa plasamentului în acţiuni:
C
PER =
Ppa
în care: PER - coeficientul multiplicator al capitalizării;
C - curs bursier al acţiunii;
Ppa - profitul net pe acţiune.
10.Instrumente financiare primare de creanta: concept, tipologie, caracteristici fundamentale. Particularitati in
Republica Moldova?Obligatiunile=>instr fin-are primare de creante sub forma hirtiilor de val/sub forma inscriirilor in
cont,prin care se materializeaza dreptul de creante al investitorului fata de emitentul imprumutat.Fiecare obl are inscrisa
pe ea o val nom de baza careia se calculeaza dobinda,pe care o genereaza obl detinatorilor sai.Obl pot fi emise de catre
S.A,stat direct/prin intermediul diverselor organismelor subordonate centrale/locale. Principalele caracteristici ale
obligaţiunilor sunt:
- este un instrument al investiţiei de capital;
- exprimă creanţa deţinătorului asupra ansamblului activelor emitentului;
- exprimă angajamentul unui debitor faţă de creditorul care pune la dispoziţie primului, fondurile sale.
Elemntele obligatorii:denumirea obl,seria si nr,locul si data emiterii,numele si adresa emitentului,val nominala,val totala a
imprumutului,nr total de obl emise,numele si adresa investitorului in caz obl nominative,nivelul dobinzii,numele si adresa
bancii depozitare,imprimari speciale pt a impiedica falsificarea,scadenta rambursarii/data maturizarii,semnatura
emitentului. Principalele elemente tehnice ale obligaţiunilor sunt:
a) Valoarea nominală reprezentând raportul dintre împrumutul lansat pe piaţă şi numărul obligaţiunilor emise:
I
VN =
N
unde: VN - valoarea nominală;
I - mărimea împrumutului,
N - numărul obligaţiunilor;
b) Valoarea la subscriere sau preţul de emisiune, este determinată de emitent, de regulă, sub valoarea nominală,
pentru a se asigura atractivitatea investiţiei:
PE = VN − p e
unde: PE - preţul de emisiune;
VN - valoarea nominală;
Pe - prima de emisiune.
c) Termenul de rambursare este intervalul cuprins între momentul subscrierii şi cel al răscumpărării.
d) Rata nominală a dobânzii, este acea rată care aplicată asupra valorii nominale, permite determinarea cuponului
de dobândă.
Fiecare obl are inscrisa o val nom,la fiecare obl sub forma de hirtie sunt atasate cupoane,nr cupoanelor este = cu nr per de
plata,pe fiecare cupon este scrisa dobinda de platit,cupoanele sunt detasabile.In caz obl nematerializate dobinda se
inregistreaza periodic in cont si se plateste conform editiei de emisiune.Tipologia:
I)din pct de vedere a identificarii lor:*nominative-este prezent numele emitentului si investitorului,transmiterea se face pe
baza de cesiune.
*obl de purtator-nu contin numele detinatorului,transmiterea se face ptrin traditiune,se identifica
prin serie si nr
II)din pct de vedere al modului in care creantele sunt materializate:*materializate(suport hirtie)
*inregistrate/contabile
III)din pct de vedere al gestiunii creantelor:garantate
*colaterale-garantate cu un bun material,care tb negrevate de alte datorii
*ipotecare-imprumutul este garantat cu ipoteca generala a emitentului pe toate
activele,nefiind specificat un activ anume
*asigurate-imprumutul este garantat cu val mobiliare asupra tertilor detinute de catre emitent
*garantate cu fond de rascumparare-emitentul periodic suplimenteaza un fond pe care il
creaza el,astfel incit atunci cind obl ajunge la maturitate sa poata acoperi cu acest fond imprumutul obligatar si dobinda
aferenta acestuia
*indexate-intre emitent si investitor la anumite per intr-o anumita proportie se inmulteste val
imprumutului si dobinda.
negarantate-obl care sunt garantate doar cu semnatura emitentului(obl pe baza de
bonitate/onoare)
IV)din pct de vedere al clauzelor speciale pe care le contin:
*revocabile/retractabile-pot fi rascumparate de catre emitent inainte de data
maturizarii.Acestea contin clauze care protejeaza interesele emitentului,dar si investitorului.
*restrictive-contin clauza prin care emitentul se angajeaza sa nu contracteze si alte
imprumuturi(credite) in acelasi scop.
*convertibile-contin clauza referitoare la convertibilitate prin care investitorul isi rezerva
dreptul ca la scadenta sa solicite convertirea obl in alte titluri de val a aceluiasi emitent.Pretul de conversiune se stabileste
la emisiune,iar raportul dintre val nom si pret de conversiune se numeste rata de conversiune.
*obl cu bonuri de subscriptie de act-dau dreptul de subscrie de act a societatii emitente a
obl(bonului).
Obl pot fi emise"ad pari",adica sunt vindute la pret egal cu val lor nom sau la pret "sub pari" la un pret m.mic decit val
nom,sau "supra pari"la un pret mai mare. Deţinătorii de obligaţiuni apar în calitate de creditori ai societăţii.Deţinătorii de
obligaţiuni au dreptul preferenţial faţă de acţionari la primirea unei părţi din profitul societăţii sub formă de dobîndă sau
alt profit.Valoarea nominală a obligaţiunii societăţii trebuie să se împartă la 100 de lei. Termenul de circulaţie a
obligaţiunilor va fi de cel puţin un an.Societatea este în drept să plaseze numai obligaţiunile asigurate prin gajarea
bunurilor ei proprii şi/sau a bunurilor persoanelor terţe, şi/sau cu garanţia bancară, şi/sau prin fidejusiune, şi/sau cu poliţa
de asigurare, cu excepţia cazurilor prevăzute de Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare.Obligaţiunile se plătesc
numai cu mijloace băneşti.Valoarea nominală a tuturor obligaţiunilor plasate ale societăţii nu trebuie să depăşească
mărimea capitalului ei social. Deţinătorul de obligaţiuni are dreptul să ceară de la societate răscumpărarea obligaţiunilor
plasate înainte de termenul de scadenţă în cazul în care emitentul nu respectă termenul de achitare a dobînzilor aferente.
11. Proceduri de emisiune si plasare a obligatiunilor? Persoanele doresc sa primeasca imprumuturi pe termen lung, iar
creditorii doresc sa acorde credite pe termen scurt. Contradictia aceasta a pietei de credit se manifesta foarte puternic in
perioada economiei stabile, cind dinamica dobinzilor nu poate fi previzionata. Una din variante a rezolvarii acestei
probleme este emisiunea obligatiunilor “lichide”, care permit emitentului atragerea resurselor pe o perioada mai lunga de
un an, iar investitorului - posibilitatea primirii inapoi sumei investite, vinzind obligatiunea pe piata secundara.
Emitind obligatiunea, societatea pe actiuni nu risca sa ajunga in dependenta de banca si singura determina marimea,
termenii si conditiile rascumpararii obligatiunii, iar detinatorii actiunilor nu se impart cu drepturile de conducere, deoarece
obligatiunile n-au drept la vot.Un sir de prioritati la emisiunea obligatiunilor au bancile. Emisiunea obligatiunilor le
permite:sa evite rezervarea obligatorie;sa micsoreze profitul impozabil.Riscul neplasarii obligatiunii este legat cu termenii
circulatiei obligatiunii si cu regulile specifice a emisiunii.In primul rind, conform legislatiei termenul circulatiei
obligatiunii nu poate fi mai putin de 1 an si emisiunea acestor instrumente nu sunt foarte populare pe piata bursiera
autohtona. Nici unul din emitenti nu se va incadra in emisiunea obligatiunilor, daca nu va fi sigur in atragerea cu ajutorul
acestei metode unor resurse “lungi” considerabile (pe o perioda mai lunga de 6 luni). In conditiile inflatiei inalte cererea
interna la hirtii de valoare cu termenul de achitare de la 6 luni a fost si ramine foarte joasa.
In al doilea rind, emisiunea obligatiunilor necesita inregistrarea de stat, si din aceasta cauza trebuie de suportat diferite
cheltuieli.In asa mod, emitentul poate sa hotarasca emisiunea obligatiunilor, daca el real poate atrage un volum
considerabil de resurse “lungi” - aceasta devine probabil imposibil in legatura cu atractivitatea investitionala a altor
sectoare a pietei financiare, de exemplu, hirtiilor de valoare de stat.
12. Indicatorii de evaluare a valorilor mobiliare de creanta? 3 indicatori : randamentul
cuponului/dobinda,randamentul curent,randamentul la maturitate.
