Comedia este o specie a genului dramatic, care strneste rsul prin surprinderea uno r moravuri, a unor tipuri umane

sau a unor situatii neasteptate, cu un final fer icit. Piesa de teatru este transformata n spectacol pe scena, cu ajutorul actoril or, regizorului, scenaristului, tehnicienilor; exprima astfel relatiile dintre l iteratura si alte arte (desen, muzica, design). n O scrisoare pierduta , tema este coruptia societatii burgheze de la sfrsitul secolu lui al XIX-lea (politicianismul, demagogia, farsa electorala, viciile si relatii le vicioase dintre oameni, dar si n familie). Actiunea se desfasoara secvential, gradat-cronologic, pe momentele subiectului, de la expozitiune pna n punctul culminant; sunt secvente tensionate si actiunile p ar sa fie ntre dramatic si comic; deznodamntul devine comic, toate partile angrena te n conflicte politice si morale se mpaca; finalul are si o nuanta tragica, pentr u ca nimic nu s-a rezolvat n bine, coruptia are acelasi nivel ca la nceput, aleger ile au fost o farsa pentru ca alesul a fost impus de la centru, onoarea cuplului S tefan Tipatescu - Zoe a fost salvata, iar viata orasului de provincie va curge n acelasi fel. Titlul pune n evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta si numeste prin cipalul motiv al comediei: o scrisoare de amor a lui Stefan Tipatescu, prefectul orasului, catre amanta sa, Zoe Trahanache, sotia sefului partidului conservator de la putere. Pierduta, gasita, iar pierduta (furata de Nae Catavencu de la Cet ateanul turmentat), pierduta si de Nae la ntrunirea electorala si iar gasita de C etateanul turmentat si data n final Zoei ( andrisantul necunoscut ), scrisoarea devin e un adevarat personaj al piesei. A doua scrisoare prezenta n text este tot o arm a de santaj : senatorul Agamemnon Dandanache gaseste n buzunarul paltonului unui amic, persoana importanta , o scrisoare de amor catre o doamna din nalta societate di n capitala; Dandanache i cere amicului sa-i gaseasca un colegiu pentru alegerile de deputat. Asa ajunge senator pentru orasul capitala de judet de munte. Aceasta scrisoare ramne pierduta pentru totdeauna. De aici, ambiguitatea titlului comedi ei. Mai sunt n text si alte scrisori : o scrisoare de banca falsificata de Nae Catav encu ; scrisoarea pe care Farfuridi si Brnzovenescu vor sa o trimita n capitala, s a se plnga la partid de coruptia din orasul lor, vor sa o semneze amndoi si sa o de a anonima . Comedia este o opera dramatica n care autorul-dramaturg si exprima conceptia despr e lume, viata, moravuri, oameni si relatiile dintre ei, direct n didascalii si in direct prin modalitatile de realizare a comicului, subiect, actiune, personaje, stil. O scrisoare pierduta este o comedie spumoasa, Caragiale exploatnd aproape toate res ursele comicului. Comicul este principala modalitate estetica si n dialog devine comic de nume/ moravuri/ caracter/ limbaj/ situatii/ intentie. Cu ajutorul comicului de moravuri, autorul dezvaluie viata publica si de familie a unor politicieni corupti si lipsiti de simt civic: spatiul politic apare ca u n circ al intereselor personale, iar spatiul privat este dominat de imoralitate. Caragiale a ramas n literatura romna ca moralistul clasic, observatorul lucid si ironic al viciilor, al imposturii, al ridicolului si al prostiei. Viziunea lui d espre societate (familie, politica, prietenie, iubire, partide politie, relatii interumane, interese, sentimente) este critica, satirica, ironica, uneori tragicomica, moralizatoare, dar mereu realista si veridica (situatii, personaje, atit udini din piesele lui I. L. Caragiale se ntlnesc si astazi). Personajele sunt caracterizate direct de dramaturg n didascalii si n lista de pers onaje, de alte personaje si prin autocaracterizare; indirect personajele sunt ca racterizate prin gesturi, emotii, atitudini, actiuni si fapte mereu comice; rela tiile dintre personaje sunt vicioase, bazate pe interese. Lumea comediei este una a compromisului moral. Rsul, spunea Caragiale, este singu rul personaj pozitiv al operei sale. Autorul aduce n scena tipuri umane, ridiculi zate prin comportament si atitudini comicul de caractere. Catavencu este tipul d emagogului, care si schimba principiile politice n functie de situatie. Farfuridi face si el parte din aceeasi categorie a demagogilor, dar ilustreaza si tipul pr ostului fudul din teatrul clasic; discursul lui este o mostra de umor absurd. Ma i abil dect cei doi la un loc este Dandanache, mai prost ca Farfuridi si mai canal ie dect Catavencu : prostul ticalos. Desi senil, el reuseste sa-si atinga scopul po

