D A MT1 Rezolvari PT Printare

Varianta 1 - rezolvari mate MT1
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Soluţii
(4a + 2)(a + 1)
1. n = 4a + 1;1 + 5 + 9 + ... + (4a + 1) = 231 ; = 231 ; 2a 2 + 3a − 230 = 0 ; a = 10, n = 41
2
3  3
2. x1 = 1, x2 = ; x ∈ 1, 
2  2
3. y > 1, y = x 2 + 1; f −1 : (1, ∞ ) → ( 0, ∞ ) , f −1 ( x ) = x − 1
3
4. C10 = 120 submulţimi cu trei elemente
5. ( 2 − m )2 + ( 2 + m )2 = 4 ; m = ±2
23π π π π  6+ 2
6. cos = cos = cos  −  =
12 12  3 4  4

Soluţie
1. a) Calcul direct
b) Se demonstrează prin inducţie după n ∈ `* .
2 1 2 1 u v 
c) Din ipoteză rezultă X ⋅  =  ⋅ X , iar din a), că există u , v ∈ \ , astfel încât X =  .
 1 2  1 2 v u
 (u + v)3 + (u − v)3  3 3 +1 3 3 −1 
 =2  

Folosind b) găsim 
2
şi soluţia: X =  2 2 
.
 (u + v) − (u − v)
3 3  3 3 −1 3 3 +1
 =1  
2  2 2 
2. a) Calcul direct.
b) Calcul direct, −16l = 5ˆ în ] .
7
( )
c) Pentru a ∈ ] 7 , a ≠ 0̂ , ∀ x ∈ ] 7 , f ( x ) = 6̂ + a ⋅ x . Avem f a −1 = 0̂ , deci f este reductibil.
( )( )
Pentru a = 0̂ , f = X − 3ˆ ⋅ X3 + 3ˆ , deci f este reductibil.
3
BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

Soluţii
 f ( x) 
1.a) Cum lim   = − a si lim ( f ( x ) + a ⋅ x ) = 0 ,dreapta y = −a ⋅ x este asimptota oblică spre −∞ .
x →−∞  x  x →−∞
b) x = ln a este punct de minim.

c) Din ipoteza că avem că f ( x ) ≥ f ( 0 ) , ∀x ∈ \ ,deci x = 0 este punct de minim pentru f . Din T.Fermat
deducem că f ′ ( 0 ) = 0 ⇔ a = 1 şi verificare.
1 1
2.a) F este derivabila pe ( 0;∞ ) . F ′ ( x ) =
( ln x − 2 ) + 2 ⋅ x ⋅ = f ( x ) , x > 0 .
x x
b) G primitiva ⇒ G este derivabila. G′ ( x ) = f ( x ) ≥ 0, ∀x ≥ 1 ⇒ concluzia.
6
c) Aria = ∫1 f ( x ) dx = ∫1 − f ( x )dx + ∫ f ( x )dx = − F ( x ) 11 + F ( x ) 1e = −2 e −
e 1 e
+8.
1 e
e e e
Soluţii
2
 1− i 
 = −i; ( −i ) = 1
12
1. 
 2
2. x 2 − 6 x + 5 = 0 ; x ∈ {1,5}
x +1
3. f −1 : \ → \ , f −1 ( x) =
2
81
4. p = = 0,9
90
5. M (1,3) este mijlocul lui ( BC ) ; AM = 5
6. m ( m − 2 ) + 3 ⋅ ( −1) = 0 ; m = 3

Soluţie
1. a) Calcul direct. Se obţine a = 3 .

( )
b) A10 = 39 ⋅ A , deci rang A10 = 1 .
 0 1
c) B = A − A t =   . Se obţine B
2008
= I2 .
 −1 0 
2. a) Pentru a, b ∈ M , avem ea + eb − 1 ≥ 1 , deci a ∗ b ∈ [ 0, ∞ ) = M .
b) Pentru a, b, c ∈ M se demonstrează că ( a ∗ b ) ∗ c = a ∗ ( b ∗ c ) = ln ( ea + eb + ec − 2 ) .
∗ a
c) Se demonstrează prin inducţie că a (
∗ ... ∗
a = ln n ⋅ e a − (n − 1) . )
de n ori a
Se obţin apoi soluţiile a = 0 şi a = ln ( n − 1) .

Soluţii
1.a) Se demonstreaza prin inductie matematica.

b) an+1 − an = −an ⋅ an < 0 ⇒ sirul dat este strict descrescator.
c) Cum ak2 < ak ⋅ ak , ∀k ∈ `* , însumănd se deduce relaţia cerută.

2.a) F este derivabila pe \ .
1 2
F ′( x) = 2 3
3
⋅ 2
⋅ = f ( x) .
 2x + 1  3
1+  
 3 
2x + 1
( )
1 1
b)Aria ceuta este A = ∫0 x2 + x + 1dx = ln x + x + 1 0 = ln 4.
2
2 3  π π  2π 3
c)Limita ceruta este L = lim ( F ( n ) − F ( −n ) ) =  + = .
n →∞ 3 2 2 3
Soluţii
( 2) (3 4) (4 5)
12 12 12
1. = 26 ; = 44 ; = 53 ; 26 < 53 < 44 ; 2, 4 5, 3 4
∆
2. min f = − ; min f = −3
4a
3. lg ( x − 1)( 6 x − 5 ) = lg100 ; x = 5
6 1
4. p = =
90 15
5. ecuaţia perpendicularei din A pe d : 3x + 2 y − 26 = 0
7
6.
9

Soluţie:
(
1. a) det A2 + B 2 =
1 4
4 1
) = −15 .
b) Se arată prin calcul direct.

c) Dacă X , Y ∈ M 2 ( ^ ) şi X ⋅ Y = Y ⋅ X , atunci
( )
b)
det X 2 + Y 2 = det ( ( X + i ⋅ Y )( X − i ⋅ Y ) ) = det ( X + i ⋅ Y ) ⋅ det ( X − i ⋅ Y ) .
( )
Mai mult, X − i ⋅ Y = X − i ⋅ Y , deci det X 2 + Y 2 = det ( X + i ⋅ Y )
2
≥ 0.
2. a) Se foloseşte definiţia elementului neutru.
 f (3) = 0  a =1
b) Deoarece  , obţinem  şi se verifică apoi faptul că funcţia f :] → ] ,
 f (4) = 1  b = −3
f ( x) = x − 3 este izomorfismul căutat.
c) Se demonstrează prin inducţie că D ... D
x = ( x − 3) 2008 + 3 .
x D x
de 2008 ori x
Se obţin apoi soluţiile x = 1 şi x = 5 .

Soluţii
36 ⋅ x − 1
2
 1
1.a) Avem ca f ′ ( x ) = , x > 0 ⇒ f este strict descrescatoare pe  0,  si strict crescatoare pe
x  6
1 
6 ,∞  .
 
1 1  1 
b) Din a) avem ca f ( x ) ≥ f   = + ln 6, ∀x > 0 , deci a ∈  −∞, + ln 6 
6 2  2 
1
c) Deoarece lim f ( x ) = lim f ( x ) = ∞ ,utilizand a) avem ca pentru m < + ln 6 = m0 ec.are 0
x20 x →∞ 2
radacini reale, pentru m = m0 ec.are o radacina reala, iar pentru m > m0 ec. are doua radacini reale.
2.a) Functia este continua deci are primitive.
Daca F este o primitiva pentru f a ,atunci F ′ ( x ) = f a ( x ) > 0, ∀x ∈ \ .
Asadar functia F este strict crescatoare pe \ .
3 1 2 1 3 1 20
b) Avem ca ∫0 x−2 +3
dx = ∫
0 5− x
dx + ∫
2 x +1
dx = ln .
9
1 a+3
∫ f a ( x )dx = alim
3 3
c) Avem: lim
a →∞ 0
∫
→∞ 0 a − x + 3
dx = lim ln
a →∞ a
=0.
Soluţii
1. -1
 5 21 
2. V  − , −  ; xV , yV < 0 ⇒ V ∈ CIII
 2 4 
1 8 
3. 3x = y ; y ∈  ,  , x ∈ {−1, −1 + 2log 3 2}
3 3
4. 9 ⋅ 9 numere aab ; 9 ⋅ 9 numere aba , 9 ⋅ 9 numere baa ; p = 0, 27
 3 ± 29 
5. ( 3 − 2a )( 2a + 1) + 2 ( a + 1) = 0 ; a ∈  
 4 
6 ⋅ 10 ⋅ sin A 3 1
6. = 15 3 ;sin A = ; cos A = ; BC = 2 19
2 2 2

Soluţie:
1. a) Se arată că rang ( A) = 2 .
b) Calcul direct, sau, deoarece rang ( At ⋅ A) ≤ rang ( A) = 2 , rezultă că det( At ⋅ A) = 0 .
c) A ⋅ At = 9 ⋅ I 2 , deci det( A ⋅ At ) = 81 .
b) Se arată că elementul neutru este e = −1 .
Dacă x ∈ ] , evident 5 x + 6 ≠ 0 .
6x + 7 1
x este simetrizabil ⇔ ∃ x′ ∈ ] , xx′ = x′x = −1 ⇔ x′ = − ∈ ] , deci 5 x′ = −6 + ∈] ,
5x + 6 5x + 6
aşadar 5 x + 6 ∈ { − 1,1} . Se obţine că unicul element simetrizabil în raport cu legea “ ∗ ” este elementul
neutru e = −1 .
c) Din ecuaţie rezultă că x este inversabil şi din b) rezultă x = −1 , care verifică relaţia.

Soluţii
1.a) y = 0 asimptota orizontala la ∞ si la −∞ .
Dreptele x = 0, x = −1 sunt asimptote verticale.
b)Avem ca f ′ ( x ) =
(
−2 3 x 2 + 3 x + 1 ) < 0, ∀x ∈ \ \ {−1,0} ,de unde se obtine concluzia.
x3.( x + 1)
3
n 
n
1 1  1 1
c) . ∑ f ( k ) = ∑ k2 −  =1−
2
Limita ceruta este
k =1 k =1  ( k + 1)  ( n + 1)2 e
2 1 
∫
2.a) I1 =  1 −
0  x +1
dx = 2 − ln 3.
1 xn 2 xn 1 n 2 1
b) Avem ca I n = ∫
0 1 + xn
+
1 1 + xn ∫
dx ≤ x dx + 1dx =
0 1 n +1
+ 1. ∫ ∫
xn 1 xn 1 xn
1
Jn = ∫
1 1 n
c)Avem ca 0 ≤ ∫ dx ≤ ∫ x dx ⇒ 0 ≤ ∫ dx ≤ ,deci dx ,are limita
0 1 + xn 0 0 1 + xn n +1 0 1 + xn
2 xn 2 1 
egala cu 0.Cum I n = J n + ∫ dx = J n + ∫ 1 − dx = J n + 1 − cn ,si cn are limita egala cu
1 1+ x n 1  1 + xn 
0,deducem ca limita ceruta este egala cu1.
Soluţii
2
1.
5
2. x ∈ 5 − 13,5 + 13  ; x ∈ {2,3, 4,5,6,7,8}
3. f −1 : (0, ∞) → (1, ∞), f −1 ( x) = x + 1

4. Numărul căutat e dat de numărul funcţiilor g : {1,2,3} → {1, 2,3, 4} ; 43 = 64 funcţii
x B + xD y + yD
5. E centrul paralelogramului E (3,3) ; = 3, B = 3 ; D(−1,10)
2 2
AC
6. = 2 R ; AC = 3
sin B

1 1 1
1. a) Se arată că x A xB xC = 0 , deci punctele A, B, C sunt coliniare.
yA yB yC
b) Între linii există relaţia L3 = 6 L1 − 2 L2 . Rangul este 2.
1 1
c) = 1 ≠ 0 , deci rang ( M ) ≥ 2 .
0 1
Dacă unul dintre minorii de ordinul trei ai lui M care conţin ultima coloană este nul, atunci punctul D ( a, b )
este coliniar cu două dintre punctele A, B şi C .
Din a) rezultă că punctele A, B, C , D sunt coliniare, deci toţi ceilalţi minori de ordinul 3 ai matricei M
sunt nuli. Aşadar rang ( M ) = 2 .
2. a) 4 D 5 D 6 = 9 .
b) Se demonstrează că funcţia f este bijectivă şi ∀ x, y ∈ ( 0, ∞ ) , f ( x ⋅ y ) = f ( x ) D f ( y ) .
m
c) Fie q ∈ _ , q > 3 . Atunci, există m, n ∈ `* astfel încât q = 3 + .
n
1
∀ t ∈ `* , avem k = 3 + t ∈ H şi deoarece H este subgrup al lui G, rezultă că şi simetricul k ′ = + 3 ∈ H .
t
1 1  m
Deci m + 3, + 3 ∈ H , de unde şi ( m + 3) D  + 3  = + 3 = q ∈ H .
n n  n

Soluţii
1.a) f ′ ( x ) == −
1 4 ( x − 1)2
= ,x > 0
x ( x + 1) 2
x ⋅ ( x + 1)
2
2
b) Convine f ′ ( x ) =
9
( 1
⇔ 2 x3 − 5 x 2 + 20 x − 9 = 0 ⇔ ( 2 x − 1) x 2 − 2 x + 9 = 0 ⇔ x = .
2
)
 
1 2  1 2 
Deoarece f   = − ln 2 + ⇒ A  ; − ln 2 +  este punctul cautat.
 
2 3  2 3 
c) Din subpunctul a) deducem ca f ′ ( x ) > 0, ∀x > 1, f ′ (1) = 0 Deoarece functia f este strict
crescatoare pe [1,∞ ) si f (1) = 0 ,rezulta ca f ( x ) ≥ 0, ∀x ∈ [1; ∞ ) ,de unde se deduce inegalitatea de
demonstrat.
2.a) Se arata ca f este strict descrescatoare
Se aplica teorema de medie (sau teorema lui Lagrange pentru o primitiva a functiei f).
n
−1 1
f ( x )dx = ∫ x −2 dx =
n n
b) ∫1 1 x 1
= 1 − .Atunci limita ceruta este egala cu 1.
n
n −1 k +1
f ( x )dx = ∑ ∫ f ( x )dx sumand inegalitatile de la a) obtinem:
n
c) Deoarece ∫1 k
k =1
n
∑ f ( k ) ≤ ∫1 f ( x )dx ⇒ an − f (1) ≤ ∫1 f ( x )dx ⇒ an ≤ ∫1 f ( x )dx + 1 → 2 ,
n n n
k =2
deci sirul este marginit superior.Sirul fiind si crescator ,este convergent.
Soluţii
1. 495
2. f ( x) = ax 2 + bx + c ; a − b + c = 1, c = 1, a + b + c = 3 ; f : \ → \ , f ( x) = x 2 + x + 1
 π 3π 
3. cos 2 x sin x = 0 ; x ∈  , 
4 4 
4. A43 = 24
15
5. AB = 17, BC = 2 17, AC = 5; cos B =
17
c
6. R= ;R=6
2sin C

Soluţie:
1. a) Se arată că σ4 = σ .
b) Dacă σ = e , pentru p = 1 avem σ p = e .
Dacă σ ∈ Sn , σ ≠ e , atunci pentru orice k ∈ `* , σ, σ 2 , ..., σ k ∈ Sn .
Cum mulţimea Sn este finită, rezultă că există i, j ∈ `* , cu i < j , astfel ca σi = σ j .
Obţinem că pentru p = j − i ∈ `* , σ p = e .
 1 2 3 4 5
c) Fie τ =   ≠ e . Se arată că τ = e , deci τ = τ .
4 5
 2 3 4 1 5
 1 − i 3 1 + i 3 
2. a) Se arată că soluţiile ecuaţiei sunt x ∈ 1, , .
 2 2 
b) Utilizând relaţiile lui Viète obţinem S = x12 + x22 + x32 = 0 .
Dacă ecuaţia ar avea mai mult de o rădăcină reală, deoarece ea are coeficienţi reali, ea ar avea toate
rădăcinile reale. Deoarece S = 0 , obţinem x1 = x2 = x3 = 0 , fals.
( )
c) Utilizând relaţiile lui Viète, obţinem ∆ = ( x1 + x2 + x3 ) ( x1 + x2 + x3 ) − 3 ( x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 ) = −4 .
2

Soluţii
1.a) f ′ ( x ) = e x ln x . ( x ln x )′ = f ( x ) ⋅ ( ln x + 1) , x > 0 .
 1 1 
b) Functia f este descrescatoare pe  0;  si crescatoare pe  , ∞  , deci ea este marginita
 e e 
−1
1
inferior de numarul f   .Minimul cerut este e e .
e
 2 1
c) f ′′ ( x ) = f ( x ) ⋅  (1 + ln x ) +  > 0 ,deci f este convexa pe ( 0,∞ ) .
 x
1 x4  1 1
( ) ( x + 1) 0 = ln 2
1
∫ ∫ ∫
1
2.a) g 2 x dx = 1 − x + x 2 − x3 +  == dx = ln
0 0 1+ x  01+ x
 
x 2n
b) x ∈ [ 0;1] ⇒ 0 ≤ ≤ x 2 n si integrand aceste inegalitati de la 0 la 1 ,obtinem inegalitatile cerute.
1+ x
c) Integrand functia g n obtinem:
1 1 1 x 2n  1 1 1 1 1 x 2n
∫0 1 + xdx = ∫0 1 − x + x
2
− ... − x 2n −1 + dx ⇒ ln 2 = 1 − + − + ... − +∫ dx , utilizand si b)
 1+ x  2 3 4 2n 0 1 + x
gasim ca limita este ln 2 .
Soluţii
1. 1
∆
2. max f = − ; max f = 0
4a
 1  1 π  7π 11π 
3. x = (−1)k arcsin  −  + kπ ; arcsin  −  = − ; x ∈  , .
 2  2 6  6 6 
4. Cn2 = 120 ; n = 16
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG π
5. ABDC parallelogram ; AB + AC = AD , AB − AC = CB ; AD = CB ; ABDC dreptunghi ; A =
2
6. triunghiul este dreptunghic; S = 6, p = 6 ; r = 1

Soluţie
1. a) Se arată că rang ( A ) = 3 .
b) Se arată uşor că mulţimea soluţiilor este S = { ( 0, α,1 − 2α, α ) α∈^ . }
x=0
 2 x + y = 0
c) Presupunem că sistemul are soluţia X = ( x y z ) ∈ M1, 3 ( ^ ) . Se obţine sistemul  .
3 x + 2 y + z = 0
 4 x + 3 y + 2 z = 1
Sistemul omogen format din primele trei ecuaţii are doar soluţia x = y = z = 0 , care nu verifică a patra
ecuaţie a sistemului, contradicţie.
b) Din a) rezultă că „· ” este lege de compoziţie pe H t .
Deoarece pentru t ∈ ] , simetrica din grupul ( G, ⋅ ) a matricei A ( k ⋅ t − 1) este matricea A ( − k ⋅ t − 1) ,
se arată că ∀ h, k ∈ ] , A ( h ⋅ t − 1) ⋅ A ( − k ⋅ t − 1) ∈ H t .
c) Fie funcţia f : G → ( 0, ∞ ) , f ( A(k ) ) = k + 1 , ∀ k ∈ ] .
Se demonstrează că f este bijectivă şi că este un morfism de grupuri.

