INDICII BURSIERI

Indicii bursieri: definire, rol şi clasificare

Construcţia şi calculul indicilor bursieri
Indicii internaţionali reprezentativi
Indicii bursieri naţionali
Indicii bursieri: definire, rol şi clasificare

Indicii reprezintă o categorie distinctă a indicatorilor statistici care au căpătat o largă

aplicabilitate în toate domeniile activităţii economice şi sociale, datorită faptului că reflectă, cu
multă expresivitate şi în mod analitic, schimbările care au loc, rolul şi influenţa diverşilor factori
în variaţia fenomenelor cercetate.
Indicele bursier poate fi definit ca fiind o măsură a dinamicii valorice a unei pieţe
bursiere, în ansamblul ei, sau a unui anumit sector (industrial sau de servicii). În unele cazuri,
se pot calcula indici regionali, bază de includere a firmelor în componenţa acestuia fiind
aşezarea lor geografică.
Indicele bursier este un instrument sintetic de determinare a trendului unei pieţe
bursiere, a unui sector industrial sau de servicii din cadrul acesteia, instrument, care reflectă, în
primul rând, evoluţia cursurilor titlurilor de valoare, aparţinând firmelor cotate şi selectate
pentru a fi luate în calcul.
Primul indice bursier a fost Dow Jones Industrial Average, calculat la New York Stock
Exchange în anul 1896. Acesta a fost urmat de alţi indici, precum: indicele britanic FT –SE 30,
indicele japonez Nikkei etc., care aparţin primei generaţii de indici. În structura acestora au fost
incluse acţiunile emitenţilor, care aparţin aceluiaşi domeniu de activitate (de regulă, o ramură
industrială). Din acest punct de vedere, indicii din prima generaţie sunt caracterizaţi ca având o
capacitate de cuprindere şi informare oarecum limitată.
O nouă etapă în dezvoltarea indicilor bursieri a reprezentat-o apariţia indicilor din
generaţia a doua. Indicii respectivi includ un număr mult mai mare de acţiuni din diverse
sectoare ale economiei, inclusiv instituţii bancare, societăţi de asigurări etc.
Datorită cuprinderii unui număr mai mare de acţiuni ale căror emitenţi aparţin unor
domenii de activitate diferite, indicii din generaţia a doua, denumiţi şi indici compoziţi (NYSE –
pe piaţa din New York, FT-SE-100 - pe piaţa londoneză sau TOPIX – pe piaţa japoneză) au un
grad de relevanţă mai ridicat şi sunt caracterizaţi ca având o capacitate de cuprindere mai amplă
a pieţei bursiere şi un grad mai înalt de satisfacere a nevoii de informare.
Tipologia indicilor
1. După VM pentru care se construiesc indicii:
 indicii pentru acţiuni, care includ în componenţa lor acţiuni (de exemplu, Dow Jones
Industrial Average (DJIA), Standard&Poors 500 – în SUA, FT-SE – în Marea Britanie,
CAC 40 – în Franţa, DAX – în Germania, TOPIX – în Japonia, BET şi BET-C – în
România);
 indicii pentru obligaţiuni, care au în componenţa lor obligaţiuni, şi care caracterizează
piaţa pentru aceste titluri;
 indicii pentru titlurile emise de fondurile mutuale.
2. Modul de calcul al indicilor:
 indicii din prima generaţie, care se calculează ca o medie aritmetică a cursului
acţiunilor componente, ajustată cu un divizor, care exprimă diverse modificări care au
loc asupra acţiunilor componente (divizări, fuziuni etc.);
 indicii din generaţia a doua, a căror dezvoltare a început în jurul anilor 60 ai sec. XX,
care cuprind un număr mult mai mare de acţiuni sau de firme (chiar şi câteva mii), din
mai multe domenii de activitate şi se calculează prin ponderarea acţiunilor cu
capitalizarea bursieră sau cu cursul bursier.
3. Gradul de cuprindere al indicilor:
 indicii generali, care cuprind acţiuni aparţinând mai multor domenii de activitate, având
 ca scop o reflectare cât mai fidelă a evoluţiei pieţei respective la un moment dat;
 indicii sectoriali, care reflectă evoluţia unui singur domeniu de activitate (industria
extractivă, industria aeronautică, industria bancară, industria alimentară etc.).
4. Piaţa la care se referă, se disting:
 indicii naţionali, care caracterizează o piaţă bursieră considerată reprezentativă pentru o
ţară (de exemplu, BEX - pentru Bursa de Valori Bucureşti (România), DAX – pentru
Bursa de Valori Frankfurt-Main (Germania), BUX – pentru Bursa de Valori de la
Budapesta (Ungaria) etc.);
 indicii regionali, care caracterizează ansamblul pieţelor bursiere dintr-o anumită regiune
geografică (de exemplu, America Latină, Asia de Sud-Est, Europa Centrală etc.) În
general, indicii regionali nu se calculează pentru regiunea geografică dintr-o ţară.
 indicii internaţionali (globali), construiţi pe baza indicilor naţionali şi permit
caracterizarea evoluţiei pieţelor bursiere, în ansamblul lor.
5. Componenţa valorilor mobiliare, ce se includ în calculul indicilor:
 indicii ce cuprind valori mobiliare cotate pe o singura piaţă bursieră;
 indicii mondiali, ce cuprind valori mobiliare cotate pe diferite pieţe bursiere (indicii:
MSCI, calculat de Morgan Stanley; Dow Jones Euro-STOXX; FT Actuarial World Stock
Index; Frank Russell etc.)
6. Tipul pieţei, pentru care se calculează indicii:
 indicii pentru pieţe de tip bursier (S&P 200, BET);
 indicii pentru pieţe de tip extrabursier (NASDAQ 100).
7. Intervalul de timp, la care se calculează indicii:
 indicii calculaţi în timp real;
 indicii calculaţi la sfârşitul zilei de tranzacţionare.
8. Instituţia, care calculează indicii:
 indicii oficiali ai unei pieţe, calculaţi de instituţiile care administrează respectivele pieţe;
 indicii calculaţi de instituţiile pieţei de capital în colaborare cu unele publicaţii
financiare (de exemplu, Dow Jones împreună cu Wall Street Journal, FT-SE împreună
cu Financial Times);
 indicii calculaţi de diverse alte publicaţii (de exemplu, indicele Capital -15);
 indicii calculaţi de către intermediari, firme de consultanţă şi alte instituţii financiare.
Indicii respectivi sunt, de regulă, indici neoficiali.
 
