Drama intelectualului

“Ion”, primul roman publicat de Liviu Rebreanu, este un roman

realist de tip obiectiv, o capodopera a literaturii romane interbelice.
Considerat de E. Lovinescu “cea mai puternica creatie obiectiva a
literaturii romane”, infatiseaza universul rural in mod realist, fara
idilizarea din proza samanatorista.
Opera literara “Ion” este un roman, prin amploarea actiunii,
desfasurata pe mai multe planuri, cu un conflict complex, personaje
numeroase si realizarea unei imagini ample asupra vietii.
Curent literar, dezvoltat in stransa legatura cu conditiile sociale
ale secolului al XX-lea, realismul se impune intregind, impreuna cu
viata taranilor si a intelectualilor, viziunea monografica asupra satului
ardelean interbelic.
In romanul Ion, unul dintre planurile narative urmareste viata
intelectualitatii rurale reprezentata in primul rand de destinul familiei
invatatorului Zaharia Herdelea si imaginea preotului Belciug. In
lumea satului, intelectualii reprezinta nucleul socia. Nu intamplator, in
incipitul operei, drumul care intra in Pripas precum obiectivul unui
aparat de filmat, se opreste prima data asupra casei invatatorului, ale
carei ferestre cauta spre sat “cercetatoare si dojenitoare”, facand
trimitere la statutul sau de ocrotitor, indrumator si judecator al vietii
taranilor.
In plus, pozitia privilegiata de care se bucura intelectualii in
mediul rural este sugerata si de atitudinea oamenilor “fara carte” la
hora, cand Herdelea si Belciug ii onoreaza cu prezenta. Barbatii isi
descopera capetele si se ridica in picioare, li se adreseaza cu respect si
consideratie: ”Dar de ce nu poftiti si dumneavoastra sa vedeti
petrecerea”, sarutand mana preotului.
 Chiar daca intre invatator si preot exista o veche relatie de
prietenie, intre ei apar si conflicte datorate uneori faptului ca locuinta
invatatorului este construita pe pamantul bisericii, alteori lui Ion pe
care invatatorul il admira si il protejeaza, acesta fiind pe vremuri cel
mai bun elev al sau. Flacaul, la randul lui, se sfatuieste mereu cu
familia Herdelea si ii ajuta deseori la diferite treburi casnice.
Legatura sufleteasca dintre ei reiese si din prietenia plina de
respect pe care ion i-o poarta lui Titu Herdelea, “poetul” familiei, care
chiar ii sugereaza vecinului sau cum sa puna mana pe averea lui
Vasile Baciu: “daca nu vrea el sa ti-o dea de bunavoie trebuie sa-l
silesti…”
Totusi, principala teza pe care o urmareste Rebreanu este cea a
conditiei intelectualului roman in Transilvania inceputului de secol,
aflata in Imperiul Austro-Ungar. Intelectualii resimt mult mai acut
lipsa de drepturi a romanilor si incearca sa mentina vie identitatea lor
nationala, in conditiile in care autoritatile statului si limba oficiala
sunt cele maghiare.
Destinul invatatorului se inscrie pe o traiectorie plina de
dramatism atunci cand acesta, dorind sa-l ajute pe Ion, dar si sa-si
impresioneze viitorul cuscru, redacteaza in termeni destul de aspri o
reclamatie impotriva judecatorului care il condamnase pe Ion in urma
bataii de la hora cu George. Gestul este considerat un afront de catre
autoritati si la scoala este trimis un inspector care constata ca nici
dascalul, nici elevii nu cunosc limba Imperiului. Ca urmare, Herdelea
este eliberat din functie si trebuie sa se mute, impreuna cu familia, la
Armadia, unde isi gaseste un post la cancelaria avocatului Grofsoru.
Cand acesta din urma dobandeste o importanta pozitie politica il va
ajuta pe invatator sa se intoarca la catedra. Totusi, in scurt timp, el va
fi obligat sa iasa la pensie, din cauza varstei.
Copiii lui Zaharia Herdelea fusesera crescuti in spiritul
conservarii valorilor romanesti si de aceea Titu isi doreste sa treaca
muntii in ”tara”, Ghighi recita cu patos poezii patriotice, iar Laura se
marita cu Pintea, care face parte dintr-o familie de preoti care mentin
ca pe o datorie sfanta flacara romanismului.
In concluzie, Rebreanu, romancier ardelean si patriot, vrea sa
sublinieze in acest roman rolul hotarator pe care intelectualii din
Transilvania l-au avut pe linia pastrarii constiintei nationale si a
promovarii valorilor romanesti in conditiile ocupatiei straine.