litic prin viclenie si lipsa onoarei. Tipatescu este tipul donjuanului, impulsiv si orgolios, constient de puterea pe care i-o da functia si multumit cu tihna b urgheza pe care i-o asigura relatia cu Zoe. Aceasta, desi cea mai distinsa dintr e femeile din teatrul lui Caragiale, reprezinta tipul cochetei imorale. Voluntar a, interesata de pastrarea aparentelor, este capabila de orice compromis pentru a-si salva reputatia. Zaharia Trahanache ilustreaza tipul ncornoratului. Este rid icol pentru ca se considera un stlp al puterii , n timp ce de fapt Zoe este cea care hotaraste ce candidat trebuie sustinut n alegeri. Ca politician nsa, este abil n ta ctica jocului de culise. Ghita Pristanda, tipul omului slugarnic, profita de ava ntajele pozitiei sale. Desi este omul lui Tipatescu, l trateaza cu umilinta inter esata si pe Catavencu, simtind ca adversarul de astazi poate fi stapnul de mine. C etateanul turmentat reprezinta tipul omului simplu, derutat de mascarada politic a. Dilema sa alegerea candidatului caruia sa-i dea votul - traverseaza ntreaga pi esa, strnind rsete si voie buna. Numele personajelor sunt alese de dramaturg, ca si vrsta, ocupatiile si caractere le lor. Asfel, numele Catavencu vine de la cuvntul cata si l caracterizeaza ca fiind demagog; Agamita este diminutivul amuzant de la numele gloriosului erou grec Aga memnon, iar numele Dandanache vine de la dandana si l caracterizeaza ca fiind pueri l, mprastiat si generator de ncurcaturi; Ghita este caracterizat prin tehnica onom asticii ca fiind slugarnic si umil n fata sefilor etc. Prin comicul de limbaj se realizeaza caracterizarea personajelor n mod indirect. Astfel, Trahanache si tradeaza originea greceasca gresind neologismele ,,sotietat e si ,,printip . El mai pronunta gresit si neologismele din sfera limbajului politi c, dipotat , docoment , endependent , cestiuni arzatoare la ordinea zilei . Personaj ma si confuz, cu abateri de la normele limbii literare, ceea ce reflecta incultu ra acestuia. Limbajul politicienilor demagogi, avocati de profesie, adversari n l upta pentru mandatul de deputat, tradeaza n cazul lui Catavencu, incultura, care contrasteaza comic cu pretentia de eruditie). n cazul lui Farfuridi, prostia este evidentiata tocmai de pretinsa inteligenta pe care crede ca o probeaza prin ras punsurile proaste. Acestia se ntrec n discursuri patriotarde, n care nonsensul si p aradoxul demonstreaza incultura si snobismul. Stilul lui I. L. Caragiale este inconfundabil nu doar prin structura sa si prin compozitia comediilor sale, ci si prin limbaj. Lexicul abunda n regionalisme munt enesti, alaturi de arhaisme si neologisme prost rostite sau ntelese; personajele se exprima agramat, indirect, cu tautologii si cacofonii, subliniind nivelul de cultura. Sunt si cteva fraze memorabile: ,,Ce lume, dom le, ce lume Stefan Tipatescu ; ,,Bampir ? Ce-i aia bampir, dom prefect ? Ghita Pristanda; ,,Curat constitutional hita Pristanda. Actiunea se desfasoara ntre doua replici : ,,Eu, bampir ? si Curat constitutional . Co edia are patru acte si numeroase scene si tablouri; dupa titlu, dramaturgul a sc ris lista de personaje; principalul mod de expunere este dialogul si se realizea za prin replici; descrierea se realieaza prin dialog sau prin didascalii (costum e, situatii, atitudini, balul), iar naratiunea apare doar n didascalii. Problemele sociale, politice, familiale, sentimentale, obiceiurile din urbea X s au din capitala sunt descrise cu nuante tragi-comice, ntre lumini si umbre, pentr u ca I. L. Caragiale si iubeste personajele, dar le critica pentru ca vrea sa le n drepte.