Soluţii
1.a) x = 0 este asimptota verticala.Functia f nu admite alte asimptote

b) Aplica T.Lagrange functiei f pe [ k , k + 1] si stabileste inegalitatile cerute.
c) Sumeaza inegalitatile de la a) si obtine xn > ln ( n + 1) − ln n > 0, n ∈ `* .
1
xn+1 − xn = − ln ( n + 1) + ln n si folosind a) se deduce ca sirul este descrescator.
n +1
( ) ( )
2.a) Convine F ′ x = f x , ∀x > −1 ,
a 2bx c 2x
+ 2 + 2 = , ∀x > −1
( )
adica
x + 1 x + 1 x + 1 ( x + 1) x 2 + 1
1
sau a + 2b = 0,2b + c = 2, a + c = 0 , de unde a = −1, b = , c = 1 .
2
1
b) Avem: ∫0 f ( x )dx = F ( x ) 0
1 1 

1
2
( ) 
=  − ln ( x + 1) + ln x 2 + 1 + arctg ( x )  =
0
=
1 π
− ln 2 + .
2 4
c) Avem ca F ′ ( x ) = f ( x ) , x > −1 Stabileste ca F ′ ( x ) < 0, x ∈ ( −1;0 ) , F ′ ( x ) > 0, x > 0 si
deduce monotonia.

Soluţii
1
1
1. z + z + 1 = 0 ⇒ z = 1 ; z + 4 = z + = −1 ;
2 3 4
z z
2. f (1) = 2, f (0) = 3 ; c = 3 , a = −2
3. 3
7 x + 1 = x + 1 ; x3 + 3 x 2 − 4 x = 0 ; x ∈ {−4,1,0}
4. A54 =120
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG
5. AF = AE + EF ; FC = FD + DC ; FC = 2 AF ; A, F , C coliniare
56
6. p = 21 , S = 84 ; .
5

Soluţie
1. a) det ( A ) = −4 .
b) Calcul direct.
0 −1 −1
1 1
c) Se arată că A−1 = ( A − I3 ) deci A−1 =  −1 0 −1 .
2 2 −1 −1 0
 
2. a) Folosind relaţiile lui Viete, se arată că ( x1 + 1)( x2 + 1)( x3 + 1) = − a .
b) x1 = 2 ⇒ a = −6 . Celelalte rădăcini sunt soluţiile ecuaţiei x 2 + 2 x + 3 = 0 , deci x2, 3 = −1 ± 2 ⋅ i .
c) a = 0 este soluţie.
 x1 + x2 + x3 = 0
Pentru a ≠ 0 , din primele două relaţii ale lui Viète rezultă  .
 x1 x2 + ( x1 + x2 ) ⋅ x3 = −1
Se obţine x12 + x1 x2 + x22 − 1 = 0 . Din ∆ x1 ≥ 0 şi x2 ≠ 0 rezultă x22 = 1 .
Rezultă x3 = 0 , fals. Aşadar a = 0 este unica soluţie.

Soluţii
1.a) Avem că f ′ ( x ) = 1 − sin x ≥ 0 şi derivata nu se anuleaza pe o multime care e interval , deci

are loc concluzia.
 π
b) Se demonstreaza prin inductie matematica ca xn ∈  0; 
2  
c).Arata ca sirul este crescător .
π
. Deduce folosind si b) ca sirul este convergent. Arata ca lim xn = .
n→∞ 2
π
2.a) I1 = sin x 02 = 1.
π
b) I n +1 − I n = 2 cos x ( cos x − 1)dx ≤ 0 ,de unde se obtine concluzia.
∫
n
0
π ′ π
( )
c) I n = ∫ 2 ( sin x ) ⋅ cos n−1 xdx ; I n = ( n − 1) ∫ 2 1 − cos 2 x ⋅ cos n− 2 xdx ; I n = ( n − 1) I n−2 − ( n − 1) I n ,deci
0 0
n −1
In = .I n − 2 .
n
2 3 n −1
Se motiveaza ca I n ≠ 0 . Inmultind relatiile anterioare obtinem I 3 ⋅ I 4 ⋅ ... ⋅ I n = I1 ⋅ ⋅ I 2 ⋅ ... ⋅ I n− 2 şi se
3 4 n
deduce relatia ceruta.
Relatia ceruta se poate stabili si prin inductie matematica dupa ce se gaseste relatia de recurenta.
Soluţii
1. z ∈ {±3i}
 9 − 2 19   9 + 2 19 
2. ∆ ≥ 0 ; a ∈  −∞, ∪ ,∞ 
 
 5   5 
 π 3π 
3. 4 x ∈ {0, 2π ,4π ,6π , 8π } ; x ∈ 0, , π , , 2π 
 2 2 
4. numărul cerut coincide cu numărul funcţiilor g : {1,3, 4,5} → {1, 2,3, 4,5} ; 54 = 625 funcţii
5. p = 21 ; S = 84 ; r = 4
AB AC AB
6. = ; = 2
sin C sin B AC

Soluţie:
1. a) Se arată că A = −4 ⋅ I 2 .
4
b) Se demonstrează prin calcul direct.

c) Se demonstrează că
∀ k ∈ `* , A4k = ( −4 ) ⋅ I 2 , A4k +1 = ( −4 ) ⋅ A , A4k + 2 = ( −4 ) ⋅ A2 şi A4k +3 = ( −4 ) ⋅ A3 .
k k k k
Folosind punctul b) şi forma matricelor A, A2 , A3 , deducem concluzia.

5
2. a) Pentru x ∈^ , notăm x 2 = t . Ecuaţia 2t 2 + 3t − 5 = 0 are soluţiile t1 = 1 şi t2 = − .
2
10
Rădăcinile polinomului f sunt x1, 2 = ±1 şi x3, 4 = ± ⋅i .
2
b) Concluzia rezultă folosind relaţiile lui Viète şi faptul că suma căutată este egală cu
S = 3 ( x1 + x2 + x3 + x4 ) − 8 ( x1 x2 + x1 x3 + x1 x4 + x2 x3 + x2 x4 + x3 x4 ) .
2
c) Dacă a = 4 , atunci, din b) obţinem că rădăcinile lui f sunt egale. Folosind prima relaţie a lui Viète,
1 1
deducem că x1 = x2 = x3 = x4 = − . Găsim apoi b = 1 şi c = .
2 8

Soluţii
1.a) Avem ca f ′ ( x ) = 1 − cos x ≥, x ∈ \ si f nu se anuleaza pe o multime care sa fie interval.

Asadar,functia f este strict crescatoare pe \ .
b) Din ipoteza rezulta ca xn = sin xn + n . Arata ca xn ≥ n − 1 Rezulta ca sirul ( xn ) este nemarginit
deoarece lim ( n − 1) = ∞ .
n →∞
xn  n − 1 n + 1
c) Avem ca ∈ , Limita ceruta este egala cu 1 (teorema clestelui ).
n  n n 
1
 x 
( )
1 1
1 − xn n −1 x 2 n 2
∫ dx = 2∫ + + + + = + + +  = an .
2
2.a) Avem : 2
0 1− x 0
1 x x ... x dx 

x ...
 2 n 0
 1 1
b) Avem ca t ∈ 0;
 2  ⇒ 0 ≤ g n ( t ) ≤ g n  
2
1 1
1 1
Atunci rezulta ca 0 ≤ ∫ g n ( t )dt ≤ ∫
2 2
n −1
dt = n
, n ∈ `* .
0 0 2 2
1 1
1
c) Sirul care ne intereseaza este notat an .Avem ca an = − ln (1 − x ) 2 −∫2g ( x )dx → − ln = ln 2.
0 0 n 2
Soluţii
1. z ∈ {±2i}
2. f ( x ) = ax + b , a ≠ 0 ; f ( f ( x ) ) = a 2 x + ab + b ; 2 f ( x ) + 1 = 2ax + 2b + 1 ; f ( x) = 2 x + 1
x +1 10
3.1 lg = lg ; x = 9
9 x
k
4. Tk +1 = C10
k
⋅ 310− k ⋅ 3 3 ; k #3 ⇒ k ∈ {0,3,6,9}
5. ( a − 2 )( 2a − 20 ) − 8 ⋅ 3 = 0 ; a ∈{6 ± 2 }
7 .
G G G G −2
( )
6. u ⋅ v = −2 ; cos u , v =
41 ⋅ 13

Soluţie:
1. a) Se arată că α = e . 3
 1 2 3
b) Ecuaţia devine α ⋅ x = e , cu unica soluţie x =α−1 =  .
 2 3 1
c) Fie σ = σ1 ⋅ σ 2 ⋅ σ3 ⋅ σ4 ⋅ σ5 ⋅ σ6 produsul căutat, cu o ordonare oarecare a factorilor.
m ( σ ) + m( σ 2 ) + m( σ 3 ) + m ( σ 4 ) + m( σ 5 ) + m( σ 6 )
ε ( σ ) = ε ( σ1 ) ⋅ ε ( σ 2 ) ⋅ ε ( σ3 ) ⋅ ε ( σ 4 ) ⋅ ε ( σ5 ) ⋅ ε ( σ6 ) = ( −1) 1 = −1 ,
deci σ ≠ e .
2. a) Se verifică prin calcul direct.
b) Numărul 5 fiind prim, ∀ k ∈ { 1, 2, 3, 4 } , numărul α = C k este divizibil cu 5, deci α
k 5 k
m = 0̂ .
 0̂ 2 
( A ( a ) ) = ( a ⋅ I 2 + B )5 a5 ⋅ I 2 + B5 = a ⋅ I 2 + B4 ⋅ B = a ⋅ I 2 + B = A ( a ) .
5
Pentru B =  şi a ∈ ] 5 ,
ˆ 
 2 0
k
c) Pentru a ∈ ] 5 , avem ( A(a) )5 = A(a) . Prin inducţie se deduce că ∀ k ∈ ` , ( A(a) )5 = A(a) .
Obţinem că ∀ a ∈ ] 5 , ( A(a )) 2008

= ( A(a )) . Cum4
( A(a) ) 2008
= A(a ) , rezultă ( A(a) )4 = A(a) .
Din punctul a) avem ( A(a) )5 = A(a) şi deducem ( A(a) )2 = A(a) . Se obţine a = 3̂ .

Soluţii
x 2 x2
1.a) f ′ ( x ) = arctgx − ; f ′′ ( x ) = ≥ 0 ,deci f este convexa.
x2 + 1
( )
2
1 + x2
π
b) f ′′ ( x ) ≥ 0 ⇒ f ′ este crescatoare Cum lim f ′ ( x ) = − π2 , lim f ′ ( x ) = ,
x →−∞ x →∞ 2
se obţine concluzia.
c) f ′ ( 0 ) = 0 si f ′ crescatoare pe \ ⇒ f ′ ( x ) ≤ 0, x < 0; f ′ ( x ) ≥ 0, x > 0 Deducem ca x = 0
este punct de minim pentru f,deci f ( x ) ≥ f ( 0 ) = 0, ∀x ∈ \ .
2.a) I1 = ∫
1 x
0 1 + x2
1
(
dx = ln 1 + x 2
2
) 10 = 12 ln 2.
xn
b) x ∈ [ 0;1] ⇒ 0 ≤ ≤ xn
1 + x2n
Integreaza inegalitatile anterioare si obtine cerinta problemei .
c)Avem ca I n ≥ 0 deoarece functia de integrat este pozitiva.Folosind b) si teorema clestelui se
deduce ca limita ceruta este egala cu 0.
Soluţii
1. a 2 = 2b ; a + 2 = 2 ⋅ 17 ; a = 32, b = 512
4
2. −3 ( −3 x + 2 ) + 2 = 0 ; x =
9
 π 5π 
3. tg ( − x ) = −tgx ; tgx = 1 ; x ∈  ,  .
4 4 
4. 4 functii
JJJG JJJG
AD AE
5. JJJG = ⇒ DE & BC
DB EC
7π π π 
6. C =
12
; sin C = sin  +  =
3 4
6+ 2
4
; R=
c
2sin C
; R=3 ( 6− 2 )

Soluţie:
1. a) det ( A ) = 4 .
b) Se arată prin calcul direct.
c) A ≠ 04 ⇔ cel puţin unul dintre numerele a, b, c, d ∈ \ este nenul ⇔
1 t
⇔ α = a 2 + b 2 + c 2 + d 2 ≠ 0 . Folosind unicitatea inversei, deducem că A−1 = ⋅A .
α
2. a) a = − a = x1 + x2 + x3 ≤ x1 + x2 + x3 ≤ 3 .
b) f ( 0 ) = c < 0 , lim f ( x ) = +∞ .
x →∞
Funcţia polinomială asociată lui f este continuă pe ( 0, ∞ ) , deci ea (şi polinomul f ) are cel puţin o
rădăcină în ( 0, ∞ ) .
c) x1 x2 x3 = 1 , de unde rezultă x1 = x2 = x3 = 1 .
Deoarece c = −1 < 0 , din punctul b) rezultă că f are rădăcina x1 ∈ ( 0, ∞ ) .
Cum x1 = 1 , obţinem x1 = 1 .
Folosind relaţiile lui Viète, obţinem x2 = x3 = −1 şi apoi b = −1 .

Soluţii
3 1
1.a) Avem ca f s′ ( 0 ) = − şi f d′ ( 0 ) = ,deci f nu e derivabila in x=0.
4 4
 e − x ( x + 3)
− , x ∈ ( −∞, −2 ) ∪ ( −2,0 )
 ( x + 2 )
2
b) f ′ ( x ) =  ; x = −3 este maxim şi x = 0 este minim.
 e x ( x + 1)
 , x ∈ ( 0, ∞ )
 ( x + 2 )2
c) Utilizează şirul lui Rolle:
pentru m < −e3 ⇒ 2 răd.;
m = −e3 ⇒ 1 rad( x = −3 );
 1
m ∈  −e3 ,  ⇒ 0 răd.;
 2
1
m = ⇒ 1 răd. ( x = 0 );
2
1
m > ⇒ 2 răd.
2
π2 π4
2.a) I = 1 − + .
8 384
− sin x
b)Avem ca g ′ ( x ) = < 0, ∀x ∈ ( 0,1] ,deci are loc cerita problemei.
x
sin t t2
c) Deduce ca ≥ 1 − ,t > 0
t 6
17 x3
Integrează relaţia anterioară între x şi 1 obtine ca g ( x ) ≥ −x+
18 18
17
Atunci ,limita ceruta L ≥ > 0,9.
18
Soluţii
.
1.1 r = 2 ; a1 = 2 ; S = 420
2x2 + 8x + 7 7  13 
2. ; x ∈  − ,0 
=
x2 + 5x + 6 6  5 
1  π 5π 7π 11π 
3. 2 x = ± arccos + 2kπ , k ∈ ] ; x ∈  , , , 
2 6 6 6 6 
4. T7 = C12
6
⋅ a ;a = 4
2 2 2
5. md = , md ′ = ; M ′ = s A ( M ) ⇒ M ′( −7,7) ; y − 7 = ( x + 7 ) ; d ′ : 2 x − 3 y + 35 = 0
3 3 3
4
6.
3

Soluţie
1. a) Calcul direct
b) Se demonstrează prin calcul direct, ţinând cont de faptul că
∀ k ∈ { 1, 2 } , xk ⋅ g ( xk ) = a ⋅ xk3 + b ⋅ xk2 + c ⋅ xk = a + b ⋅ xk2 + c ⋅ xk şi
xk2 ⋅ g ( xk ) = a ⋅ xk4 + b ⋅ xk3 + c ⋅ xk2 = a ⋅ xk + b + c ⋅ xk2 .
c) Din b) se obţine det ( A ) = g (1) ⋅ g ( x1 ) ⋅ g ( x2 ) .
det ( A ) = 0 ⇔ cel puţin unul dintre numerele 1, x1 , x2 este rădăcină şi pentru g.
Obţinem a + b + c = 0 sau a = b = c .
( ) ()
2. a) f 0ˆ = f 1ˆ = 0ˆ .
b) Cum f nu e injectivă, iar domeniul său este o mulţime finită şi coincide cu codomeniul, rezultă că f nu
este surjectivă.
c) Singurele rădăcini ale polinomului sunt x1 = 0̂ şi x2 = 1̂ .
( )( )
Descompunerea în factori ireductibili a polinomului peste ] 5 este X 4 + 4ˆ X = X X + 4ˆ X 2 + X + 1ˆ .

Soluţii
1.a) Se considera functia g ( x ) = x − ( x + 1) ⋅ ln ( x + 1)

Calculeaza g ′ ( x ) = 1 − ln ( x + 1) − 1 = − ln ( x + 1) Se arata ca g este strict descrescatoare pe
( 0; ∞ ) , g d ( 0 ) = 0 ⇒ g ( x ) < 0, ∀x > 0 .
ln (1+ x )
b) Scrie f ( x ) = e x si calculeaza limita exponentului. Limita ceruta este egala cu 1.
g ( x)
c) f ′ ( x ) = f ( x ) ⋅ 2 ,unde g a fost definita mai sus.Cum f ′ ( x ) < 0, ∀x > 0 ⇒ f strict
x ⋅ ( x + 1)
descrescatoare.
2
2.a) Integrănd prin părţi se obţine f ( 2 ) = 1 − .
e
1 1
f (1) = 1 − ≤ 1 .Daca x > 1 ,atunci f ( x ) = ∫ e−t t x −1dt ≤ ∫ t x −1dt = .
1 1
b) Avem:
e 0 0 x
1 1
( )′
1 1
c) f ( x + 1) = ∫ −e −t ⋅ t x dt = = −e−t ⋅ t x + ∫ e −t ⋅ x ⋅ t x −1dt = = − + x ⋅ f ( x ) , x > 1 .
0
0
0
e
Soluţii
( )
2
1. 1 ± i 3 = −2 ± 2 3i
2. x, y sunt radacinile ecuatiei a 2 − 4a + 3 = 0 , a ∈ {1,3} ; ( x, y ) ∈ {(1, 3) , ( 3,1)}

3. 6 x + 2 = x + 6 ; x 2 − 24 x + 108 = 0 ; x ∈ {6,18}
4. Tk +1 = C9k x18−3k ; T7 = 84
9 8
5. d ′ ⊥ d , d ′ : 4 x + 3 y − 12 = 0 ; d ′ ∩ d = { A′} , A′  ,  ; d ( A, d ) = 2
5 5
1 3 1
6. cos B = , cos C = , cos 2C = ; cos B = cos 2C ⇒ B = 2C
8 4 8

Soluţie:
1. a) Determinantul sistemului este ∆ = 2 ⋅ (1 − m ) .