Randamentul cupon=(cupon/val nom)*100%
randamentul curent=(cupon/pret)*100%
randamentul la maturitate={[cupon+(agio sau disagio/nr de ani pina scadenta)]/[(val nom+pret)/2]*100%
13.Esenta si particularitatile contractelor futures?Contractul futures-rezultatul standartizarii conditiilor ale contractului
forward.Din elemntele contractuale se supun standartizarii natura activului suport,calitatea acestuia,cantitatea
tranzactionata,locul de livrare si scadenta contractului.Singura variabila care nu este standartizata este pretul de
tranzactionare.Contract Futures fiind actualizat zilnic/marcat la piata.In cazul contract futures pierderea unui operator
constituie cistigul celuilalt operator,si invers.Lichidarea contract se efectueaza atit pe livrarea efectiva a activului suport si
achitarea contravalorii acestuia,cit si printr-o compesare pe piata.Se incheie in cadrul burselor printr-un mecanism specific
de derulare a operatiunilor/tranzactiillor si spre deosebire de contract forward are o val variabila.fiind zilnic marcat pe
piata.Forward-acorduri incheiate intre 2 operatori,prin care vinzatorul se obliga sa livreze la o data viitoare un anumit
activ suport,iar cumparatorul se obliga sa efectueze plata la momentul incheierii contract. Caracteristicile generale ale
unui contract futures sunt:
a) condiţiile contractului sunt standardizate în ceea ce priveşte natura activului-suport şi cantitatea contractată, numită şi
unitate de tranzacţie. Toate contractele futures pe acelaşi activ standardizat formează un gen de contracte futures;
b) fiecare contract futures are un anumit termen de executare, o lună în care urmează să aibă loc lichidarea. Contractele pe
un anumit activ cu aceeaşi scadenţă formează o specie a contractului pe acelaşi activ;
c) preţul contractului futures se stabileşte în bursă, prin procedura specifică de negociere şi contractare a acestei pieţe
reglementate, fiind expresia raportului dintre cererea şi oferta pentru fiecare contract standardizat, deci valoarea
contractului este variabilă;
d) contractul futures este actualizat zilnic sau „marcat la piaţă”, astfel încât pierderile uneia dintre părţile contractante sunt
transferate ca venituri celeilalte părţi;
e) lichidarea contractului se poate realiza fie prin încasarea sau plata sumei în numerar reprezentând marja cumulată a
contractului, fie prin lichidarea poziţiei printr-o operaţiune de sens contrar, respectiv o compensare, în cazul contractelor
futures la care executarea nu se poate realiza prin predarea unui activ fizic sau a unui titlu financiar (contractele pe indici
de bursă), livrarea se face totdeauna printr-o lichidare cash. Operatorii de pe piaţa futures, în funcţie de scopul urmărit, pot
fi:
• investitori în alte active care se protejează printr-un contract futures împotriva pierderii generate de fluctuaţia preţului
activului iniţial;
• arbitraj ori, respectiv vânzători şi cumpărători de contracte futures care speră să obţină câştig din diferenţele de preţ de
pe pieţe diferite sau din momente diferite;
• speculatori, operatori care îşi asumă riscuri importante pentru a obţine profit din fluctuaţia preţului contractelor futures.
Vânzătorul unui contract futures este deţinătorul unei poziţii „short”, iar cumpărătorul are o poziţie „long”, aşteptând ca
preţurile să crească. Tranzacţionarea unui contract futures presupune încheierea unui contract pentru deschiderea contului
în marjă. Contractul se încheie între client şi agenţia de brokeraj şi cuprinde condiţiile generale de tranzacţionare la termen
a activelor financiare, monetare sau a mărfurilor ce constituie suport al contractului futures.
14.Contractele options. Tipuri si caracteristici?Opţiunile sunt contracte standardizate având drept suport acţiuni,
obligaţiuni, indici bursieri, rata dobânzii, valute, mărfuri. Intr-un contract de opţiune, cumpărătorul are dreptul, dar nu şi
obligaţia de a achiziţiona sau de a vinde la scadenţă sau oricând până la scadenţă o anumită cantitate din activul-suport, la
un preţ prestabilit, denumit preţ de exercitare, şi în schimbul unei prime plătite în momentul încheierii tranzacţiei sau în
cadrul lichidării lunii în curs. Pentru cumpărător, prima reprezintă un cost care se suportă indiferent dacă contractul se
exercită sau nu. Cumpărătorul poate decide executarea contractului în orice moment până la scadenţă (opţiuni de tip
american) sau numai la scadenţa contractului (opţiuni de tip european). Se cumpără o opţiune, se plăteşte prima şi se speră
că va putea fi vândută mai scump. Invers, se vinde o opţiune şi se speră că va fi cumpărată la un preţ mai mic. Pe piaţa
opţiunilor sunt cotate atât opţiuni de cumpărare, cât şi opţiuni de vânzare.
Opţiunea de cumpărare („call”) este un contract în formă standardizată, care dă cumpărătorului dreptul ca, într-o perioadă
determinată, să cumpere de la vânzătorul opţiunii activul de bază la un preţ prestabilit. Vânzătorul opţiunii „call” îşi
asumă obligaţia de a onora solicitarea cumpărătorului prin vânzarea activului-suport.Opţiunea de vânzare („put”) este un
contract care dă dreptul cumpărătorului opţiunii ca, într-o anumită perioadă, să vândă activul-suport partenerului său din
contractul de opţiune la un preţ prestabilit şi în schimbul unei prime plătite iniţial. Totodată, vânzătorul unui „put” îşi
asumă obligaţia de a cumpăra activul de bază de la cumpărătorul opţiunii la preţul prestabilit, dacă opţiunea este exercitată
într-un anumit interval de timp. Iniţierea unei tranzacţii cu opţiuni se face prin deschiderea de către client a unui cont la un
intermediar, după care clientul poate lansa un ordin pe piaţa opţiunilor. În urma executării ordinului, clientul dobândeşte o
poziţie pe opţiune, iar aceasta poate fi „long”, dacă a cumpărat, sau „short”, dacă a vândut. Elementele definitorii ale unui
contract de opţiuni având ca suport valori mobiliare primare sunt:
- mărimea opţiunii. O opţiune se încheie pentru o cotitate standard de 100 de titluri-suport sau alt număr de titluri stabilit
prin reglementările pieţei;
- durata de viaţă, respectiv perioada în care poate fi exercitată opţiunea. Data finală a exercitării opţiunii se numeşte dată a
expirării;
- preţul de exercitare - este preţul la care se poate vinde şi cumpăra suportul opţiunii. Mărimea lui este determinată chiar
în momentul încheierii contractului, după o procedură bursieră standardizată;
- preţul opţiunii - este reprezentat de prima ce se achită din momentul încheierii contractului. Prima se descompune în
valoare intrinsecă şi valoare timp;
- valoarea intrinsecă - este diferenţa dintre cursul activului-suport şi preţul de exercitare a opţiunii „call” sau diferenţa
dintre preţul de exercitare a opţiunii „put” şi cursul activului-suport. Când valoarea intrinsecă este pozitivă, opţiunea este
„în bani” („in-the-money”); când valoarea intrinsecă este negativă, opţiunea este „fără bani” („out-of-money”); când
valoarea intrinsecă este egală cu zero, opţiunea este „la bani” („at-the-money”). Dacă valoarea intrinsecă este negativă sau
egală cu zero, întregul nivel al primei este dat de valoarea timp;
- valoarea timp - reprezintă valoarea suplimentară, peste cea intrinsecă, pe care o opţiune o poate dobândi pe piaţă ca
urmare a raportului cerere-ofertă de opţiuni. Ea rezultă ca diferenţă între preţul opţiunii (respectiv mărimea primei) şi
valoarea intrinsecă. Valoarea timp arată cât este dispus să plătească investitorul (cumpărătorul opţiunii) în speranţa că, pe
durata de viaţă, opţiunea va cunoaşte la un moment dat (anterior expirării) o evoluţie favorabilă de preţ. Valoarea timp
este cu atât mai mare cu cât scadenţa este mai îndepărtată şi descreşte în timp până la scadenţă.
Ta Operaţii simple cu opţiuni şi rezultatul acestora
operaţiunea Antic anticiparea privind cursulCons consecinţe
1. C cumpărare CALL Cre creşterea cursului titlului- Risc limitat
supor suport Cistig nelimitat
2. Vâ vinzare CALL stagnarea cursului Cistig limitat
scaderea cursului Risc nelimitat
3. Cu cumpărare PUT scaderea cursului Cistig important (nu
nelimitat)
Risc limitat
4. Vâ vinzare PUT cresterea cursului Cistig limitat
Risc important (nu
nelimitat)

Cumpărătorul unei opţiuni de cumpărare are dreptul, dar nu şi obligaţia ca la scadenţă sau până la scadenţă să cumpere
100 de titluri-suport (acţiuni) la preţul de exercitare, convenit prin contract. Cumpărătorul îşi va exercita acest drept numai
dacă cursul titlului-suport este în creştere. Riscul este limitat la prima plătită, în timp ce câştigul poate fi considerat
nelimitat, fiind cu atât mai mare cu cât cursul se îndepărtează de „punctul mort”. Se numeşte „punct mort” acel nivel al
cursului la care nici nu se pierde, nici nu se câştigă, în cazul opţiunii de cumpărare, „punctul mort” este egal cu preţul de
exercitare plus prima plătită. Vânzătorul unei opţiuni de cumpărare consideră că titlul-suport va avea un curs care
stagnează, iar apoi începe să scadă. El speră că nu va fi situaţia de a ceda partenerului titlurile respective. Decizia privind
executarea contractului aparţine numai cumpărătorului, care, în schimbul primei plătite, are dreptul de a renunţa la
contract. Cumpărarea unei opţiuni de vânzare- Investitorul consideră că acţiunea va avea un curs în scădere. El ar putea
deci să vândă aceste acţiuni la vedere în momentul t 0 şi să aştepte reducerea cursului. Însă, pentru a limita riscurile, preferă
să cumpere o opţiune de vânzare. Aceasta îi limitează pierderea la mărimea primei şi îi conferă posibilitatea unui câştig
nelimitat în cazul scăderii cursului. Vânzarea unei opţiuni de vânzare- Vânzătorul primeşte prima şi speră că titlurile vor
avea un curs care stagnează sau care este în creştere. Astfel cumpărătorul de”put” nu îşi va exercita opţiunea. Operatorul
poate obţine câştig, care este însă limitat la valoarea primei, pe când mărimea pierderii este nelimitată.
