Sunteți pe pagina 1din 5

La hanul de Manjoala

de I L Caragiale
I. Introducere
In nuvele si povestiri, I.L.Caragiale depaseste suprafata banala si neteda a
realului, deschizand cateva porti catre teme si spatii epice, uneori incitante,
receptate ca o experienta de creatie, adaptata la curentele literare ale
epocii. Nuvelele lui I.L. Caragiale au un caracter psihologic si vizeaza
moralul. Ele pot fi clasificate astfel:
Nuvela aflata la limita dintre tragic si comic (Doua loturi, Inspectiune.
!ctiunea nuvelelor se desfasoara scenic, dialogat, scriitorul urmarind reactiile
eroului (Doua loturi, care sub povara banului suporta un dezechilibru psihic
evoluand de la "rasul pesimist" la violenta si stare de nebunie.
Nuvela fantastica (Calul dracului, La hanul lui Manjoala, Kir Ianulea.
#antasticul patrunde in planul real al actiunii sporindu$i semnificatiile si nota de
mister. Nuvelele reprezinta o impletire intre banalitatea vietii reale si fabulosul
folcloric in simetrii savante. Caragiale recurge la mitul strigoiului (Calul dracului
sau valorifica necuratul ca tema, in "La hanul lui Manjoala" si "Kir Ianulea".
%criitor realist, Caragiale aduce in spatiul real fantasticul, concept literar care
patrundea timid in literatura romana a epocii sale.
Nuvela naturalista (O faclie de paste, Pacat, In vreme de razboi.
!ici se deschid spatii ale psihologiei abisale ale observatiilor terifiante a&unse
uneori la paroxism, la acte si gesturi iesite din comun. '. Calinescu vorbeste
despre un naturalism radical in contextual acestor opere, subliniind elementul
predominant psihologic in nuvela "In vreme de razboi"
Nuvela La hanul lui Manjoala se incadreaza in programul &unimist,
adoptat si de Caragiale, prin originalitatea structurii narative, valorizarea
folclorului romanesc si atentia acordata valorii estetice a operei literare. (otusi
motorul, "elementul vital" al unui text epic sau dramatic este persona&ul, ale
carui gesturi, a carui mimica, al carui comportament este plin de sensuri care vin
spre noi, cititorii. )ersona&ul este "influentat" de tema*temele trata*tratate in
textul literar, adica de "coordonatele" lumii fictive in care traieste. #anica,
persona&ul lui Caragiale din La hanul lui Manjoala, isi prezinta experientele de
cunoastere, prin raportare la tema iubirii si la preoblematica fantasticului.
%tim ca fantasticul este o categorie referitoare la ceea ce este propriu unui
element misterios, inexplicabil, care perturba ordinea fireasca a intamplarilor,
starnind nelinistea sau chiar groaza persona&elor. In orice opera fantastica, exista
doua tipruri de reprezentare a realitatii, fiind vizibila "fanta" care delimiteaza
lumea reala de cea a operei literare. !sadar, este expusa realitatea intr$un mod
real, veridic (se creeaza asa numita "iluzie a vietii"+ in plus fata de acest plan
denotativ se prezinta o realitate care "nu seamana" cu cea obisnuita $ acesta fiind
planul fantastic propriu$zis. ,enotativul si planul fantastic propriu$zis se
armonizeaza epic si formeaza un univers al textului in care se imbina continuu
"realul" cu "irealul". !ceasta impletire intre cele doua planuri (real si imaginar
provoaca deruta, confuzia, incertitudinea cititorului si a persona&ului deopotriva.
,e fapt, ezitarea, incertitudinea (intratextuala pentru protagonist si extratextuala
pentru cititor este trasatura de baza a oricarei proze fantastice. !firmatia o face
(zvetan (odorov in "Introducere in literatura fantastica" $ o carte de referinta
pentru acest gen literar. !stfel, fantasticul cunoaste trei categorii: fantasticul
propriu$zis (pur, cel straniu si cel fabulos (miraculos.
II.(ema -pera La hanul lui Manjoala de I.L. Caragiale se incadreaza in
problematica fantasticului, iar cel care incearca incertitudinea, ezitarea, confuzia
este #anica, protagonistul textului. In plus, protagonistul traieste la han o
poveste de dragoste cu proprietara, aparand, asadar, o a doua tema (iubirea. In
text se imbina diverse forme de fantastic (conform grilei lui (odoov. !ceasta
impletire (intre diversele tipuri de fantastic confera nuvelei modernitate. ,e
asemenea, prin raportare la cele doua teme (iubirea si fantasticul, sunt derulate
experientele de cunoastere ale persona&ului. . #anache introduce, referitor la
nuvela fantastica a lui Caragiale, conceptul de atmosfera realist fantastica:
"#antasticul este impus de structura insasi a persona&elor feminine al caror
malefic ascendent asupra barbatilor scapa inltelegerii rationale si e raportat la
cauze supraomenesti, diavolesti. #unctia fantasticului este astfel pur estetica, el
facand parte din normalitatea umana $)./arifopol $ a unei lumi dintr$un anumit
timp istoric, dincolo de care transpare mereu fascinanta dimensiune a eternului
feminin: imprevizibilitatea comportamentului".