Pentru m ∈ \ \ {1} sistemul este compatibil determinat.
1 −1 1
1 −1
b) Pentru m = 1 , ∆ p = ≠ 0 şi ∆ c = 1 1 3 = 0 , deci sistemul este compatibil.
1 1
1 1 3
c) Dacă m = 1 , sistemul are mulţimea soluţiilor S1 = { ( x,1, 2 − x ) x∈\ } şi
x + 1 + ( 2 − x ) = 2x − 4x + 5 .
2 2 2 2
Funcţia g : \ → \ , g ( x ) = 2 x 2 − 4 x + 5 are minimul g ( xV ) = g (1) = 3 .

b) Dacă X , Y ∈ G , det ( X ⋅ Y ) = det ( X ) ⋅ det (Y ) = 1 , deci X ⋅ Y ∈ G .
Se verifică că dacă X ∈ G , atunci şi X −1 ∈ G .
 −1 1  0 1
c) C = A ⋅ B =   = − I 2 + D , unde D =  .
 0 −1 0 0
n −1
Deoarece D 2 = 02 , obţinem ∀ n ∈ `* , C n = ( −1) ⋅ I 2 + n ⋅ ( −1)
n
⋅ D ≠ I2 .

Soluţii
1.a) y = x + 1 este asimptota oblică spre ∞ .

b) Motiveaza ca f este derivabila pe \ − {−2;1}
Scrie formula f ′ ( x ) =
( x + 3x − 4 )3 2 ′
si deduce relatia ceruta.
3 ⋅ ( x + 3x − 4 )
2
3 3 2
3x ( x + 2 ) x
c) f ′ ( x ) = = , x ≠ 1, x ≠ −2 Arata ca
( x + 2 ) 3 ( x − 1)2 ( x + 2 )
33 ( x − 1)
2 4
f s′ ( −2 ) = +∞, f d′ ( −2 ) = −∞ .
′
2.a) F1 ( x ) = ∫
0
x
( −e−t ) ⋅ tdt =1 − ( x + 1) ⋅ e− x .
b) Fn′ ( x ) = x n ⋅ e − x , x > 0 ; Fn′′ ( x ) = n ⋅ x n−1 ⋅ e− x − x n ⋅ e− x = x n−1 ⋅ e − x ( n − x ) , x > 0 , de unde
x = n este punct de inflexiune.
− x2 2 x 2
( ) ∫
1 −t 2
c) F2 x = e t dt = − x − x + 2 ,de unde rezulta ca limita ceruta este egala cu 2.
0 ex e e
Soluţii
1 2 99  1
1. lg  ⋅ ⋅ ... ⋅  = lg = −2
2 3 100  100
 3 − 13 
2. ax 2 + 2 ( a + 1) x + 2a − 1 < 0, ∀x ∈ \ ⇒ a < 0, ∆ < 0 ; a ∈  −∞, 
 2 
1
3. x =
3
4. Cn2 = 45 ; n = 10
1 1
5. m AB = − ; y − 3 = − ( x − 2 ) ; x + 7 y − 23 = 0
7 7
AC π
6. = 2R ; B =
sin B 3

Soluţie
1. a) Se arată că rang ( A) = 1 .
b) Se arată că A2 = d ⋅ A , cu d = a + 2b + 3c .
1
 
c) Se verifică că pentru K =  2  şi L = ( a b c ) , avem A = K ⋅ L .
 3
 
b) Rădăcinile ecuaţiei t 2 − 4t + 16 = 0 sunt t1, 2 = 2 ± 2 3 ⋅ i .
Mulţimea rădăcinilor lui f este { }
3 + i, 3 − i , − 3 + i , − 3 − i .
( )( )
c) Singura descompunere în factori a polinomului, în \ [ X ] , este f = X 2 − 2 3 X + 4 X 2 + 2 3 X + 4 .
Nici unul dintre polinoamele X − 2 3 X + 4 şi X + 2 3 X + 4 nu poate fi descompus în _ [ X ] .
2 2

Soluţii
1. a) f n′ ( x ) = n ⋅ sin n−1 x ⋅ cos x .Utilizand regula de derivare a unui produs ,se obtine relatia ceruta.
b)
 π
( )
f n′′ ( x ) = n ⋅ sin n −2 x ⋅ n − 1 − n sin 2 x ; f n′′ ( xn ) = 0, xn ∈  0,  ⇒ n.sin 2 x = n − 1 ⇒ sin xn =
 2
n −1
n
.
 n −1 
1 lim  −1⋅n −
1
⋅n⋅( sin xn −1) n →∞ 
c) L = lim ( sin xn ) = lim (1 + sin xn − 1)
n n 
sin xn −1 ; L=e =e 2 .
n →∞ n→∞
( 2 x + a ) ( x 2 + 1) − ( x3 + ax 2 + 5 x )
2.a) Se motiveaza ca F este derivabila pe \ F ′ ( x ) = ⇒
( x2 + 1) x2 + 1
F ′ ( x ) = f ( x ) , ∀x ∈ \ ,deci are loc concluzia
x2 + 2 x + 5 13 8
. b) Aria = ∫ f ( x )dx =
2 2
1 = − .
1
x2 + 1 5 2
F ( x )dx = ∫ F ( −t )dt .
0 2
c) Cu schimbarea t = − x ,a doua integrala devine ∫−2 0
Relatia din ipoteza devine
2ax 2
5 +1
F ( x ) − F ( − x ) dx = 2 ⇔ ∫
2 2
∫0 dx = 2 ⇔ a ⋅ x + 1 = 1=> a = 2
.
0
x2 + 1 0 4
Soluţii
( )( )
1. log3 5 − 7 5 + 7 = log3 18 ;2
2. f ( x) = ax 2 + bx + c, f (0) = 2 , f (1) = 0 , ∆ = 0 ; f : \ → \, f ( x) = 2 x 2 − 4 x + 2
 3π 7π 
3. tgx = −1; x ∈  , 
 4 4 
4. Numărul cerut este dat de numărul funcţiilor f : {1, 2,3,4} → {1,3,5,7,9} ; 54 =625
4 4
5. mCD = ; y − 2 = ( x + 2 ) ; 4 x − 3 y + 14 = 0
3 3
12
6. sin α + cos α = 1 ; sin α = −
2 2
13

Soluţie:
1. a) Notăm cu A matricea sistemului.

Prin calcul direct se obţine det ( A) = a 3 + b3 + c 3 − 3abc = ( a + b + c ) ( a 2 + b 2 + c 2 − 3abc ) .
b) det ( A) ≠ 0 , deci sistemul are soluţie unică.
c) Adunând cele trei ecuaţii ale sistemului, obţinem ( a + b + c )( x + y + z ) = 3 ⇔ 0 = 3 , fals.
1 1 1 1
2. a) Folosind relaţiile lui Viete, se obţine + + + =0.
x1 x2 x3 x4
5± 5
b) Notând x 2 = t obţinem ecuaţia t 2 − 5t + 5 = 0 , cu soluţiile t1, 2 = > 0 , deci ecuaţia iniţială are
2
toate rădăcinile reale.
g ( x) g ( x)
c) Dacă grad ( g ) > 4 , atunci lim = +∞ , dar din ipoteză rezultă lim ≤ 1 , contradicţie.
x →∞ f ( x) x →∞ f ( x)
În consecinţă, grad ( g ) ≤ 4 . Din ipoteză deducem că ∀ k ∈ {1, 2, 3, 4 } , g ( xk ) ≤ f ( xk ) = 0 , deci
g ( xk ) = 0 , de unde rezultă g ( xk ) = 0 , adică g = a ⋅ f , cu a ∈ \ . Înlocuind în relaţia din enunţ,
obţinem că a ≤ 1 . Aşadar, soluţiile sunt polinoamele g = a ⋅ f , cu a ∈ [ −1,1] .

Soluţii
( )
1.a) f n′ ( x ) = n ⋅ x n−1 − 1 , x ≥ 0 f n′ (1) = 0; f n′ ( x ) < 0, x ∈ [0,1) ; f n′ ( x ) > 0, x > 1 ,de unde rezulta
concluzia.
b) f n este continua, strict descrescatoare pe [ 0,1] si f n ( 0 ) ⋅ f n (1) < 0 ⇒ o rad.in ( 0,1)
f n este continua,strict cresc. pe [1,∞ ) , f n (1) < 0, lim f n ( x ) = ∞ ⇒ o rad.in
x →∞
(1,∞ ) .
2  2
c) f n   < 0, f n ( 0 ) > 0 ,deci an ∈  0,  ⇒ lim an = 0 .
n  n  n→∞
π
2.a) I 0 = arctgx 10 ,deci I 0 = .
4
b) I 2n + I 2n− 2 = ∫
1x
2n−2
(
⋅ x2 + 1 )dx ; I 1
+ I 2n−2 =
,n ≥ 2 .
2n
0 x +1 2 2n − 1
n −1 1 1 1 n −1 1
c) Dem. prin inductie (sau foloseste b)): I 2n ⋅ ( −1) = − + − ... + ( −1) ⋅ − I 0 . Arata
1 3 5 2n − 1
ca lim I n = 0 si apoi ca limita ceruta este I 0 .
n →∞
SSoluţii
1. 1
2. x 2 + ax + 2 ≥ 0 , ∀x ∈ \ ; ∆ ≤ 0 ; a ∈  −2 2,2 2 
1 π π
3. arcsin = ;
2 6 6
4. 8!( n − 8 )! = 10!( n − 10 )! ; n 2 − 17 n − 18 = 0 ; n = 18
π
5. AB = 5 , BC = 4 , CA = 41 ; B =
2
4 24
6. sin α + cos α = 1 ; cos α = − ; sin 2α = −
2 2
5 25

Soluţie:
a b  a ′ b′ 
1. a) Dacă A, B ∈ G , A =  , B =  , cu a, a′∈ ( 0, ∞ ) şi b, b′∈ \ , atunci
 0 1 0 1
 a ⋅ a ′ a ⋅ b′ + b 
AB =   şi a ⋅ a′ ∈ ( 0, ∞ ) , a ⋅ b′ + b ∈ \ .
 0 1 
1 2  2 1
b) De exemplu, pentru C =   şi D =   , se arată că CD ≠ DC .
 0 1   0 1
 α ab 
c) Se arată că I 2 − A + A2 =   , cu α = 1 − a + a > 0 .
2
0 1 
 x y 1 + a 2009
Obţinem I 2 − A + A2 − ... + A2008 =   ∈ G , deoarece x = > 0 şi y ∈ \ .
0 1 1+ a
2. a) Utilizând eventual relaţiile lui Viète, se obţine că a = 0 , b = −3 şi c = 2 .
b) Dacă f are rădăcina 2 , atunci 2a + c + ( b + 2 ) ⋅ 2 = 0 , de unde rezultă b = −2 şi c = −2a .
( )
Apoi, f = X 3 + aX 2 − 2 X − 2a = ( X + a ) X 2 − 2 , cu rădăcina raţională x1 = − a .
c) Presupunem că f are rădăcina k ∈ ] . Rezultă că există q ∈ _ [ X ] , astfel încât f = ( X − k ) ⋅ q .
Mai mult, coeficienţii lui q sunt numere întregi. Folosind ipoteza, obţinem că numerele ( −k ) ⋅ q ( 0 ) şi
(1 − k ) ⋅ q (1) sunt impare, ceea ce este fals, deoarece ( −k )(1 − k ) este un număr par.

Soluţii
 1 
1.a) Motiveaza ca f este derivabila pe \ − {0} f ′ ( 0 ) = lim x ⋅ sin  2  = 0 ,deci are loc cerinta.
x →0 x 
 1  2  1 
b) f ′ ( x ) = 2 x ⋅ sin  2  − ⋅ cos  2  , x ∈ \ − {0} Limita ceruta este egala cu 0.
x  x x 
c)Cum lim f ( x ) = 1va exista un numar α > 0 ,astfel incat f ( x ) ∈ ( 0,2 ) , ∀x > α .Functia f
x →∞
fiind continua pe [ 0,α ] ,va fi marginita pe acest interval,deci f este marginita pe [ 0,∞ ) .Deoarece f
este o functie para ,va rezulta concluzia.
31
2 − (1 − x ) 1
2.a) ∫ (1 − x ) dx =
1
= .
0 3 3
0
1
 t n +1 t n + 2 
∫0 x (1 − x ) dx = ∫0 ( t )
1 n 1
b)Cu substitutia 1 − x = t ,se obtine
n
− t n +1 dt =  −
 n + 1 n + 2 
,de
 0
unde rezulta cerinta.
n +1 1
 x
1 x
n 1 −  −n  1 
n +1
c) ∫  1 −  dx = −n. 
n n
= 1 −  + ,de unde rezulta ca limita
0 n n +1 n + 1 n  n +1
0
1
ceruta este egala cu 1 − .
e
Soluţii
( )
3
1. 1 + i 3 = −8 ;0
7 
2. x 2 − x + 2 − y = 0 ; ∆ ≥ 0 ; Im f =  , +∞ 
 4 
3. x = −12
4 2
4. p = =
90 45
5 4
5. md = ; d ′ : y − 1 = − ( x − 1) ; 4 x + 5 y − 1 = 0
4 5
( )
6. AC = 6 2 ; BC = 3 2 + 6 ; P = 3 2 + 3 2 + 6 ( )

Soluţie:
1. a) Prin calcul direct, rezultă A2 − B 2 = 02 .
b) Se arată că I 2 + A + A2 + A3 + A4 = I 2 + 2 ⋅ A + A2 =  (
 5 6
0 1
, )
(
Atunci, det I 2 + A + A2 + A3 + A4 = 5 . )
 1 n
c) Pentru n ∈ ] oarecare, fie X n =   . Se arată că X n = I 2 .
2
 0 −1
2. a) Restul căutat este polinomul r = 2 X + 3 .
b) Avem f = ( X − x1 ) ⋅ ( X − x2 ) ⋅ ( X − x3 ) ⋅ ( X − x4 ) , deci (1 − x1 ) ⋅ (1 − x2 ) ⋅ (1 − x3 ) ⋅ (1 − x4 ) = f (1) = 5 .
c) g ( x1 ) ⋅ g ( x2 ) ⋅ g ( x3 ) ⋅ g ( x4 ) = (1 − x1 )(1 − x2 ) (1 − x3 ) (1 − x4 )( −1 − x1 )( −1 − x2 ) ( −1 − x3 ) ( −1 − x4 ) ,
deci g ( x1 ) ⋅ g ( x2 ) ⋅ g ( x3 ) ⋅ g ( x4 ) = f (1) ⋅ f (−1) = 5 .

Soluţii
1.a) Se dem. prin inductie.

x5 − xn
b) xn+1 − xn = n . Demonstreaza ca xn+1 − xn < 0 . Sirul fiind descrescator si marginit este
4
convergent.
x x4 + 3 3
c) Avem ca lim xn = 0 lim n+1 = lim n = .
n→∞ n→∞ xn n →∞ 4 4
x x x
Din n + 2 = n+ 2 ⋅ n+1 si relatia anterioara, se deduce ca limita ceruta
xn xn+1 xn
2
3
este   .
4
π
f1 ( x ) dx = arctgx 0 =
1
∫0
1
2.a) Aria ceruta este A = .
4
1
′
( )( ) −1
1 x 1 1 −2 1
b) I = ∫ dx = ∫ 1 + x 2 1 + x 2 dx = =
( )0
.
( )
2
0
1 + x2 2 0 2 x +1
2 4
n
1 n 1 1
c) Sirul ce ne intereseaza se scrie an = n ⋅ ∑ 2 = ∑
k =1 n + k 2 n k =1 k2
1+
n2
1 1 π
Arata ca lim an = ∫ dx = .
n →∞ 01+ x 2 4
Soluţii
{
1. x ∈ 1 ± i 3 }
1
2. ∆ = 1, min f = −
4
1 π π 2
3. arccos = ; arcsin x = ; x =
2 4 4 2
4. C14 ⋅ C61 cazuri favorabile cu un număr prim ; C42 cazuri favorabile cu două numere prime ; C10
2
cazuri
2
posibile ; p =
3
1 1
5. G  , 
3 3
JJJG JJJG JJJG
6. AB (7, −7); AC (4, −2); BC (−3,5); −14

Soluţie:
1. a) Prin calcul direct, obţinem A3 = 03 .

 1 1 1
(
b) I 3 + A + A t =  1 1 1 , deci rang I 3 + A + A t = 1 .
 1 1 1
)
 
 1 0 0
−1
c) Se arată că ( I3 + A ) =  −1 1 0  , sau prin calcul direct, sau observând că
 0 −1 1 
 
I 3 = I 3 + A3 = ( I 3 + A ) ( I 3 − A + A2 ) .
2. a) Se arată că mulţimea rădăcinilor lui f este { 0, − 4 − 2i, − 4 + 2i } .
b) S1 = x1 + x2 + x3 = −4a şi S2 = x1 x2 + x2 x3 + x1 x3 = 20 .
Suma din enunţ este S = 2 S12 − 6 S 2 = 8 4a 2 − 15 . ( )
c) Deoarece x3 = x4 = − a , din prima relaţie a lui Viète obţinem x1 = −2a şi înlocuind în a doua relaţie a
lui Viète rezultă a ∈ { − 2, 2 } .
Pentru a = −2 , obţinem b = 2a 3 = −16 , iar pentru a = 2 , obţinem b = 2a 3 = 16 .

