MINISTERUL EDUCAŢIEI 

ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE DIN CHIŞINĂU

CATEDRA  FINANŢE 

TENDINȚELE PRINCIPALE ÎN EVOLUȚIA

IMPOZITELOR INDIRECTE ÎN REPUBLICA MOLDOVA 

PROIECT LA FINANȚE PUBLICE

                                                               Autor:
                                                                                               eleva gr. FB2008,
                                                                                  Cristina FRUMUSACHI 

                                                         ____________________ 
 (semnătura)
                                                          

Conducător ştiinţific:
                                                                 Magistru în economie, gr. didactic
superior, 
Claudia PLĂMĂDEALĂ

                      ____________________
(semnătura)

Chişinău, 2023
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND FORMAREA ȘI EVOLUȚIA 5
IMPOZITELOR INDIRECTE
1. Noțiunea, rolul și clasificarea impozitelor   5
2. Caracteristica generală a impozitelor indirecte  7

CAPITOLUL II. ANALIZA PARTICULARITĂȚILOR  IMPUNERII  INDIRECTE

ÎN REPUBLICA MOLDOVA ÎN PERIOADA 2017-2022 11
2.1. Taxa pe Valoarea Adăugată: modul de calculare și achitare 11
2.2. Taxele vamale și rolul său în perceperea drepturilor de import și export 15
2.3. Particuaritățile aplicării accizelor  18
2.4. Rolul impozitelor indirecte în formarea veniturilor Bugetului Public Național 20

CAPITOLUL III. DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A SISTEMULUI DE

IMPUNERE INDIRECTĂ AUTOHTONĂ  ÎN BAZA EXPERIENȚELOR 22
EUROPENE
3.1. Reforme ale impunerii indirecte în Republica Moldova: realizări și perspective 22
3.2. Practici europene în administrarea fiscală eficientă 24

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI 29
BIBLIOGRAFIE 30
ANEXE 31

2
 INTRODUCERE

În acest studiu, voi analiza tendințele în evoluția impozitelor indirecte în Republica Moldova.
Impozitele indirecte au fost o sursă importantă de venituri pentru bugetul de stat în ultimii ani.
Aceste impozite sunt percepute indirecte, adică nu sunt plătite direct de către contribuabili, ci sunt
transferate către aceștia de către furnizorii de bunuri și servicii. Tendințele principale în evoluția
impozitelor indirecte în Republica Moldova includ creșterea taxelor și a accizelor, dezvoltarea
sistemelor de impozitare electronice, precum și adoptarea unor politici fiscale mai stricte și mai
eficiente.

Un rol important al impozitelor indirecte se manifestă pe plan financiar şi constă în acumularea

resurselor necesare exercitării funcţiilor şi sarcinilor statului. Această funcţie este realizată prin
intermediul sistemului bugetar al ţării şi presupune acumularea de venituri sub formă de TVA,
accize şi taxe vamale.

Desigur, rolul cel mai important al impozitelor indirecte constă în acumularea resurselor necesare
îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor statului. Acest rol este exercitat prin intermediul sistemului
bugetar al ţării, care include: bugetul de stat, bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul
asigurărilor sociale de stat (BASS) şi fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală
(FAOM). Pornind de la structura sistemului bugetar, analiza veniturilor publice şi a contribuţiei
impozitelor indirecte se va efectua iniţial pe componente ale bugetului public naţional.

3
 CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND FORMAREA ȘI
EVOLUȚIA IMPOZITELOR INDIRECTE
1. Noțiunea, rolul și clasificarea impozitelor  

Impozitul reprezintă: „o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni
determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere
a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată”.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, deoarece impozitele
reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor
publice.

Pe plan economic, rolul impozitelor se manifestă prin intermediul măsurilor pe care statul le ia
pentru a intervenii în activităţile economice cu ajutorul impozitelor care pot fi folosite ca un
instrument de schimbare sau frânare a unei activităţi economice, de creştere sau reducere a
producţiei sau a consumului unui anumit produs, de stimulare sau stagnare a comerţului exterior, etc

Creşterea economică reprezintă unul dintre obiectivele principale ale politicii economice a statului.
Experienţa mai multor ţări demonstrează că majoritatea politicilor de redresare economică
utilizează instrumentele politicii de impunere, care au consecinţe favorabile asupra economiei reale
a statului. Politica fiscală, fiind parte componentă a politicilor macroeconomice, îndeplineşte funcţia
de coordonare a corelaţiilor dintre celelalte politici economice: bugetare, structurale,
antreprenoriale.