III. (itlul. Constructie interioara, eponim, identifica toposul desfasurarii
actiunii. .alentele semnatice ale prepozitiei la se inscriu in aceeasi caracteristica
a fantasticului: prepozitia creeaza ambiguitate (adica camp semantic deschis:
arata directia, locul propriu$zis, persoana etc.
I. Compozitia. Nuvela incepe cu evidentierea planului realist, prin
monologul narator$persona& (#anica in ipostaza calatorului. !cesta se indrepta
catre socrul sau Iordache, spre )opestii$de$%us, unde socotea sa a&unga in &urul
orei zece. Calaretul zareste ca la "o bataie buna de pusca, luminile hanului lui
0an&oala". Isi aminteste ca proprietarul a murit si a lasat afacerea pe mainile
nevestei sale 0argioala. (ot referitor la han, #anica isi aminteste de o intamplare
cu niste hoti care au incercat sa &efuiasca hanul, dar au fost pedepsiti inexplicabil
(unul moare, celalalt amuteste. )ovestirea o auzise in copilarie, iar acum ne$o
povesteste si noua. Intamplarea cu hotii anticipeaza oarecum intamplarile,
capacitatile vra&itoresti ale hanului si forta malefica a acestuia. #olosind termenii
lui (odorov, in aceasta parte a textului intalnim fantasticul de tip fabulos:
0argioala si hanul sunt integrate perfect in realitate, precum in basm.
In continuare, intamplarile scapa planului realist si se inscriu intr$un
cadru fantastic. Intreaga actiune se afla sub semnul fantasticului pur, iar
persona&ul trece prin diverse momente, fiind derutat de impletirea "realului" cu
"irealul", nestiind ce i se intampla. El a&unge la han si descrie atmosfera de
acolo: in curtea hanului poposeau oamenii ca sa se odihneasca si sa$si hraneasca
animalele (aici, intamplarile se afla inca in planul real. ,erapand din planul
real, intamplarile protagonistului se inscriu intr$un cadru fantastic. Calatorul este
intampinat de 0arghioala cu bucurie ("$ 1ine$ai venit, cocoane #anica2", fiind
si singura data cand apare numele persona&ului principal pe parcursul nuvelei.
1arbatul o cunostea de cand era copil, dar intre timp crescuse si sa facuse tanar
"curatel, dar obraznic, mai mult obraznic decat curatel" $ persona&ul fiind
caracterizat direct. Indraznet (trasatura desprinsa indirect din comportamentul
sau, o ciupeste pe hangita si ii face complimente, acestea fiind si primele semne
ale tentatiei la care este supus calatorul. ,us intr$o camera foarte curata, el o
saruta in intuneric pe femeia vesnic tanara+ aici apare cealalta tema $iubirea.
!ceasta sustine problematica fantasticului popular tratat in nuvela. -bservam ca
scriitorul, pe langa problematica fantasticului, propune si mitul stravechi al
vra&itoarei malefice.
!tragatoare si demonica, 0arghioala inspaimanta si toata lumea stie ca
la han se afla raul, mai putin persona&ul nostru, care este derutat de ceea ce i se
intampla. !sadar, femeia poate fi o coincidenta a contrariilor. ,upa cum spune
eseistul -rtega 3 'asset in cartea sa !tudii despre iubire, femeia este o intalnire,
un "cola&" intre "misterium tremendum" (mister inspaimantator si "misterium
fascinans" (mister fascinant. ,eoarece ii inspaimanta pe ceilalti, 0arghioala
este caracterizata de "trimendum". (otusi, ea atrage prin frumusetea sa, cu ai sai
ochi "strasnici" toti tinerii, exemplu pentru "fascinans".
#anica, persona&ul principal, este si el atras de hangita, asadar textul
caragialian prezinta, in partea sa mediana, o interesanta poveste de iubire. El
este ars de o "dubla flacara", precum -tavio )az in cartea intitulata Dubla
flacara. 4ational $caracterizare indirecta din comportament $, calatorul stie ca
trebuie sa isi indeplineasca un anumit statut social. (otuti, irationala pasiune il
tine la han, fiind prins in mre&ele vra&itoarei malefice, ars de "dubla flacara".
Cele doua teme (iubirea si fantasticul se armonizeaza, povestea de iubirea
incadrandu$se in fantasticul propriu$zis. -bservam din caracterizarea indirecta si
din monologul interior (intre starile spirituale proprii si exterior (relatia cu
celelalte persona&e, 0arghioala si Iordache ca #anica este confuz, nu stie, nu
intelege ce i se intampla. )utem vorbi, asadar, de un fantastic pur, in termenii lui
(odorov.