Soluţii
1.a) Functia f este continua pe [0,∞ ) ,deci nu va avea asimptote verticale Cum
lim f ( x ) = 2, dreapta y = 2 este asimptota orizontala spre ∞ .
x →∞
3 5
b) Deoarece f ′( x ) = > 0 ⇒ f strict crescatoare; x1 = < 2 si presupunand
( x + 2 )2 4
xk > xk +1 avem ca xk +1 > xk + 2 ⇔ f ( xk ) > f ( xk +1 ) ⇔ xk > xk +1 => adevarat
deci sirul e descresc.
Arata ca xn ≥ 0, n ≥ 1 ,deci sirul e convergent si folosind recurenta rezulta concluzia.
c) yn +1 − yn = xn +1 − 1 . Sirul ( xn ) e descrescaror si are limita egala cu 1,deci xn ≥ 1
Obtine ca sirul ( yn ) este crescator
xn −1 − 1 xn −1 − 1
xn − 1 = f ( xn −1 ) − 1 = ≤
xn −1 + 2 2
x −1 1
Rezulta ca xn − 1 ≤ 0 = n
n
2 2
n n
1
Atunci yn ≤ x0 + ∑ xk − 1 ≤ 2 + ∑ < 3 ,deci sirul e si marginit superior.
k
k =1 k =1 2
π π
π
2.a) Avem ca I = ∫ 2 (1 + cos x )dx = ( x + sin x ) 2 = + 1.
0 0 2
b) F ( x ) = x ∫0 (1 + cos t )dt = x
x 2
+ x sin x ,de unde rezulta ca F este o functie para.
f ( t )dt ≤ ∫ f ( t )dt caci f e pozitiva,deci F

x1 x2
c) Daca 0 ≤ x1 < x2 ⇒ ∫0 0
e cresc. pe [ 0, ∞ ) . Cum F este o functie para ,rezulta ca f este descrescatoare pe ( −∞,0].
Soluţii
1. ( 3)12 = 36 ; ( 3 5)12 = 54 ; ( 4 8)12 = 83 ; 4 8 < 3 5 < 3
2. g (1) = 0 ; f ( x) = ax + b, f (1) = 0 ; g (0) = 3 ⇒ f (2) = 3 ; f : \ → \, f ( x) = 3x − 3
3. 3x = y, 3 y 2 − 30 y + 27 = 0 ; y ∈ {1,9} ; x ∈ {0, 2}
1
4. C53 cazuri favorabile ; p =
12
5. A′(2, −1) ; m AA′ = −3 ; ma : y − 2 = −3 ( x − 1) ; 3x + y − 5 = 0
1 2tgx ctgx − tgx 1 − tg 2 x
6. ctg 2 x = ; tg 2 x = ; =
tg 2 x 1 − tg 2 x 2 2tgx

Soluţie
1. a) Scădem prima linie din celelalte şi obţinem det ( A) = −8 .

1 1
b) Scădem pe rând prima ecuaţie din celelalte şi obţinem y = z = t = şi apoi x = − .
2 2
 −1 1 1 1 
 
1 1 −1 0 0 
c) Se obţine A−1 = ⋅  .
2  1 0 −1 0 
 
 1 0 0 −1
1 1 1 1 S3
2. a) Se obţine + + + = = 2.
x1 x2 x3 x4 S 4
b) Calcul direct.
c) Observăm că x = 0 nu este rădăcină pentru f.
1
Ecuaţia f ( x) = 0 este echivalentă cu ecuaţia t 2 + 2t + a + 2 = 0 , unde t = x − .
x
Dacă t parcurge \ , ecuaţia f ( x) = 0 are toate rădăcinile reale.
Ecuaţia t 2 + 2t + a + 2 = 0 are rădăcinile reale dacă şi numai dacă a ≤ −1 .

Soluţii
1.a) f este continua pe D ,deci in aceste puncte nu avem asimptote verticale

f d ( −2 ) = −∞, f s ( 2 ) = ∞ ⇒ x = −2, x = 2 sunt asimptote verticale.
8x
b) f ′′ ( x ) = ,deci x = 0 punct de inflexiune.
(4 − x )2 2
 1
2+ x  1 2+ y
c) Limita ceruta este L = lim x ⋅ ln  a
 = lim a ⋅ ln
x →∞ 1
 2 −  y 20 y 2− y
 x
 2y 
ln  1 +   0, a < 1
1  2 − y  2y 1 
L = lim a ⋅ ⋅ = lim =  1, a = 1 .
y20 y 2y 2 − y y20 y a −1 
2− y ∞, a > 1
 x2 
2.a)
1
I = ∫  −x + 2 − 2
0
x 
x +4
dx ; I =
2
1
 − + 2 x − ⋅ ln x + 4
2
2
( )  10 si finalizare.
 
4 x2 −1 4  1 ′
I =∫
2 ∫1  x 2 + 4 
b) Avem ca dx = ⋅   ⋅ xdx
(x )
1 2
2
+4
4 4
1 −x 1 x 1 1
I= ⋅ 2 + ⋅ arctg =  arctg 2 − arctg  .
2 x +41 4 21 4 2
c) Cu substitutia f −1 ( x ) = t ⇒ f ( t ) = x, dx = f ′ ( t ) dt
I = ∫4 f −1 ( x )dx = − ∫ t ⋅ f ′ ( t ) dt = −t ⋅ f ( t ) 10 + ∫ f ( t )dt ,foloseste a) si se gaseste I .

2 1 1
0 0
5
Soluţii
1. 2 < 5, log3 4 < 2
2. x ∈ {1 ± i}
 π 3π   3π 
3. sin 2 x + cos 2 x + 2sin x cos x = 1 ; sin x cos x = 0, x ∈ [ 0,2π ) ⇒ x ∈ 0, , π ,  ; x ∈ π , 
 2 2   2 
4. 21
JJJJG JJJG JJJG
AM AN CN 1 1
5. JJJG = JJJG ; JJJG = ; m =
MB NC CA 5 5
6. OA = 5 ; OB = 13 ; OB = 13

Soluţie:
4 3
1. a) Determinantul sistemului este ∆ = −120 . Se obţine soluţia unică x = , y = , z = 0.
5 5
b a 0
b) Determinantul sistemului este ∆ = c 0 a = −2abc ≠ 0 , deci sistemul are soluţie unică.
0 c b
∆ x b2 + c 2 − a 2
c) Folosind formulele lui Cramer, obţinem x0 = = = cos A .
∆ 2bc
Â fiind unghi al triunghiului ABC, avem A∈ ( 0, π ) , deci x0 = cos A ∈ ( −1, 1) .
Analog obţinem y0 = cos B ∈ ( −1,1) şi z0 = cos C ∈ ( −1, 1) .
2. a) Deoarece a şi b iau independent câte trei valori, există 3 ⋅ 3 = 9 matrice în mulţimea G.
b) Calcul direct.
c) det ( A) = ( a − b )( a + b ) . ( ] 3 , +, ⋅) fiind corp, din ( a − b )( a + b ) = 0̂ rezultă a = b sau a = −b .
În total, există 6 matrice în G care au determinantul nul.

Soluţii
1.a) f este derivabila pe [ 0, ∞ ) , f ′ ( x ) = 2e x + 6 x − 2

f ′ ( x ) ≥ 0, x ≥ 0 ,cu egalitate daca x = 0 ,de unde se obtine concluzia.
b) f ( x ) > 0, ∀x ∈ \ ⇒ f nu este surjectiva.
5
c)
6
1 1 1 π
2.a) I = ∫ dt = arctgt = .
0 1+ t2 0 4
1  1   −1  x 1 1
= y ⇒ J = ∫1 f ( t )dt = ∫ f
1 1
b) Cu substitutia   ⋅  2  dy = ∫1 2 ⋅ f   dt
t x
x
  y 
y t t
t3
dt = ∫ t 3 ⋅ f ( t )dt .
x x
⇒J =∫
1
(t + 1)(t + 1)
2 3 1
c) A = ∫1 f ( t )dt = ∫1 f ( t )dt + ∫ f ( t )dt =

x 1 x
1
x 3
∫1 t
x
1 1
x
( )
⋅ f ( t )dt + ∫ f ( t )dt = ∫ t 3 + 1 ⋅ f ( t ) dt
x x
x 1 π
A=∫ dt = arctgx − arctg1 ,deci limita ceruta este .
1 1+ t 2 4
Soluţii
1. x1,2 = 4 ± 3i
 13 
2. ∆ > 0 , ∆ = 5a 2 − 8a + 13 ; a ∈ ( −∞,1) ∪  , ∞ 
 5 
3. x − 1 − 3 = 1 ; x ∈ {5,17}
4. 0
5. d ′ : y − 2 = 1( x − 1) ; d ′ : x − y + 1 = 0
7
6.
9

Soluţie
b) Tripletul ( 0,1, 0 ) e soluţie a sistemului, ∀ a, b, c ∈ \ , deci acesta este compatibil.
Dacă a + b + c ≠ 0 şi a 2 + b 2 + c 2 ≠ ab + bc + ca , atunci soluţia precedentă este unică.
c) Din ipoteză rezultă că a = b = c . Dacă a = b = c = 0 orice triplet ( x, y, z ) ∈ \ × \ × \ este soluţie.
Dacă a = b = c ≠ 0 , atunci sistemul este echivalent cu ecuaţia x + y + z = 1 .
 z = 1− x − y
 x + y + z = 1  2
 2 ⇔  2
1  1  2  .
2
 x + y 2
= z − 1  x +  + y +  = 
  2  2   2 
A doua ecuaţie din sistem are o infinitate de soluţii, care sunt coordonatele punctelor de pe cercul de centru
 1 2
 xt = − + ⋅ cos t
 2 2
 1 1 2
Q  − , −  şi rază r = . Soluţiile sistemului sunt  1 2 [
, cu t ∈ 0, 2π ) .
 2 2 2  yt = − + ⋅ sin t
 2 2
 z t = 1 − xt − y t


2. a) Deoarece a, b, c pot lua arbitrar câte 4 valori, există 4 ⋅ 4 ⋅ 4 = 64 matrice în mulţimea G.
 2ˆ 0ˆ 
b) De exemplu, matricea A = 
ˆ ˆ
are proprietăţile cerute.
 0 2
 a 2 = 1̂
    a ∈ 1,
ˆ 3ˆ { }

{ }
a b ˆ
1 0ˆ
c) Fie X =   ∈G . X 2 =   ⇔  b(a + c) = 0ˆ ⇒  , deci a + c ∈ 1,
ˆ 3ˆ .
0 c ˆ ˆ
0 0  2
c = 0̂
c ∈ 0,

ˆ 2ˆ { }
Rezultă b = 0̂ . Obţinem patru matrice.
Soluţii
1.a) Limita ceruta este egala cu 1.

b) f ′ e functie polinomiala de grad 3 deci ecuatia va avea cel mult 3 radacini reale
Aplicand T. lui Rolle functiei f pe [1,3] , [3,5] , [5,7 ] ⇒ f ′ se anuleaza in cel putin3 puncte.
( )( )
c) f ( x ) = x 2 − 8 x + 7 x 2 − 8 x + 15 = ( a − 4 )( a + 4 )
{ }
f ( x ) = a 2 − 16 ≥ −16, cu egalitate daca a = x 2 − 8 x + 11 = 0, x ∈ 4 − 5, 4 + 5 Minimul cerut
este −16 .
sin x
. Din ipoteza avem ca x ⋅ f ( x ) = x ⋅ sin x, x ∈ \
x ∈ \* , f ( x ) = 2
2.a) Pentru
x
π π ′ π π
I = ∫ x sin xdx = − ∫ ( cos x ) ⋅ xdx I = − x cos x 0 + ∫ cos xdx =π .
0 0 0
g ( x ) = f ( x ) , x ∈ I − {0} , g ( 0 ) = 1, I = [ 0,1] , este continua pe I deci integrabila
b) Functia
Cum f difera de g doar in x=0, rezulta ca si f este integrabila pe I .
c) Arata ca sin x < x, x > 0 .Atunci avem:
π π
∫ 2 f ( x )dx < ∫ 2 sin xdx = cos1 .
1 1
Soluţii
1. i
 3
2. g ( x) = y; f ( y ) = 0, y 2 − 3 y + 2 = 0 ; y ∈ {1, 2} ; x ∈ 1, 
 2
9 + 161
3. lg x(8 x + 9) = lg10( x − 1) ; 2 x − 9 x − 10 = 0 ; x =
2 2
4
4. n ( n − 1) < 20 ; n ∈ {2,3,4}
1  5 5
5. A  ,0  ∈ d 2 ; d ( d1 , d 2 ) = d ( A, d1 ) ; d ( A, d1 ) = ; d ( d1 , d 2 ) =
2  10 10
6+ 2 6− 2 6
6. sin 750 = ; sin150 = ;
4 4 2

Soluţie
c−b a−c a−c
b) Sistemul este compatibil determinat. Se obţine soluţia x = , y= , z= .
det ( A) det ( A) det ( A)
c) Avem că rangul matricei sistemului este 2 şi rangul matricei extinse este 3, de unde rezultă concluzia.
2. a) Se demonstrează că f (1) = 1 şi f ( 2 ) = 2 şi apoi că f ( 5 ) = 5 .
b) Folosind ipoteza, se deduce că f ( an+1 ) = ( f ( an ) ) + 1 , ∀ n ∈ ` şi apoi, folosind această relaţie, se
2
demonstrează prin inducţie concluzia.

c) Se consideră g ∈ \ [ X ] , g = f − X . Din b) avem că g ( an ) = 0 , ∀ n ∈ ` , deci g este polinomul
nul, aşadar f = X .

Soluţii
1.a) f ′( x ) =
( )(
3 1 − x2 1 + x2 ),x∈\ .
( )
2
x4 + 3
b) x = 1 punct de maxim, x = −1 punct de minim lim f ( x ) = 0 = lim f ( x )
x →−∞ x →∞
 −1 1 
Imaginea lui f este Im f =  ,  .
 4 4
c) Daca x = y avem egalitate
Daca x < y , se aplica T.Lagrange lui f pe [ x, y ] , se arata ca f ′ ( c ) ≤ 1 si rezulta cerinta
Daca x > y atunci se procedeaza ca si anterior .
3
 x3 x 2 
2.a) Avem:
3
2∫ ( )
f x dx =
3 2
2 ∫ (
x + x − 2 dx =  + ) 3 2
− 2x  = .

41
 2 6
b)Se descompune in fractii simple functia de integrat si se obtine ca
 1 5 8 
0 x +42 0  9 dx .Finalizare.
.∫ dx = ∫−1 x − 1 ( x − 1)2 x + 2 
9 + 3 +
−1 x3 − 3 x + 2
 
 
( ) ( )( )
2
c) g ′ ( x ) = 0 ⇔ 2 x. f x 2 .e x = 0 ⇔ 2 xe x x 2 + 2 x 2 − 1 = 0 ⇔ x ∈ {0,1, −1} .
2 2
Arata ca doar x = 0 este punct de extrem.

Soluţii
1 1− i 1 1+ i
1. = ; = ;1
1+ i 2 1− i 2
{
2. x 2 − 2 x − 4 = 0 ; x ∈ 1 ± 5 }
π 1  1  1
3. tg  − arctg  = ctg  arctg  ; ctg  arctg  = 2
2 2  2  2
4. p = 0,9
7 5
5. G  , 
 3 3
8
6. −
15

Soluţie:
 a 5b 
b) Fie Y =   ∈ C ( A ) , cu Y = 02 .
2
 b a 
 a 2 + 5b 2 = 0
Obţinem sistemul  , cu unica soluţie a = b = 0 , deci Y = 02 .
 ab = 0
 a 5b 
c) Fie Z =   ∈ C ( A) , Z ≠ O2 , cu a, b ∈ _ .
b a 
Presupunem că det( Z ) = 0 , deci a 2 − 5b 2 = 0 . Dacă b = 0 , atunci a = 0 , deci Z = 02 , fals.
Dacă b ≠ 0 , rezultă că 5 ∈ _ , fals.
( ) () ( )
2. a) f 0ˆ + f 1ˆ + f 2ˆ = 3ˆ a + 1ˆ = 1ˆ .
b) f = X 3 + 2ˆ X 2 + 2ˆ are singura rădăcină x = 2̂ .

c) Deoarece grad ( f ) = 3 , f este ireductibil peste ] 3 ⇔ f nu are rădăcini în ] 3 .
Aşadar a ≠ 0̂ şi 1ˆ + a ≠ 0ˆ , deci a = 1̂ .

