Colegiul Național ’’ Vasile Alecsandri’’, Galați

Dosar Critic: Ion- de

Liviu Rebreanu
Elevă: Filote Iulia

Clasa: a X-a F
  ,,Ion e numai un exponent, un erou de epopee, care
trece prin criza așezării la casa lui.’’
 În urma analizarii acțiunilor acestuia, criticul afirmă:
‚,S-ar zice prin urmare că avem de a face cu un
ambițios, cu un Julien Sorel rural, cu un Dinu
Păturică. Noțiunea de ambiție este însă exagerată,
fiindcă ea presupune o conștiință largă care să-și
reprezinte o finalitate. [...] Ion nu este inteligent și
prin urmare nici ambițios.’’
o ,,Toți flăcăii din sat sunt variații de Ion’’
o ,,Ion nu este însă decât o brută, căreia șiretenia îi
ține loc de deșteptăciune.’’
o ,,Flăcăul este un animal plin de candoare, egoist,
am zice lipsit de scrupule, dacă n-ar fi străin cu
ingenuitate de orice noțiune de scrupul.’’
 În ceea ce privește conflictul dintr Ion și Vasile Baciu
Istoria literaturii și, în deosebi, modul în care protagonistul obține
române de la pământurile, critul afirmă: ,,Ion, naiv, se mulțumește
origini până în cu simpla făgăduială și cade într-o bucurie de
prezent;Cap. proprietate nebună. Tot atât de viclean apare acum
ROMANCIERII socrul, care refuză să predea avutul său, spre
1920- 1930: stupoarea lui Ion. Între Ion și socru se duce o luptă de
1. George ROMANUL îndărătniciri și avariții care se sfârșește cu înfrângerea
Călinescu GLOATEI.
celui mai puțin răbdător.’’
ROMANUL
COPILĂRIEI.  Călinescu, observând tragicul existenței femeilor de la
PROUSTIENII- sat, în raport cu soarta Anei, notează: ,,Într-o
Liviu Rebreanu societate țărănească femeia reprezintă două brațe de
Pag. 732, 733, lucru, o zestre și o producătoare de copii. Odată criza
734, erotică trecută, ea încetează de a mai însemna ceva
prin feminitate. Soarta Anei e mai rea, deosebită cu
mult de a oricărei femei de la țară, nu.’’
 ,,Ion e opera unui poet epic care cântă cu solemnitate
condițiile generale ale vieții, nașterea, nunta,
moartea. Romanul e făcut din cânturi, vădit cadențate
în stilul marilor epopei’’
 ,,Ion e un poem epic, solemn ca un fluviu american, o
capodoperă de măreție liniștită.’’
 Observând monotonia celui de-al doilea plan al
romanului, criticul afirmă:,,Sufletul lui Herdelea este
un pahar subțire, înfierbântat până la plesnire de
două acide grele fumegoase. Legalismul,
naționalismul sunt atitudini ce îi apasă conștiința lui
mediocră, incertă. Herdelea are ceva mai multă
conștiință decât Ion,dar e și el un suflet obscur, trudit
de porniri nelămurite.’’
 Spre deosebire de Călinescu, Gheran oferă
Scriitori Romăni,
personajului principal o anumită considerație,
Editura Științifică
scriind: ,,Ca prototip al țăranului, protagonistul
2.Niculae Gheran și Enciclopedică,
romanului nu este nici bun, nici rău; e produsul
București 1978;
relațiilor sociale în care este pus să trăiască.’’
Pag. 397, 398
 ,,[...] Ion nu e [...] doar romanul setei nepotolite de
 pământ a țăranului român, ci, mult mai mult, un
adevărat microcosmos în care se concentrează, ca
razele de lumină într-un focar, toate durerile,
aspirațiile și problemele poporului român din
Transilvania epocii și chiar, într-o anumită măsură,
cele ale românilor de pretutindeni.’’
 ,,Reflectând asupra realismului din Ion criticul
afirmă: Rebreanu evită cu bună știință orice fel de
judecată de valoare asupra lumii sale, comportându-
se cu răceala unui anatomopatolog.’’
 ,, În Ion, setea de pământ nu ar fi atins dimensiuni
tragice, dacă pe chiar drumul satisfacției ei nu s-ar fi
ciocnit de o altă frustrare: a dragostei neâmplinite.’’
 P. Constantinescu ne oferă o viziune inedită asupra
protagonistului, spunând: ,,Ion însumează voința
nudă, dincolo de bine şi de rău, mânată de fatalitatea
iubirii tot atât de oarbe ca şi instinctul de
proprietate.’’
 ,,Ion e epopeea țăranului român, este expresia tipică,
în sens clasic a instinctului central și unic al omului ce
„Medalioane”,
3. Pompiliu devine sclav al pământului.’’
Viața literară,
Constantinescu
