Constructia personajului- Ion de Liviu rebreanu

Reper 1: Prezentarea statutului social, moral si psihologic al

personajului ales.
Liviu Rebreanu prozator afirmat in perioada interbelica prin
romanele realist obiective publicate este un scriitor reprezentativ si
din perspectiva creatiei ,, de viata si oameni” aspect reliefat in
constructia personajelor literare. Romanul ,,Ion” publicat in 1920 este
o opera fundamentala di creatia sa, atat in ceea ce priveste viziunea
realista asupra lumii taranesti, dar si privind personajele literare
create.
Roman realist obiectiv, Ion abordeaza o tematica complexa prin aria
de semnificatie a urmatoarelor teme realiste: lupta pentru pamant
in lumea satului, iubirea, casatoria, familia, parvenirea si destinul,
teme care vor reliefa satul intr-o maniera neidealizata obiectiva.
Principiul obiectivitatii reliefat printr-o literatura de tip mimetic se
regaseste si in constructia personajului. In centrul actiunii structurata
pe doua planuri compozitionale se afla Ion Pop Al Glanetasului
protagonistul operei care se situeaza la intersectia mai multor
tipologii realiste: el este tipul taranului care pleca de la convingerea
ca pamantul ii sustine demnitatea si valoarea in comunitate, dar si
tipul arivistului lipsit de scrupule care foloseste mariajul ca mijloc de
parvenire.
Statut social, moral si psihologic
Personajul este marcat de determinismul de natura sociala, mandru
si orgolios, constient de calitatile sale, Ion este tipul taranului sarac
stapanit de patima pamantului, representativ pentru lumea rurala in
care ,,toti flacaii din sat sunt varietati de Ion”. El este feciorul lui
Alexandru Glanetasu si al Zenobia, un taran sarac din satul Pripas.
Absenta pamantului ii stirbeste demnitateasi face ca munca lui sa fie
fara de folos, caci munca pamantului altora nu ii ajunge decat pentru
a supravietuii. El devine o bruta pentru faptul ca este dispretuit, desi
e harnic si inteligent. In acest sens semnificativa este scena horei, in
care se declanseaza conflictul sau cu Vasile Baciu, care-l numeste,,
fleandura, hot si talhar”, pentru ca dansase ci fiica sa. Dependent de
munca pamantului, el renunta la iubirea pentru Florica si o alege pe
Ana, fiica lui Baciu, care-i poate oferii satisfactia de a avea pamant.
Dupa ce se convinge ca fata il iubeste si stie ca vor avea un copil, il
santaseaza pe Vasile Baciu sa i-o dea de nevasta, dar dupa nunta,
devenit stapan al pamanturilor lui Baciu se poarta indifernt si violent
cu Ana. George Calinescu este de parere ca ,,Ion nu este decat o
bruta, careia siretenia ii tine loc de desteptaciune”. Dezamagita Ana
se sinucide, iar la scurt timp moare si copilul lor Petrisor, Ion se
dovedeste insensibil, singura sa grija fiind sa nu piarda pamantul atat
de mult iubit.
Sfidand din nou morala comunitatii, incearca sa o recucereasca pe
Florica, dar este ucis de George Bulbuc, sotul acesteia.
Personaj rotund, Ion este surprins printr-un amplu proces de
dezumanizare reliefat prin modalitatile analizei psihologice,
specifice prozei realiste: introspectia si monologul interior. Conflictul
intre glasul iubirii si glasul pamantului, prezent in sufletul sau ii ofera
complexitate psihologica.
Reper 2- Prezentarea unei trasaturi dominante prin scene
semnificative
Trasatura dominanta a personajului este atasamentul fata de
pamant, care-i motiveaza toate actiunile privind acest aspect, putem
evoca 2 scene semnificative. Prima scena apare in capitolul ,,
Zvarcolirea” si il prezinta pe Ion pe cand se afla pe camp, in afara
satului, privind pamanturile cu adoratie mistica, simtindu-se precum,,
un vierme sau o frunza purtata de vant”, traind sentimentul ,, glasul
pamantului ii patrundea in suflet”. Prin tehnica biografiei naratorul
evoca trecutul lui Ion, dorinta invatatoruli Herdelea ca acesta sa
studieze la liceul din Armadia, ,,sa-l faca domn” , fiind cel mai iubit
elev al sau, dar Ion a renuntat la scoala si s-a intors la munca
pamantului,, care-i era mai drag decat o mama”.
Cea de- a doua scena semnificativa care evidentiaza atasamentul lui
Ion fata de pamant este scena sarutarii pamantului, din
capitolul ,,Sarutarea” , in care personajul apare intr-o ipostaza
diferita. Cel care altadata se simtea ,,umilit si infricosat in fata
uriasului” , venerandu-l acum se raporteaza la pamant dintr-o
perspectiva noua, venerandu-l ,, ca pe o ibovnica”. Pamantul stihie,
coplesindu-l cu forta lui. Ion se va intoarce in pamantul care i-a fost
prea drag, fiind ucis cu o sapa, instrument al pamantului, sfarsitul sau
fiind inteles ca o sanctiune etica.

Reperul 3- Prezentarea a doua elemente de structura si compozitie

semnificative in constructia personajelor
Titlul romanului anticipeaza rolul personajului in actiune, faptul ca
scriitorul va oglindii personaj inspirat din lumea satului, in jurul
caruia va concentra toate semnificatiile operei.
Un rol semnificativ in constructia personajului au modalitatile de
caracterizare. Personajul este vazut in mod diferit de celelalte
personaje., tehnica de constructie fiind pluriperspectivismul (tehnica
oglinzilor paralele). Naratorul il considera ,,iute si harnic ca ma-sa” ,
doamna Herdelea crede ca Ion este baiat ,,cumsecade, e muncitor e
harnic, e saritor, e istet”, Belciug in schimb il considera un om
raucatalogandu-l drept ,, un stricat, un bataus si un om de nimic”.
Prin caracterizarea indirecta vom urmarii faptele si actiunil
personajului, iar prin tehnica detaliului semnificativ, mimica si gestica
sa. O modalitate de caracterizare indirecta este relatia cu alte
personaje, in special cea cu Ana, care demonstreaza ca este viclean si
inuman. Ne atrage atentia scena in care aceasta plina de amaraciune
il anunta ca se va sinucide, iar Ion ii raspunde nepasator, gandul sau
fiind la Florica.
In concluzie, Ion este un personaj exponential si sugestiv pentru
lumea rurala de la inceputul secolului XX, personaj tragic, victima a
proprilor ambitii excesive, personaj caracterizat fizic si moral prin
modalitati de caracterizare si tehnice narative.