15. Contractele SWAP. Tipuri si caracteristici?CS-contractele la termen,prin care un operator schimba o datorie
avind anumite caracteristici pe o alta datorie,care are alte caracteristici,cele 2 parti tb sa obtina un cistig din acest
schimb ca urmare a faptului ca au diferite conditii de acces pe diferite pieti.In tranzactii swap se scimba o dobinda fixa
pe una flotanta sau invers.Imprumuturi in diferite valute/schimb de o valuta pe alta,schimb de indici bursieri(evaluarea
in baza lor,daca activul suport este act).Cistigul obtinut la scadenta contractului se imparte intre cei 2 operatori si
intermediari(comision se achita). Tranzacţiile se încheie la bursă într-o anumită zi, dar reglementările în conturi şi
livrarea titlurilor urmează să se facă la o dată viitoare. Dreptul de proprietate asupra titlurilor trece de la vânzător la
cumpărător în momentul încheierii contractului. Valoarea tranzacţiei se determină pe baza cursului la termen prestabilit
indiferent de evoluţia cursului de piaţă la termenul tranzacţiei. Caracteristici aparte prezintă tranzacţiile la termen de o
lună, al căror mecanism de derulare permite efectuarea unor operaţiuni specifice, cum ar fi:
- reportul;
- vânzarea pe poziţie descoperit;
- operaţiunile cu acoperire.Swap pe piaţa de capital : este un acord între doi operatori, prin care o parte convine să
plătească celeilalte părţi, un şir de plăţi cash variabile, bazate pe rata venitului unui indice pe piaţa de capital, iar în
schimb, cealaltă parte acceptă să plătească un şir de plăţi constante, bazat pe rata curentă a dobânzii de pe piaţa
monetară. Acest acord simulează de fapt schimbul de active între cele două părţi: o parte vinde acţiuni şi cumpără
obligaţiuni iar cealaltă parte cumpără acţiuni şi vinde obligaţiuni. În felul acesta, ambele părţi reuşesc să-şi restructureze
portofoliile, fără a plăti comisioane şi taxe de tranzacţionare, ci doar comisioane bancare minime unei bănci swap (de
regulă o bancă comercială sau de investiţii) care mijloceşte acest tip de contract.Swap pe rata dobânzii :prin acest
contract o parte agreează să plătească celeilalte părţi un şir de plăţi a căror mărime este corelată permanent cu o rată de
dobândă utilizată pe piaţa monetară .In schimb, cealaltă parte se angajează să achite periodic un şir de plăţi fixe care se
referă la o rată de dobândă fixă egală cu cea din momentul semnării contractului. Acest contract simulează un schimb,
prin care partea A cumpără obligaţiuni pe termen lung şi vinde obligaţiuni pe termen scurt iar cealaltă parte B vinde
obligaţiuni pe termen lung şi cumpără obligaţiuni pe termen scurt, fără costuri de tranzacţionare, cu excepţia
comisionului băncii swap.Swap valutar : constituie un acord de schimb valutar între două părţi, prin care se fac
transferuri de principal şi plăţi aferente unei rate fixe a dobânzii aplicată asupra unui împrumut exprimat într-o valută, în
schimbul unui principal şi plăţi aferente unei rate fixe a dobânzii aplicată asupra unui împrumut de aceeaşi valoare dar
exprimat într-o altă valută
16. Organele de reglementare si supraveghere a pietei de capital?
CNPF(comisia nationala a pietii fin-are)=>autoritatea autonoma a administratiei publice centrale responsabile fata de
parlament care autorizeaza si reglementeaza activitatea participantilor pe piata fin-ara nebancara,precum si
supravegheaza respectarea legislatiei de catre acestea.Obiectivele:consolidarea pietei fin-are nebancare;adoptarea si
mentinerea unui cadru regulatoriu si de supraveghere a particularitatilor pietei fin-are,adecvat pt reducerea riscurilor
sistematice;prevenirea practicilor neloiale,abuzive si frauduloase in sectorul fin-ar;asigurarea transparentei.sigurantei si
eficientei sectorului fin-ar nebancar;asigurarea protectiei drepturilor investitorilor,clientilor si operatorilor pietei.
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare este organul de stat de reglementare, supraveghere şi control a PVM din
RM.CNVM a fost înfiinţată în 1992 , atunci purta denumirea de Comisia de Stat PVM (CSPVM) şi funcţiona pe lângă
Guvernul RM.În prezent activează trei agenţii teritoriale a CNVM în Bălţi, Cahul, Comrat.Structura CNVM este

reprezentată de departamente şi secţii. Este un organ colectiv, compus din 5 membri inclusiv Preşedintele CNVM şi
Vice-Preşedintele CNVM.Principalul scop al CNVM este apărarea intereselor şi drepturilor acţionarilor şi stabilirea
funcţionării eficiente a PVM în RM.Activitatea CNVM este în concordanţă cu activitatea altor organe de stat şi
anume:Preşedentele Parlamentul,Ministerul Economiei si Ministerul Finantelor, Agenţia de privatizare,BNM
,MAI,Departamentul. CNVM are anumite atributiuni privind reglementarile in domeniile respective, si anume
elaboreaza regulamente de autorizare, functionare si control a acestor piete de capital si a pietei burselor de marfuri.
17. Caracteristica generala a activitatii emitentilor si investitorilor pe PVM? Emitentul este o pers
juridica(s.a,banci comerciale,stat).Investitorii sunt si per fizice si juridice care dispun de surse financiar.Emitentii dorind
sa-si mareasca capitalul social emit actiuni,investitorii dispunind de surse financiare investesc bani,in schimbul obtinerii
dividendului. Emitentul poartă răspundere, conform legislaţiei, pentru necorespunderea datelor din certificatul valorii
mobiliare cu datele indicate în hotărîrea privind emisiunea valorilor mobiliare. Emitentul valorilor mobiliare nominative
este obligat să asigure ţinerea registrului lor din momentul plasamentului valorilor mobiliare menţionate, iar în cazul
emisiunii valorilor mobiliare nominative în procesul constituirii emitentului – în decurs de 15 zile de la data înregistrării
de stat a acţiunilor plasate la înfiinţarea societăţii pe acţiuni. Emitentul este obligat să încheie plasamentul valorilor
mobiliare emise la expirarea unui an de la data adoptării hotărîrii privind emisiunea valorilor mobiliare, în cazul în care
legislaţia, prospectul ofertei publice (pentru emisiunea publică) sau hotărîrea privind emisiunea (pentru emisiunea
închisă) nu preconizează un termen mai mic. acţionarilor societăţilor pe acţiuni li se acordă dreptul de preemţiune la
procurarea valorilor mobiliare ale emisiunii noi în număr proporţional numărului de acţiuni care le aparţin la momentul
adoptării hotărîrii privind emisiunea valorilor mobiliare; legislaţia sau emitentul stabilesc restricţii în ce priveşte
subscrierea valorilor mobiliare;legislaţia stabileşte restricţii în ce priveşte circulaţia valorilor mobiliare. Pentru
funcţionarea eficientă a pieţei, investitorii trebuie să posede o informaţie, ce reflectă conjunctura PVM. În acelaşi timp,
investitorii, trebuie să aibă posibilitatea de a prognoza tendinţele dezvoltării pieţei.
18. Intermediarii financiari pe PVM: tipologie, succinta caracteristica? Intermediarii financiari (fondurile de
investiţii, companiile de trust, registratorii, brokerii, Bursa de Valori.)sunt entităţi publice sau private specializate care
acţionează pe pieţele monetar - valutare sau de capital, mobilizând importante resurse financiare de la deţinătorii
acestora şi punându-le la dispoziţia celor care au nevoie de ele. Participanţii profesionisti pe PVM. Cei mai activi sunt
următorii participanţi profesionişti:- Brokerii;-Dealerii;-registratorii independenţi;-Bursa de Valori; Firmele de
consulting investiţional;-Fondurile de investiţii;-Companiile de trust;-Depozitarul Naţional şi Depozitarii fondurilor
Firmele de evaluare a VM.- Activitatea participanţilor profesionişti este reglementată şi supravegheată de CNVM.