Eficacitatea politicii fiscale se manifestă prin consecinţele ei asupra activităţii economice. Astfel,
prin intermediul impozitelor, atât directe, cât şi indirecte, ea intervine în procesul de obţinere şi
distribuire a veniturilor agenţilor economici şi, respectiv, asupra rezultatelor financiare ale acestora.

Economia autohtonă necesită perfecţionarea instrumentelor de gestiune macroeconomică. În acest

context, considerăm că este deosebit de importantă şi binevenită analiza mecanismului fiscal şi
impactul acestuia asupra economiei reale din Republica Moldova, în particular, asupra sectorului
industrial.

4
Sunt multiple criterii de clasificare a impozitelor: clasificarea administrativă, economică, în funcţie
de frecvenţa utilizării lor, în funcţie de scopul urmărit etc

Impozite, după trăsăturile de fond şi de formă, pot fi divizate în impozite directe şi indirecte.

Cele directe sunt calculate şi achitate reieşind din venitul obţinut sau din patrimoniul deţinut direct
de către subiectul economic, evident fiind prealabil stabilită baza şi cota de impozitare. De exemplu,
impozit pe venit (profit), impozitul pe bunuri imobiliare (avere), impozite sociale.

Impozitarea directă a venitului (profitului) poate fi:

1. Progresivă - odată cu majorarea valorii venitului impozabil sporeşte şi cota impozitului;

2. Proporţională- indiferent de valoarea venitului impozabil cota rămâne constantă;

3. Regresivă- odată cu majorarea valorii venitului impozabil cota impozitului scade.

În cazul celor indirecte plătitorul real al impozitului este consumatorul bunurilor produse sau
serviciilor prestate de un anumit subiect economic. Subiectul economic este un intermediar între
consumator şi vistieria guvernului. Din cele indirecte fac parte: taxa pe valoare adăugată (TVA),
accizele, taxe vamale şi altele.

O asemenea clasificare într-o oarecare măsură poartă un caracter convenţional, deoarece şi

impozitul pe profit, parţial sau integral, existând fenomenul transferului poverii fiscale, poate fi în
realitate achitat de către consumatorii. Impozitele directe şi indirecte se influenţează reciproc.

E posibilă o astfel de situaţie: ridicarea cotei impozitului indirect majorează preţul la un anumit
produs sau serviciu şi, în funcţie de elasticitatea cererii, poate să se micşoreze volumul vânzărilor;
ca rezultat va scădea şi valoarea impozitului indirect şi a impozitului direct colectat de către stat,
fiindcă valoarea profitului a scăzut şi ea.

Cea mai importantă funcție a impozitelor se manifestă în plan financiar, deoarece ele au constituit și
constituie mijlocul principal de preocupare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea
cheltuielilor publice. În stat dezvoltat, impozitele, taxele și contribuțiile asigurări opt sau nouă
zecimi din totalul resurselor financiare ale statului în țările în curs de dezvoltare această pondere
este mai mică, fiind cuprinsă între cinci și nouă zecimi.

5
3. Caracteristica generală a impozitelor indirecte 

Impozitele indirecte sunt acele impozite care se stabilesc asupra vânzări bunurilor sau a prestării
unor servicii. Ele nu se stabilesc direct şi normativ asupra contribuabililor.

Plătitorii impozitelor indirecte sunt toţi acei care consumă bunuri din categoria celor impuse,
indiferent de veniturile, averea, profesia sau situaţia personală a acestora. Impozitele indirecte sunt
prevăzute în cote proporţionale asupra valorii mărfurilor vândute şi a serviciilor prestate ori în sume
fixe pe unitate de măsură. Acest tip de impozite nu asigură o repartiţie echilibrată a sarcinilor
fiscale. Indiferent de mărimea veniturilor obţinute de consumatori, cota de aplicare a impozitelor
este unică. Însa raportat la întregul venit de care dispune cumpărătorul, impozitul indirect capătă un
caracter regresiv.