nr.15, 1926;  ,,Ion e drama unui om, proiectată pe vasta frescă
reprodus în socială a vieții ardelene; metodic, existența patetică a
Scrieri 4, p.474 acestui suflet rudimentar se mișcă, se înnoadă
stăruitor, făcându-și drum ca un șuvoi de apă pe
dedesubtul unui bloc srăveziu.’’
 ,,Meritul cel mare al prozatorului constă în aceea că:
în locul unei probleme practice de natură istorică, d-
sa aduce o viziune artistică.’’
 Opinia criticului în fața caracterului lui Ion, în timp ce
se asemeamănă într-o oarecare măsură cu cea a lui
Balotă și Gheran, îl transformă pe acesta într-o
victimă a destinului, anulându-i orice vină: ,,Tragicul
e regăsit în deplina lui puritate. O necesitate
implacabilă stăpâneşte pe om. A spune că în centrul
lui Ion se află «problema pământului», mecanismul
social al luptei pentru pământ este insuficient şi chiar
neadevărat. [...] în centrul romanului se află patima
Arca lui Noe-
lui Ion, ca formă a instinctului de posesiune. Ion este
4.Nicolae Eseu despre
victima inocentă şi măreață a fatalității biologice.’’
Manolescu Romanul
 ,,A vedea în Ion viclenia ambițioasă [...]sau
Românesc
brutalitatea condamnabilă e la fel de greşit, căci
Pag. 151, 148, 149
implică un criteriu moral. Ion trăieşte în preistoria
moralei, într-un paradis foarte crud, el e aşa zicând
bruta ingenuă.’’
 În opera sa, Manolescu prezintă apariția zodiei
tragicului în cadrul romanului Ion, însemnând
următoarele:,,Toate romanele lui Rebreanu relatează
eşecuri. Ion e desigur cel mai semnificativ. Aproape
nu este personaj în acest roman care să nu devină o
 victimă. Ana, unul din cele mai zguduitoare din tot
romanul nostru, se mişcă de la început până la sfârşit
într-un cerc vicios. Lamentația ei repetată invocă un
noroc inexistent.’’
 Criticul, vrăjit de măreția operei lui Rebreanu, o
prezintă în rândurile alocate acesteia ca o ,,Vasta
creație epică’’ ce ,,face să trăiască întregul univers al
satului Ardelean, cu toată forfota lui umană,având în
Dicționarul
centru un erou puternic și reprezentativ.’’
General al
5.Ovid S.  ,,Ion reușește să devină o grandioasă frescă, unde o
Literaturii
Crohmălniceanu forță realistă extraordinară reține o mulțime uriașă de
Române
amănunte grăitoare.’’
Pag. 564, 565
 ,,Ion este un solid edificiu epic realist, un univers
perfect închegat, și totodată, prin discretele sclipiri
etern umane și prin cadențarea rapsodică, o veritabilă
epopee.’’
 ,,Formula lui Ion este îngrămădirea unui fluviu
curgător de fapte ce se perindă aproape fără început şi
fără sfârşit, fără o necesitate apreciabilă, fără
finalitate. E, negreşit, o metodă lipsită de strălucire
artistică şi de stil, cu mari primejdii, dar care ne dă
impresia vieţii în toate dimensiunile ei, nu izolată pe
planşe anatomice de studiu, ci curgătoare şi naturală;
formulă realizată rar în toate literaturile şi pentru
prima dată la noi.’’
 ,,Ion e expresia instinctului de stăpânire a
pământului, în slujba căruia pune o inteligenţă
ascuţită, o viclenie procedurală şi, mai ales, o voinţă
imensă; nimic nu-i rezistă; în faţa ogorului aurit de
spice e cuprins de beţia unei înalte emoţii şi vrea să-l
Istoria Literaturii
aibă cu orice preţ.’’
6. Eugen Române
Lovinescu Contemporane  Comentând conflictul dintre Vasile Baciu și Ion,
Pag. 84, 85 criticul spune:,, În luptă, omul nobil şi milos dispare,
pentru a nu lăsa decât fiara, aşa că cele două voinţe se
încordează în sforţări uriaşe ce ar fi meritat un obiect
mai vrednic, în loc să se consume pentru câţiva
bulgări de pământ, simbol al zădărniciei omeneşti.’’
 ,,Obiectul de studiu al lui Ion este viaţa socială a
Ardealului, care, deşi închisă în celula unui sat, este
zugrăvită în întreaga ei stratificaţie, de la simplul
vagabond până la candidatul de deputat şi la mediul
administraţiei ungureşti, cu o faună bogată în exem-
plare variate. Cu un material aparent haotic, cu
episoade numeroase ce se pun de-a curmezişul,
romanul se organizează, totuşi, în jurul unei figuri
centrale, al unui erou frust şi voluntar, al lui Ion.’’