4evenind la povestea de iubire, am putea spune ca cei doi traiesc o
"iubire$pasiune". !sa numeste ,enis 4ougemont aceasta imbinare intre eros si
thanatos, in cartea sa Iubirea si occidentul. ,ezvoltand teoria lui %tendhal despre
cristalizare, se stie ca persoana iubita este idealizata, iubitul vede in ea doar
"cristale si diamanturi". ,eci iubirea dintre cei doi (mobilul esential al
desfasurarii actiunii constituie elementul misterios care da fantasticul pur.
!ceasta iubire determina miscarea centripeta a protagosnistului.
#anica este oprit in "devenirea" sa (drumul vietii inainte la han de
elementele fantastice cu o semnificatie circulara, cum ar fi: caciula vra&ita de
hangita, starile inexplicabile ale protagonistului ("parca ma strangea de cap o
menghinea" $ caciula$, "mi$era rau" din timpul calatoriei, iedul ce pare sa se fi
metamorfozat din cotoi, vremea dezlantuita si frumusetea bizara a femeii.
)rezenta in aelasi text literar a doua elemente malefice complementare $ cotoiul
si iedul, unul principiu masculin al raului, celalalt, principiul feminin $ constituie
baza stranie a fantasticului. #orma in care se dezvolta aceasta baza, tine de
geniul creator al lui Caragiale. Cu alte cuvinte, nuvela are o tema de tip fantastic
pur si o rema de tip straniu.

%patiul. 5anul reprezinta un taram dominat de haos, in opozitie cu lumea
exterioara, ale carei reguli sunt cunoscute si stapanite de persona&. )oate fi
considerat un centru al raului, in cercul construit de erou pe parcursul calatoriei
sale neverosimile. In momentul in care patrunde in acest spatiu, el devine captiv si
nu are decat iluzia ca isi poate impune vointa de a pleca. Neplatindu$si datoria
fata de hangita, devine dependent de aceasta.
(impul. Nuvela are ca laitmotiv timpul ambivalent. Exista un
timp obiectiv ce masoara durata conreta a orelor si unul subiectiv, masurabil prin
perceptia interioara a persona&ului, in functie de intensitatea trairilor. (rairea in
dimensiunea fantastica e posibila prin dilatarea acestui timp subiectiv.
Conflictul nuvelei este e"terior, intre dorinta hangitei de a$l retine pe
#anica la han si intentia acestuia de a$si urma drumul. ,e asemenea, exista un
conflict intre interpretarea fantastica si cea realista a textului.
)erspectiva narativa este subiectiva, naratorul prezentand actiunea la
peroana intai, ca direct implicat in faptele relatate. Nuvela prezinta astfel
operspectiva unica asupra celor relatate. Iordache este un cititor intratextual,
care "descifreaza" intreaga actiune si care il determina pe #anica sa desprinda
invataturi din experientele traite. !cest tip de cititor confera modernitate operei.
,aca am "decupa" textul caragialian si am lua doar partea sa mediana
(povestea de iubire, finalul ar fi tragic. (otusi, Caragiale salveaza persona&ul,
care a trait o "iubire$pasiune", fiind atras spre moarte (intreruperea "drumului
vietii", iar acesta isi indeplineste iubirea prin casatoria cu logodnica sa. Iata ca
iubirea se implineste prin taina sfanta a casatoriei, iubire numita de ,enis
4ougemont "agape" (contrar iubirii$pasiune. In maniera tipic caragialiana,
finalul translateaza intreaga actiune in anecdotic: #anica, surprins sa constate ca
socrul sau, detine numeroase informatii despre hangita si primeste aceasta
replica aluziv: "aceasta$i alta caciula2".
#inalul Ca orice nuvela fantastica, finalul este dublu. #anica este
indepartat cu a&utorul socrului sau, Iordache, de forta thanatica (atractia spre
moarte, de han, de 0arghioala, "prin post si rugaciune". !l doilea epilog il
constituie discutia dintre #anica si Iordache, care explica oarecum intamplarile
("Era dracul, asculta$ma pe mine", "cotoiul si iedul erau totuna", sugerand ca a
trait o experienta asemanatoare ("!sta$i alta caciula". (ot in timpul discutiei,
acestia afla ca hanul si hangita au ars, sugerandu$se purificarea.
!sadar, persona&ul principal este caracterizat direct si indirect, strabate
"lumi fantastice", se bucura de "iubire", "istoria sa" fiind una exemplara.
"%uveica texturii epice" $ persona&ul principal #anica $ "tese" o panza in care
fiecare fir reprezinta o morala, fiecare culoare un sens.