Participanţii profesionişti pot activa numai în baza licenţei, eliberate de CNVM. Pentru a obţine licenţa participantului
profesionist trebuie să se respecte condiţiile, stabilite de CNVM referitor la:capitalul minim propriu,fondul de garantie,
numărul de persoane, ce sunt obligate să deţină certificat de calificare, încăperile şi utilajul tehnic a participantului
profesionist,SOFT-urile folosite ş.a. Intermediarii financiari - mobilizeaza fonduri (active fin.) de la detinatorii de bani
(ec.), creandu-si datorii (pasive) fata de acestia si emit propriile active catre utilizatorii de fonduri.Categ. de intermed. -
bancile comerciale, casele de economii si imprumuturi, bancile mutuale de ec., comp. de asig., uniunile de credit,
fonduri mutuale. Fondurile de investitii sunt entitati care acumuleaza bani de la mai multe persoane (investitorii in
fonduri) bani pe care administratorul fondului ii investeste, conform politicii de investitii declarate a fondului, in:
instrumente ale pietei monetare, obligatiuni municipale si/sau corporatiste, actiuni tranzactionate pe piata bursiera,
precum si in alte valori mobiliare permise de autoritatea de reglementare (CNVM). Profiturile realizate astfel se
redistribuie prin rascumpararea unitatilor de fond, acelorasi investitori.Fondurile de investitii se impart in doua mari
categorii astfel:Fonduri deschise de investitii,Fonduri inchise de investitii,
19. Particularitati ale activitatii brokerilor pe PVM? activitate de brokeraj - activitate de vinzare-cumparare a
valorilor mobiliare, desfasurata de broker in calitate de mandatar sau de comisionar ce activeaza in baza
contractului de mandat sau de comision,precum si in baza procurii pentru efectuarea tranzactiilor mentionate,in cazul
in care contractul nu stipuleaza imputernicirile mandatarului sau ale comisionarului; Activitatea de brokeraj se
desfasoara de broker, participant profesionist la piata valorilor mobiliare.Drepturile si obligatiile brokerului si ale
clientului acestuia se stabilesc de contractul de servicii de brokeraj incheiat de acestia si de dispozitiile date
brokerului de catre client in conformitate cu contractul mentionat.Modelul contractului-tip de servicii de brokeraj se
stabileste de catre Comisia Nationala.Brokerii sint in drept sa delegheze efectuarea tranzactiilor numai brokerilorIn
cazul in care brokerul are anumite interese ce nu-i permit sa execute dispozitia clientului in conditiile cele mai
avantajoase pentru acesta, brokerul trebuie sa informeze imediat clientul despre existenta unor asemenea interese.In
cazul in care conflictul de interese dintre broker si client, despre care clientul nu a fost informat pina la primirea de catre
broker a dispozitiei respective, a adus la executarea dispozitiei in detrimentul intereselor clientului, brokerul este
obligat sa recupereze prejudiciile cauzate clientului din cont propriu, in modul stabilit de legislatie. Brokerul este
obligat sa recupereze pe deplin clientului prejudiciile cauzate prin neexecutarea sau executarea neadecvata a
obligatiilor stipulate in contractul de servicii de brokeraj.In cazul in care brokerul este declarat falit, patrimoniul care
este detinut de acesta in baza contractelor de servicii de brokeraj si care apartine clientilor sai nu poate fi inclus in
masa de concurs.
20. Particularitati ale activitatii dealerilor pe PVM? activitate de dealer - activitate de cumparare a valorilor
mobiliare, in numele si din cont propriu, pentru vinzarea lor ulterioara in scopul obtinerii de profit; Activitatea de
dealer se desfasoara de dealer, participant profesionist la piata valorilor mobiliare.Anuntind pretul, dealerul este
obligat sa anunte si alte conditii esentiale ale contractului de vinzare-cumparare a valorilor mobiliare: numarul
minimal si maximal de valori mobiliare ce urmeaza a fi procurate si/sau vindute, precum si termenul in care
preturile anuntate sint valabile. Nu se considera dealer persoana care tranzactioneaza valori mobiliare in mod
nesistematic si suma incasata din tranzactiile cu valori mobiliare, conform rezultatelor trimestrului de
gestiune,constituie mai putin de 35% din suma totala obtinuta de la desfacerea productiei (lucrarilor, serviciilor) ei.
21. Particularitati ale activitatii de administrare fiduciara a investitiilor? Activitatea de administrare a
investitiilor se desfasoara de manager, participant profesionist la piata valorilor mobiliare.Modul de desfasurare a
activitatii de administrare a investitiilor, drepturile si obligatiile managerului si ale clientului sau se stabilesc de
legislatie sau de contractul de administrare a investitiilor.Modelul contractului-tip de administrare a investitiilor se
stabileste de catre Comisia Nationala.Conform contractului de administrare a investitiilor, una din parti (fondatorul
administrarii) transmite, pe un termen stabilit,patrimoniul respectiv celeilalte parti (managerului), care isi asuma
obligatia de a administra patrimoniul dat in interesul fondatorului administrarii sau in interesul persoanei indicate de
el (beneficiarului). Transmiterea in administrarea managerului a valorilor mobiliare nu implica transmiterea catre
acesta a dreptului de proprietate asupra lor.Activitatea managerului fondului de investitii se considera activitate de
administrare a investitiilor.La desfasurarea activitatii sale, managerul fondului de investitii este obligat sa
indice ca activeaza in calitate de administrator fiduciar.In cazul in care apar conflicte de interese intre manager si
client sau intre clientii unuia si aceluiasi manager si acesta intreprinde actiuni in detrimentul intereselor
clientului, managerul poarta raspundere in conformitate cu legislatia.
22. Particularitati ale activitatii de estimare a valorilor mobiliare si a activelor ce se refera la ele? Estimarea
valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele se efectuează în temeiul contractului pentru serviciile de estimare,
încheiat între estimator şi client. Modelul contractului-tip pentru serviciile de estimare a valorilor mobiliare şi a
activelor ce se referă la ele se stabileşte de către Comisia Naţională. Estimarea valorilor mobiliare şi a activelor ce se
referă la ele poate fi benevolă sau obligatorie. Estimarea benevolă se efectuează la iniţiativa beneficiarului (emitent,
deţinător de valori mobiliare, investitor etc.). Estimarea obligatorie se efectuează în cazurile stabilite de prezenta lege şi
de alte acte legislative, precum şi în cazul în care valorile mobiliare nu au valoare de piaţă. În activitatea sa, estimatorul
se va baza pe: a) cotaţiile valorilor mobiliare pe piaţa bursieră; b) starea financiară a emitentului dedusă din rapoartele
financiare; c) mărimea activelor nete ale emitentului la valoarea de piaţă;d) informaţia privind activitatea curentă,
operaţiunile şi perspectivele de dezvoltare a activităţii emitentului; e) alte cercetări şi analize financiare care, în opinia
estimatorului, pot fi utilizate la întocmirea avizului privind valoarea de piaţă a activelor. Organizaţia de estimare sau
specialistul acesteia nu poate efectua estimarea valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele în cazul în care: a)
este fondator, acţionar sau persoană cu funcţie de răspundere a persoanei juridice titular de drepturi patrimoniale asupra
obiectului estimării; b) este persoană fizică ce se află în relaţii de rudenie sau afinitate de gradul I şi II cu fondatorii,
acţionarii sau persoanele cu funcţie de răspundere ale clientului; c) rezultatele estimării urmează a fi utilizate de însuşi
estimatorul. În activitatea sa, estimatorul este obligat: a) să respecte prevederile actelor legislative şi altor acte
normative în vigoare şi ale contractului pentru serviciile de estimare; b) să comunice clientului despre imposibilitatea
participării sale la efectuarea estimării în urma apariţiei circumstanţelor care împiedică efectuarea unei estimări
obiective; c) să efectueze estimarea în mod conştiincios şi să prezinte un raport de estimare obiectiv şi argumentat; d) să
nu divulge informaţia confidenţială obţinută în perioada de estimare. Estimatorul poartă răspundere civilă,
administrativă şi penală pentru prejudiciul cauzat ca rezultat al subestimării sau supraestimării valorilor mobiliare.
Modul de aplicare a metodelor de estimare şi structura raportului de estimare a valorilor mobiliare sînt stabilite în actele
normative ale Comisiei Naţionale.
23. Particularitati ale activitatii de tinere a registrului.? activitate de tinere a registrului detinatorilor de valori
mobiliare nominative-activitate de colectare, inregistrare, prelucrare si pastrare a datelor in vederea constituirii
sistemului de tinere a registrului detinatorilor de valori mobiliare nominative; Activitatea de tinere a registrului se
desfasoara de detinatorul de registru, participant profesionist la piata valorilor mobiliare.Detinator de registru poate
fi emitentul sau registratorul independent care a incheiat cu emitentul contractul de tinere a registrului. Modelul
contractului-tip de tinere a registrului, precum si preturile maximale ale serviciilor prestate de detinatorul registrului
se stabilesc de catre Comisia Nationala in conformitate cu legislatia.Detinatorul registrului este obligat: a) sa respecte
modalitatea stabilita de tinere a registrului; b) sa deschida in registru un cont personal pentru fiecare persoana
inregistrata, in modul stabilit de catre Comisia Nationala; c) sa opereze in registru toate modificarile si completarile
necesare; d) sa efectueze, conform dispozitiei persoanelor inregistrate,operatii pe conturile personale ale acestora; e)
sa aduca la cunostinta persoanelor inregistrate informatia dezvaluita de emitent - in cazul in care registrul este
tinut de registratorul independent; f) sa prezinte persoanelor inregistrate datele din registru despre numele
(denumirea) persoanelor inregistrate in registru si despre numarul, clasa si valoarea nominala a valorilor
mobiliare care le apartin in conformitate cu prezenta lege;g) sa informeze Comisia Nationala in cazurile in care in
registrul detinatorilor de valori mobiliare ale emitentului dintr-o clasa anumita au fost inregistrate mai mult de 50 de
persoane; Detinatorul registrului nu este in drept sa inainteze, la operarea modificarilor si completarilor in registru,
alte cerinte decit cele stipulate in prezenta lege. Detinatorul registrului poarta raspundere, in conformitate cu legislatia,
pentru informatia cuprinsa in extrasele din registru eliberate de el.