De la Ion la  ,,Ion este romanul unei obsesii în aceeași măsură în

Ioanide- care este un epos al satului ardelean.’’
7. Nicolae Balotă
Prozatori români  Susținând atitudinea nearbitrară a lui Gheran, criticul
ai secolului XX
 Rebreanu sau afirmă: ,,Prea mult s-a văzut în Ion făptura
Vocația rudimentară, simpla viclenie a unei ființe reduse.
Tragicului Reacțiile sale nu mărturisesc, firește, despre o viață
Pag. 24, 23, 22, 19 interioară labirintică. Dar, fără ca naratorul să
analizeze decât în unele momente de răscruce ale
existenței sale, el urmărește unele faze ale ciudatelor
tulburări lăuntrice ale eroului său.’’
 ,,Pământul ... este elementul incoercibil care asaltează
necontenit făptura lui Ion. Fixație timpurie care
reapare mereu, care nu se vindecă prin satisfacții
parțiale, ci, dimpotrivă, este tot mai mult excitată, și
care ajunge la paroxism chiar în împlimirea ei.’’
 ,,Ion este o fire elementară dar întru nimic
subumană.’’
 Prezentând obsesia protagonistului pentru
posesiunea pământului, Nicolae Balotă își accentuază
ideea, afirmând:,,Sângele lui Ion intră în ebuliție, cu
adevărat, doar la atingerea pământului. Pământue
este cu adevărat ibovnica lui, Florica doar o distracție
a pasiunii esențiale.’’
 ,,Nevoia primordială a posesiunii se asociază cu o
obsesie a elementarului, a pământului ca stihie de
carev depinde viața. Ion este un posedat al
pământului. Demonul ce a păus stăpânire pe el este
tocmai acela al posesiunii.’’
 Explicând dedicația din epilogul romanului, criticul
consemnă: ,,Prozatorul este atras de o lume a
dezmoșteniților, a «celor mulți umili» cărora le este
închinat Ion , a celor ce n-au, în raporturile lor cu cei
ce au.’’