Stau n cerdacul tau...

Mihai Eminescu este reprezentantul de seama al romantismului n literatura romna. A stfel, principalele teme ale liricii sale, teme de factura romantica, sunt: arta poetica, iubirea, natura, conditia omului de geniu, efemeritatea fiintei umane. n poezia eminesciana tema iubirii se completeaza cu cea a naturii. Fiind mereu n consonanta cu sentimentele fiintei umane, natura participa afectiv la realitatil e sufletesti evocate. Totodata, n poezia erotica a lui Eminescu pot fi identifica te doua etape: prima ilustreaza o dragoste ce se poate mplini ntr-un cadru natural idilic iar a doua marcheaza drama nemplinirii n plan sentimental, reliefnd o iubir e imposibila ntr-un peisaj natural stingher, schitat sumar. Iubirea ca prilej de naltare spirituala, ca necesitate a sufletului si implicit c a experienta fericita este evocata si n sonetul Stau n cerdacul tau . Experienta eroti ca este, n acest caz, prezentata ntr-o tonalitate senina si se identifica cu momen tul contemplarii iubitei. ntr-un cadru nocturn plin de feerie, eul liric ia parte la un ritual intim si misterios. Acesta se afla n cerdacul iubitei, loc fixat nca din titlul poeziei. Prezenta eului liric este marcata prin formele verbale si p ronominale de persoana I si a II-a: stau , eu , tu , te uiti , desfaci , precum si prin ele pronominale posesive (ochii) mei si (mna) ta . Astfel, se remarca lirismul subiect iv, caracterizat att prin monolog confesiv ( stau ) ct si adresat ( ai obosit , desfaci i ). Dragostea este vazuta ca o cale de cunoastere, o permanenta cautare a idealului. Femeia iubita este unica, este o fiinta perfecta, att ca fizic ct si ca alcatuire sufleteasca. Ideea frumusetii fizice se regaseste n versurile n val de aur parul d espletind / L-ai aruncat pe umeri de ninsoare . Metafora val de aur sugereaza parul blo nd auriu care se revarsa peste umeri, trasatura specifica idealului feminin emin escian, iar metafora umeri de ninsoare se refera la pielea alba a femeii. Gratia s i gingasia iubitei sunt dezvaluite de precizarea ncet te-ardici si mna ta cea fina . lan spiritual, aceasta este capabila sa ncerce experienta reveriei meditative, fi ind o aparitie solemna, oarecum nvaluita n mister: Cum tu te uiti cu ochii n lumina. , Desfaci visnd pieptarul de la sn . Femeia desavrsita nu este, n acest caz, o fantasma, un ideal inexistent, un nger sa u o zna este o prezenta materiala palpabila, ntruct eul liric o identifica cu fiint a iubita. Asadar, ea desfasoara ritualul intim n planul realului, idealitatea fii nd perceputa ca o fiinta n miscare. Privita din cerdac, nauntru, femeia, cu ochii n lumina, si despleteste parul, lasndu-l sa-i cada pe umeri, si desface pieptarul de la sn, apoi se ridica ncet si stinge lumnarea. Discursul liric este impresionant, n dragostitul fiind fermecat de fiecare gest al iubitei. Uzitarea verbelor la timpul prezent ( stau , te uiti , desfaci , tremura ) sugereaza int atea sentimentului erotic, eterniznd, totodata, iubirea celor doi. Fereastra, med iu transparent, face posibila apropierea dintre eul liric si fiinta draga. Astfe l, discursul liric nu este marcat de zbucium sufletesc, nelinisti si suferinta, iubirea fiind redata ca experienta benefica. Natura este n concordanta cu sentimentele ndragostitului. Se remarca elemente noct urne specifice liricii romantice eminesciene: seninul noptii, luna, stelele, umb ra. Cadrul descris este dominat de o atmosfera intima, solemna si plina de roman tism. Este un spatiu de basm, ce vrajeste si ndeamna la visare: Noaptea-i senina , Cr engi mari n flori de umbra , stelele tremura prin ramuri , luna bate trist n geamuri . sonificarea lunii, astrul iubirii, ( luna bate trist ) semnifica gravitatea scenei, scena nvaluita ntr-o oarecare tristete, dar nu deznadejde sau disperare ci melanco lia din momentul ncheierii ritualului erotic. Eul liric ramne n ntuneric ( n ntuneric hii mei ramn ), ramne n umbra, nestiut, privirea fiind singura cale de acces catre mi sterul ritualului. nsa, speranta mplinirii totale a experientei erotice ramne, acea sta fiind sugerata de seninul noptii si de lumina ce nvaluie privirea iubitei. As a cum lumina lunii reuseste sa patrunda n odaia iubitei, luminndu-i chipul, privir ea ndragostitului devine limbaj si cale de acces catre fiinta draga, n acest fel f iind satisfacuta necesitatea spiritului de a ajunge la trairea considerata a fi cea mai naltatoare, iubirea. n concluzie, ntreaga poezie sustine ideea dragostei ca experienta superioara posib ila att prin evocarea idealului feminin ca prezenta concreta, ct si prin identific

area unei cai de acces la complexitatea ritualului erotic, privirea, ce deschide posibilitatea cuprinderii totale a sentimentului iubirii.