CANTAREA 

ROMÂNIEI 
 ALECU RUSSO
Realizat de Ocrainean Anghelina
     Ignat Iuliana
                    
 Alecu Russo
Alecu Russo (n. 17 mar tie 1819, Chi ș inău, 
Imperiul Rus -d. 5 februarie 1859, Ia ș i, 
Principatele Unite ale Moldovei ș i Ț ării  Române ș ti) a
fost poet, prozator, eseist, memorialist ș i critic  literar  
român , ideolog al genera ț iei de  la  1848. Este  autorul
volumului  Cântarea României, tipărit anonim.  Fără a
revendica vreodată explicit această operă, a furnizat
unul  dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate
literară din istoria  literaturii române. A par ticipat la  
Revolu ț ia de la 1848 din Moldova . A militat
pentru  Unirea Principatelor Române. A murit de
tuberculoză ș i este  înmormântat la Biserica Bărboi din
Ia ș i.
 Titlul

Cântarea românilor (cântarea semnificând, în plan religios, un cântec de laudă),

permite punerea în evidenţă a unor idei interesante.

Poemul este un elogiu adus României. Afirmaţia este doar parţială, dacă admitem,

în consens cu demonstraţiile criticului Liviu Leonte, că titlul Cântarea României nu
s-ar referi doar la numele ţării, ci şi la cea de românism, cu semnificaţiile de spirit,
sentiment, limbă. Liviu Leonte demonstrează, cu argumente textuale, că titlul
poemului nu trimite doar la noţiunea de ţară. 
 Structura

Structurat în patru compar timente, Lumea cuvântului, Lumea textului,

Lumea cărţilor şi Dincolo de cărţi, studiul fragmentelor începe
cu referinţe la titlul Cântarea României,  insistându-se  pe noţiunea de
cântare, şi cu „explicarea  şi comentarea titlului din mai
multe perspective posibile”. Una dintre acestea, paralela cu Cântarea
cântărilor (cântarea  semnifi când, în plan religios, un cântec de laudă),
permite punerea în  evidenţă a unor idei interesante. În primul rând,
segmentarea textului în versete, amintind de prozodia  psalmilor,
ardoarea şi solemnitatea cu care e construit discursul, spiritul profetic al
multor fragmente, imaginile apocaliptice sunt indici ale  afi nităţilor  dintre
textul biblic  şi cel al lui Alecu Russo
 Idei sugestive

Idei avansate din bagajul  gindirii social-politice  pasoptiste sint prezente

in "dezbaterile" asupra  necesitatii si cailor mintuirii poporului roman din
starea de robie, dezbinare si  inapoiere in care se gasea. De la un capat la
altul al poemului  revine obsesiv tema "slobozeniei", a  libertatii, vazuta in
dubla ei ipostaza, interna  si externa, ca valoare suprema si  garantie a
fericirii.
 Imagini vizuale , auditive

Caracteristica este si prezenta masiva a imaginilor auditive, indeosebi in evocarea tablourilor de lupta, unde
au adesea stridenta alamurilor in fortissimo. Cintarea inregistreaza mari variatii de tempo, uneori
acesta alingind un ritm ametitor, realizat printr-o succesiune de propozitii scurte, formate numai din subiect si
predicat sau eliptice de predicat, legate prin puncte de suspensie:

"Vijie crivatul se clatina pamintul rasun buciumele,., oamenii se izbesc cu oameni zalele cu fierul,., piepturile cu otelul

vitejii cad morti in tarina singele desfunda pamintul lesuri plutesc pe riuri pirjolul se invirteste in toate partile". Un
relief deosebii capata evocarea istorica prin alternanta timpurilor verbale.

Predominante sunt și imaginile vizuale prin care sunt prezentate frumusetea padurilor, verdele dealurilor,
seninul cerului, semetia muntilor sau cursurile unduioase ale raurilor. Toate aceste imagini sunt realizate prin
intermediul unor epitete ("padurile si dumbravile spanzurate", "se inalta trufasi", "limpede si senin cerul" etc.) sau al
unei comparatii ("raurile, ca braie pestrite").
 Gen literar
Pentru versetul 4,7,8,9 Cântarea româniei apar ț ine genului
liric, deoarece autorul î ș i exprimă sentimentele către ț ară
,direct, prin intermediul descrierii. Din cauza că nu există
personaje, opera nu poate fi de genul epic deoarece autorul
nu- ș i poate exprima ideile, trăirile,  stările sufl ete ș ti indirect
prin intermediul lor
Ideile din programul estetic al DACIEI
LITERARE

Textul cultivă un profund sentiment patriotic şi un vădit mesa j

pe

linia programului Daciei literare . A vorbi de România, într -un

moment când ea nu exista, însemna a da glas şi expresie

idealurilor generaţiei de la 1848, adică dobândirea independenţei

şi unităţii naţionale.
 Repere
A m pl e le d is p ute p e m arg i ne a ac e st u i su b ie c t im p li c ă un ş i r de

ar g um e nt e p ro şi c ont ra apar t e n e n ţe i ac e s t e ia la o pe ra pr oz at or ul u i

di n Mol dova. Înt r e p ri m e le , ami n t im s c ri s oare a lu i Vasi l e A le c s an d ri ,

ad r es at ă Pol i xe ni e i A . S pi r o-Pau l , s o ra v i tr e gă a lu i A l ec u R us s o;

afi rm aţ ia l ui Al . O d ob es c u , în c ar e s e s us ţ i n e c ă „ .. . ac e a fr u m oasă

poe m ă naţ i onală. . . s -a năs c u t d i n i m ag i naţ i a v ie ş i p at ri o t ic ă a l u i A l .

Ru s s o ş i a l uat f or m a c urat ro mân ă ş i e xpr e s iv ă s u b p an a l u i N .

Bălc e s c u”; m ai m ul t e d e m on st raţ i i c e c on fi r mă e vi de nt e l e afi n i t ăţ i

st i l is t i c e î nt r e Cânt ar e a Ro mân ie i şi alt e s c ri e ri apar ţ i n ând l ui A l e c u

Ru s s o (Am int i ri , Po ez i a p op ora lă et c .), c ar e ar c o ns t i t ui s u bi e c t u l d e

di s c uţ i e al alt ui s t ud iu.
 Concluzii
În concluzie poemul este un  elogiu adus
Românei, autorul descriind perioada de
dinainte Revolu ț iei de la 1848 . Textul
este scris într-o notă optimistă, opera
transformându-se într-un manifest
dedicat atât revolu ț ionarilor din exil, cât ș i
întregului popor român
Bibliografie
 h tt ps: // li m bar om an a. m d /in de x. ph p?g o=a r tic ole & n=7 4 0

 h tt ps: // www. re fe rat ele . com /re ferat e /noi / rom an a / ci nt a

r ea - rom a ni ei - - com en ta ri u- - poe m - in - proz a- d e4 15 . php