I.L.Caragiale, La hanul lui Mnjoala) "La hanul lui Mnjoala" de I.L.

Caragiale (1852-1912) este o nuvela fantastica , pu blicata n "Gazeta sateanului" , o capodopera a genului prin maiestria cu care se creeaza ezitarea (a textului si, implicit a cititorului) ntre imaginea verosimila a realitatii imediate si aceea a unui lumi insondabile si irationale. Protagoni stii acestei lumi cu doua fete contradictorii sunt tnarul Fanica, plecat n aventura logodnei cu fata pocovnicului Iordache, si Marghioala, stapna hanului aflat n drumu l eroului. Actiunea se constituie prin mbinarea armonioasa a celor doua planuri: real si fab ulos. Totodata, ea se desfasoara si n doua planuri temporale: unul obiectiv care n scrie evenimentele narate n prezentul realitatii si unul subiectiv, al fabulosulu i mitic care tulbura subconstientul uman. Planul subiectiv este determinat de fa scinatia pe care o exercita Marghioala asupra lui Fanica, de farmecele ei sau de farmecul femeii mature si frumoase, ct si de evenimentele inexplicabile prin car e trece, cum ar fi episodul ratacirii dupa plecarea de la han.Naratiunea se desf asoara la persoana I. Personajul-narator e subiectiv, nuvela ncepe cu monologul a cestuia, se foloseste stilulindirect-liber. n situatia initiala, personajul-narator se ndreapta catre Popestii-de-sus, la pocov nicul Iordache, unde urma sa aiba loc logodna lui cu fata "a mai mare" a acestuia . Calaretul intentioneaza sa se opreasca la hanul lui Mnjoala.Acesta si aminteste ca barbatul murise n urma cu vreo cinci ani, lasnd afacerile pline de datorii. Nev asta-sa, Mnjoloaia, o femeie zdravana, a platit obligatiile, a reparat hanul si s e zvoneste ca "trebuie sa aiba si parale bune".Lumea o banuia de farmece sau ca a gasit vreo comoara astfel nct a reusit sa scape de datorii si sa puna afacerea p e roate. Secventa n care tnarul ajunge la han si este ntmpinat de cocoana Marghioala constitu ie intriga. Ea l ademeneste pe calator, l primeste ca pe un client de omenie: Bine ai venit coane Fanica , fiind singura data cnd se specifica numele personajului. Tna rul se lasa cucerit ncetul cu ncetul, conform unui ritual tainic, numai de Marghio ala stiut. Pe hangita o cunostea de cnd era copil si mergea cu tatal sau la trg. Stia ca era o femeie voinica, frumoasa si ochioasa dar parca niciodata nu-i placuse asa mult c a acum.Personajul si face un portret succint prin autocaracterizare ironica : cur atel si obraznic, mai mult obraznic dect curatel si pentru a demonstra aceasta nsus ire, o ciupeste pe hangita de brat si i spune ce ochi frumosi are. Parca este det erminat sa faca acest lucru de catre fortele necuratului, spunnd ca : m-a mpins dr acul s-o ciupesc . Spre mirarea sa , cocoana Marghioala stia ca el se ducea la po lcovnicul Iordache pentru a se logodi cu fata lui cea mare si-l mustra pentru ob raznicie, amenintndu-l cu viitorul socru, prevenindu-l: "- la nu ma-ncnta". Tnarul este cucerit de odaia alba si cocheta n care e cald ca sub o aripa de closca si miroase a mere si gutui. n ntuneric ncepe s-o mngie si s-o sarute pe Marghioala "Eu, obraznic, o iau bine-n brate si-ncep s-o pup... Cocoana mai nu vrea, mai se lasa" . Apar cteva detalii care sugereaza imaginea unei hangite cu puteri vrajit ore?ti, dar care se pastreaza n limitele verosimilitatii realiste: racnetul cotoi ului, zburdalnicia nebuna a capritei negre, absenta icoanelor de pe pereti. Tnaru l pare vrajit prin farmecele pe care le facuse cocoana Marghioala caciulii sale, nainte de a pleca noaptea la drum. Cu ea pe cap, simte ca l strnge sufocant, iar cn d o da jos drumetul ncepe sa gndeasca logic, dndu-si seama ca nu trebuia sa plece d e la han pe viscol. n cele din urma, din cauza influentei nefaste rataceste drumu l, nvrtindu-se n loc. Tnarul ramne la han fermecat de nurii Marghioalei si, dupa ce v iitorul socru l scoate de acolo cu sila, el se ntoarce vrajit napoi nca de trei ori, nainte sa-l lege si sa-l duca la un schit ca sa-l scape de farmece prin prin rug aciuni, metanii si molitve, dupa cum arata credinta straveche, ca fortele diavol ului nu pot fi biruite dect prin pocainta si prin forta divina. n epilogul nuvelei, Fanica, asezat la casa lui, sta de vorba ntr-o seara de iarna cu socrul sau despre coana Marghioala care sfrseste ngropata sub jaratic, n urma unui incendiu de la han, asa cum sfrsesc vrajitoarele, condamnate sa arda n focul iadu lui pentru farmecele si ndeletnicirile lor diavolesti. Iordache este convins ca a trac?ia pe care o exercita hangita asupra tinerilor (si el trecuse printr-o ntmpla

re asemanatoare) se datora farmecelor ei de vrajitoare, dar eroul este sceptic. Replica acestuia din urma, Ei, as! am zis eu ascunde o ironie care este, fara ndoia la, si a scriitorului. Fanica nu este protagonistul unei aventuri ntr-un spatiu o cult, al unor for?e pe care mintea omului nu le poate ntelege, dar cu care sensib ilitatea lui comunica. Nu este un Dionis eminescian, ci un tnar curatel si obrazni c , atras de farmecele lumesti ale Marghioalei ntr-o experienta necesara, care-l ma turizeaza, poate, pregatindu-l pentru casatorie sau care i dezvaluie, poate, ca o rict de banal lini?titoare este viata unui ins numit Fanica, o zona de umbra pers ista totusi si din ea se nasc povestile relatate cu predilectie n serile de iarna , n preajma focului din vatra. (Ioana Barboi, 12 F, coord.prof. dr.Dumitrita Stoica)