Romanul Ion-roman circular

G. Calinescu, privindu-l pe Liviu Rebreanu din perspectiva

romanului “Ion”, il considera pe acesta ca fiind: “poet al omului
teluric”. Acelasi critic apreciaza ca intentia autorului a fost aceea de a
crea o fresca a satului transilvanean din care insusi autorul s-a ridicat,
iar in ceea ce priveste personajele acestui roman “nu sunt indivizi cu
viata unica, ci exponenti ai clasei si generatiei”.
Fragmentele supuse analizei sunt incipitul,respectiv finalul
textului.
In ambele fragmente se descrie atat satul Pripas cat si drumul
care duce catre acesta.
Desi in incipit se descrie drumul si satul in aceasta ordine ,iar in
final se descrie satul si apoi drumul in ambele fragmente apar detalii
toponimice identice :Pripas,Rapile-Dracului,Cismeaua
Mortului,Padurea-Domneasca.
Primul fragment este descris de catre narator,aceasta descriere
fiind una obiectiva,pe cand in final descrierea este facuta din prisma
familiei Herdelea.
In descrierea subiectiva se prezinta drumul : « Din soseaua ce
vine de la Carlibaba,intovarasind Somesul cand in dreapta cand in
stanga,pana la Cluj si chiar mai departe,se desprinde un drum alb mai
sus de Armadia. ».
Tot in primul fragment se descrie si satul : « La marginea satului
te intampina din stanga o cruce stramba pe care e rastignit un Hristos cu
fata spalacita. », « Satul parca e mort. Zapuseala ce pluteste in vazduh
tese o tacere nabusitoare. ».
Desi satul este parasit naratorul se axeaza pe descrierea caselor
satenilor. « Casa invatatorului este cea dintai,taiata adanc in coasta unei
coline,incinsa cu un pridvor,cu usa spre ulita si cu doua ferestre care se
uita tocmai in inima satului. ».O alta casa descrisa este cea a lui
Alexandru Pop-Glanetasu : « Usa e inchisa cu zavorul ;acoperisul de
paie parca e un cap de balaur ;peretii varuiti de curand de-abia se vad
prin sparturile gardului ».
Din descrierile celor doua case se observa statutul social
diferit,invatatorul fiind mai instarit decat Glanetasu.
Deoarece nu este nimeni pe drum atentia narator se focalizeaza
pe doua personaje mai putin obisnuite : « In mijlocul drumului
picoteste cainele invatatorului Zaharia Herdelea,cu ochii
intredeschisi,sufland greu.O pisica alba ca laptele vine in varful
picioarelor,ferindu-se sa nu-si murdareasca labuteleprin praful ulitei. »
In primul fragment directia privirii se focalizeaza din exterior
spre interior,insa in al doilea fragment privirea porneste dinspre interior
spre exterior insa totodata privirea trece de la planul uranic la planul
teluric:se trece de la turnul bisericii la sosea,astfel se creeaza o imagine
panoramica.
Atat satul cat si drumul sunt descrise cu ajutorul unor imagini
vizuale cat si auditive.
In primul fragment drumul este descris cu ajutorul imaginilor
vizuale : « podul batran de lemn », « drumul isi face loc printre dealuri
stramtorate », « la marginea satului te intampina o cruce stramba ».
Satul este descris atat cu imagini vizuale cat si cu
auditive : « fasaie alene frunzele », « un fuior de fum se
inalta », « pisica alba ca laptele ».
Aceste imagini artistice sunt realizate cu ajutorul unor figuri de
stil.Epitete : « dealuri stramtorate », « fagii tineri », « gradinile
prafuite »,astfel se descrie satul si imprejurimile.
Comparatiile sunt folosite pentru a descrie personajel prezente in
sat : « pisica alba ca laptele »insa si pentru a descrie anumite locatii din
sat : « turnul bisericii se inalta ca un cap biruitor ».
In primul fragmentse folosesc verbele la timpul prezent
descrierea fiind facuta de catre narator.In al doilea fragment se folosesc
verbe la imperfect si perfect compus ,descrierea fiind facuta de catre
familia Hereldea.
Descrierea din incipit are un caracter obiectiv,aceasta prevenind
asupra faptelor care se vor petrece.
Descrierea din final cu un caracter obiectiv aduce satul la statutul
initial,faptele petrecute in aceste fiind uitate : « Satul a ramas inapoi
acelasi,parca nimic nu s-ar fi schimbat.Cativa oameni s-au stins,altii le-
au luat locul ».