Opinia scriitorului Mihail Sebastian despre necesitatea nnoirii teatrului, aceast a lume nchisa n tipare gata facute, poate

fi ilustrata prin referiri la teatrul mo dern. n teatrul modern nu se mai pastreaza distinctiile dintre speciile tradition ale ale dramaturgiei: tragedie, comedie, drama. Eliberarea de formele dramaturgi ei traditionale se manifesta prin mai multe aspecte: alaturarea comicului si a t ragicului, preferinta pentru teatrul parabola si teatrul absurdului, reluarea pa rodica a unor strategii din dramaturgia traditionala, insertia liricului n text, valorificarea miturilor, aparitia personajului-idee, lipsa conflictului, ncalcare a succesiunii temporale a evenimentelor, disparitia dialogului si prezenta monol ogului, timpul si spatiul cu valoare simbolica etc. Iona de Marin Sorescu face parte din volumul Setea muntelui de sare care apare in 19 74. Este subintitulata Piesa n patru tablouri , termenul de tragedie configurnd lupta ndividului (Iona) cu destinul si ncercarea lui de a-l nfrunta . Punctul de plecare al piesei este povestea biblica a lui Iona, om credincios, ca re este trimis de divinitate n cetatea Ninive sa propovaduiasca credin?a unor oam eni care si-o pierdusera de mult. Chinuit de spaima de a nu fi ucis, Iona refuza sa se duca si este aruncat in apa, nghitit de un chit (balena), iar dupa patru z ile si patru nopti este eliberat, considernd ca s-a pocait suficient. Pescarul lu i Marin Sorescu este nghitit (pedepsit?) de un chit, fara sa stie de ce. La nceput , Iona crede ca a murit, dupa care reintra n viata si are iluzia libertatii. Fapt ul ca povestea biblica este amintita doar pe jumatate arata ca omul modern si-a uitat miturile. Pe Iona l strafunge ideea sinuciderii, dar renunta. El taie o fere astra n burta pestelui si crede ca a iesit la lumina, dar acesta fusese nghitit de un alt peste, aici ncepnd tabloul al treilea, n interiorul pestelui II. Faptul ca I ona trece dintr-o burta n alta poate sugera universurile care se nghit unul pe cel alalt. n acest tablou apar Pescarul I si Pescarul II, personaje mute, care nu fac dect sa accentueze singuratatea lui Iona. Faptul ca acestia poarta cte o brna n spa te poate sugera crucea pe care si-o duce n spate fiecare om. ncercnd sa iasa din spat iul n care se afla, Iona intra in interiorul pestelui III, ceea ce sugereaza fapt ul ca intra n alte universuri nchise, cu ct iese in afara. Plecnd de la povestea biblica, Marin Sorescu va crea o drama moderna despre singu ratate si absenta sensului din lume. Piesa este construita sub forma unui monolo g n care Iona, personajul principal, si pune ntrebari si tot el raspunde. n piesa ma i apar si Pescarul I si Pescarul II care nu au replici, fiind doar personaje fig uranti. Piesa este mpartita n patru tablouri, fiecare reprezentnd un moment din existen?a p escarului. n primul tablou Iona sta n fata marii, asteptnd sa prinda pestele cel ma re, dar datorita faptului ca nu reuseste, pescuieste din acvariul pe care avea ln ga el. Resemnat n fata destinului, Iona nu ntrevede nicio schimbare care l-ar putea scoat e din singuratate si care l-ar putea salva. El se amuza oarecum vorbind despre n iste copii si de o sotie. Dar acestia pot fi doar un pretext al pescarului de nu fi singur. Finalul primului tablou l reprezinta momentul n care Iona este nghitit de un chit. n tabloul II este prezentat interiorul pestelui I. n tabloul IV Iona iese la suprafata, dar constata ca totul n jurul lui este alcatu it din guri uriase de peste. ncetul cu ncetul realizeaza ca viata poate fi o nchiso are din care nu mai iesi daca nu ajungi la constiinta de sine. ncepe sa si aduca a minte de bunici, parinti, scoala, pentru ca la sfrsitul ultimului tablou sa o ia i nvers : sinuciderea lui Iona poate fi raspunsul unui om revoltat care refuza sa si accepte destinul, iar prin sinucidere devine liber sau se regaseste pe sine. n concluzie, piesa Iona aduce o nnoire radicala a teatrului romnesc. Lipsa precizarii perioadei istorice, situarea n atemporal, demitizarea sunt aspecte ale teatrului modern, care sustin asertiunea lui Mihail Sebastian: Nu e rau ca, din cnd n cnd, sa patrunda n aceasta lume nchisa un om care sa poata arunca o privire noua asupra a ltor lucruri vechi .