Sisteme Operaționale.

Cod Genetic

Părintele ereditații a fost Gregor Mendel, el fiind cel

care prin experimendele sale de hibridare efectuate
asupra plantelor, a eleborat primele teorii asuptra
factorilor ereditari. În ciuda obiectului său de studiu,
teoriile sale sunt aplicabile la nivelul orgamismului
uman.

Astfel, legile puritatii gametilor și segregatii

independente a perechilor de gameți infatiseaza
modul de transmitere al genelor pe baza existentei
aleelor dominante ori recesive. În timp ce prima
generație din urma hibridizarii are o sansa de 100% de
preluare a alelei dominante, cea de-a doua are un
raport de segregare de 1:2:1.

In completarea lucrarii lui Mendel vine W I Johannsen

ce propune notiunea de genă ca unitate de baza
indivizibilă a ereditătii, situată in cromozom( purtătorii materiali ai informatiei ereditare). Aceste gene
sunt redate prin simboluri din 1-5 litere însoțite de un + pentru genele sălbatice/normale și un – pentru
genele mutante. Totodată, ele ăși insusesc anumite caracteristici:

a. Unitatea functionala( genele determina caracteristici ereditare)

b. Unitatea mutationala( prin modificarea structurii chimice a genei se obtine un caracter nou)
c. Unitatea de recombinare( în timpul meiozei, cromozomii se aliniaza pentru a realiza schimbul de
gene)

Un alt concept semnificativ al genticii

este codul genetic. Acesta este sistemul
biochimic care stabilește relația dintre
acizii nucleici și proteine. Existenta lui
este semnificativă deoarece informaţia
necesară sintezei proteinelor, bazată pe
un limbaj de 20 de semne (aminoacizi),
este depozitată în moleculele de ADN
care deţin un limbaj de 4 semne (baze
azotate). Pentru traducerea limbajului de
4 semne al nucleotidelor în limbajul de 20
de semne al aminoacizilor este nevoie de
un „dicţionar” pe care natura l-a inventat la începuturile vieţii şi care se numeşte „codul genetic.
Codul genetic are la baza 64 de codoni, acestia fiind secvente de trei nucleoide alaturare, ARN și ADN, ce
corespund unui aminoacid( existand totusi si 2 codoni nonsens ce au ca singur rol sinteza de ARN).

Aceste doua componente stau la baza procesului de biosinteza proteică. Acesta este procesul prin care
informația genetică este decodificată și transformată în structuri biologice și anume structurile proteice
care stau la baza alcătuirii unui nou organism. Ea are loc pe baza codului genetic și se realizează în două
etape:

1. Transcripția sau copierea informației genetice din molecula de ADN în molecula de ARN-m prin sinteza
ARN-m pe baza ARN-polimereză.

2. Translația ce constă în transferul informației genetice din secvența de nucleoide a ARN-m în secvența
de aminoacizi din catena polipeptidică.

Bibliografie: www.greelane.com

psygnificant.files.wordpress.com

Codul genetic | Anatomie si fiziologie (romedic.ro)

Manual de Științe pentru clasa a XII-a, Mihaela Garabet, Editura All, 2007