O scrisoare pierduta este considerata capodopera comediilor lui Caragiale, fiind a doua dintre ele, publicat si jucata n 1884.

Este un text reprezentativ pentru re alismul si clasicismul autorului, fiind o satir a societatii romnesti a vremii, da r si a unor defecte general umane.Cuplul constituit din prefectul Tipatescu si p olitaiul Ghita Pristanda este important n realizarea acestei satire. Actiunea piesei se desfasoara n capitala unui judet de munte n timpul alegerilor par lamentare. Ea este inspirata din viata politica romneasca a celei de a doua jumat ati a secolului al XIX-lea. Nae Catavencu, avocat, proprietar al ziarului ,,Racn etul Carpatilor si al unei grupari disidente n cadrul partidului aflat la guvernar e, doreste sprijinul autoritatilor locale pentru a fi ales deputat. Cum nu este agreat de aceste autoritati (Tipatescu, prefectul si Trahanache, seful mai multo r comitete si ,,comitii ), Catavencu recurge la santaj. Ameninta ca va publica un document compromitator pentru tabara adversa. Este vorba de o scrisoare de amor pe care Tipatescu o trimisese sotiei ,,prezidentului , Zoe Trahanache. Pierduta de acesta, buclucasa scrisoare ajunge la Cetateanul Turmentat, de la care este fur at de Catavencu. Catavencu obtine n cele din urma promisiunea Zoei, care se temea de scandal, ca va fi sprijinit. n actul al treilea, la ntrunirea electorala se produce o rasturnare de situatie (c orespunzatoare punctului culminant). Candidatul partidului, anuntat de Zaharia T rahanache, nu este nici Farfuridi, nici Catavencu, ci un necunoscut, Agamita Dan danache, trimis de la ,,centru (de la Bucuresti). Acesta va fi ales ,,n unanimitat e , dupa ce ajunsese aici tot prin santaj, folosindu-se tot de o ,,scrisoric de amor . Dupa ce prima scrisoare este din nou pierduta, de data aceasta de Catavencu, e a va ajunge Ia Zoe, adus de Cetateanul Turmentat, fost lucrator la ,,postie . n fina l, ,,micile pasiuni dispar (numai n aparenta), iar lumea vesela se aduna la banche tul organizat n onoarea ,,alesului , banchet condus de Catavencu. Un mijloc important n caracterizarea personajelor este chiar actiunea piesei: Tipt escu, unul din ,,stlpii puterii , recurge la orice mijloc pentru a-si conserva pozi tia si autoritatea. n confruntarea cu Catavencu, Pristanda ajunge un instrument d ocil n minile prefectului. Relatia dintre cele doua personaje este dubla. Pe de o parte, Tiptescu joaca rolul stapnului, iar Pristanda pe cel al supusului, si pe de alt parte, cei doi sunt complici n jocul murdar al puterii. In aparenta om al legii si al datoriei, n realitate Pristanda este un functionar slugarnic care ndeplineste ordinele abuzive ale sefilor sai, Tiptescu si Trahanach e. l spioneaza pe Catavencu si afla ca acesta detine un document compromitator pe ntru Tiptescu. Apoi, la ordinul celui din urm l aresteaza pe santajist, ncalcnd forme le legale. La ntrunirea electorala provoaca o ncaierare ca sa-l mpiedice pe Cataven cu sa dezvaluie continutul scrisorii. si ajuta sefii, aparent devotat, sa traga s forile n aceasta farsa a alegerilor. n finalul piesei autorul, ironic, i rezerva lu i ultima replica: ,,Curat constitutional! n realitate nimic nu fusese constitution al. n timp ce trasatura dominanta a lui Tiptescu este abuzul de putere (daca facem abs tractie de planul erotic al piesei, n care personajul apare n postura primului amo rez), slugarnicia l defineste pe Pristanda. Personajele apar alaturi n prima scena a piesei cnd politaiul i relateaza prefectului cum l-a spionat pe Nae Catavencu s i a aflat ca acesta detine un document compromitator pentru prefect. Familiarita tea formulelor de adresare (,,Ghita , ,,coane Fanica ) subliniaza complicitatea lor. Prefectul i numara steagurile puse n oras si e amuzat de faptul ca politaiul gres este numaratoarea pentru ca nu fusese corect. Pristanda simuleaza devotamentul fata de Tiptescu si Trahanache. Le cstiga de fapt bunavointa pentru a profita la rndul lui si a-si completa, ncalcnd legea, venituri le modeste. Crede ca-i pot fi iertate ,,ciupelile , cum ar fi aceea la punerea ste agurilor n oras, pentru ca are famelie mare, remuneratie mica, dupa buget... n monol og si dezvaluie nsa adevaratele gnduri. Tiptescu, care i numarase steagurile este un privilegiat: mosia, mosie, fonctia, fonctie, coana Joitica, coana Joitica... stie ca este bagat n seama doar pentru ca poate fi folosit si-si nsuseste principiul ne vestei: ,,Ghita, Ghita , pupa-l n bot, si-i papa tot, ca satulul nu crede la al fla mnd! n finalul piesei, personajele apar toate n scena banchetului dat n onoarea alesului . Tipatescu sta alaturi de Zoe si-l ascult pe Trahanache nchinnd n onoarea lui, iar

Pristanda, ca un maestru de ceremonii ordon sa cnte muzica. Dupa parerea mea, imag inea personajelor dezvaluie ironia scriitorului fata de o lume care reuseste sa pastreze aparenta de onorabilitate si care ascunde, de fapt, degradarea morala.