"Cealalta Ancuta" evoca o alta poveste de dragoste din vremuri apuse, mult mai pline de

evenimente decat cele ale timpului narativ. Naratorul este, de data aceasta, mesterul Ienache
coropcarul. "Iernile pe atunci erau mai tari", spune acesta, figurand imprecis timpul evenimential,
completandu-1 apoi cu detalii de atmosfera a vremurilor. Deschiderea spatiului c8i98c!9"g#!
narativ incepe prin pre$entarea oamenilor de altadata, din "vremea veche", diferiti de cei din timpul
povestirii, cand prin targuri nu mai erau atatia "venetici", cu atatea dughene noi, incat coropcarii,
van$atorii am#ulanti de maruntisuri, erau tinuti la mare cinste. %oierii daruiau mai mult pe vremea
aceea, un #an intreg de aur, nu doar un #anut, vreun "graitar" lipsit de valoare. %a chiar e&istau
monahi drepti, unde panerele cu provi$ii se ridicau direct pe $iduri, cu a'utorul franghiilor si al
scripetilor. Iar Domnul era atat de respectat, incat, in momentul in care iesea, toata lumea se
inchina in 'urul sau, "cu dosu-n sus si cu fruntea-n pul#ere." Coropcarul are un singur defect( acela
de a trage din tutun, tre#uind, din cand in cand, sa intrerupa povestea si sa-si curete luleaua,
pentru ca, o#serva el cu ironie, )atana atata trea#a avea, sa i-o infunde. *ovestirea lui incepe cu o
intriga erotica, evocand intamplari dramatice de pe ulitele lasului si din apropierea turnului +olia,
in care persona' principal este ,odirita Catana, ra$es "ne#un si nemernic", indragostit de o fata de
#oier, duduca -arvara, cu care incearca sa fuga in lume. *ersona'ului-martor ii apare ca o vedenie
de om, "intru adevar om nalt si voinic - su#tire in mi'loc, lat in spate. Avea mustati #alai si ochi
negri si se uita fudul in 'uru-i." ,odirita fusese prins dupa "munca si #atalie" de oamenii stapanirii,
fiind #atut "peste falci cum se cuvine". .a eveniment asista o multime de lume( "Apoi dupa roata
de arnauti s-a luat mahalaua ca dupa o laie, cu col#i si cani, cu muieri si prunci." *entru
indra$neala si vite'ia in lupta cu arnautii, ,odirita Catana este considerat un "$alud", apreciere
confirmata si de modul sen$ational in care / evadea$a din temutul turn al +oliei, ro$and cu dintii
funia cu care fusese legat, co#orand cu ea pe $idul inalt, apoi fugind pe drumuri necunoscute, spre
marea ciuda a arnautilor care nu-i dau de urma. Ca in romanele de capa si spada, intalnirea dintre
ra$as si Ienache coropcarul are loc din nou pe drumurile din prea'ma hanului in care patrona
"cealalta Ancuta", toti trei punand la cale o inspirata intriga prin care cei doi iu#iti sa scape de
amenintari cumplite 0duduca -arvara sa a'unga la manastirea Agapia, iar ,odirita Catana la
supliciul final prin #u$duganul domnesc1.
in aceasta actiune concentrata si tensionata, naratorul gaseste timp sa alcatuiasca si portrete
semnificative: "Ancuta de altadata era muiere frumoasa, ca si aceasta de-acum. Cata la el cu
ochii mari si-i luceau in ei doua faclii mititele. 2a$asul s-a uitat lung la dansa, apoi si-a lepadat pe o
laita pistoalele si iataganul...". Ancuta de altadata este o varianta a Ancutei din timpul povestilor de
la han, o copie perfecta, iar apropierea lor cone&ea$a cele doua praguri temporale ale povestirii,
timpul istoriei si timpul naratiunii. intamplarile se precipita( Costea Caruntu, seful arnautilor, care
insoteste si radvanul -arvarei in drum spre manastire, vrea sa-1 prinda pe ,odirita Catana si
poposeste pentru scurt timp la han, prile' de a mima un festin( ")i-ntr-un sfert de ceas, cat au mai
stat acolo oamenii stapanirii, lelea Ancuta m-a co#orat cu dansa in pivnita s-am scos amandoi la
luna cofe cu vin." 3upan Costea Caruntu se arata insa credul si cade in su#tila cursa intinsa de
cealalta Ancuta, care il sfatuieste sa treaca apa 4oldovei pe un pod um#lator pe la ,imisesti. 5iind
prea multi, trec cu podul mai intai fata si arnautul, grosul insotitorilor ramanand pe celalalt mal,
fapt tocmai potrivit ca ,odirita Catana sa-i lege fedeles pe pa$nici si 'sa fuga cu duduca -arvara in
tari straine. in $adar au strigat in noapte cei ramasi pe malul celalalt, numai Ancuta asculta "cu
incordare, si-i sticlea luna in ochi". A#ia dimineata, cand satenii de la ,imisesti aduc podul la
celalalt mal, se de$leaga misterul( "Am gasit intr-o saica pe mosneag legat. )i-n cealalta saica pe
'upan Costea, strans in funii pana la sange, cu calus de rasina-n gura. Cand l-am slo#o$it din funii
si i-am dat afara calusul, a inceput a se pravali intr-o parte si-ntr-alta tehui si si-a stupit in prund
dintii de dinainte amestecati cu sange inchegat."
"Cealalta Ancuta" este astfel tot o povestire cu final deschis, misterul intamplarii de la ,imisesti
ramanand nede$legat, naratorul avand numai o vaga #anuiala ca iscusita isprava ar fi fost opera
legendarei Ancute.