Soluţii
1.a) f ′ > 0 ⇒ f strict crescatoare,deci f injective

lim f ( x ) = −∞, lim f ( x ) = ∞, f continua implica f surjectiva; f bijectiva , deci are loc
x →−∞ x →∞
cerinta problemei.
b) Din f continua si bijectiva rezulta ca f −1 este continua
1  1   1 
f ( xn ) = 3 + ⇒ f −1  3 +  = xn ,deci nlim xn = lim f −1  3 +  = f ( 3) = 1 .
−1
n +1  n + 1  →∞ n →∞  n + 1 
 1 
f −1  3 +  − f ( 3) n
−1
 −1  1    + 
c) lim n ( xn − 1) = lim n ⋅  f  3 +
n 1
 − f ( 3)  = nlim
−1
⋅
n→∞ n→∞   n +1  →∞ 1 n +1
n +1
′
Limita ceruta este L = f −1 ( 3) =( ) 1
=
f ′ (1) 4
1
1
2.a) f ( x ) = dt = ln ( t + 1) = ln ( a + 1) .
a
∫0
a
t +1 0
π
b) Cum sin t ≤ 1, ∀t ≥ 0, cu egalitate pentru t = + 2kπ , k ∈ ` ,avem :
2
1
f ( x) < ∫ dt = ln ( t + 1) = ln ( x + 1) .
x x
0 t +1 0
c) Avem:
π sin t 2π sin t π sin t π sin (π + y ) π sin t π sin ( y ) π π sin t
f ( 2π ) = ∫ dt + ∫ dt = ∫ dt + ∫ dy = ∫ dt − ∫ dy = ∫ dt
0 1+ t π 1+ t 0 1+ t 0 1+ π + y 0 1+ t 0 1+ π + y 0 (1 + t )(1 + π + t )
π π
sin t π
,de unde f ( 2π ) < ∫ dt = f (π ) < f (π ) caci f (π ) > 0 .
π +1 0 1+ t π +1
Soluţii
1. -1
2. f ( x) = ax 2 + bx + c; a − b + c = 4 , a + b + c = 2, 4a + 2b + c = 7 ; f ( x) = 2 x 2 − x + 1
1 1 11
3. log 2 x + log 2 x + log 2 x = ; log 2 x = 1 ; x = 2
2 3 6
4. (1 + x ) + (1 − x ) = 2 + 2C52 x 2 + 2C54 x 4 ; concluzia ⇔ x 4 + 2 x 2 ≥ 3, ∀ x ≥ 1 ;
5 5
x ≥ 1 ⇒ x2 ≥ 1 ⇒ x4 ≥ 1 ⇒ x 4 + 2 x2 ≥ 3
12 5 5
5. m AC = − , mh = ; h : y + 1 = ( x − 2 ) ; h : 5 x − 12 y − 22 = 0
5 12 12
G G G G G G G G
6. ( 2i + 5 j ) ⋅ ( 3i − 4 j ) = −14 ; ( 5i − 3 j ) ⋅ ( 2i + 4 j ) = −2 ;-12

Soluţie:
( ) ( ) ( ) ( ) ( )
t
b) det A − At = det A − A t = det A t − A = − det A − A t , deci det A − A t = 0 .
c) A − A ≠ 03 , şi în consecinţă, rang A − A
t
( t
) ≥1 .
a b c  0 b−d c−g
   
Dacă A =  d e f  , atunci A − A =  d − b
t
0 f − h.
g h i  g −c h− f 0 
 
( )
Dacă am avea rang A − A t = 1 , atunci toţi minorii de ordinul doi ai matricei ar fi nuli.
a b c
 
Obţinem b − d = h − f = c − g = 0 , deci A =  b e f  , adică A = A t , fals.
c i 
 f
(
Aşadar rang A − A t
)≥2 şi cum det A − A ( t
) = 0 , rezultă ( )
rang A − A t = 2 .
2. a) Notând x = t obţinem ecuaţia t − 5t + 4 = 0 , cu soluţiile t1 = 1 şi t2 = 4 .

2 2
Rădăcinile lui f sunt x1 = −2 , x2 = −1 , x3 = 1 , x4 = 2 .

 1  1
b) ∃ a ∈ _ astfel ca h = a  X +  X −  ( X + 1)( X − 1) . Obţinem h = 4 X 4 − 5 X 2 + 1 .
 2  2
c) Din g ( −2 ) = g ( −1) = g (1) = g ( 2 ) = 2 deducem că există polinomul cu coeficienţi întregi q, astfel
încât g ( X ) = f ( X ) ⋅ q ( X ) + 2 . Presupunem contrariul, deci că există n ∈ ] , astfel încât g ( n ) = 0 .
Obţinem ( n − 2 )( n − 1)( n + 1)( n + 2 ) ⋅ q ( n ) = −2 .
Egalitatea anterioară având loc în mulţimea ] , divizorii întregi ai lui −2 fiind −2, − 1,1, 2 , obţinem
că două dintre numerele n − 2, n − 1, n + 1, n + 2 coincid, fals.

Soluţii
1.a) Avem ca f ′ ( x ) = 1 − cos x ≥ 0 si f nu se anuleaza pe o multime care este interval,de unde se

obtine concluzia.
b)Functia f este continua pe \ ,deci nu are asimptote
orizontale.Cum lim f ( x ) = ∞, lim f ( x ) = −∞ ,functia f nu are asimptote orizontale.
x →∞ x →−∞
f ( x)
Deoarece lim = 1, lim ( f ( x ) − x ) = lim ( − sin x ) si aceasta nu exista,functia nu are
x →∞ x x →∞ x →∞
asimptota oblica la ∞ .Analog spre −∞ .
c) Functia este derivabila pe \ \ {0} .
x − sin x 1
Cum g ′ ( 0 ) = lim 3 = ∈ \ ,deducem ca g este derivabila si in x=0.
x →0 x3 3
6
2.a) f continua implica faptul ca f are primitive.
1
b) Avem ca I =∫ e
1
0
( −x
−e −2 x
) 

1
2

dx =  −e− x + e−2 x  si finalizare.
0
c) f ( t ) ≥ 0, ∀t ∈ [0; x ] , x > 0 ⇒ ∫ f ( t )dt ≥ 0
x
0
−x
Din ipoteza rezulta ca e ≥ − x + 1 ⇒ 1 − e− x ≤ x ⇒ e − x − e−2 x ≤ xe− x ,deci
e − x − e −2 x
≤ e− x , x > 0 ⇒ ∫ f ( t )dt ≤ ∫ e −t dt = 1 − e− x < 1 .
x x
x 0 0
Soluţii
1. −3 + 4i
( ) (
2. ( a + 1) x 2 + ( a − 1) x + 2 = 0 ; ∆ > 0 ; a ∈ −∞,5 − 4 2 ∪ 5 + 4 2, +∞ )
3. 2 = y; y − 6 y + 8 = 0 ; y ∈ {2, 4} ; x ∈ {1, 2}
x 2
4. p = 0, 4
5. M , N , P sunt mijloacele laturilor triunghiului, HM ⊥ BA si analoagele; HM mediatoarea [ BA] si
analoagele; H este centrul cercului circumscris + ABC
2
6. −
2

Soluţie:
m( σ )
1. a) ε ( σ ) = ( −1) = ( −1) = 1 .
2
b) Avem σ = e , unde e este permutarea identică. Evident, σ comută cu permutările e, σ, σ 2 .

3
Se arată, prin calcul direct, că σ nu comută cu celelalte 3 permutări din S3 .

c) Dacă x ∈ S3 este o permutare impară (deci o transpoziţie), evident, x 2 = e ≠ σ .
 1 2 3
Obţinem unica soluţie x = σ 2 =  .
 2 3 1
b) Se arată că înmulţirea matricelor este lege de compoziţie pe G. Se verifică axiomele grupului abelian.
 1 
Elementul neutru este matricea X ( 0 ) , iar simetrica lui X ( a ) ∈ G este matricea X  −1 + ∈G .
 a +1
c) Se demonstrează prin inducţie că
∀ n ∈ `* , ∀ a1 , a2 , ..., an ∈ \ \ { − 1 } , X ( a1 ) ⋅ X ( a2 ) ⋅ ... ⋅ X ( an ) = X ( ( a1 + 1) ⋅ ( a2 + 1) ⋅ ... ⋅ ( an + 1) − 1) .
Pentru n = 2007 şi ak = k , ∀ k ∈ { 1, 2, ..., 2007 } , obţinem t = 2008 !

Soluţii
ln x 1 − ln x
1.a) Avem ca f ′( x ) = , f ′′ ( x ) = 2
≥ 0, x ∈ ( 0, e ] ,de unde se obtine concluzia.
x x
b)Dreapta x=0 este asimptota verticala.Nu exista alte asymptote.
c) Se aplica T. Lui Lagrange functiei f pe [ k ; k + 1] si rezulta inegalitatile
ln ( k + 1) ln k
< f ( k + 1) − f ( k ) < . Adunand ineg.anterioare pentru k de la 3 la n
k +1 k
ln ( n + 1)
ln 3
Obtinem an + < f ( n + 1) − f ( 3) < an
−
n +1 3
Atunci an > f ( n + 1) − f ( n ) − f ( 3) > − f ( 3) ,deci sirul e marginit inferior
ln ( n + 1)
an+1 − an = − ( f ( n + 1) − f ( n ) ) = f ′ ( n + 1) − f ′ ( cn ) < 0 ,deci sirul e convergent.
n +1
π
π 2
2.a) Aria ceruta este A = ∫
0
2 sin xdx = − cos x
0
= 1.
π
π
π 1 
π
π2
b) V = π ⋅ ∫ f ( x )dx = π ⋅ ∫
2 2 cos 2 xdx =  x + sin 2 x  2
0 = .
0 0 2 2  4
1  n
2 k
c) Limita ceruta se poate scrie astfel: L = lim 2sin   ∑ cos 
n →∞  2 n   k =1 n 
sin an
Foloseste ca lim = 1, an → 0 ;
n →∞ an
1 1 n k 1 1 1
L = lim ⋅ ∑ cox = ⋅ ∫ cos x dx = ⋅ sin1.
n →∞ 2 n k =1 n 2 0 2
Soluţie
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
1. Din = − , ∀k ∈ *
se obţine N = − + − + − + … + − =1− , deci
k ( k + 1) k k + 1 1 2 2 3 3 4 2007 2008 2008
N ∈ [ 0; 1) ⇒ [ N ] = 0 .
10 10 10
10 ⋅ 11
2. f ( f ( x ) ) = 4 x − 1, ∀x ∈ . Fie S suma cerută. S = ∑ ( 4k − 1) = 4 ⋅ ∑ k − ∑1 = 4 ⋅ − 10 = 210 .
k =1 k =1 k =1 2
3. Ecuaţia dată se scrie 32 x + 3x − 2 = 0 . Notând 3x = y obţinem ecuaţia y + y − 2 = 0 cu soluţiile −2 şi 1.
2
Cum 3x > 0 , convine doar 3x = 1 , deci x = 0 .

4. f bijectivă ⇒ f surjectivă ⇒ Im ( f ) = A . Atunci f ( −2 ) + f ( −1) + f ( 0 ) + f (1) + f ( 2 ) = 0 .
5. Mijlocul segmentului [ AB ] este M ( 0; 1) . Punctul P ( x, y ) aparţine mediatoarei segmentului [ AB ] dacă şi
numai dacă AB ⋅ MP = 0 . Avem AB = 2i − 4 j iar MP = x i + ( y − 1) j .
Ecuaţia mediatoarei lui [ AB ] va fi : 2 x − 4 ( y − 1) = 0 ⇔ x − 2 y + 2 = 0 .
π  1 2 2
6. Avem α ∈  ; π  ⇒ cos α < 0 ⇒ cos α = − 1 − = − .
 2  9 3
sin α 2
tg α = =−
cos α 4
Soluţie
b) Se demonstrează prin inducţie după n ∈ `* .
c) A2 = − I 2 , deci A2008 = I 2 .
1 1 1 1
2. a) Folosind relaţiile lui Viète, se obţine + + + =a.
x1 x2 x3 x4
b) Din teorema împărţirii cu rest, ∃ α, β ∈ \ şi q ∈ \ [ X ] , f = (X − 1) 2 ⋅ q + αX + β .
 f (1) = α + β α = a +8
Din  , se obţine  . Restul împărţirii este: r = ( a + 8 ) X − 7 .
 f ′(1) = α  β = −7
2
4
2 1 2
c) ∑ x k2 =  3  − 2⋅
3
= − < 0 , deci ecuaţia nu are toate rădăcinile reale
9
k =1
Funcţia polinomială asociată (notată tot cu f ) fiind continuă, f (0) = −1 şi lim f ( x) = +∞ , f are cel puţin
x→∞
o rădăcină reală. f are un număr par de rădăcini în ^ \ \ , deci are exact două rădăcini reale.

Rezolvare
π π
1) a) lim f ( x) = lim arctgx − lim arcctgx = ⇒ y = este asimptotă orizontală spre +∞ .
x →∞ x →∞ x →∞ 2 2
2
b) f ′ ( x ) = > 0, ∀x ∈ R ⇒ f este strict crescătoare.
1 + x2
π
c) x2 = f ( 0 ) = − → x1 > x2 şi f este strict crescătoare ⇒ ( xn )n≥1 este strict descrescător. ( xn )n ≥1 este
2
3π
mărginit inferior de − , deci conform Teoremei lui Weierstrass este convergent.
2
2) a) g este continuă, deci are primitive, iar derivata unei primitive este pozitivă, deci orice primitivă este
strict crescătoare.
1 1 1
x π 1
π 3
b) ∫ 2 f ( x ) dx = f ( x ) x 2 −∫2 = + 1 − x2 2 = + − 1.
0 0 0
1 − x2 12 0 12 2
1−ε  1− ε 1− ε π π
∫0 f ( x ) dx = εlim f ( x ) dx = lim  x arcsin x
1
c) ∫ ε20 
+ 1 − x2  = −1 < .

0 0
 2 4
20 0

Soluţie
1. 1 + i + i 2 + i3 + … + i 6 = 1 + i − 1 − i + 1 + i − 1 = i .
∆ 1
2. f este funcţie de gradul 2 cu ∆ = 1 . Valoarea maximă a funcţiei f este − = .
4a 8
3. Notând lg x = y obţinem ecuaţia y 2 + 5 y − 6 = 0 cu soluţiile −6 şi 1.
1
lg x = −6 ⇔ x = 6 , iar lg x = 1 ⇔ x = 10 .
10
4. O funcţie f : {0,1,2,3} → {0,1,2,3} cu proprietatea f ( 0 ) = f (1) = 2 este unic determinată de un tabel de tipul
x 0 1 2 3 unde a, b ∈ {0,1, 2,3} .
f ( x) 2 2 a b Vor fi 4 2 = 16 funcţii cu proprietatea cerută.
OA ⋅ OB
5. Fie θ măsura în radiani a unghiului AOB ⇒ cos θ = .
OA ⋅ OB
Cum OA = i + 2 j şi OB = 3i + j , rezultă că OA = 5 , OB = 10 şi OA ⋅ OB = 5 .
2 π
cosθ = ⇒ θ= .
2 4
6. Avem sin 2α = 2sin α cos α .
1 Ministerul Educaţiei, Cercetării
1 şi Tineretului
8
( sin α +Centrul
cos α ) =Naţional
2
α + cos 2Curriculum
⇒ sin 2pentru α + 2sin α cosşiαEvaluare
= ⇒ sinîn2αÎnvăţământul
=− . Preuniversitar
9 9 9
Soluţie: 1. a) rang ( A + I 2 ) = 2 .
b) Se demonstrează prin calcul direct.
c) Presupunem că ecuaţia are soluţia Y ∈ M2 ( ^ ) . Atunci, A ⋅ Y = Y ⋅ A şi din b) deducem că există
 x 0
x, y ∈ ^ , astfel încât Y =   . Cum det (Y ) = 0 , obţinem x = 0 şi apoi Y = 02 , fals.
2
 y x 
b) Calcul direct.
c) Se demonstrează prin inducţie că
∀ n ∈ `* , ∀ x1 , x2 , ..., xn ∈ \ , x1 ∗ x2 ∗ ... ∗ xn = ( x1 + 1)( x2 + 1) ⋅ ... ⋅ ( xn + 1) − 1 .
1 1 1 3 4 2009
Obţinem 1 ∗ ∗ ∗ ... ∗ = 2 ⋅ ⋅ ⋅ ... ⋅ − 1 = 2008 .
2 3 2008 2 3 2008

Rezolvare
f ( x) arcsin x
1) a) lim = lim = 1.
x →0 x −x
2 x →0 x
x −1 x −1
b) x ∈ ( −1,1) → f ′ ( x ) = arcsin x + = arcsin x + .
1− x 2
(1 − x )(1 + x )
π π
lim f ′ ( x ) = ⇒ f ′ (1) = . f nu este derivabilă în −1.
x/1 2 2
1 − x 2 − ( x − 1) ⋅
(−x)
1 1 − x2 = 1 1− x
c) f ′′ ( x ) = − + ≥ 0 ⇒ f este convexă.
1− x 2 1− x 2
1− x 2
(1 − x ) ⋅
2
1 − x2
x5 − 1 
F′ ( x ) = f ( x ) = , ∀x ≠ 1
2) a) x −1  ⇒ F′ ( x ) > 0, ∀x ∈ R ⇒ F este strict crescătoare pe R .
F′ (1) = f (1) = 5 

5 4 3 2
x x x x
b) F ( x ) = + + + + x deci lim F ( x ) = −∞ şi lim F ( x ) = +∞. F fiind continuă, rezultă că
5 4 3 2 x →−∞ x →+∞
F este surjectivă, deci conform lui (a) este bijectivă.
 t 2 t3 t 4 t5 t6  1 1 1 1 1 1
c) ∫ F ′ ( x ) dx = ∫ t ⋅ f ( t ) dt =  + + + +  = + + + + .
a 1
0 0
 2 3 4 5 60 2 3 4 5 6
Soluţie
1. Fie z numărul din enunţ. Cum z = z , rezultă că z ∈ \ , deci Im z = 0 .

2. Funcţia f este strict descrescătoare pe intervalul [1, + ∞ ) .
2< 3<2 ⇒ f ( 2 ) > f ( 3 ) > f ( 2)
1
3. Se impune condiţia x ≥ . Prin ridicare la pătrat, ecuaţia devine 2 x − 1 = 9 ⇔ x = 5 .
2
4. O funcţie f : {0,1,2,3} → {0,1,2,3} cu proprietatea f ( 0 ) = 0 este unic determinată de un tabel de tipul
x 0 1 2 3 unde a, b, c ∈ {0,1, 2,3} .
f ( x) 0 a b c Vor fi 43 = 64 funcţii cu proprietatea cerută.
BM 1 BM 1
5. = ⇒ =
MC 2 BC 3
JJJJG JJJG JJJJG JJJG BM JJJG
AM = AB + BM = AB + BC
BC
JJJJG JJJG 1 JJJG JJJG 2 JJJG 1 JJJG
AM = AB +
3
(
AC − AB = AB + AC
3
)
3
π 
6. α ∈  ; π  ⇒ cos α < 0
 2 
9 4 pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
cos α = Centrul
− 1 − Naţional
=−
25 5
sin α 3 Soluţie
tgα = =−
cos α 4
1. a) Se arată că det ( A − xI 2 ) = 0 ⇔ x ∈ {1, 4 } .

b) Calcul direct.
c) Fie Y ∈ M 3( \ ) , o soluţie a ecuaţiei. Atunci, A ⋅ Y = Y ⋅ A .
x 0  x 2 = 1
Din b) rezultă că există x, y ∈ ^ , astfel încât Y =   . Obţinem  2 , deci există 4 soluţii în
0 y  y = 4
M3 ( \ ) .
2. a) Se arată că f −1, 2 D f −1, 2 = f1, 0 .
b) Se arată că operaţia de compunere este lege de compoziţie pe G. Se verifică axiomele grupului. Se
demonstrează că elementul neutru este funcţia identică, f1, 0 , iar pentru funcţia f a, b ∈ G , simetrica sa
1 b
este f a′, b′ ∈ G , unde a′ = şi b′ = − .
a a
( )
c) f1,1 ( x) = x + 1 , f1,1 D f1,1 ( x) = x + 2 şi inductiv se obţine (
f1,1 D f1,1 D ... D f1,1 ) ( x) = x + n ,

∀ n ∈ `∗ ,
de n ori f1, 1
aşadar (
f1,1 D f1,1 D ... D f1,1 ) ( x) = x + 2008 .

de 2008 ori f1,1

Rezolvare
1) a) lim
x →1
f ( x) = 0.
x <1
b) Studiem continuitate într-un n ∈ Z . lim

x→n
f ( x) = 0; lim f ( x) = 0 şi f ( x ) = 0. Deci f este continuă pe
x<n x →n
x >n
intervalul [ 0, 3].
c) Explicitând funcţia observăm că 1 şi 2 sunt puncte unghiulare şi f este derivabilă pe [ 0, 3] \ {1, 2}.
π
cos x π
( 2 − sin x )′ π
2) a) ∫ 2
dx = − ∫ 2 dx = − ln ( 2 − sin x ) 2
= ln 2.
0 2 − sin x 0 2 − sin x 0
b) F′ ( x ) = f ( x ) şi f ( x ) > 0 deoarece 2 − sin x ≥ 1, ∀x ∈ R . Deci F este strict crescătoare.