24. Particularitati ale activitatii de depozitare? activitate de depozitare - activitate de prestare a serviciilor de
pastrare a valorilor mobiliare si/sau de evidenta a drepturilor deponentilor asupra valorilor mobiliare; Activitatea
de depozitare se desfasoara de depozitar,participant profesionist la piata valorilor mobiliare. Depozitarul
activeaza in baza contractului de prestare a serviciilor de depozitare incheiat cu deponentul. Modelul contractului-tip
de prestare a serviciilor de depozitare se stabileste de catre Comisia Nationala.Incheierea contractului de depozitare
nu implica trecerea drepturilor de proprietate asupra valorilor mobiliare de la deponent la depozitar. Depozitarul este
obligat sa tina evidenta valorilor mobiliare,inclusiv a drepturilor conferite de acestea, precum si a grevarilor
valorilor mobiliare cu obligatii in conformitate cu prezenta lege si cu contractul incheiat cu detinatorul valorilor
mobiliare. Depozitarul este in drept sa se inregistreze, conform contractului de prestare a serviciilor de
depozitare, in registru sau la alt depozitar in calitate de detinator nominal. Depozitarul nu este in drept sa administreze
valorile mobiliare ale deponentului in cazul in care legislatia nu prevede acest lucru. Valorile mobiliare ale
deponentilor nu pot fi urmarite pentru obligatiile depozitarului. Depozitarul poarta raspundere, in conformitate cu
legislatia, pentru dezvaluirea informatiei confidentiale care i-a devenit cunoscutain exercitiul functiunii.
25. Particularitati ale activitatii bursiere pe PVM?In calitate de activitate de baza a participantului profesionist
la piata valorilor mobiliare, poate fi cumulata numai cu activitatea de depozitare si ea de clearing.activitatea bursiera
a participantilor profesionisti se considera Alt gen de activitate profesionista pe piata valorilor mobiliare.Cerintele
fata de activitatea bursiera nu se stabilesc de catre Comisia Nationala.
26. Particularitati ale activitatii underwriter-ului pe piata valorilor mobiliare. Reglementarea activitatii
participantilor profesionisi pe piata valorilor mobiliare a Republicii Moldova? activitate de underwriting
(activitate conexa) - activitate de mediere la emisiuni,desfasurata in numele emitentului, in vederea promovarii ofertei
publice primare si plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului; Activitatea de underwriting se desfasoara de
underwriter,participant profesionist la piata valorilor mobiliare. Underwriterul activeaza in baza contractului de
underwriting incheiat cu emitentul. Modelul contractului-tip de underwriter se stabileste de Comisia
Nationala.Activitatea de underwriting include:asistenta acordata emitentului de valori mobiliare la elaboararea si
perfectarea prospectului ofertei publice si a altor documente pentru inregistrarea ofertei publice a valorulor mobiliare pe
piata primara;promovarea ofertei publice si a plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului pe piata primara;In
contractul de prestare a serviciilor de underwriting se va specifica,in mod obligatoriu,principiul conform caruia se
presteaza serviciul de underwriting;Pricipiul responsabilitatii ferme,specificat initial in contractul de prestare a
serviciilor de underwriting,dupa inregistrarea prospectului ofertei publice la comisia nationala nu poate fi modificat.
27. Particularitati ale activitatii de clearing si decontare pe PVM? activitate de clearing - activitate desfasurata de
participantul profesionist la piata valorilor mobiliare, care consta in efectuarea operatiilor de colectare, de
verificare, de corectare a informatiei privind tranzactionarea valorilor mobiliare, in perfectarea documentelor pentru
executarea tranzactiilor, in stingerea obligatiilor reciproce ale participantilor profesionisti la piata valorilor mobiliare;
Activitatea de clearing se desfasoara de catre organizatiile de clearing, participanti profesionisti la piata valorilor
mobiliare. Temei pentru efectuarea de catre organizatiile de clearing a decontarilor aferente tranzactiilor cu
valori mobiliare servesc documentele, a caror forma si nomenclator sint stabilite de catre Comisia Nationala,
perfectate in dependenta de conditiile contractelor incheiate de organizatiile mentionate cu participantii profesionisti la
piata valorilor mobiliare, pentru care se efectueaza decontarile respective. Decontarile aferente tranzactiilor cu
lori mobiliare pot fi efectuate prin transferarea mijloacelor banesti si/sau transmiterea valorilor mobiliare catre
participantii la tranzactii. Organizatia de clearing si depozitarul care efectueaza decontari aferente tranzactiilor cu
valori mobiliare sint obligati sa formeze fonduri speciale pentru reducerea riscului neexecutarii tranzactiilor cu valori
mobiliare. Marimea minima a fondurilor speciale se stabileste de catre Comisia Nationala.
28. Particularitati ale activitatii de depozitar central pe PVM? Depozitarul central emite numai acţiuni ordinare
nominative de o singură clasă. Acţionari ai depozitarului central pot fi numai participanţii profesionişti la piaţa valorilor
mobiliare. Acţionarii depozitarului central nu pot deţine mai mult de 5% din drepturile de vot, cu excepţia bursei de
valori care poate deţine pînă la 75% din drepturile de vot. Orice înstrăinare a acţiunilor depozitarului central va fi
comunicată, în termen de 3 zile lucrătoare, Comisiei Naţionale. În cazul încălcării cerinţelor referitor la cota maximală
de voturi ale unui acţionar, drepturile de vot aferente acţiunilor deţinute cu încălcarea cerinţelor se suspendă şi se aplică
procedura stabilită la art.67. Depozitarul central elaborează şi aprobă regulile şi procedurile de organizare şi desfăşurare
a activităţii sale, care se supun aprobării şi de către Comisia Naţională .În cazul modificării legislaţiei ce reglementează
activitatea de depozitare în partea ce ţine de evidenţa drepturilor deponenţilor asupra valorilor mobiliare, de efectuarea
operaţiunilor de clearing sau decontare, depozitarul central va modifica regulile şi procedurile de organizare şi
desfăşurare a activităţii sale. Mărimea comisioanelor şi tarifelor percepute de depozitarul central va fi aprobată de
adunarea generală a acţionarilor şi coordonată cu Comisia Naţională. Pentru a reduce riscul la decontări în cadrul
tranzacţiilor bursiere efectuate de către participanţii depozitarului, depozitarul central formează fondul de risc al
participanţilor şi îl administrează. Participanţii depozitarului central vor achita cotizaţii în fondul de risc al
participanţilor în modul şi în condiţiile stabilite de regulile depozitarului central. Angajaţii depozitarului central, soţii,
rudele şi afinii lor pînă la gradul II inclusiv nu sînt în drept să deţină mai mult de 0,5% din capitalul social şi din alte
valori mobiliare ale participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare.
29. Particularitati ale activitatii de consulting investitional si de consulting pe PVM? Activitatea de consulting
investiţional include prestarea de către participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare a următoarelor servicii: a)
consultanţa privind evaluarea şi gestionarea riscului investirii în valori mobiliare; b) recomandări privind formarea
portofoliului de valori mobiliare; c) prezentarea de opinii şi recomandări în legătură cu vînzarea şi cumpărarea valorilor
mobiliare; d) analiza pieţei valorilor mobiliare din iniţiativa participantului profesionist la piaţa valorilor mobiliare care
desfăşoară activitate de consulting investiţional sau la cererea clientului.Activitatea de consulting include serviciile
prestate în domeniul activităţii licenţiate şi consultanţa acordată participanţilor la piaţă în orice problemă legată de
structura de capital, reorganizarea societăţii pe acţiuni, răscumpărarea sau achiziţionarea de către aceasta a valorilor sale
mobiliare plasate, efectuarea ofertei publice pe piaţa secundară.Participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare
care desfăşoară activitate de consulting investiţional: a) va utiliza surse de informaţii adecvate analizelor şi
recomandărilor elaborate, fiind interzisă folosirea unor informaţii nereale şi eronate în rapoartele sau recomandările
sale; b) va ţine evidenţa materialelor, a surselor de informare utilizate; c) va familiariza clientul cu caracteristicile
generale ale procesului de investire în valori mobiliare, precum şi cu criteriile care au stat la baza creării, analizei şi
selectării unui portofoliu de valori mobiliare Participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare care desfăşoară
activitate de consulting sau consulting investiţional este obligat să păstreze confidenţialitatea informaţiei despre clienţii
săi.Persoanelor care desfăşoară activitate de consulting sau de consulting investiţional le este interzis: a) să recomande
 investiţii care ar determina realizarea de profituri personale sau pentru persoanele sale afiliate;b) să acţioneze în calitate
de contraparte la tranzacţiile efectuate în urma recomandărilor date.
