Fantasticul în opera lui Caragiale

Caragiale cultivă în povestirile sale fantasticul care ia forma demonicului.

Magia, în povestirile lui Caragiale, reprezintă o modalitate de a intra în fantastic
sau în fabulos, elementele magice fiind frecvente în proza sa. În La Hanul lui Mân-
joală există elemente supranaturale a căror apariţie are legătură cu magia demonica
si reprezinta diavolul metamorfozat: cotoiul şi iedul.

La Hanul lui Mânjoală și La conac apar în Gazeta săteanului , ambele parand

inrudite. Ambele povestiri au ca eroi doi tineri neexperimentați, „un țângău
mucos”, „sec„ și nătărău” în La conac, si un tânăr pețitor „curățel și obraznic” în
Hanul lui Mânjoală .
În La conac, tânărul este ademenit cu ajutorul unui personaj misterios „ un
roșcovan grăsuliu, cu fața vioaie, cârn și pistrui, dar om plăcut la înfățișare și
tovarăș glumeț, numai atâta că e sașiu, și când se uită drept în ochii tânărului, îi
face, așa , ca o amețeală, ca un fel de durere în apropierea sprâncenelor”, din cauza
căruia tânărul întră în jocul de cărți unde pierde aproape tot ce are.
La Hanul lui Mânjoală, obiectul tentației este reprezentat de femeia
atrăgătoare, pe nume Marghioala, care se uită cruciși și desfășoară activități
ambigue. „Ochiul ciudat” al roșcovanului, aparițiile lui disparițiile lui bruște,
absența icoanelor, căciula răsucită insistent de Marghioala, pot fi apariții și
coincidențe întâmplătoare din registrul normal al realității, dar și semne ale
fantasticului care face concurență realității și amenință să-i smulgă pe oameni din
locul lor obișnuit”.
Spre deosebire de personajele malefice cu priviri crucișe din La Hanul lui
Mânjoală și La conac, care par a fi manevrate de diavol, în Kir Ianulea, Acrivița
este cea cu privirea încrucișată și diavolul Aghiuță este victima ei, ceea ce duce la
ideea ca femeia este mai rea decât dracul .Ambii eroi sunt reținuți într-un spațiu
închis, în care se petrec lucruri ciudate, hanul rustic și conacul fiind spații
periculoase și tentante.
Fantasticul caragialian este stăpânit de spiritul feminin prin apariția femeii
care îl atrage pe îndrăgostit la han. Neputința de a-și învinge voința, îl face pe tânăr
sa intre „într-un joc de natură incertă” neputand rezista duhului malefic. Tot acest
fantastic ne avertizează că lumea erosului este mereu alta, este misterioasă și am-
biguă.
 Acesta creează prin coana Marghioala, „un portret de femeie demonică,
posesoare de puteri nelimitate în sfera erosului”. 1 Ea cochetează direct cu diavolul
prin ied și cotoi. Aceasta este o vrajitoare care „umblă cu farmece” sucind mințile
bărbaților care îi cad cu tronc. Ochii „strașnici” ai femeii si icoanele care lipsesc
sugerează ignorarea față de Dumnezeu. Tânărul este atras de „femeia sau diavolul
cu chip de femeie” care îl atrage înapoi prin diferite tertipuri. Demonismul femeii
se manifestă ascuns, sub aparența ispitei, bărbatul destinat altcuiva se lasă prins în
atmosfera de vrajă din care nu se mai poate smulge.

O trasatura a prozei fantastice, prezenta in cele 2 opere, este reprezentata de

faptul ca intâmplările stau sub semnul echivocului, atmosfera fiind plină de mister.
O alta trasatura este prezenta eroilor care se trezesc într-o realitate paralelă, care
sfidează regulile știute, distanțele sunt anulate, ei sunt supuși unor tehnici sau prac-
tici magice. Toate acestea constituie un mod de reflectare a lumii prin folosirea de
elemente neverosimile care păstrează o legătură cu realitatea,

În concluzie, operele "La conac" și "La Hanul lui Manjoală" ilustrează maes-
tria cu care Caragiale manevrează fantasticul în creația sa. El nu se limitează la a
crea simple povești cu elemente supranaturale, ci integrează ingenios aceste as-
pecte în contextul său satiric și critic. Astfel, fantasticul în opera lui Caragiale
devine un instrument subtil de explorare și de exprimare a observațiilor sale
asupra lumii din jur.

AMBÍGUU, -UĂ adj. cu mai multe înțelesuri; echivoc, confuz, neclar.

Eros - Ansamblul dorințelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic.
Tertip - Stratagemă, subterfugiu, truc, viclenie, șiretlic.
Neverosimil – Care nu pare adevărat; de necrezut, fără credibilitate.
Echivoc - Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înțelesuri.
Satiric - Scriere în versuri sau în proză în care sunt criticate defecte morale ale oamenilor sau aspecte negative
ale societății, cu intenții moralizatoare.