FANTASTICUL ELIADESC

Mircea Eliade este un scriitor de mare valoare a poporului roman. In literatura romana proza fantastica a fost creata in perioada de inflorire a romantismului. Mircea Eliade va aduce ceva nou in specia literara denumita nuvela fantastica. Fantasticul eliadesc are radacini mitice, fiind creat pe simboluri esentiale. Pentru evidentierea elementelor fantastice,acesta considera Bucurestiul (locul natal), ca fiind perfect, el reprezinta unoras al melancoliilor, o geografie sacra, centrul unei mitologii inepuizabile. In acest spatiu al realitatii mitologizate, se desfasoara actiunea din majoritatea scrierilor sale fantastice. Toat opera lui Eliade, si mai ales literatura de tip fantastic, pleac de la ideea c omul nu a pierdut partea spiritual cu care a fost nzestrat si c nu este numai o sum de complexe (asa cum l definea Freud), ci o sum de mituri. Respingnd de la bun nceput demersul psihanalist sau structuralist, Eliade adapteaz inconstientul colectiv la convingerile sale despre supravietuirea miturilor n memoria colectiv si n actele individuale. Pentru a reda manifestarea sacrului n profan, Eliade propune conceptul de hierofanie, termen ce exprim faptul c ,,ceva sacru ni se arat. Astfel, ntreaga istorie a religiilor devine o desfsurare de realitti sacre, adic de hierofanii: ,,ntre cea mai elementar hierofanie, de exemplu, manifestarea sacrului ntr-un obiect oarecare, o piatr sau un copac, si hierofania suprem care este, pentru crestini, ntruparea lui Dumnezeu n Iisus Hristos, nu exist deloc o solutie de continuitate. Este, mereu, acelasi act misterios: manifestarea a ceva <<total diferit>>, a unei realitti ce nu apartine lumii noastre, n obiecte care fac parte integrant din lumea noastr <<natural>>, <<profan>>. Cu urmtoarele proze fantastice Secretul doctorului Honigberger si Nopti la Serampore Eliade se ndeprteaz de filonul folcloric utilizat n Domnisoara Christina si ncearc un tip de fantastic erudit, asemntor n unele privinte cu fantasticul lui Ernst Jnger <[5] . Sunt singurele nuvele n care Mircea Eliade valorific experientele prelungitului sejur n India. Decorul asiatic nu este inserat n texte pentru a face din acestea nuvele exotice, ci doar pentru a asigura un decor minim necesar desfsurrii unor ntmplri misterioase. De altfel, doar Nopti la Serampore se petrece propriu-zis n India (cu toate c decorul este n mare parte ,,fabricat), Secretul doctorului Honigberger are ca decor ,,real spatiul bucurestean, devenit n nuvelele de mai trziu, spatiu al unei geografii sacre [6] . Cellalt decor, ,,fantastic, este unul de origine indian. Shambala, o tar misterioas, n care initiatii pot ptrunde doar cu spiritul, ar corespunde pe hart unei regiuni din nordul Indiei. Cronologia prozei fantastice a lui Eliade continu cu o serie de nuvele ce marcheaz revenirea la spatiul romnesc si fac din Bucuresti un oras al semnelor, al hierofaniilor si al simbolurilor latente. Seria cuprinde nuvela Un om mare (februarie, 1945), continund cu Dousprezece mii de capete de vite (decembrie, 1952), Fata cpitanului (iulie, 1955), Ghicitor n pietre (martie, 1959), La tignci (iunie, 1959) si O fotografie veche de 14 ani. Scrieri voit mediocre ca limbaj, povestirile acestei perioade vin s ilustreze metoda fantastic a lui Eliade ntr-un mod accesibil tuturor cititorilor, pregtindu-i pentru nuvelele cu adevrat mitice de mai trziu. Raportate la nuvelele anterioare, aceste povestiri aduc o mutatie major n dialectica fantasticului. Dac n nuvelele discutate mai sus fantasticul era provocat de aparitia unor forte

superioare (strigoiul, Andronic, doctorul Zerlendi si doctorul Honigberger, Suren Bose), n nuvelele postbelice, fantasticul nu mai este provocat de nici o fort identificabil. Cititorul nu mai poate gsi nici o fort superioar responsabil pentru aventurile lui Iancu Gore, Cucoanes sau Dugay. Realul si irealul nu mai sunt dou forte opuse, care se afl n conflict, ci, dimpotriv, ele comunic, se gsesc una n completarea celeilalte, abolind orice granit perceptibil. Acum, irealul nu mai izbucneste n real, contaminndu-i mecanismul logic de functionare, ci ,,se deghizeaz n Real. Se creeaz astfel un nou univers, guvernat de legi proprii, ntre care, cea mai important ar fi existenta unei permanente dualitti a timpului si spatiului. Este vorba despre asa-numitele ,,lumi paralele prin care se perind personajele nuvelelor lui Eliade. Dac am ncerca s traducem aceast modalitate de a obtine fantasticul prin ntreptrunderi insesizabile ntre real si ireal n terminologia lui Eliade, s-ar obtine o noua formul : prezenta nestiut a sacrului, camuflat n profan, determin fantasticul; dialecticii literare a realului si irealului i corespunde dialectica filozofic a sacrului si a profanului. Pentru a sustine ideea c sacrul poate aprea oriunde, Eliade si alege ,,eroii nuvelelor din categoria oamenilor comuni, a anonimilor. Cetteanul Iancu Gore din Dousprezece mii de capete de vite, inginerul Cucoanes din Un om mare, tranul de la Dunre, Dumitru (O fotografie veche de 14 ani) si nu n ultimul rnd, profesorul de pian Gavrilescu sun toti identificabili unei tipologii traditionale, preluate din Momentele si schitele lui Caragiale, dar puse n mprejurri inedite. Eugen Simion identific atributele ,,caragialesti ale acestor personaje: ,,dorinta patologic de comunicare *8+ (si Gore si Gavrilescu tin mortis s povesteasc oricui ineditul de care au avut parte), graba de care sufer mai toate personajele, desi nu au nimic urgent de fcut si orgoliul (ambtul) de a nu se lsa pclit. Tema iesirii din timp si spatiu este iarsi reluat n Dousprezece mii de capete de vite, O fotografie veche de 14 ani si n nuvela socotit drept capodopera prozei fantastice a lui Eliade, La tignci. Iancu Gore din prima nuvel este absolut convins c, n timpul unei alarme, le-a ntlnit ntr-un adpost antiaerian pe M-me Popovici si pe servitoarea acesteia, Elisabeta. Revenind la crciuma din care plecase cu putin timp n urm, Gore afl de la crciumar si cei ctiva clienti c cele dou femei pe care el le ntlnise cteva minute mai nainte, muriser cu patruzeci de zile n urm n timpul unui bombardament. Absolut convins de realitatea celor vzute, Gore respinge explicatia crciumarului chiar si atunci cnd vede ruinele casei unde odat locuiser cele dou doamne. Dup cum se observ, fantasticul se construieste printr-un mecanism asemntor celui din Nopti la Serampore opozitia dintre prezenta si absenta evenimentului. Fr nici o lmurire final, nuvela ne oblig s acceptm existenta (sau mcar s reflectm asupra faptului) a dou timpuri diferite n care au trit personajele. Nuvela La tignci este construit mult mai riguros, iar fantasticul reiese din alternarea episoadelor reale si ireale. Realul reprezint existenta cotidian a lui Gavrilescu cu care se deschide nuvela. ,,Irealul se deosebeste de Irealul din final pentru c cel din urm reprezint o iesire definitiv din lumea terestr, primul ,,Ireal marcheaz ptrunderea n spatiul vrjit al tigncilor, liantul necesar ntre Real si Ireal. ,,Realul pstreaz doar aparenta realului, ns structurile temporale si spatiale au suferit modificri. Toate cele trei episoade marcheaz un itinerariu spiritual, pregtindu-l pe Gavrilescu pentru Marea Trecere, adic intrarea n Ireal. n acest sens, structura de adncime e textului este sustinut de o serie de simboluri (Baba = Charon, fetele = Parcele, visul = cosmarul traversrii materiei etc.) care alctuiesc o alegorie a mortii.