30. Particularitati ale activitatii de fond de investitii pe PVM?Activitatea managerului fondului de investitii se
considera activitate de administrare a investitiilor. Activitatea de administrare a investitiilor se desfasoara de
manager, participant profesionist la piata valorilor mobiliare. drepturile si obligatiile managerului si ale clientului sau
se stabilesc de legislatie si de contractul de administrare a investitiilor. Conform contractului de administrare a
investitiilor, una din parti (fondatorul administrarii) transmite, pe un termen stabilit, patrimoniul respectiv
celeilalte parti (managerului), care isi asuma obligatia de a administra patrimoniul dat in interesul fondatorului
administrarii sau in interesul persoanei indicate de el (beneficiarului). La desfasurarea activitatii sale, managerul
fondului de investitii este obligat sa indice ca activeaza in calitate de administrator fiduciar. In cazul in care
apar conflicte de interese intre manager si client sau intre clientii unuia si aceluiasi manager si acesta intreprinde
actiuni in detrimentul intereselor clientului, managerul poarta raspundere in conformitate cu legislatia.
31. Reglementarea activitatii participantilor profesionisti pe PVM a Republicii Moldova? Participantul
profesionist la piaţa valorilor mobiliare este în drept să desfăşoare activitatea profesionistă după obţinerea licenţei
eliberate de Comisia Naţională. În licenţa pentru desfăşurarea activităţii profesioniste pe piaţa valorilor mobiliare se vor
specifica expres activităţile de bază şi conexe.Pe piaţa valorilor mobiliare pot fi desfăşurate următoarele activităţi de
bază:
a) de brokeraj;
b) de dealer;
c) de administrare fiduciară a investiţiilor;
d) de ţinere a registrului;
e) de depozitare;
f) bursieră pe piaţa valorilor mobiliare;
g) de depozitar central;
h) de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele;
i) de consulting investiţional;
j) de fond de investiţii.
În funcţie de activitatea de bază desfăşurată conform licenţei obţinute, titularului de licenţă i se acordă
dreptul de a desfăşura următoarele activităţi conexe:
a) de underwriting;
b) de clearing şi decontare;
c) de consulting.
Activităţile de brokeraj, de ţinere a registrului şi de consulting investiţional pot fi desfăşurate şi ca activităţi conexe,
iar activitatea de clearing şi decontare ca activitate de bază. Licenţa pentru activitatea de brokeraj ca activitate de
bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura consultingul investiţional ca activitate conexă. Licenţa pentru
activitatea de dealer ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activităţile de brokeraj, de
underwriting şi de consulting investiţional ca activităţi conexe.Licenţa pentru activitatea de administrare fiduciară a
investiţiilor ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura consultingul investiţional ca activitate
conexă. Licenţa pentru activitatea de ţinere a registrului ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a
desfăşura activitatea de consulting ca activitate conexă.Licenţa pentru activitatea de depozitare ca activitate de bază
acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activitatea de consulting ca activitate conexă.Licenţa pentru activitatea
bursieră pe piaţa valorilor mobiliare ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activitatea de
clearing şi decontare şi activitatea de consulting ca activităţi conexe. Licenţa pentru activitatea depozitarului central
de valori mobiliare acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activităţile de depozitare, de clearing şi decontare, de
ţinere a registrului ca activităţi de bază şi activitatea de consulting ca activitate conexă.Licenţa pentru activitatea de
estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a
desfăşura activitatea de consulting ca activitate conexă.Fondurile de investiţii desfăşoară activitatea profesionistă pe
piaţa valorilor mobiliare în conformitate cu Legea cu privire la fondurile de investiţii, cu prezenta lege şi cu actele
normative ale Comisiei Naţionale. O persoană juridică poate să deţină o singură licenţă pentru activitate
profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare.
32. Bursa de Valori: concept, clasificare, functii?BV=o piata specializata,organizata ce reprezinta un segment al
piatei fin-are,fiind o piata secundara,transparenta si supravegheata de catre stat,pe care se incheie tranzactii referitoare la
val mobiliare,derivatele acestora si banilor.Este o instirutie organizata si functioneaza sub controlul si supravegherea
statului,prin organismele special abilitate.Clasificarea:
I)dupa obiectul de tranzactionare:*burse de actiuni
*burse mixte-se tranzactioneaza orice tip de valori mobiliare
II)dupa nr de membrii:*burse inchise-nr de membri este limitat la nr de membri fondatori
*burse deschise-nr de membri este suplimentat intr-o anumita proportie
III)din pct de vedere juridice:*burse publice/stat-cu caracter nelucrativ(nu platesc div membrilor sai fondatori pt capitalul
investit,ei isi obtin profitul doar din buna organizare al activitatii agentilor de brokeraj care le apartin)lucrativ-membrii
acestora obtin profitdin activitatea agentiilor de brokeraj,platesc div la capital investit
*burse private-functioneaza sub forma unor societati pe actiuni.
IV)din pct de vedere al modalitatii fizice de incheiere a tranzactiilor:*burse traditionale/clasice-negocierile pot avea loc
prin strigare,in zone speciale ale cladirii bursei,prin scriere pe tabla,prin afisaj electronic
*burse moderne-burse de marfuri/val cu un sistem functional,bazat pe sistemul de comunitatii
informational computerizat
*burse mixte-se negociaza dupa ambele metode
Functiile: - concentrarea cererii şi ofertei de valori mobiliare pe o anumită piaţă la un moment dat;
- efectuarea tranzacţiilor cu valori mobiliare în conformitate cu ordinele adresate de clienţi;
- urmărirea sistematică a cursului valorilor mobiliare înregistrate la cota bursei;
- reflectarea conjuncturii economice, într-o anumită perspectivă, determinată atât de factori specifici pieţei în cauză,
cât şi de factori externi.
-asiguarea unui cadru regulatoriu specializat si crearea posibilitatii tranzactiilor cu valori mobiliare,in conformitate
cu ordinile clientilor si in conditii de transparenta.
33. Structura organizatorica a Bursei de Valori?Include:a)Baza juridica:
Statutul bursei-actul fundamental de organizare si functionare al oricarei burse prin care se stabilesc drepturile si
obligatiile membrilor bursei,forma de organizare si functionare,modul de solutionare a litigiilor.De asemenea în statut se
reglementează activitatea economică a bursei, procedure privind arbitrajul, modalitatea de judecare şi de soluţionare a
litigiilor între vânzători şi cumpărători, reglementarea tranzacţiilor,respectiv când, cum şi unde, au loc negocierile, orarul
de funcţionare bursei.Regulamentul bursei –actul prin care se dezvolta principiile stabilite in statut,in special se precizeaza
obiectul tranzactiilor,mecanismele de functionare,structura organelor principale si auxiliare,procedura efectuarii platilor si
stabilirii preturilor.Membrii bursei.Persoanele fizice sau juridice care se asociază în vederea formării capitalului social.Nr
de membrilor este determinat de tipul obiectului de tranzactionare,de tipul pietii si de legislatia nationala.In cazul burselor
de tip deschis nr memb nu ste limitat,iar membrii acestor burse pot fi:membri fondatori si asociati.In cazul burselor de tip
inchis,nr membr este limitat,in sensul ca un tert nu poate dobindi un loc in bursa,decit doar substitui un membru titular
prin cumparare,mostenire,inchiriere.b)Administrarea bursei:Organul supreme de conducere-AGA-de regula se intruneste
o data pe an in sesiune ordinara si ori de cite ori e/e necesar in sesiune extraordinara.La prima adunare in sesiune ordinara
se aproba statutul,in sesiunile anuale se examineazaactiv bursei pt exercitiul fin-ar din anul precedent si programul de
activitate pt exercitiul fin-ar urmator.In cadrul sedintelor extraordinare se examineaza:suplimentarea fondurilor
banesti,schimbarile structurale si organizatorice,atragerea noilor membri,fuzionari,lichidari.Conducerea executive-
alcatuita din membrii mursei,in nr impar.La cele m.multe burse e/e pina la 15 pers,selectate conform capacitatii
profesionale.Aparatul executivalcatuit din specialisti cu functii de conducere si specialisti operative.Conducatorul de
regula e/e presedintele bursei,in calitate si de sef al consiliului bursei.El nu poate fi membru al bursei. Departamentele
operative-Departamentul pt cotatii-se ocupa de fixarea cotatiilor si avizeaza cererea de admitere a unei societati de
cotare.Departamentul de supraveghere a pietii-se ocupa de controlul modului de negociere.D.de clearing-tine legatura cu
casa de compesatie si care indruma si supravegheaza modul de executare a contractului.D.pt sistemul electronic de date-
asigura automatizarea tranzactiilor.D.pt cercetare si dezvoltare-elaboreaza strategia bursei in strategie.D.pt membrii
bursei-asigura relatiile intre burse si membrii ei.D.pt relatii- care stabileste relatiile intre aceasta bursa si alte burse
interesate.Comitetele consultative-functioneaza independent substituind unele departamente/se regasesc in cadrul unor
departamente.Comisia de arbitraj-solutioneaza litigiile,rezultate din neindeplinirea obligatiilo asumate prin contractile
incheiate la bursa.Organele de control-alcatuita din cenzori si revizori contabili(companie de audit).
