29.03.

2021

FIȘĂ DE LUCRU
„Eminescu și poeziile lui”
de Titu Maiorescu

1. Încă din începutul studiului său critic, Titu Maiorescu fixează creația eminesciană
sub semnul geniului. Prezintă argumentele pe care le aduce criticul.
Titu Maiorescu consideră că Mihai Eminescu a fost produsul geniului său
înnăscut, care a învins prin creațiile sale toate tulburările existenței. Oriunde
s-ar fi născut sau orice statut ar fi avut, Eminescu și-ar fi urmat propriul curs
al vieții, „soarta lui nu s-ar fi schimbat”.

2. Precizează care sunt atributele personalității lui Mihai Eminescu în viziunea lui
Maiorescu.
Încercând să definească personalitatea marelui poet, criticul a menționat, mai
întâi, ca atribut fundamental, capacitatea sa intelectuală deosebită, „o
covârșitoare inteligență”, dublată de o memorie extraordinară.
Un alt aspect definitoriu al personalității eminesciene îl constituie, în viziune
maioresciană, modestia de care dădea dovadă. Acestuia nu-i plăceau recunoașterile
publice, premiile sau distincțiile onorifice, criticul susținând că simplitatea poetului
nu provine din vanitate, ci din „naivitatea unui geniu cuprins de lumea ideală”, din
incompatibilitatea lumii sale (a ideilor generale) cu lumea ideilor comune, a
convenționalismului.
Personalitatea poetului se caracterizează și prin indiferența pentru confortul
material, ambiție sau faimă.
Amplitudinea gândirii sale este un alt atribut al personalității, Maiorescu
numindu-l „rege al cugetării”, care și-a trăit viața aspirând să cunoască întregul
patrimoniul al culturii umane.
Eminescu este, prin excelență, un pesimist (melancolie). Poezia sa este
pesimistă, fiind influențată de idealismul metafizic german (Schopenhauer),
conform căruia rolul mediului social în viața artistului este de neglijat, iar răul
predomină în lume. Poetul nu se definește ca un egoist nemulțumit de soarta sa, ci
plânge condiția efemeră a omului pe pământ. Seninătatea abstractă este o notă
definitorie.
Rememorarea scenei de la „Junimea” relevă detașarea olimpiană cu care își
prezenta propria creație, după ce lucrase în nenumărate rânduri la ea.
29.03.2021

3. O idee des întâlnită este aceea că Eminescu ar fi trăit în mizerie, care ar fi putut
constitui și cauza bolii care l-a secerat. Sintetizează explicația maioresciană cu
privire la acest aspect controversat al existenței poetului.

Titu Maiorescu neagă ideea conform căreia poetul a fost sărac, considerând că
acesta a trăit în limitele decenței materiale: „Cât i-a trebuit lui Eminescu ca să
trăiască în accepțiunea materială a cuvântului, a avut el totdeauna.”

4. Una dintre temele dominante ale creației eminesciene este dragostea. Și aici, ca
în atâtea alte domenii, atitudinea lui Eminescu față de femeia iubită este una
particulară. Prin ce se caracterizează aceasta?

Femeia iubită reprezintă, în viziunea poetului, o „copie imperfectă a unui

prototip nerealizabil”, nereușind să-l captiveze și să-l țină aproape.

5. Negăsindu-și locul în lumea în care trăia, ca orice romantic, poetul își caută un
refugiu care să compenseze neajunsurile înconjurătoare. Arată unde și-l găsește.
Poetul își caută un refugiu care să compenseze neajunsurile înconjurătoare în
lumea ideilor, „în lumea cugetării și a poeziei”, într-o melancolie impersonală.

6. Mihai Eminescu este considerat în acest studiu critic drept un om al timpului

modern. Care sunt argumentele lui Maiorescu pentru a-și susține afirmația?

Eminescu este „un om al timpului modern”, având o cultură individuală ce stă la

nivelul culturii europene contemporane. Este un cunoscător al literaturii antice și
moderne, al filosofiei, în special al cele germane (Kant, Schopenhauer). De
asemenea, cunoaște foarte bine credințele religioase (creștinism, budism), este
admirator al „Vedelor” (culegeri de cântece religioase indiene), pasionat de
literatura poetică din toate timpurile. Este de remarcat faptul că Eminescu este
cunoscător al tuturor creațiilor literare naționale, atât populare, cât și culte,
precum și al istoriei poporului român.
7. Maiorescu socotește că, prin creația sa, Eminescu nu rămâne o voce individuală
care se exprimă numai pe sine. Care este motivația criticului?

8. Explică influența liricii eminesciene asupra poeziei românești din secolul al XX-
lea, în accepția lui Titu Maiorescu.

Criticul intuiește forța modelatoare a geniului său, amploarea influenței asupra

culturii române.
29.03.2021

Concluzia lui Maiorescu este singulară, remarcabilă prin adevărul ei de

necontestat, confirmat peste timp: „ Pe cât se poate omenește prevedea, literatura
poetică română va începe secolul al XX-Iea sub auspiciile geniului lui, și forma
limbei naționale, care și-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până
astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a sentimentului
cugetării românești.”