Caragiale a ramas in literatura romna ca moralistul clasic, observatorul lucid si ironic al viciilor, al imposturii, al ridicolului si al prostiei.

Scrierile sal e au redat fidel realitatile categoriilor sociale, semnalnd discrepantele dintre aparenta si esenta. Comedia O scrisoare pierduta prezinta lumea burgheziei romnesti la nceputul perioade i ei de afirmare, in special mecanismul vietii politice, iremediabil viciat. Adrian Marino afirma ca tendinta comediei este de a-si reduce personajele la sche me morale abstracte, cu simpla functionalitate comica . De asemenea, el spune ca, n acest sens, comedia constituie cea mai universala compunere literara. Un prim argument l constituie chiar actiunea piesei, care se desfasoara n capitala unui judet de munte , pe fondul agitat al unei campanii electorale. Aici are loc c onflictul ntre ambitiosul avocat Nae Catavencu, din opozitie , care aspira la fotoli ul de deputat, si grupul fruntas al conducerii locale (prefectul Stefan Tipatesc u si prezidentul Zaharia Trahanache), care conduce abuziv, n interes personal, viat a politica a judetului. Pentru a-i forta sa-l propuna candidat n locul lui Farfur idi, Catavencu ameninta cu un santaj. Instrumentul de santaj este o scrisoare de amor a lui Tipatescu trimisa doamnei Zoe Trahanache, sotia prezidentului . Pierduta de Zoe, scrisoarea este gasita de un cetatean turmentat si furata de la acesta d e catre Ca?avencu. Santajul o sperie mai ales pe Zoe, care, de teama de a nu fi compromisa public, exercita presiuni asupra celor doi barbati si obtine promisiu nea candidaturii lui Catavencu. Cnd totul parea rezolvat, urmeaza o lovitura de te atru : de la Bucuresti se cere, fara explicatii, sa fie trecut pe lista Agamemnon Dandanache. Ghemul de interese contrare se nclceste n actul III, n timpul ?edin?ei d e numire oficiala a candidatului. Politaiul Pristanda pune la cale un scandal me nit sa nchida gura lui Catavencu. In ncaierare acesta pierde palaria n care se afla scrisoarea, producnd mari emotii Zoei. Dandanache, sosit de la Bucuresti, si dezv aluie strategia politica, absolut asemanatoare cu aceea a lui Ca?avencu, dar la alt nivel si cu mai multa ticalosie. In final, toata lumea se mpaca, Dandanache e ste ales n unanimitate, Catavencu tine un discurs sforaitor si se mbra?i?eaza cu a dversarii, ntr-o atmosfera de carnaval, de mascarada, accentuata de muzica saltar ea?a, condusa de Pristanda. Ac?iunea rezumata mai sus respecta, chiar daca este dinamica si destul de bogata n secvente dramatice, cteva scheme consacrate n comedie, surse ale comicului de si tuatie. ncurcatura si finalul fericit sunt dintre cele mai evidente. ncurcatura din piesa lui Caragiale este chiar pierderea scrisorii, fapt care permite instalarea conflictului si, prin urmare declansarea actiunii. De obicei, ntr-o comedie ncurc atura initiala cunoaste un deznodamnt facil n final, iar lumea tulburata de ea rev ine la echilibrul initial. La fel se ntmpla si la Caragiale, dar dramaturgul nostr u complica schema prin aparitia celei de-a doua scrisori, care nu se mai ntoarce la destinatar. E si acesta un mod de a spune, subtil, ca finalul fericit al conf lictelor este doar o aparenta. n al doilea rnd, lumea prezentata este una a compromisului moral, n care spatiul po litic apare ca un circ al intereselor personale. In acest spa?iu se desfasoara p ersonaje care seamana cu niste marionete, ghidate de impulsul parvenirii, al ono rabilitatii de suprafata, ca de un destin implacabil. Sunt tipuri care urmeaza, n parte schema caracterelor clasice: cocheta, prim amorezul, ncornoratul, prostul, slugarnicul etc. Cel mai interesant dintre ele este nsa un personaj al lumii mod erne, omul politic si demagogul, concretizat, n piesa, n special prin figura lui C atavencu, dar, n parte, si prin ceilalti barbati politici : Trahanache, Farfuridi, D andanache si Tipatescu. n al treilea rnd, asemenea tipuri umane sunt reduse la cteva aspecte comportamental e si la automatisme. Astfel, Zaharia Trahanache este tipul ncornoratului. Ca om p olitic, este imperturbabil, calm, actioneaza totdeauna gndit, folosindu-se de teh nica tergiversarii. El este singurul care nu-si pierde cumpatul; adopta masca na ivitatii, i manipuleaza pe ceilalti. Ticul sau verbal - ai putintica rabdare! - perm ite derularea gndului si pregatirea frazei urmatoare. La santajul lui Catavencu, pregateste abil un contrasantaj. n al patrulea rnd, conditia de marionete a personajelor este subliniata de limbaju l lor savuros prin agramatisme, prin emfaza si, mai ales, prin frecventa att de m are a ticurilor care le subliniaza comportamentul automat. Eu cu cine votez, ai

putintica rabdare, neicusorule, puicusorule, (la unspce) trecute fix, curat (mur dar). Pregnanta unor asemenea formule a facut ca, n timp, trei dintre ele sa iasa din marginile textului, sa intre n circulatie si sa fie folosite pentru a exprim a, adesea, deruta noastra de cetateni ai unei eterne democratii precare. n concluzie, marionetele lui Caragiale, construite cu ajutorul unor tipare clasice sunt astazi la fel de vii ca n vremea autorului lor si se bucura de mare succes t eatral.