34. Structura functionala a Bursei de Valori? Conducerea şi administrarea bursei:Organele de decizie ale instituţiei
bursei sunt adunarea generală ş i consiliul de administraţie. Organul suprem poate fi adunarea generală, sau asociaţia
bursei. Acestea se întâlnesc de obicei o dată pe an şi iau decizii cu referire la strategia instituţiei, respectarea cadrului
normativ, elaborează sau modifică regulamentul, desemnează organelle deconducere permanentă,aprobă exerciţiul
financiar precedent. Administraţia instituţiei bursei se realizează printr-un consiliu de administraţie sau comitet de
administraţie, sau purtând diverse alte denumiri şi care este format dintr-un număr impar de persoane (5,7,9) care se
întâlnesc de obicei o dată pe lună ş i iau decizii operative legate de activitatea instituţiei.Organele de
execuţie asigură desfăşurarea curentă a activităţii bursei şi sunt alcătuite din cadrele de conducere şi funcţionarii superiori,
directori executivişi de asemenea lucrători operativi, în general personalul de execuţie.Principalele departamente ale unei
burse sunt:Departamentul pentru cotaţii urmăreşte desfăşurarea tranzacţiilor, asigurând condiţiile desfăşurării lor,
colectând informaţiile şi stabilind cotaţia;Departamentul informativ sau pentru sisteme electronice ce are rolul să realizeze
informarea asupra cotelor, volumului tranzacţiilor şi a altor date ce compun informaţia bursieră;Departamentul de
cercetare – dezvoltare – elaborează strategia de viitor a instituţiei în urma analizelor de piaţă sau prin lansarea unor
produse noi bursiere;Departamentul pentru membri – stabileşte relaţia între bursă ş i membri săi precum şi admiterea de
noi membri la bursele unde statutul permite aceasta;Departamentul de relaţii internaţionale – realizează relaţia bursei cu
alte instituţii similare din lume;Departamentul de lichidare compensare– se ocupă de executarea contractelor, realizarea
compensăriişi lichidării lor;Serviciile conexe (administraţia, tehnic, funcţional).Organele consultative denumite de
obicei comitete:Acestea sunt formate din specialişti în diferite domenii care consultă bursa în probleme de specialitate.
Cele mai întâlnite domenii în care sunt numite astfel de comitete sunt:Comitet de supraveghere – au rolul de a veghea la
respectarea normelor şi procedurilor legale;Comitet pentru membri – urmăreşte respectarea criteriilor pentru calitatea de
membru, analizează dacă se admit noi membri sau care îşi pierd această calitate;Comitetul de etică bursieră – care face
investigaţii asupra eticii afacerilor din bursă şi a rezolvării litigiilor;Comitetul pentru operaţiuni cu noi produse bursiere-
se ocupă cu introducerea de noi produse sau admiterea unor noi tipuri de titluri financiare în tranzacţia bursieră;Organele
de control realizează controlul activităţii financiare şi sunt alcătuite din cenzori si/sau auditori care analizează operaţiile
interne ale instituţiei bursei şi nu a tranzacţiilor din ring.
35. Caracteristica generala si structura Bursei de Valori a Moldovei? Bursa de valori se creează şi funcţionează în
formă de societate pe acţiuni cu capital social de cel puţin 500 mii de lei. Comisia Naţională este în drept să ceară bursei
de valori majorarea capitalului social. Acţionar al bursei de valori poate fi orice persoană fizică sau juridică, cu
respectarea prevederilor art.53 alin.(11). Orice acţionar al bursei de valori, împreună cu persoanele sale afiliate, direct sau
indirect, este în drept să deţină cel mult 25% din numărul acţiunilor plasate, cu condiţia obţinerii obligatorii a permisiunii
Comisiei Naţionale pentru deţinerea unei cote substanţiale. Bursa de valori funcţionează în baza statutului adoptat de către
adunarea generală a acţionarilor ei, coordonat cu Comisia Naţională. Brokerii şi dealerii vor deţine cel puţin 50% din
acţiunile cu drept de vot emise de bursa de valori.Organele de conducere ale bursei de valori sînt:
a) adunarea generală a acţionarilor bursei;
b) consiliul bursei;
c) organul executiv;
d) comisia de cenzori.
Membri ai consiliului bursei nu pot fi persoanele care nu au obţinut atestatul de calificare al Comisiei Naţionale, şi
nici conducătorii şi specialiştii autorităţilor publice.La şedinţele consiliului bursei au dreptul să participe membrii
Comisiei Naţionale.Activitatea bursei de valori este supusă controlului de audit obligatoriu, al cărui obiect este
exerciţiul economico-financiar.Angajaţii bursei de valori şi rudele lor apropiate nu sînt în drept să deţină mai mult
de 0,5% din capitalul social şi din valorile mobiliare ale participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare.
Structura Bursei de Valori a Moldovei.
Organul suprem al Bursei este Adunarea generala a Membrilor. în perioada dintre adunările Membrilor
administrarea reglementată şi eficientă a Bursei este efectuată de Consiliul Bursei constituit din 16 persoane alese
pe un termen de un an. Realizarea eficientă a obiectivelor Bursei este asigurată de Preşedintele Bursei. Din anul
1997 funcţia de Preşedinte al Bursei de Valori a Moldovei o deţine dl Corneliu Dodu. Activitatea Bursei este
realizată nemijlocit de Departamentele acesteia, ele efectuînd funcţii clar determinate în baza propriilor regulamente
privind organizarea şi funcţionarea, aprobate de Preşedintele Bursei. în prezent în cadrul Bursei işi desfăşoara
activitatea urmatoarele subdiviziuni şi departamente: 1) Departamentul Listing, Marketing si Cotare - se ocupa de
înregistrarea valorilor mobiliare la bursă, cercetarea şi înscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei. Listing-ul este
un sistem de susţinere a pieţei care creeaza condiţii favorabile pentru piaţa organizată, permite a depista cele mai
sigure şi calitative valori mobiliare şi contribuie la sporirea lichidităţii lor. în departamentul respectiv sunt realizate
urmatoarele obiective: politica de acţionariat, politica valorilor mobiliare şi politica dividendelor. Ca sursă de
informare şi piată organizată Bursei îi este atribuit un rol deosebit în răspindirea oricărei informaţii referitoare la
valorile mobiliare. Departamentul nominalizat publică lunar în Buletinul informativ "Bursa de Valori a Moldovei"
informaţia privind valorile mobiliare admise spre circulaţie la Bursă, prezintă statistica şi analiza negocierilor
bursiere, precum şi altă informaţie. Toată informaţia privind statistica tranzacţiilor bursiere este o proprietate a
Bursei. 2) Departamentul Clearing şi Decontări reprezintă totalitatea acţiunilor intreprinse de Departamentul
specializat al Bursei în vederea colectării, verificării, corectării şi confirmării informaţiei referitoare la
tranzacţionarea valorilor mobiliare la Bursă, perfectarea documentelor pentru executarea tranzacţiilor, precum şi
stingerea obligaţiunilor de plată reciproce între Membrii Bursei. 3) Departamentul pentru Supravegherea Pieţei
realizează urmatoarele funcţii:
- respectarea corespunderii normelor şi cerintelor legislaţiei la realizarea activităţii Bursei şi a Membrilor ei;
- supravegherea - urmarirea permanentă a activităţii Membrilor Bursei şi a activităţii cu valorile mobiliare la Bursă
în scopul asigurării comportamentului respectiv al Membrilor pe piaţa valorilor mobiliare, susţinerea gradului înalt
de profesionalism, precum şi în scopul evitării oricaror manipulări pe piaţă;
- soluţionarea problemelor juridice. 4) Departamentul Sistemul Electronic. Funcţiile Departamentului respectiv
sunt supravegherea şi susţinerea sistemului electronic pentru tranzacţionare la Bursă.
