“ION”

~relatie incipit-final~

“Ion” de Liviu Rebreanu este primul roman obiectiv din litereatura romana, aparut
in 1920, dupa o lunga perioada de elaborare,cum insusi romancierul mentioneaza in
finalul operei, intre marit 1913-iulie1920. Aparitia romanului a stranit un adevarat
entuziasm in epoca, mai ales ca nimic din creatia nuvelistica de pana atunci nu anunta
aceasta evolutie spectaculoasa. Crtiticul Eugen Lovinescu primeste romanul ca pe o
izbanda a literaturii romane, iar satisfactia sa este consemnata in studiul “Creatia
obiectiva. Liviu Rebreanu:Ion”. Pentru initiatorul modernismului romanesc, al carui
principiu de baza era “sincronismul” literaturii romane cu cea europeana, romanul “Ion”
este cel care “rezolva o problema ci curma o controversa”. Aceasta afirmatie a lui
Lovinescu se refera la faptul ca aparitia primului roman obiectiv directioneaza literatura
romana catre valoare europeana si stinge polemica pe care criticul o avea cu
samanatoristii.
Tehnica romanului este circulara , deoarece incepe cu descrierea drumului spre
satul Pripas si cu imaginea satului adunat la hora si se termina cu imaginea satului adunat
la sarbatoarea hramului noii biserici si descrierea drumului dinspre satul Pripas.
Rebreanu infatiseaza viata taranului roman in diferite ipostaze, muncind sau
sarbatorind, in momente esentiale ale existentei, cum ar fi nasterea, nunta, moartea,
evitand descrierile pitoresti, idilice, dar fara a ignora elemente etnografice care se leaga
de viata omului de la tara si care au o functie deosebita. Un rol important il ocupa
dansul(hora), ca un mod specific de manifestare a vietii omului de la tara, reunind in
acelasi loc tot satul si avand puterea traditiei si a legii pamantului, cum are si in satul
Pripas, unde se petrece actiunea in romanul “Ion”.
Dar pana la locul actiunii si personaje, un element cu o deosebite insemnatate in
constructia romanului il reprezinta drumul. La inceput, e “drumul alb’, pustiu, mai
degraba o poteca, desprinsa din soseaua ce vine de la Carlibaba, care “se pierde in
cealalta sosea nationala care coboara spre Bucovina prin trecatoarea Bargaului[…]isi face
loc printre dealurile stramtorate, pe urma insa inainteaza vesel[…]mai poposind putin la
Cismeaua Mortului[…]apoi coteste brusc pe sub Rapele Dracului, ca sa dea buzna in
Pripasul pitit intr-o scrantitura de coline”.
Poteca exprima ideea de aventura, de risc, izolare, pastrand misterul, fiind strans
legate de sentimentele umane. Putem insa remarca si deduce finalul tragic al eroului inca
din incipit, si pornind chiar de la denumirile localitatilor(Cismeaua Mortului, Rapele
Dracului), si nu in ultimul rand, chiar numele satului Pripas, care inseamna atat ratacire,
ducandu-ne cu gandul la nehotararea lui Ion de a alege intra dragoste si pamant, dar si
liniste, tihna, care s-a asternut in sat o data cu moartea personajului principal.
Drumul pustiu duce intr-un sat pustiu, la intrare aflandu-se rastignit Hristos pe o
cruce stramba, “cu fata spalacita de ploi si cu o cununita de flori vestede agatata de
picioare”, semn ca nimeni nu se ocupa in mod deosebit de el. Satul parca e mort, dar
incep sa apara elemente specifice lui, fiindu-ne prezentate si principalele personaje. Se
zareste casa invatatorului Herdelea, “incinsa cu un pridvor, cu usa spre ulita si cu doua
ferestre care se uita tocmai in inima satului, cercetatoare si dojenitoare”. De aici ne dam

referat.clopotel.ro
seama de rolul pe care invatatorul il are in sat, acesta fiind mereu pregatit sa asculte, sa
dea sfaturi si sa ii certe pe cei care gresesc, el vazand si stiind parca tot, tocmai prin
aspectul casei sale, “cercetatoare si dojenitoare” fiind si doua dintre caracteristile lui
Herdelea.
Apoi apare casa lui Alexandru Glanetasu, lacasul marelui zbucium al lui Ion-“usa
e inchisa cu zavorul;coperisul de paie parca e un cap de balaur”, sugerand astfel inca o
data sfarsitul lui Ion, si prin comparatia casei cu un balaur, personaj malefic, ce nu aduce
nimic bun.
In incipit, satul apare ca fiind mort, tocmai pentru ca nu exista inca niciun
conflict, nicio disputa care sa agite oamenii, singurul loc in care acesta incepe sa traiasca
fiind carciuma lui Avrum. Aici sunt prezentate o parte din personaje, iar la hora ce avea
loc in sat se diferentiaza intre toti flacaii Ion al lui Glanetasu, care avea sa schimbe tot
cursul satului.
Pe parcursul romanului, conflictele iau amploare si totul incepe sa se schimbe,
pornind de la dorinta arzatoare a lui Ion de a avea pamant. De aici, destinele tragice ale
Anei, Floricai si nu in cele din urma chiar al lui Ion. Neputinta lui de a se decide intre
iubire si pamant isca de asemenea conflicte intre el si George Bulbuc, care din orgoliu se
va casatori cu Florica, pe care Ion o iubea,dar si intre erou si Vasile Baciu, tatal Anei, fata
urata dar bogata, de care Ion se va folosi pentru a-si atinge scopul.
Ana isi va da seama ca nu a fost decat o jucarie in mainile lui Ion si ale destinului
si isi va lua viata,nemaiputand suporta umilintele si bataile sotului si ale tatalui,urmand sa
moara si copilul,din cauza indiferentei familiei, care nu a avut grija de el.
Toate aceste intamplari duc incetul cu incetul la o schimbare in cursul firesc al
satului, acesta incepand “sa traiasca”, imagine prezenta in finalul romanului. Astfel, dupa
moartea eroului, o noua viata incepe,cea veche lasand insa suferinta si durere in inima
Zenobiei,care isi plangea neincetat fiul mort.
Spre deosebire de imaginea din incipit, in care Hristos parea parasit pe crucea
stramba, in final acesta parca alina suferinta celor din sat,sugerand faptul ca indiferent ce
s-ar intampla, divinitatea este langa cei nevinovati, neuitand insa sa ii pedepseasca pe cei
care gresesc.
Romanul se incheie cu aceeasi imagine a drumului, de data aceasta insa dinspre
Pripas, lasand in urma acelasi sat, in care parca nimic nu s-ar fi schimbat, fiindca timpul
va sterge totul, totul fiind complet uitat cu trecerea vremii.
Insa, asa cum afirma si Camil Petrescu, <<“Ion” e suficient de puternic ca sa
infrunte timpul inca mult, foarte mult timp de aici incolo>>

referat.clopotel.ro