Roadele unei diplomaţii chibzuite

De Ovid S. Crohmalniceanu
Ovid S. Crohmălniceanu (n. Moise Cohn, 16 august 1921, Galați - d. 27
aprilie 2000, Berlin) a fost un critic și istoric literar româ n de origine
evreiască .
A fost fiul lui Lază r Cohn și a Esterei, nă scută Leibovici și că să torit cu
nepoata lingvistului Heimann Hariton Tiktin. A urmat școala primară și
liceul, devenit Colegiul Național „Vasile Alecsandri” la Galați, unde și-a
început și studiile la Institutul Politehnic din Galați, întrerupte în 1940. Le-a
continuat între anii 1944-1947 la Politehnica din București, unde a devenit
licențiat în construcții. Din 1966 a devenit profesor la Facultatea de Litere
din București.A murit în anul 2000 la Berlin, unde emigrase în 1992, în
același timp cu soția sa Ruth, care se afla internată într-un alt spital.
Povestiri științifico-fantastice
 Istorii insolite, Premiul Asociației Scriitorilor din București, (1980)
 Alte istorii insolite, (1986),Roadele unei diplomatii chibzuite,etc.

Prezentarea personajelor științifico-fantastice

„Arcadienii nu difereau foarte mult de noi, doar că aveau două
feţe, acestea ȋn ȋnţeles literal, mai exact spus, ei erau fă pturi
integral simetrice, adică şi ȋn raport cu un plan care le-ar fi trecut
prin cap, umeri, mâ ini şi picioare.”
Portretul fizic
„Constelaţia Casiopeii aveau două perechi de ochi, două nasuri,
două guri şi patru calote cerebrale absolut simetrice.”
Societate şi cultură
Arcadienii atinsesera un grad inalt de tehnologie si cunosteau
prosperitatea economica.
Din punct de vedere politic planeta era ȋmpă rţită ȋn 2 state:
emisfera nordică şi sudică . Ele insă se aflau ȋntr-un ră zboi rece,
ȋntr-o continuă ȋnarmare, fiecare stat fiind obligat să -şi declare
descoperirile ȋn tehnologia militară , deşi acest lucru nu se
ȋntampla niciodată .
Ambii coloşi energetici se urau reciproc.Din câ nd ȋn câ nd
confruntă rile pă reau iminente, dar tot timpul se gă sea o soluţie
salvatoare.
Dar cei 2 conducă tori puteau comunica ȋntre ei prin telepatie.Cu
toate că toţi arcadienii erau telepaţi, numai conducă torii aveau
posibilitatea de a capta şi trimite mesaje spre deosebire de ceilalţi
care fie erau receptori fie emiţă tori.
Semnele ȋnceperii unei comunicaţii erau mâ ncă rimea unei urechi
ră mâ nâ nd doar ca cel apelat să ră spundă .Dar după convorbire cei
ce comunicau erau ȋngreţoşaţi avâ nd nevoie de câ teva zile pentru
a-şi revenii.