36. Indicii bursieri: definire, rol, clasificare? Indicele bursiers este un indicator statistic care reflectă evoluţia în
timp a pieţelor de valori mobiliare. Introducerea indicilor bursieri derivă din necesitatea urmăririi evoluţiei în
ansamblu a pieţei respective. Creşterea indicelui bursier reflectă faptul că cererea de valori mobiliare, este
superioară ofertei, acest lucru indicând o activitate pozitivă, a societăţilor cotate la bursă. Indicii bursieri pot fi
grupaţi după următoarele criterii:
a) În funcţie de tipul pieţei de capital în care sunt calculaţi, există:
- indici specifici pieţei bursiere;
- indici specifici pieţei extrabursiere.
b) După valorile mobiliare în raport cu care se calculează:
- indici pentru acţiuni;
- indici pentru obligaţiuni;
- indici pentru titlurile emise de fondurile mutuale şi alte instituţii ale pieţei de capital.
c) După gradul de cuprindere:
- indici generali ai pieţei ce cuprind acţiuni aparţinând mai multor domenii de activitate;
- indici sectoriali ce reflectă evoluţia unui singur sector al economiei;
d) După intervalul de timpul la care sunt calculaţi:
- indici calculaţi în timp real de obicei la intervale de timp cuprinse între 15 secunde şi un minut;
- indici calculaţi la sfârşitul zilei de tranzacţionare;
e) În funcţie de instituţia care calculează indicele:
- indici oficiali calculaţi de instituţiile sau organismele abilitate prin reglementările pieţei de capital respective;
- indici calculaţi de instituţii ale pieţei de capital în colaborare cu publicaţii financiare;
- indici calculaţi de publicaţii financiare;
- indici calculaţi de către societăţi de valori mobiliare, societăţi de consultanţă şi alte instituţii financiare;
f) După evoluţia în timp:
- indici din prima generaţie calculaţi sub forma unei medii aritmetice;
- indici din generaţia a doua ale căror caracteristici principale sunt: număr mare de societăţi cuprinse din domenii de
activitate diferite, ponderate cu capitalizarea bursieră sau cursul bursier.
37. Constructia indicilor bursieri reprezentativi? Construcţia unui indice presupune parcurgerea mai multor
etape:
1. Stabilirea compoziţiei indicelui, ceea ce presupune determinarea eşantionului de valori mobiliare reţinute din
totalul titlurilor tranzacţionate la un moment dat. Eşantionul poate fi mai larg sau mai restrâns. În toate cazurile
numărul de titluri tranzacţionate este mai mare decât numărul de titluri reţinute;
2. A doua etapă o constituie construcţia propriu-zisă a indicelui, în care sunt stabilite ponderile diferitelor elemente
în cadrul eşantionului. Există trei tipuri de ponderare în cadrul indicelui bursier:a) acordarea din construcţia
indicelui a unei ponderi egale fiecărei componente din eşantion, astfel încât produsul dintre numărul de titluri dintr-
un tip şi preţul acestuia să fie constant;b) acordarea unei ponderi proporţionale cu capitalizarea bursieră;c)
neacordarea unei ponderi, fiind calculate doar preţurile de piaţă ale titlurilor ce formează eşantionul.
3.Stabilirea datei de referinţă, la care indicele se exprimă printr-un număr de puncte (100 sau 1000). Orice valoare a
indicelui, peste sau sub valoarea de referinţă, indică o creştere respectiv o scădere pe piaţa bursieră.Primul indice
bursier a fost Dow Jones Industrial Average apărut la Bursa din New York în 1896. Acesta a fost urmat de indicele
britanic FT-SE 30, de indicele Nikkei şi alţi indici care aparţin primei generaţii de indici în structura cărora sunt
cuprinse acţiuni ale căror emitenţi aparţin aceluiaşi domeniu de activitate (de regulă industrial) şi ca urmare au o
capacitate de reprezentare a pieţei bursiere limitată.O etapă nouă în construcţia indicilor bursieri a fost reprezentată
de apariţia indicilor din generaţia a doua care includ un număr mult mai mare de titluri din diferite sectoare ale
economiei conducând la o caracterizare mai bună a pieţei bursiere. Astfel de indici sunt: FT 100, Topix, FAZ etc. În
economiile caracterizate de rate ridicate ale inflaţiei, pentru asigurarea compatibilităţii în timp a indicilor, aceştia
sunt calculaţi, pe lângă moneda naţională şi în valută. O astfel de situaţie apare şi la BVB unde sunt calculaţi în
valută doi indici: BET şi BET-C.
38. Indicii bursieri autohtoni?. În RM, la începutul anului 2000, CNVM a introdus în circulaţie indicele bursier
CNVM-32. Publicarea lui a început din iulie 2000. Indicele se calculează săptămânal, după încheierea sesiunii de
negocieri la bursă, în fiecare vineri. Din istoria indicelui bursier CNVM-32, observăm următoarea tendinţă: când
emitentul este introdus în indice sau după un termen oarecare, regularitatea tranzacţiei bursiere cu acţiunile acestor
emitenţi se reduce considerabil. Alt indice, calculat pe PVM a RM, este indicele BVM care se înnoieşte zilnic.
Calculul acestui indice este asemănător cu cel al CNVM-32. Indicele BVM include VM a 250 de întreprinderi din
RM. Indicele companiei “Mobias Intelligent Finance” (MIF). Calculul se efectuează în baza a 20 de întreprinderi,
care în termen de o săptămână au tranzacţionat VM activ pe piaţă.Din cele relatate, putem face concluzia, că indicii
existenţi pe PVM al RM, trebuie să fie perfecţionaţi şi verificaţi deoarece aceşti indici îndeplinesc un rol de
indicatori al stării economice a ţării. Creşterea valorii indicilor bursieri demonstrează dezvoltarea pozitivă a
economiei ţării, iar scăderea valorii lor este alarmantă.
39. Membrii si agentii Bursei de Valori? Membrii bursei de valori trebuie să deţină licenţă pentru activitate de
broker sau de dealer şi să corespundă cerinţelor de calificare stabilite de bursă în ce priveşte solvabilitatea şi
organizarea activităţii lor. Persoanelor care corespund prevederilor şi care acceptă să respecte regulile bursiere nu li
se poate refuza acordarea calităţii de membru al bursei de valori. În activitatea sa, bursa de valori este învestită cu
dreptul de a supraveghea şi controla respectarea de către membrii săi a regulilor bursiere.Persoanele care se asociaza
in vederea constituirii unei burse de valori sau, in cazul burselor de stat, cele autorizate in mod expres, dobindesc
calitatea de membri ai bursei, calitate din care deriva o serie de drepturi si obligatii. Principalul avantaj de care
acestea dispun este posibilitatea de a efectua direct tranzactii cu titluri pe pieta respectiva; in general, acest
drept are un caracter de exclusivitate, numai membrii bursei putind efectua operatiuni cu titlurile cotate pe pieta.
Sunt si cazuri in care pot participa la bursa si nemembri ai institutiei, dar numai membrii bursei beneficiaza de
toate avantajele pe care le ofera piata respectiva. In ceea ce priveste posibilitatile de acces la calitatea de membru,
exista doua categorii de burse. In cazul celor inchise, numarul de locuri este limitat si un tert nu poate dobindi
calitatea de membru decit daca obtine un loc din partea unui titular. In cazul burselor deschise, numarul de
locuri nu este limitat prin actele constitutive, iar memrii se impart, de regula, in membri fondatori (cei care au
participat la crearea institutiei) si membri asociati (cooptati ulterior. La bursele de stat au calitatea de membri
ai bursei persoanele fizice autorizate, de regula, ca agenti oficiali. Dintr-un alt punct de vedere, accesul la piata
bursiera poate fi deschis in egala masura societatilor financiare si bancilor sau limitat exclusiv la societatile
financiare sau de bursa . Din calitatea de membru izvorasc o serie de drepturi, a caror intindere este diferita de la o
bursa la alta, dar care, in pricipal, constau in urmatoarele: ** dreptul membrului bursei de a fi prezent - direct
sau prin reprezentanti - in incinta si de a efectua operatiuni bursiere, in cont propriu sau/si pentru terti; **
dreptul de a participa la elaborarea sau/si modificarea statutului si regulamentului bursei;** dreptul de a
participa la administrarea institutiei bursei, inclusiv de a alege si de a fi ales in organele de conducere.
40. Membrii si agentii Bursei de Valori a Moldovei? Membrii bursei de valori trebuie să deţină licenţă pentru
activitate de broker sau de dealer şi să corespundă cerinţelor de calificare stabilite de bursă în ce priveşte
solvabilitatea şi organizarea activităţii lor.Persoanelor care corespund prevederilor şi care acceptă să respecte
regulile bursiere nu li se poate refuza acordarea calităţii de membru al bursei de valori. În activitatea sa, bursa de
valori este învestită cu dreptul de a supraveghea şi controla respectarea de către membrii săi a regulilor
bursiere.Calitatea de membru al bursei de valori încetează în cazul în care: a) membrul bursei renunţă benevol la
calitatea sa de membru; b) Comisia Naţională retrage membrului bursei licenţa eliberată pentru activitate de broker
sau de dealer; c) este anulată conform deciziei consiliului bursei în cazul necorespunderii cerinţelor de calificare
stabilite de bursă sau în cazul încălcării grave a regulilor bursiere;d) bursa de valori se lichidează.Modul de
acordare, de renunţare şi de anulare a calităţii de membru al bursei de valori se stabileşte în statutul bursei. Membri
ai consiliului bursei nu pot fi persoanele care nu au obţinut atestatul de calificare al Comisiei Naţionale, şi nici
conducătorii şi specialiştii autorităţilor publice.La şedinţele consiliului bursei au dreptul să participe membrii
Comisiei Naţionale.Activitatea bursei de valori este supusă controlului de audit obligatoriu, al cărui obiect este
exerciţiul economico-financiar.Angajaţii bursei de valori şi rudele lor apropiate nu sînt în drept să deţină mai mult
de 0,5% din capitalul social şi din valorile mobiliare ale participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare.