REM

-comentariu-

Reprezentant al generatiei optzeciste in cadrul caruia este privilegiat,

Mircea Cartarescu se inscrie prin opera sa in contextul mai larg a
literaturii moderniste.

Dupa debutul acestuia ca poet, s-a lansat si ca prozator, volumul “Nostalgia”

reprezentand o carte-eveniment care a evidentiat vocatia epica a
scriitorului.

Nuvela “REM” este o mica parte din aceasta opera mult mai complexa, prin care
autorul a reusit prin tehnici postmoderniste sa redea trairile si
sentimentele omului cotidian.

Prin “REM” Cartarescu a reusit sa evidentieze cu ajutorul temei jocului si a

creatiei dorinta si neputinta in acelasi timp al omului de a trai in iluzie,
intr-o lume perfecta pe care si-o doreste.In nuvela este prezentat un drum
initiatic, Sevtlana, personajul principal fiind aleasa pentru a parcurge
acest drum.

Aceasta nuvela complexa, in care realul, simbolicul, fantasticul si librescul

se intalnesc, este construita pe principiul povestirii “in rama”. Naratorii
sunt: in primul rand, paianjenul urias, apoi Vali-un student in anul IV la
filologie ce viseaza sa devina scriitor, Svetlana-iubita lui Vali,
functionara si Egor- personajul misterios cu o descendenta tenebroasa, neamul
alungitilor.

Titlul poate fi interpretat din doua puncte de vedere: In sens denotative

reprezinta denumirea unui fenomen psihic Rapid Eye Movement, timpul in care
cercetatorii au descoperit ca oamenii viseaza cand dorm, iar in sens
conotativ, REM-ul se refera la sensul vietii,la puterea iluziilor de a creea
o lume noua.

Lumea pe care o citeaza Svetlana in povestirea ei, facuta din perspectiva

fetitei de 12 ani, este o lume mult mai vasta decat cea in care traieste ea
in present-o garsoniera mica, o slujba banala.Ea isi construieste in
copilarie in jurul casei matusii Aura si a celor 6 prietene ale sale o lume
de vis, o lume fantstica, perfecta in care imaginatia ei de copil, putea fi
satisfacuta in intregime.

Traind impreuna cu mama si tatal ei intr-un apartament simplu, avand ca

jucarie o papusa, Zizi, fetita de 12 ani,avand inca puterea pe care o dau
iluziile, este fermecata de tot ceea ce este in jurul ei in casa matusii
sale, transformand banalul in ceva fantastic.
In concluzie, nuvela “REM” sugereaza puterea imaginatiiei de a ne creea o
lume proprie, de a ne scoate din ordinar, pe care o avem doar la varsta
copilariei si pe care toti ne-o pierdem odata cu venirea maturitatii. Autorul
compara REM-ul cu glanda copilariei pe care ne-o pierdem la randul ei
crescand.