1 1 t x x
≥ ⇒ ∫ f ( t ) dt ≥
x
c) = ⇒ lim = +∞ .
2 − sin t 3 0 30 3 x →+∞
Soluţie
( ) ( )
2 2
1. Fie a numărul din enunţ. Avem a = 3−2 + 3 −1 = − 3 + 2 + 3 − 1 = 1 , deci a ∈ ` .
1
x −∞ 2 +∞
2. Tabelul de semn al funcţiei f este: 2
f ( x) ++ + + 0 − − − 0 + + + +
1 
f ( x ) ≤ 0 ⇔ x ∈  ; 2 .
2 
3. Se impun condiţiile x ≤ 2 şi x ≥ 0 . Prin ridicare la pătrat ecuaţia devine x 2 + x − 2 = 0 cu soluţiile 1 şi −2.
Cum x ∈ [ 0; 2] , rezultă că x = 1 este unica soluţie a ecuaţiei date.
4. Mulţimea A are 26 − 1 submulţimi nevide dintre care 23 − 1 au toate elementele impare.
23 − 1 7 1
Probabilitatea cerută este = = .
26 − 1 63 9
5. P+ ABC = AB + BC + AC = 2 + 13 + 5 .
1
6. Avem x + ≥ 2, ∀x > 0 , cu egalitate numai pentru x = 1 .
x
 π 1 π π
Cum α ∈  0;  ⇒ tg α >0Ministerul α+
şi atunci tgEducaţiei, ⇒ tg α = 1 şi
= 2 Cercetării α = ⇒ sin 2α = sin = 1 .
⇒Tineretului
 2 tg α 4 2
Soluţie
1. a) Se arată că det ( A) = 0 ⇔ m ∈ {1, 2 } .

b) Dacă m ∉ {1, 2 } , sistemul este de tip Cramer, deci este compatibil
Se arată că dacă m ∈ {1, 2 } , atunci sistemul este compatibil 1-nedeterminat.
 x =1

c) Pentru m ≠ 1 , sistemul are soluţia  y = 0 .
 z = −1

x=a

( )
Dacă m = 1 , rang ( A ) = rang A = 2 , şi sistemul are soluţii de forma  y = 1 − a , cu a ∈ \ .
 z = −1

2. a) Dacă x = y = 0̂ , atunci x 2 + y 2 = 0̂ .
{ }
∀ x ∈ ] 3 , x 2 ∈ 0,1
ˆ ˆ şi dacă x ≠ 0̂ sau y ≠ 0̂ , se arată că x 2 + y 2 ∈ 1,
ˆ 2ˆ .{ }
b) Dacă X = A ( a, b ) ∈ H şi Y = A ( c, d ) ∈ H , X ⋅ Y = A ( ac + 2̂bd , bc + ad ) ∈ H
Dacă X = A ( a, b ) ∈ H , atunci d = a 2 + b 2 ∈ {1, ( )

ˆ 2ˆ } şi X −1 = A ad −1 , 2ˆ bd −1 ∈ H
 a 2 + 2ˆ b 2 = 1ˆ
c) X 2 = I 2 ⇔  .
ab = 0̂
Pentru a = 0̂ ecuaţia 2ˆ b 2 = 1ˆ nu are soluţii.
 1ˆ 0ˆ   2ˆ 0ˆ 
Pentru b = 0̂ rezultă aˆ ∈ 1,{ }
ˆ 2ˆ şi soluţiile X 1 = 
 0ˆ
 şi X 2 = 
1ˆ 
.
 0ˆ 2ˆ 
  

Rezolvare
x 2 n +1 + 1 g ′ ( x) g n ( x )
1) a) f n ( x ) = , ∀x ≠ −1 ⇒ f n′ ( x) = n − .
x +1 x + 1 ( x + 1)2
 1
2n
1
2 n +1 
 ( 2n + 1) ⋅     + 1 
1   2  2  = − 4.
′
b) lim f n   = lim −
n →∞ 2 n →∞  3 9  9
 2 4 
 
c)
 4 x3 4 x 4 x 5  2 32
∫( ) ( )
2 2 32
2 x − x 2 dx = ∫ 4 x 2 − 4 x 3 + x 4 dx = 
2
2) a) I 2 = − +  = − 16 + .
0 0
 3 4 5 0 3 5
( ) ( ) ( )
2 n −1
b) I n = ∫ 2 x − x 2 ⋅ ( x )′ dx = 2 x − x 2 ⋅ x − n ∫ 2 x − x 2 ⋅ ( 2 − 2x ) ⋅ x =
2 n n 2
0 0 0
( ) ⋅ ( − x + x ) dx = −2n∫ ( 2 x − x ) ( − x + 2 x − x ) dx =
2 n −1 2 n −1
= −2n ∫ 2 x − x 2 2 2 2
0 0
( 2 x − 1 ) dx + 2n∫ x ⋅ ( 2 x − x ) ⇒ ( 2n + 1) I = 2n I .
2 n 2 n −1
= −2n ∫ 2 2
n n −1
0 0
c) Conform punctului (b) I n =

( 2n )!! ⇒ lim I = 0.
( 2n + 1)!! n→∞ n
Soluţie
1 k − k +1
1. =
k + k +1 −1
1 − 2 + 2 − 3 +… + 99 − 100
Fie a numărul din enunţ. Avem a = = − 1 + 100 = 9 , deci a ∈ .
−1
2. Graficul funcţiei f intersectează axa Ox în două puncte distincte dacă şi numai dacă ecuaţia f ( x ) = 0 are
(
două soluţii reale ⇔ ∆ > 0 ⇔ m2 − 8 > 0 ⇔ m ∈ −∞; − 2 2 ∪ 2 2; + ∞ . ) ( )
3. Se impune condiţia x ∈ ( −1; + ∞ ) . Ecuaţia dată este echivalentă cu log3 ( x + 1)( x + 3)  = log3 3 ⇔
x 2 + 4 x = 0 cu soluţiile 0 şi −4 . Cum x ∈ ( −1; ∞ ) , rezultă că x = 0 este unica soluţie a ecuaţiei date.
4. Mulţimea A are 25 submulţimi. Numărul submulţimilor cu trei elemente ale lui A este C53 .
C53 10 5
Probabilitatea cerută este 5
= = .
2 32 16
5. Fie G ( xG , yG ) centrul de greutate al triunghiului ABC.
xA + xB + xC 4 y + yB + yC 5
Avem xG = = şi yG = A = .
3 3 3 3
1 − cos 2 x Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
6. Folosim relaţia sin x = Ministerul .
Centrul Naţional pentru 2 Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
 π
− cos  2 ⋅ 
1Soluţie
π  π π π  8  = 2− 2 .
Cum ∈  0;  ⇒ sin > 0 . Atunci sin =
8  2 
1. a) Calcul direct. 8 8 2 2
1 1 1 1 1 1
b) B = A + a b c + a b c = A .
2a 2b 2c 3 3 3
c) Fie A1 ( a, f ( a ) ) , A2 ( b, f ( b ) ) şi A3 ( c, f ( c ) ) cele trei puncte, cu a ≤ b ≤ c .
a ) (b − a )(c − b)(c − a )( a + b + c )
S [ A1 A2 A3 ] =
1
B = .
2 2
Cel puţin două dintre cele trei numere a, b, c au aceeaşi paritate, deci cel puţin unul dintre numerele
b − a, c − b, c − a este par. Rezultăcă S [ A1 A2 A3 ] ∈ ` . Se arată că f (a) , f (b) şi f (c) sunt multipli de 3,
deci B este divizibil cu 3, adică S [ A1 A2 A3 ] este divizibilă cu 3.
1 1
b) Se arată că ∀ X ( a ) , X ( b ) ∈ H , cu a, b ∈ \ \   , a + b − 10ab ≠ , deci X ( a ) X ( b ) ∈ H .
 
10 10
(
c) Pentru X = X ( a ) ∈ G , X 2 = I 2 ⇔ X 2a − 10a 2 = X (0) . )
1 4 3 
Se obţin soluţiile X 1 = I 2 şi X 2 = ⋅  .
5  3 −4 

Rezolvare
 1 1 sin x 
1) a) lim f ( x) = lim x3  2 − − 3  = +∞ .
x →−∞ x →−∞ x 6 x 
2
x
b) f ′ ( x ) = 1 − − cos x ; f ′′ ( x ) = − x + sin x .
2
c) f ′′′ ( x ) = −1 + cos x ≤ 0 ⇒ f ′′ este strict descrescătoare
⇒ f ′′ ( x ) ≤ f ′′ ( 0 ) , ∀x ≥ 0 → f ′′ ( x ) ≤ 0 →
→ f ′ este strict descrescătoare → f ′ ( x ) ≤ f ′ ( 0 ) , ∀x ≥ 0
f ′ ( x ) ≤ 0 → f este strict descrescătoare pe intervalul [ 0, + ∞ ) şi f ( 0 ) = 0 → f ( x ) ≤ 0, ∀x ≥ 0.
π
 x3  π π π3
2) a) ∫ 2
f ( x ) dx =  sin x − x +  2 = 1 − + .
0
 6 0 2 48
x2
1 sin x − x +
1 x
b) ∫ 2 f ( x ) dx = lim ∫ f ( t ) dt = xlim
6 = +∞ .
0 x →∞ x 2 0 →∞ x2
c) f ′ ( x ) = − sin x + x ; f ′′ ( x ) = 1 − cos x ⇒ f este strict crescătoare pe intervalul [ 0, + ∞ ) →
→ cos x 2 − 1 +
x4
2
≥ 0 → cos x 2 ≥ 1 −
x4
2
1
0 ( ) 9
→ ∫ cos x 2 dx ≥ .
10
Soluţie
1
( ) = 3 + log 2 3 = 3 + log3 2 = 3 + a = 1 + 3a .
1
log 2 23 ⋅ 3
1. log 16 24 =
( )
log 2 24 4 4 4 4a
a + b = 1
2. Fie a şi b numerele căutate. Avem  .
 a ⋅ b = −1
1+ 5 1− 5
Numerele a şi b vor fi soluţiile ecuaţiei de gradul al doilea x 2 − x − 1 = 0 , adică şi .
2 2
( )
2
3. Ecuaţia se scrie 2 ⋅ 22 x + 4 ⋅ 2 x = 160 ⇔ 22 x + 2 ⋅ 2 x = 80 ⇔ 2 x + 1 = 81 şi cum 2 x + 1 > 0 obţinem
2 x + 1 = 9 , de unde x = 3 .
3
4. Putem alege 3 fete din cele 12 în C12 moduri. La fiecare alegere a fetelor putem alege 2 băieţi din cei 10
2
în C10 3
moduri. Comitetul clasei poate fi ales în C12 ⋅ C10
2
= 9900 moduri.
JJJG G G x −1 y − 3
5. Avem AB = −3 i + 2 j . Ecuaţia paralelei prin C la AB este = , adică 2 x + 3 y − 11 = 0 .
−3 2
 3π 
6. Deoarece 6 ∈  ; 2π  , rezultă că numărul real 6 se reprezintă pe cercul trigonometric în cadranul IV.
 2 
În concluzie sin 6 < 0 . Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
Soluţie
( )  i i 
b) Se obţine 8 x3 + 2 x A( x) = O2 şi apoi x ∈  − , , 0  .
 2 2 
a b
 ∈ M 2 (^) . Atunci X = ( A(0) ) = O2 .
2
c) Presupunem că ecuaţia are soluţia X =  4
c d
Rezultă det( X ) = 0 şi X 2 = t ⋅ X , unde t = a + d .
Se demonstrează că X 4 = t 3 ⋅ X , deci X = O2 sau t = 0 . În ambele cazuri rezultă X 2 = O2 , fals.
2. a) a2008 = 2 şi a2007 = 0 .
b) Din teorema împărţirii cu rest, există şi sunt unice q ∈ ^[ X ] şi a, b ∈ ^ , astfel încât
f (1) − f ( −1) f (1) + f ( −1)
( )
f = X 2 − 1 ⋅ q + aX + b . Obţinem a =
2
b=
2
.
Cum f (1) = f ( −1) = 21005 , restul împărţirii polinomului f la X 2 − 1 este r = 21005 .

c) Fie z ∈ ^ rădăcină a lui f . Atunci ( z + i )2008 = − ( z − i )2008 ,
de unde rezultă z + i = z − i şi
înlocuindu-l pe z = a + b ⋅ i , cu a, b ∈ \ în relaţia precedentă, deducem b = 0 , deci z ∈ \ .

Rezolvare
= −1 = m ; lim  x 2 − x + x  = n ⇒ y = − x + este asimptotă oblică spre − ∞ . .

f ( x) 1 1
1) a) lim
x →−∞ x x →−∞  2 2
b) f este derivabilă pe intervalul R \ {0,1} şi 0 şi 1 sunt puncte de întoarcere ale graficului.
2x − 1 1 − 2x
c) f ′ ( x ) = ; x ∈ ( −∞, 0 ) ∪ (1, + ∞ ) şi f ′ ( x ) = ; x ∈ ( 0,1) .
2 x2 − x 2 x2 − x
Pentru x ∈ ( −∞, 0 ) , f este strict descrescătoare, iar pentru x ∈ (1, + ∞ ) , f este strict crescătoare.
1 1
f ′   = 0, deci 0 şi 1 sunt puncte de minim (şi de întoarcere), iar este punct de maxim.
2 2
x2 + 1 − 1
1 1 1 π
2) a) I 2 = ∫ dx = x − arctg x = 1 − .
0
x +1
2
0 0 4
x n ( x 2 + 1)
1 x n +1 1 1
b) I n + 2 + In = ∫ dx = = .
0
x +1
2
n +1 0 n +1
1 1
c) Din (b) ⇒ ≤ In ≤ folosind monotomia lui ( I n )n≥1 . Conform criteriului cleştelui
2 ( n + 1) 2 ( n − 1)
1
avem lim n I n = .
n →∞ 2
Soluţie
1 1 1 1 1
1. Numerele 1, , 2 , 3 , … , 2008 sunt în progresie aritmetică cu raţia .
2 2 2 2 2
1
2009
−1
1
Rezultă că s = 2 = 2 − 2008 şi de aici 1 < s < 2 .
1 2
−1
2
1 1 1
2. f ( x ) = g ( x ) ⇔ 2 x − 1 = −4 x + 1 ⇔ x = . Punctul de intersecţie cerut este M  ; −  .
3  3 3
3. Utilizând relaţia sin 2 x + cos 2 x = 1 , ecuaţia devine sin 2 x + sin x − 2 = 0 .
Notăm sin x = y şi obţinem ecuaţia y 2 + y − 2 = 0 cu soluţiile 1 şi −2 .
π
Ecuaţia sin x = −2 nu are soluţii (pentru că −1 ≤ sin x ≤ 1 ), iar sin x = 1 ⇔ xk = + 2 kπ , k ∈ .
2
4. Numărul funcţiilor bijective f : A → A este 5! = 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ 4 ⋅ 5 = 120 .
5. Patrulaterul convex ABCD este paralelogram dacă şi numai dacă diagonalele sale au acelaşi mijloc.
3   −1 + x 1 + y 
Mijlocul lui [ AC ] este M  ; 1 . Fie D ( x, y ) . Mijlocul lui [ BD ] este M ′  ; .
2   2 2 
−1 + x 3 1+ y
M = M′ ⇔ = şi Ministerul
=1 ⇒ D ( 4, 1) . Cercetării şi Tineretului
Educaţiei,
2 2 2
 π  4
6. Deoarece x ∈  ; π  ⇒ cos x < 0 şi atunci cos x = − 1 − sin 2 x = − .
 2  5
x  π π x 1 − cos x 3 10
x Soluţie
Deoarece ∈  ;  ⇒ sin > 0 , deci sin = + = .
2  4 2 2 2 2 10
b) Pentru a ∈ \ \ {−2,1} sistemul este de tip Cramer, cu unica soluţie x = 0 , y = 0 , z = 1 , care nu
verifică ecuaţia (C).
c) Pentru a = −2 , din sistem rezultă x = y = z − 1 .
 x = y = 1 + 2  x = y = 1 − 2
Folosind ecuaţia (C), găsim soluţiile  şi  .
 z = 2 + 2  z = 2 − 2
x=α

şi cum α 2 + β2 = (1 − α − β )
2
Pentru a = 1 , sistemul devine x + y + z = 1 , cu soluţiile  y = β
 z =1− α − β

pentru mai mult de două numere reale, a = 1 nu e soluţie.
 19 10 ⋅ 6 
2. a) Pentru a = 19 ∈ _ , b = 6 ∈ _ , avem a 2 − 10b 2 = 1 , deci A =  ∈G .
6 19 
 a 10b   a′ 10b′   a′′ 10b′′ 
b) Pentru X =   ∈ G şi Y =  b′ a′  ∈ G , avem XY =  b′′ a′′  , unde
b a     
a = a ⋅ a + 10b ⋅ b ∈ _ şi b = b ⋅ a + a ⋅ b ∈ _ şi det ( XY ) = det( X ) det(Y ) = 1 .
′′ ′ ′ ′′ ′ ′
 an 10 ⋅ bn 
c) Se arată inductiv că pentru orice n ∈ `* , există an , bn ∈ `* , astfel încât An =   ∈G .
 bn an 
Cum bn > 0 , rezultă că ∀ n ∈ `* , An ≠ I 2 şi apoi că puterile matricei A sunt o infinitate de elemente
distincte ale grupului ( G, ⋅ ) .