Construcţia şi calculul indicilor bursieri
a) selectarea eşantionului de valori mobiliare incluse în structura indicelui bursier, ţinând cont
de faptul că respectivul indice trebuie să exprime evoluţia pieţei privită în ansamblu.
Criteriile de selectare a valorilor mobiliare ce compun indicele bursier sunt
următoarele:
 gradul de capitalizare bursieră ridicat al emitentului;
 gradul mare de dispersie a valorilor mobiliare în rândul investitorilor;
 cotarea valorilor mobiliare trebuie să se realizeze prin sistemul unei burse informatizate;
 structura valorilor mobiliare, ce compun indicele, trebuie să corespundă repartiţiei pe
sectoare de activitate a titlurilor înscrise la cota oficială a bursei.
b) atribuirea unei anumite importanţe prin:
 ponderea egală pentru fiecare componentă din eşantion;
 ponderea proporţională cu capitalizarea bursieră, ceea ce face ca o modificare, cu un
anumit procent, a preţului unei acţiuni cu o pondere importantă în capitalizarea totală a
pieţei să aibă o influenţă mai mare asupra indicelui decât o modificare cu acelaşi procent
a preţului unei acţiuni mai puţin importante sub aspectul capitalizării (cu cât capitalizarea
bursieră a unui emitent este mai mare, cu atât ponderea sa în indice este mai ridicată);
 fără pondere, fiind luate în considerare doar cursurile titlurilor ce formează eşantionul.
c) alegerea datei de referinţă pentru care indicele se egalează cu un număr de puncte (100, 1000,
10000), în funcţie de reglementările pieţei. Indicele aferent oricărei alte perioade exprimă o
creştere sau o diminuare faţă de perioada de bază.
Construirea unui indice bursier trebuie să răspundă unor exigenţe fundamentale:
 să conducă la calcularea unei valori care prezintă semnificaţie economică;
 să satisfacă cerinţele statistice fără de care, de altfel, nu se realizează nici prima cerinţă;
 indicele rezultat să fie cotabil.
Metodologia de calcul al indicilor bursieri diferă de la un indice la altul, în funcţie de tipul şi
caracteristicile fiecăruia. În practică, indicii bursieri se calculează:
 fie ca medie aritmetică simplă;
 fie ca medie aritmetică ponderată cu capitalizarea bursieră;
 fie ca medie geometrică simplă.
Astfel, indicii din prima generaţie se calculează ca o medie aritmetică simplă a cursurilor
acţiunilor componente, ajustate cu un divizor a cărui valoare este modificată periodic, în funcţie
de modificările intervenite în structura patrimonială a emitenţilor.
Indicii din generaţia a doua, de regulă, sunt calculaţi ca o medie aritmetică ponderată cu
capitalizarea bursieră.
Indici bursieri reprezentativi

