Casa Mare de Ion Druţă - 55 ani de la publicare.

În anul 1961 Ion Druţă și-a făcut debutul în literatura pentru teatru cu drama psihologică Casa
mare. În acest sens casa mare se umple de o semnificaţie etică bine definită: ea simbolizează acel
colţişor al sufletului, în care omul păstrează tot ce are el mai curat şi nobil. DramaCasa mare este o
operă profund poetică, are un subiect bogat. Casa mare - simbolul fericirii dar şi al deznădejdii.
Creaţia dramatică a lui Ion Druţă, care cuprinde în mare parte piesele Casa mare, dezbate teme şi
motivele care pot fi găsite şi în prozele sale: raporturile om - morală, sacru şi profan, ecologia naturii
versus ecologia spiritului, repercusiunile tehnocratizării, problema memoriei şi a istoriei. Casa
mare este una dintre cele mai reprentative piese în acest sens, pentru că înglobează componentele,
dominantele dramaturgiei lui Ion Druţă. Conflictul principal al acestei drame este unul de natură
interioară. Drama conţine, în fond, şi o frumoasă poveste de dragoste, neglijată de criticii seduşi de
schema morală. Drama Casa mare poate fi considerată, de altfel ca şi alte texte epice şi dramatice
ale Ion Druţă, un veritabil manual de etică, valabil şi pentru lumea de astăzi, care se schimbă rapid şi
radical. Piesa Casa mare a fost montată în premieră în anul 1961 la Teatrul central al Armatei
Sovietice din Moscova și în 1962 la Teatrul muzical-dramatic "A. S. Puşkin" din Chișinău. Piesa a
cucerit spectatorii prin acuitatea dramatismului şi prin lirismul ce învăluie destinul eroinei principale
- văduva de război Vasiluţa, care rămîne fidelă memoriei soţului căzut în luptă. Drama Casa
mare fusese montată în 14 teatre în cele mai mari a republici unionale URSS. În 1967 pentru
piesa Casa mare Ion Druță a primit Premiul de Stat al R.S.S. Moldovenești.