Rezolvare
1 1
1) a) f ′( x) = − .
( x + 2) 2
+1 x +1
2
b) x + 2 > x ⇒ arctg ( x + 2 ) > arctg x ⇒ f ( x ) > 0.

f este strict crescătoare pe intervalul ( −∞, − 1) şi strict descrescător pe intervalul (1, + ∞ ) , deci −1 este
π π π
maxim global. f ( −1) = arctg1 − arctg ( −1) = + = .
4 4 2
c) Se arată că g ′ ( x ) = 0, ∀x ∈ R ⇒ g este constantă.
1
x2 − 1 + 2
( )
1 + x 2 dx = x 2 − ln x 2 − 1 ln x 2 + 1 2 = 3 − 1 ln 5 + 1 ln 2.
2
2) a) ∫
1 x 2 1 1 2 1 2 2 2
∫ f ( t ) dt = +∞ .
x
x3 π x4 x2 π
b) f ( x ) ≥ − x − → ∫ f ( t ) dt ≥
x
− − ⋅ x . Deci lim 0 3
3 2 0 12 2 2 x →∞ x
x 2
x 1 1 1
4
5
c) g ( x ) ≥ f ( x ) , ∀x ∈ [ 0,1) ⇒ A = ∫ ( g ( x ) − f ( x ) ) dx =  −  = − = .
1
 2 12  0 2 12 12
0
Soluţie
1 11
1. log 4 2 + log3 9 + 3 27 = +2+3= .
2 2
2. Funcţia f este funcţie de gradul al doilea cu ∆ = −8 şi a = 3 > 0 .
∆ 8 2
Valoarea minimă a funcţiei f este − = = .
4a 12 3
3. Notând 4 x = y obţinem ecuaţia y 2 + 3 y − 4 = 0 cu soluţiile −4 şi 1.
Cum 4 x > 0 , convine doar 4 x = 1 , deci x = 0 .
4. Dacă n ∈ , atunci n ∈ ⇔ n este pătrat perfect.
În mulţimea {0, 1, 2, … , 99} sunt 100 de elemente dintre care 10 sunt pătrate perfecte: 02 , 12 , 22 , ..., 92 .
10 1
Probabilitatea cerută este = = 0,1 .
100 10
a −1 1 1
5. Avem AB = −3 i + 2 j şi CD = ( a − 1) i + j . Atunci AB // CD ⇔ = ⇔ a=− .
−3 2 2
π 1
tg x + tg + 3
 π 3
6. tg  x +  = =2 =8+5 3 .
 3  1 − tg x ⋅ tg π 3
1−
3Ministerul
2 Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
Soluţie:
1. a) Se arată că B 3 = I 3
0 0 1
 
b) B −1 = B 2 =  1 0 0  .
 0 1 0
 
c) Obţinem ( a + b + c ) ⋅ det ( A) =
1
2
2
(
⋅ ( a + b + c ) ⋅ ( a − b ) + (b − c ) + ( c − a ) ≥ 0 .
2 2 2
)
b) 0ˆ = 0ˆ 2 + 0ˆ 2 , 1ˆ = 0ˆ 2 + 1ˆ 2 , 2ˆ = 1ˆ2 + 1ˆ2 , 3ˆ = 1ˆ2 + 3ˆ 2 , 4ˆ = 0ˆ 2 + 2ˆ 2 , 5̂ = 1ˆ 2 + 2ˆ 2 , 6ˆ = 2ˆ 2 + 3ˆ 2 .
c) Se arată inductiv că ∀ n ∈ `∗ , {x 2n
}
x ∈ ] 7 = H , de unde rezultă concluzia.

Rezolvare
1 3 1
1) a) f ′ ( x ) = − ⇒ f ′′ ( x ) = ⋅ 2 > 0 ⇒ f ′ este strict ctescătoare.
2x x 4 x x
b) Se poate demonstra prin calcul sau aplicând Teorema lui Lagrange.
c) Se adună relaţiile de la (b) de la k = 1 până la k = n şi astfel se obţine marginea şirului ( an )n ≥1 . Şirul
este evident crescător, deci va fi convergent conform Teoremei lui Weierstrass.
t2 x 1 x t 2 +1 −1 x2 x 1
2) a) f1 ( x ) =
1
∫ 0
t ⋅arctg t =
2
⋅arctgt − ∫
0 2 0 t +1
2
dx =
2
⋅arctg x − + ⋅arctg x .
2 2
π 1 π 1
b) f n (1) = ∫0 t n ⋅arctg t dt ≤ ⋅ ∫0 t n dt = ⋅
1
.
4 4 n +1
n +1 ′
1 t π 1 1 1 t n +1
c) f n (1) = ∫0 
4 n + 1 n + 1 ∫0 t 2 + 1
 ⋅arctg t dt = ⋅ − dt .
 n +1
n +1
1 1 t π
lim ⋅ ∫ 2 dt = 0 ⇒ lim n ⋅ f n (1) = .
n →∞ n + 1 0 t + 1 n→∞ 4
Soluţie
1. Avem 3 + 4i = 9 + 16 = 25 = 5 şi atunci z = ( 3 + 4i ) = 3 + 4i = 54 = 625 .

4 4
b 1 ∆ 1
2. Fie V ( xV , yV ) vârful parabolei ⇒ xV = − = − , yV = − = . Evident xV + yV = 0.
2a 2 4a 2
3. Ecuaţia devine sin x (1 − 2 cos x ) = 0 ⇔ sin x = 0 sau 1 − 2 cos x = 0 .
1 π 5π
Cum x ∈ [0, 2π ) , avem sin x = 0 ⇔ x = 0 şi x = π , iar cos x = ⇔ x = şi x = .
2 3 3
4. Numărul funcţiilor bijective f : A → A este 5! = 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ 4 ⋅ 5 = 120 .
JJJG G G JJJG G G
5. Avem AB = −3 i + 2 j şi CD = ( a − 1) i + j .
JJJG JJJG 5
Atunci AB ⊥ CD ⇔ AB ⋅ CD = 0 ⇔ − 3 ( a − 1) + 2 = 0 ⇔ a =
3
π  π  π  π
6. Avem sin x + cos x = sin x + sin  − x  = 2sin cos  x −  = 2 cos  x −  .
2  4  4  4
 π   π 
Atunci sin B + cos B = sin C + cos C ⇒ 2 cos  B −  = 2 cos  C −  .
 4  4
 π
Cum B, C ∈  0;  obţinem B = C , adică triunghiul ABC este isoscel.
 2
Soluţie:
1. a) Se arată că suma elementelor matricei A este S = 80 .
b) Calcul direct.
( )
c) Se arată inductiv că An = 32n −1 ⋅ A , ∀ n ∈ `∗ . Rezultă că rang An = 1 , ∀ n ∈ `∗ .
1
b) e ∈ \ este element neutru al legii „ ∗ ” ⇔ ∀ x ∈ \ , ( ae − 2 ) ⋅ x = e − 6 ⇔ e = 6 şi a = .
3
1 1 1 1
c) Avem 6 ∗ 6 ∈ [ 0, 6] ⇔ a ∈  ,  . Verificăm că pentru a ∈  ,  , „ ∗ ” e o lege de compoziţie pe
 6 3  6 3
[0, 6] . Pentru y ∈ [ 0, 6] fixat, considerăm funcţia f : [ 0, 6] → \ , f ( x ) = ( a ⋅ y − 1) ⋅ x − y + 6 .
1
∈ [3, 6] . Dacă 0 ≤ y < , funcţia f este strict descrescătoare pe [ 0, 6] , deci
1
Avem
a a
1
0 ≤ ( 6a − 1) ⋅ y ≤ f ( x ) ≤ 6 − y ≤ 6 . Dacă y = , 0 ≤ f ( x ) = 6 − y ≤ 6 .
a
1
Dacă < y ≤ 6 , funcţia f este strict crescătoare pe [ 0, 6] , deci 0 ≤ 6 − y ≤ f ( x ) ≤ ( 6a − 1) ⋅ y ≤ 6 .
a
1 1
Aşadar, pentru orice a ∈  ,  , „ ∗ ” este o lege de compoziţie pe intervalul [ 0, 6] .
 6 3

Rezolvare
1 1 1
1) a) f ′ ( x ) = − − +
> 0, ∀x > 0.
( x + 1)
x−
2
3
x+
1
2 2
b) Ce arată că lim f ( x ) < 0 şi cum f este strict crescătoare, rezultă că f ( x ) < 0, ∀x > 0.
x →∞
c) an +1 − an = f ( n ) şi conform (b) ⇒ ( an )n ≥1 este strict descrescător.
2) a) f 3′ ( x ) = x 3 arcsin x .
1
1
t 2 1 1
t2 π 11 − t − 1
2
b) f1   = ∫02 t ⋅ arcsin t = ⋅ arcsin t 2 −∫2 dt = +∫ dt =
2 2 1− t2 0 0 28 0 1 − t 2
π 1 1 π π 3 π 3 π
48 2 ∫0
= + 2 1 − t 2 dt − = + − = − .
12 48 16 24 16 48
x 1−ε 2
c) lim ∫ t 2 ⋅ arcsin t dt = ∫ t ⋅ arcsin t dt .
x →1 0 0
x <1
Soluţie
1. ( 2 + i )3 + ( 2 − i )3 = 23 + 3 ⋅ 22 i + 3 ⋅ 2i 2 + i3 + 23 − 3 ⋅ 22 i + 3 ⋅ 2i 2 − i3 = 4 .
f ( f ( x)) = f 2 ( x) ⇔ x + 4 = ( x + 2 ) ⇔ x 2 + 3x = 0 ⇔ x = 0 sau x = −3 .
2
2.
2x x
3 3
3. Ecuaţia se scrie 2 ⋅ 32 x + 2 x ⋅ 3x − 3 ⋅ 22 x = 0 şi împărţind prin 22 x se obţine 2 ⋅   +  −3= 0.
2 2
x
3 3
Notăm y =   ⇒ 2 y 2 + y − 3 = 0 ⇒ y1 = 1 şi y 2 = − .
 
2 2
x x
3 3
Cum   > 0 , convine doar   = 1 ⇔ x = 0 .
 
2 2
4. Mulţimea A are 1001 elemente, iar numărul celor divizibile cu 5 este dat de numărul k-urilor cu
200
proprietatea k ∈ `, 0 ≤ 5k ≤ 1000 adică 0 ≤ k ≤ 200 . Probabilitatea cerută este .
1001
5. Triunghiul AOB este dreptunghic în O. Avem AO = 3, BO = 4, AB = 5 .
AO ⋅ OB 12
Fie x distanţa de la O la dreapta AB. Atunci AO ⋅ OB = x ⋅ AB ⇒ x = ⇒ x= .
AB 5
6. m ( )ADC ) = 135 ⇒ m ( )BAD ) = 45 .
D D

n = 24 2 .
Aria paralelogramului este AB ⋅ AD ⋅ sin BAD
Soluţie
 x  x − 2y − z = 2
  
1. a) Dacă X =  y  ∈ M3,1 ( ^ ) , ecuaţia e echivalentă cu sistemul  2 x + 2 y = 1 . Sistemul este
z  x + 4 y − 3z = 5
  
compatibil nedeterminat, deoarece rangul matricei sistemului este egal cu 2, ca şi rangul matricei extinse.
b) Calcul direct.
 −6 2 2 
 
c) Se arată că A* =  6 −2 −2  . Rezultă rang A* = 1 . ( )
 6 −2 −2 
 
2. a) 7 2 − 2 ⋅ 52 = −1 , deci 7 + 5 2 ∈ A
b) Calcul direct.
( ) ( ( ))
2 n +1
( )
 2 n +1 
c) Avem f 7 + 5 2 = −1 . Mai mult, f  7 + 5 2  = f 7+5 2 = −1 , ∀ n ∈ ` ,
 
( )
 2 n +1 
iar şirul ( xn )n∈` =  7 + 5 2  are termenii distincţi, în ]  2  .
  n∈`

Rezolvare
ex −e x
1) a) f ′ ( x ) = 1 − , f ′′ ( )
x = < 0 ⇒ f ′ este strict descrescătoare pe R .
ex + 1
( )
2
ex + 1
b) Pentru a ≤ 0 este evident, iar pentru a > 0 aplicăm regula lui l’Hospital.
c) lim f ( x ) = ln1 = 0.
x →∞
f ( x)
lim f ( x ) = −∞, lim = 1 = m.
x →−∞ x →−∞
x
lim ( f ( x ) − mx ) = 0, deci y = 0 este o asimptotă orizontală la +∞ şi y = x este o asimptotă oblică
x →−∞
la −∞ .
′
1 1 x +1
2) a) I 2 = ∫
3
( 1 )
dx = ⋅ ln 2.
3 0 x +1
3
3
1 x n ( x − 1)
b) I n +1 − In = ∫0 dx < 0.
1 + x3
1 1
c) 0 ≤ I n ≤ ∫0 x n dx = deci lim In = 0.
n +1 n→∞
Soluţie
1
1. Prin împărţire se obţine că = 0, (142857 ) . Atunci a1 + a2 + a3 + ... + a6 = 1 + 4 + 2 + 8 + 5 + 7 = 27 .
7
2. Avem ( f D g )( x ) = f ( g ( x ) ) = 2 − g ( x ) = −3x , iar ( g D f )( x ) = g ( f ( x ) ) = 3 f ( x ) + 2 = 8 − 3 x .
Atunci ( f D g )( x ) − ( g D f )( x ) = −3 x − ( 8 − 3 x ) = −8, ∀x ∈ \ .
3. Fie f ( x ) = f ( y ) ⇒ 3 x + 1 = 3 y + 1 ⇒ x = y . Rezultă că funcţia f este injectivă.
4. Sunt 900 de numere de trei cifre, iar numărul celor divizibile cu 50 este dat de numărul k-urilor cu
18 1
proprietatea k ∈ `, 100 ≤ 50k < 1000 adică 2 ≤ k < 20 . Probabilitatea cerută este = .
900 50
5. Ecuaţia dreptei AB este: y = x − 3 . Punctele A, B, C sunt coliniare ⇔ C ∈ AB ⇔ a = −4 .
AB 2 + AC 2 − BC 2 1
6. Din teorema cosinusului obţinem cos A = =− .
2 AB ⋅ AC 2

Soluţie:
 a 2 + bc = 0

 b(a + d ) = 0
1. a) Din A2 = 02 obţinem sistemul:  . Presupunem că a + d ≠ 0 . Rezultă b = c = 0
 c(a + d ) = 0

 ( a − d )( a + d ) = 0
şi a = d . Din prima şi din ultima ecuaţie obţinem a = d = 0 , deci a + d = 0 , contradicţie.
−1
b) Se arată că ( I 2 + A )( I 2 − A ) = I 2 , deci ( I 2 + A ) = I 2 − A .
c) Matricele de forma X = α A , α ∈ \ sunt soluţii.
2. a) Se arată că f ( a ) = 0 .
b) Notând x 2 = t obţinem ecuaţia t 2 − 2t + 9 = 0 , ale cărei soluţii au t1 = t2 = 3 .
Rezultă x1 = x2 = t1 = 3 , x3 = x4 = 3 şi suma căutată este egală cu 4 3 .
c) Evident, B ⊂ A . Fie α = g ( a ) ∈ A . Din teorema împărţirii cu rest, există şi sunt unice q, h ∈ _ [ X ] ,
( )
cu grad ( h ) ≤ 3 , astfel încât g = X 4 − 2 X 2 + 9 ⋅ q + h . Rezultă α = g ( a ) = h ( a ) ∈ B , deci A ⊂ B .

Rezolvare
4
1) a) f ′( x) = deci f este strict crescătoare.
( )
2
3−x
b) lim f ( x ) = − 3 , lim f ( x ) = − 3 ⇒ y = − 3 este asimptotă orizontală la ±∞ .
x →∞ x →−∞
x = 3 este asimptotă verticală.

 π  ctg a + 3 + 1
c) ctg  a +  = şi astfel rezultă periodicitatea.
 6 3 − ctg a
2) a) F′ ( x ) = f ( x ) ⇒ F′′ ( x ) = e − x ⋅ ( −2 x ) ⇒ 0 este punct de inflexiune.

2
1 − e −1
b) ∫0
1
x ⋅ f ( x) = −
1 1 − x2
2 ∫0
e ⋅ − x ( )
2 ′
dx =
2
.
1 − e −1
c) ∫ F ( x ) ⋅ ( x )′ = F ( x ) ⋅ x − ∫ f ( x ) ⋅ x = −
1 1 1
.
0 0 0 2
Soluţie
1. Numerele 1, 4, 7, … ,31 sunt 11 termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice cu raţia 3.
Atunci 1 + 4 + 7 + ... + 31 =
(1 + 31) ⋅11 = 176 .
2
2. Im ( f ) = { y ∈ \ / ∃ x ∈ \ astfel încât f ( x ) = y} .
Avem f ( x ) = y ⇔ x 2 + x + 1 − y = 0 . Această ecuaţie are soluţii reale dacă şi numai dacă ∆ ≥ 0 .
3 3 
∆ = 1 − 4 (1 − y ) ; ∆ ≥ 0 ⇔ y ≥ . În concluzie, Im ( f ) =  ; ∞  .
4 4 
 1  3 1 3 1+ 3
3. E = sin  arcsin  + sin  arccos = + = .
 2  2  2 2 2
( 2)
5− k
4. Termenii dezvoltării sunt Tk +1 = C5k ⋅1k = C5k 25− k , k ∈ {0,1, 2, 3, 4,5} .
Deoarece C5k ∈ ` avem Tk +1 ∈ _ ⇔ 5 − k = par ⇔ k ∈ {1,3,5} . Dezvoltarea are trei termeni raţionali.
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG
5. ABCD pătrat ⇒ AB + AD = AC ⇒ AB + AC + AD = 2 AC . Atunci AB + AC + AD = 2 ⋅ AC = 2 2 .
( )
6. Avem: sin 75D = sin 45D + 30D = sin 45D ⋅ cos 30D + cos 45D ⋅ sin 30D .
2 3 2 1 6+ 2
sin 75D = ⋅ + ⋅ = .
2 2 2 2 Ministerul
Soluţie:
( ) ( ( )) ( ) ( ) ( )
t
b) det A − At = det A − At = det At − A = − det A − At deci det A − At = 0 .
b b +1
c) Minorul = −1 este nenul.
1 1
2. a) Pentru orice x ∈ [ 0, ∞ ) , avem f ( x ) = x3 + p ⋅ x 2 + q ⋅ x + r > 0 .
b) S1 = x1 + x2 + x3 = − p , S2 = x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 = q .
( )
x13 + x23 + x33 = − p ⋅ S12 − 2 S2 − q ⋅ S1 − 3r = − p3 + 3 pq − 3r .
c) Fie polinomul g ∈ \ [ X ] , g = X 3 − ( a + b + c ) X 2 + ( ab + bc + ca ) X − abc , cu rădăcinile a, b, c .