Astfel, cu cat o persoana beneficiază de venituri mai mici, cu atât suportă mai greu sarcina fiscală a
impozitelor indirecte. Aceste impozite afectează puterea de cumpărare a consumatorilor şi deci
contribuie la scăderea nivelului de trai al populaţiei. Din categoria impozitelor indirecte fac parte:
taxele de consumaţie, monopolurile fiscale, taxele vamale, taxele de timbru și înregistrare.

În vederea procurarii resurselor financiare necesare statului, se instituie pe lânga impozitele

indirecte la formarea veniturilor fiscale este mai mic decât cel al impozitelor directe si al
contributiilor pentru asigurarile sociale luate împreuna, iar ponderea acestor impozite indirecte în
totalul încasarilor fiscale se diferentiaza de la o tara la alta.

Impozitele indirecte se realizeaza în principal sub forma impozitelor pe consum, percepându-se la

vânzarea anumitor marfuri sau la efectuarea anumitor servicii. Ele se realizeaza de la toti cei care
consuma bunuri din categoria celor impuse de veniturile, averea sau situatia personala a acestora.
Cota impozitului indirect la vânzarea unei anumite marfi este unica indiferent daca cumparatorul
acesteia este muncitor sau patron.

6
Impozitele indirecte sunt vărsate la bugetul de stat de industriași, comercianți, antreprenori, însă
sunt suportate de consumatori deoarece se includ în pretul de vânzare al marfurilor. Drept urmare,
impozitele indirecte nu afectează veniturile nominale, ci numai pe cele reale, micsorând puterea de
cumpărare.

În concepția unor economiști contemporani, "impozitul devine un instrument al politicii economice

a statului, precum si al politicii sale sociale. Acest instrument servește la echilibrarea puterii
întreprinzatorilor particulari, care pastreaza conducerea firmelor lor în economia capitalista.
Impozitul confera o putere de actiune asupra întreprinzatorilor particulari, care le limiteaza propriile
lor prerogative.

Modul concret de functionare a diferitelor mecanisme fiscale (ex. Impozitele pe veniturile

întreprinzatorilor, impozitele de consum, taxele vamale, etc.) difera de la o tara la alta si de la o
perioada la alta.

Referindu-se la rolul de pârghie a impozitelor indirecte, economistul Gabriel Ardont scrie ca de la

începutul celui de-al doilea razboi mondial ne dam seama ca rolul impozitului nu mai este acela de
a procura bani guvernului, ci de a limita consumul în perioada de criza , de a-i stimula cresterea
atunci când capacitatile de productie pot sa se orienteze spre satisfacerea nevoilor în timp de pace,
de a-l frâna atunci când economia cunoaste elemente inflationiste. Cu ajutorul impozitelor indirecte,
statul influenteaza o faza sau alta a procesului reproductiei sociale, în functie de interesul pe care-l
are la un moment dat.

Statul foloseste ca pârghii economice de influentare asupra activitatii agentilor economici toate
impozitele indirecte ce-i stau la dispozitie. Pentru frânarea sau cresterea consumului si deci a averii,
statul foloseste taxele de consumatie, taxele vamale si alte taxe. Prin utilizarea taxelor de
consumatie si în special al accizelor, statul actioneaza asupra cererii solvabile. Aceasta are un dublu
rol economic si unul social.

În plan economic prin perceperea unor accize statul poate influenta cererea anumitor produse
punând accize mari la produse din import în comparatie cu cele autohtone, protejând agentii
economici interni. Acest lucru poate stimula consumul de produse interne. Au rol social pentru ca
accizele sunt percepute în special asupra unor produse daunatoare sanatatii ca tutunul si bauturile
alcoolice.

7
Accizele sunt folosite si ca mijloc de atragere de resurse spre bugetul statului. De aceea unor
produse de lux (blanuri, bijuterii) se percep accize deosebit de mari, mergând pâna la 50% din
valoarea lor. Ţarile cu economie de piata dezvoltata folosesc pârghia impozitelor si taxele pentru a
influenta schimburile cu strainatatea în functie de natura, gradul de prelucrare, provenienta si
respectiv destinatia produselor. Astfel, taxele vamale de import si taxele de consum stabilite asupra
produselor aduse din strainatate si care se fabrica în tara sunt folosite încât sa aducă venituri
bugetare importante, fara sa urmareasca prohibirea importului.