Piaţa Denumirea indicelui Modul de calcul Semnificaţia

bursieră (tehnica de calcul)

Dow Jones (industrial) „Media” cursurilor celor mai mari 30 Indică tendinţa bursei de pe Wall Street
New de titluri industriale americane
York
NYSE Composite Capitalizarea bursieră a celui mai Bun indicator al tendinţei de ansamblu
important segment al pieţei new- pentru titlurile importante
yorkeze: NYSE
Standard &Poors Capitalizarea bursieră a 500 de titluri Indice considerat de către specialişti
cotate , AMEX şi OTC reprezentativ pentru evoluţia
de ansamblu a pieţei
Nikkei (sau Nikkei Dow Media cursurilor a 225 de titluri Reprezintă aproape 50% din
Tokyo Jones) cuprinse în prima secţiune Exchange capitalizarea bursieră a
(TSE) primei secţiuni TSE
Topix Capitalizarea primei secţiuni la TSE Reprezentativ pentru tendinţa de
ansamblu a pieţei
TSE Capitalizarea bursieră pentru secţiuni Indicator mai amplu decât Topix,
(peste 1500 de titluri) cu valabilitate mai mare
pentru firmele de mărime medie
FT-30 (ordinary index) Media geometrică a cursurilor celor Indicator instantaneu, cel mai
Londra mai mari 30 de titluri listate utilizat la Londra
FTSE-100 (sau Footsie) Capitalizarea bursieră a celor mai mariIndicator de tendinţă valabil pentru
100 de companii urmărirea marilor corporaţii
FAZ (Frankfurt Media cursurilor bursiere a 100 de Indicator reprezentativ pentru economie,
Frankf Allgermeine Zeitung) mari titluri (curs ponderat cu valoarea deoarece include titluri provenind
urt nominală) din 15 sectoare de activitate diferite
 DAX-30 Media cursurilor bursiere a 30 de mari Indicator instantaneu de referinţă
titluri (curs ponderat cu valoarea pentru urmărirea tendinţelor de
nominală) pe piaţa germană
CAC 40 Media cursurilor celor mai mari 40 de Indicator instantaneu de referinţă pentru
Paris companii de pe piaţa la termen, piaţa franceză
ponderate cu capitalizarea bursieră
SBF (sau CAC general) Capitalizarea bursieră a 239 de titluri Indicator mai amplu decât CAC 40 şi,
incluse pe piaţa la termen şi la vedere. deci, mai reprezentativ pentru
ansamblul pieţei.