Deoarece p = − ( a + b + c ) > 0 , q = ab + bc + ca > 0 şi r = − abc > 0 , din punctul a) rezultă că rădăcinile
a, b, c ale lui g nu sunt în intervalul [ 0, ∞ ) . Aşadar, a, b, c ∈ ( −∞, 0 ) .

Rezolvare
 1  x4
1) a) f ′ ( x ) = 3  x 2 − 1 +  = 3 ⋅ > 0. este asimptotă orizontală spre +∞ .
 1 + x2  1 + x2
b) lim f ( x ) = +∞ ; lim f ( x ) = −∞ şi f este continuă, deci este surjectivă. Conform (a) f este
x →∞ x →−∞
injectivă.
c) Singura valoare pentru n este 3 şi limita este 1.
1 1 1
2) a) I1 = ∫ 0
x ⋅ e x dx = x ⋅ e x − ∫ e x dx = 1.
0 0
∫ e (x )
− x n dx ≤ 0, deci ( I n ) n≥1 este descrescător şi mărginit inferior de 0.
1
n +1
b) I n +1 − I n = x
0
x n+1 e x ′ dx = e − I n − n In ⇒ lim n I n = e.
( )
1
c) I n +1 = ∫ 0 n →∞
Soluţie
1. Avem 2 < 3 < 4 ⇒ log 2 2 < log 2 3 < log 2 4 ⇒ 1 < log 2 3 < 2 ⇒ log 2 3 ∈ (1, 2 ) .
9 9 
2. x 2 + 3x + m > 0 , oricare ar fi x ∈ ⇔ ∆ < 0 ⇔ 9 − 4m < 0 ⇔ m >
⇔ m ∈ ,∞  .
4 4 
π  π  π  π
3. Avem sin x + cos x = sin x + sin  − x  = 2 sin cos  x −  = 2 cos  x − 
2  4  4  4
 π 2 π π
Ecuaţia devine cos  x −  = ⇔ x − = ± + 2k π , k ∈
 4 2 4 4
π
Mulţimea soluţiilor ecuaţiei iniţiale este: {2k π / k ∈ } ∪ 
+ 2kπ / k ∈  .

2 
n! n! 3n !+ ( n − 2 ) n ! n!( n + 1) ( n + 1)! = C 3 .
4. ∀n ∈ , n ≥ 3 avem Cn2 + Cn3 = + = = = n +1
2!( n − 2 )! 3!( n − 3)! 3!( n − 2 )! 3!( n − 2 )! 3!( n − 2 )!
5. Avem d1 ∩ d 2 = { A (1; − 1)} . Atunci A ∈ d3 ⇔ 1 − 1 + a = 0 ⇔ a = 0 .
6. Din teorema cosinusului, BC 2 = AB 2 + AC 2 − 2 AB ⋅ AC ⋅ cos A ⇒ BC = 13 .
Perimetrul triunghiului ABC este AB + BC + AC = 7 + 13 .

Soluţie
1. a) Se arată că A3 = 03 .
a d g
b) Dacă X =  b e

h  ∈ M 3 ( ^ ) , din A ⋅ X = X ⋅ A rezultă g = 0 , d + g = 0 , a =e+h, d =h,

c i 
 f
a + b = f + i , d + e = i şi g + h = 0 . Se obţine g = d = h = 0 , a = e = i şi b= f .
c) Presupunem că există X ∈ M3 ( ^ ) , astfel încât X 2 = A .
a 0 0
Rezultă A ⋅ X = X ⋅ A . Din b), există a, b, c ∈ C , astfel încât X =  b a

0 .

c a 
 b
0 0 0
 
Din X 2 = A , rezultă că det ( X ) = 0 , deci a = 0 . Se obţine X 2 =  0 0 0 ≠ A .
 b2 0 0 

( )
2. a) f ( 3) − f (1) = a 34 − 1 + b ( 3 − 1) şi rezultă concluzia.
( )
b) Se obţine f ( x ) − f ( y ) = ( x − y ) a ( x + y ) ( x 2 + y 2 ) + b .
c) Înlocuind în b) se obţine b = −85a − 1 . Din f (1) = 4 se obţine c = 84a − 5 .
Apoi, f (2) = −70a + 3 .
Dacă a ≥ 1 , obţinem f (2) ≤ −67 , iar dacă a ≤ −1 , că f (2) ≥ 73 , de unde rezultă concluzia.

Rezolvare
2x + 1 2 x2 + 4x + 3
1) a) f ′ ( x ) = 2 + = > 0, ∀x ∈ R .
x2 + x + 1 x2 + x + 1
b) lim f ( x ) = +∞, lim f ( x ) = −∞, f este continuă pe R , deci f este surjectivă, iar conform
x →∞ x →−∞
punctului (a) este injectivă.
f ( x)
c) lim = 2 dar lim ( f ( x ) − 2 x ) = +∞ .
x →∞ x x →∞
1
∫ f ( x ) dx = ∫ x (1 − x ) dx = 6 .
1 1
2) a)
0 0
b) f este continuă pe R (în fiecare punct întreg ls = ld = f ( a ) = 0 ).

a +1
f ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx .
1
c) f este periodică de perioadă 1, deci ∫a 0
Soluţie
2
 −1 + i 3  1 − 2i 3 − 3 −1 − i 3
1. z = 
2
 = = =z.
 2  4 2
2. Considerăm funcţia g : \ → \, g ( x ) = − x 2 + 4 x − 3 . Tabelul de semn al lui g este:
x −∞ 1 3 ∞
g ( x ) ≥ 0 ⇔ x ∈ [1; 3] .
g ( x) − − − − 0 ++++ 0 − − − −
x2 + 1 y 2 + 1
3. Avem f ( x ) = f ( y ) ⇒ = ⇒ ( x − y )( xy − 1) = 0 ⇒ x = y sau xy = 1 .
x y
 x, y ∈ (1, ∞ )
Dar x, y ∈ (1, ∞ ) ⇒ xy > 1 . Avem  ⇒ x = y , deci f este injectivă.
 f ( x ) = f ( y )
4. O funcţie f : {1, 2,3} → {0,1, 2,3} pentru care f (1) este număr par este unic determinată de un tabel de tipul
x 1 2 3 unde a ∈ {0, 2} iar b, c ∈ {0,1, 2,3} .
f ( x) a b c Vor fi 2 ⋅ 4 ⋅ 4 = 32 funcţii cu proprietatea cerută.
5. Din teorema cosinusului, avem BC 2 = AB 2 + AC 2 − 2 AB ⋅ AC ⋅ cos A .
JJJG JJJG AB 2 + AC 2 − BC 2 5
Atunci AB ⋅ AC = AB ⋅ AC cos A=
Ministerul Educaţiei, = .
Cercetării şi Tineretului
2 2
şi
( ) = sin 45
Centrul
D Naţional
D D pentruD Curriculum
D DEvaluare
D în Învăţământul Preuniversitar
6. sin15 = sin 45 − 30 ⋅ cos 30 − cos 45 ⋅ sin 30
2 3 2 1 6− 2 Soluţie:
sin15D = ⋅ − ⋅ = .
2 2 2 2 4
1. a) Se calculează det ( A ) = ( a − b )( b − c )( c − a ) .
b) Se arată că unica soluţie este x = y = z = 0 .
c) Se obţin soluţiile (α , − α , 0 ) , cu α ∈ ^ .
2. a) 9, 4 ∈ ] şi 92 − 5 ⋅ 42 = 1 , deci z ∈ M
b) Se arată uşor că ∀ z1 , z2 ∈ M , avem z1 ⋅ z2 ∈ M şi z1−1 ∈ M .
c) Se demonstrează că pentru z = 9 + 4 5 ∈ M , ∀ k , n ∈ `* , cu n ≠ k , avem z n ≠ z k .

Rezolvare
1) a) f ′ ( x ) = ln x + 1.
 1 1 
Pe intervalul  0,  , f este strict descrescătoare, iar intervalul  , + ∞  , f este strict crescătoare.
 2 e 
f ( x)
b) lim f ( x ) = +∞ , lim = +∞ , lim f ( x ) = 0. Deci f nu are asimptote.
x →∞ x →∞ x x →0
x>0
c) Se arată că şirul ( xn )n∈N este mărginit şi monoton ( xn +1 < xn ) .
1 x2 1 5 25 9
2) a) I 2 = ∫ dx = − + ⋅ ln .
0 4x + 5 8 16 64 5
b) 4 I n +1 + 5 In = ∫
1 x n
( 4 x + 5 ) dx = 1 .
0 4x + 5 n +1
1 1 1
c) I n +1 − I n ≤ 0 → ≤ In ≤ ⇒ lim n In = .
9 ( n + 1) 9n n→∞ 9
Soluţie
4a 4 − a2
1. Avem z = + i . Atunci z ∈ \ ⇔ Im ( z ) = 0 ⇔ 4 − a 2 = 0 ⇔ a = ±2 .
4+a 2
4 + a2
 2 x + 3 = y x = 3
2. Rezolvăm sistemul  2 şi obţinem o singură soluţie:  . Rezultă că dreapta de ecuaţie
 x − 4 x + 12 = y y = 9
y = 2 x + 3 este tangentă la parabola de ecuaţie y = x 2 − 4 x + 12 în punctul P ( 3, 9 ) .
1 
3. Se impun condiţiile 2 x − 1 ≥ 0 şi x ≥ 0 , adică x ∈  , ∞  .
2 
Prin ridicare la pătrat ecuaţia devine 2 x − 1 = x 2 ⇔ ( x − 1) = 0 ⇔ x = 1 .
2
4. Produsul cartezian A × A are 36 de elemente: A × A = {(1, 1) , (1, 2 ) ,....., ( 6, 6 )} .

5
Cazurile favorabile sunt (1, 5 ) , ( 5,1) , ( 2, 3) , ( 3, 2 ) şi ( 3, 3) . Probabilitatea cerută este .
36
JJJG G G JJJG G G JJJG JJJG G G JJJG JJJG
5. MA = −i + 3 j , MB = 2 i + 2 j ⇒ MA + MB = i + 5 j ⇒ MA + MB = 26 .
6. Avem succesiv: sin ( a + b ) ⋅ sin ( a − b ) = ( sin a cos b + cos a sin b )( sin a cos b − cos a sin b ) =
( ) ( )
= sin 2 a cos 2 b − cos 2 a sin 2 b = sin 2 a 1 − sin 2 b − 1 − sin 2 a sin 2 b = sin 2 a − sin 2 b .
Soluţie
1. a) Se arată că S = 03 .
1
b) Se calculează A2 = 14 ⋅ A , apoi B ⋅ C = I 3 + (15a + 1) ⋅ A şi se obţine a = − .
15
c) Se demonstrează prin inducţie după n ∈ `∗ .
( )
2. a) Deoarece 0 = ε3 − 1 = ( ε − 1) ε 2 + ε + 1 şi ε ∈^ \ \ , rezultă concluzia.
b) Determinantul sistemului este ( )( )

∆ = ( ε − 1) ε 2 − 1 ε 2 − ε ≠ 0 , deci sistemul are doar soluţia nulă
x= y = z =0.
( ) ( ) ( ) (
c) Din ipoteză, există g ∈ ^ [ X ] , astfel încât f1 X 3 + Xf 2 X 3 + X 2 f3 X 3 = X 3 − 1 ⋅ g ( X ) . )
Deoarece numerele 1, ε şi ε sunt rădăcinile polinomului X − 1 , se obţine sistemul
2 3
 a1 + a2 + a3 = 0

 a1 + a2 ⋅ ε + a3 ⋅ ε = 0 , unde ak = f k (1) , ∀ k ∈ {1, 2, 3} .
2

 a1 + a2 ⋅ ε + a3 ⋅ ε = 0
2
Folosind punctul b) se deduce că f k (1) = 0 , ∀ k ∈ {1, 2, 3} , de unde rezultă concluzia.

Rezolvare
x x  1  1
1) a) f ′( x) = − = x −  > 0, ∀x < 0.
x2 + 2 x2 + 1  x2 + 2
x 2 + 1 

2 1 2t ⋅ t − ( t + 1) t + 1
b) f ′′ ( x ) = − = , unde t = x 2 + 1.
(x2 + 2 ) (
x2 + 2 ) (
x2 + 1 x2 + 1) ( )
( t + 1) ⋅ t ⋅ t ( t + 1)
Se arată că există un singur t pentru care numărătorul este 0, deci două valori pentru x .
c) lim f ( x ) = 0 ⇒ y = 0 este asimptotă la −∞ .
x →−∞
2) a) F1 ( π ) = π (se integrează prin părţi).

b) Fn +1 (1) − Fn (1) = ∫ t ⋅ sin 2 t ⋅ ( sin t − 1) dt < 0.
1
0
1
c) 0 ≤ Fn (1) ≤ ∫ t n+1dt = ⇒ lim Fn (1) = 0.
1
0 n + 2 n→∞
Soluţie
( )
2
+ 3 ( −3) = 22 + ( −3) = 1 .
3
1. Avem 100lg 2 + 3 −27 = 10lg 2
2. Im ( f ) = { y ∈ \ / ∃x ∈ \ aşa încât f ( x ) = y} .
Pentru y = 0 avem f ( 0 ) = 0 , iar pentru y ≠ 0 avem: f ( x ) = y ⇔ yx 2 − 2 x + y = 0 . Această ecuaţie are
soluţii reale dacă şi numai dacă ∆ ≥ 0 ⇔ 4 − 4 y 2 ≥ 0 , adică y ∈ [ −1; 1] . În concluzie, Im ( f ) = [ −1; 1] .
3. Notând 3x = y ecuaţia devine: 3 y = − y + 8 de unde obţinem y = 2 . Avem 3x = 2 ⇔ x = log 3 2 .
4. O funcţie f : {1, 2,3,4} → {1, 2,3, 4} cu proprietatea f (1) = f ( 3) este unic determinată de un tabel de tipul
x 1 2 3 4 unde a, b, c ∈ {1, 2,3, 4} .
f ( x) a b a c Vor fi 43 = 64 funcţii cu proprietatea cerută.
5. Fie d drepta ce trece prin O ( 0, 0 ) şi este paralelă cu dreapta AB.
JJJG G G x y
Un vector director al dreptei d este AB = −3 i + 2 j . Ecuaţia dreptei d este = ⇔ 2x + 3y = 0 .
−3 2
6. Ridicând la pătrat cele două egalităţi din ipoteză, se obţin relaţiile :
1
cos 2 a + cos 2 b + 2 cos a cos b = şi sin 2 a + sin 2 b + 2 sin a sin b = 1 . Adunând membru cu membru
4
Ministerul Educaţiei, Cercetării4şi Tineretului 4
aceste două egalităţi obţinem 2 + 2 ( cos a cos b + sin a sin b ) = , adică 2 + 2 cos ( a − b ) = de unde
Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare 3în Învăţământul Preuniversitar 3
1 Soluţie:
rezultă cos ( a − b ) = − .
1. a) Calcul direct
3
 x = pqr

b) Prin calcul direct se obţine unica soluţie  y = − ( pq + qr + rp ) .
z = p+q+r

c) Numerele p, q, r verifică aceeaşi ecuaţie de grad trei x3 − x 2 − x + 1 = 0 , cu soluţiile x1 = x2 = 1 ,
x3 = −1 , deci p = q = 1 sau p = r = 1 sau q = r = 1 .
2. a) Se obţine A4 = I 4 .
{
b) G = I 4 , A, A2 , A3 } şi se verifică uşor axiomele grupului comutativ.
c) Dacă X ∈ G , avem X 4 = I 4 , şi din ecuaţia iniţială obţinem X 4 = X , deci X = I 4 .

rezolvare
1 −x
1a) f ′( x) = −1 = < 0, ∀x > 0 .
1+ x 1+ x
 ln(1 + x) 
b) Avem lim f ( x) = lim x  − 1 = ∞(0 − 1) = −∞, lim f ( x) = ln1 = 0 . În plus, f este
x →∞ x →∞  x  x →0
continuă, deci are proprietatea lui Darboux. Astfel, mulţimea valorilor funcţiei este ( − ∞, 0 ) .
c) Funcţia este continuă, deci nu are asimptote verticale în punctele domeniului de definiţie. În 0,
f ( x)
lim f ( x) = ln1 = 0 , deci nici aici nu există asimptotă verticală. În sfârşit, lim = −1 şi
x →0 x →∞ x
lim ( f ( x) + x) = lim ln(1 + x) = ∞ , deci nu există asimptotă oblică spre ∞ .
x →∞ x →∞
1 1 x π 1 π − 2ln 2
∫0 f ( x) dx = x arctg x |0 −∫ 0 x 2 + 1 dx = 4 − 2 ln( x + 1) |10 =
1 2
2a) .
4
x
1 f (ln x) π
b) lim
x →∞ x
∫ f (ln t )dt = lim
x →∞ 1
= lim arctg(ln x) = , folosind regula lui l'Hospital pentru cazul
x →∞ 2
1
∞ x
şi faptul că pentru funcţiei g : (0, ∞) → \, g ( x) = ∫ f (ln t )dt are derivata g ′( x) = f (ln x) .
∞ 1
1 1 2 3  n 

c) sn =  f   + f   + f   + ... + f    este sumă Riemann ataşată funcţiei f ,
n n n n  n 
 1 2 n 1 2 n
intervalului [0,1] , diviziunii Dn =  0, , ,...,  şi punctelor intermediare X n =  , ,...,  .
 n n n n n n
1 π − 2ln 2
Astfel, lim sn = ∫ f ( x)dx = .
n→∞ 0 4
Soluţie
20
⇒ [a] = 0 .
1 1 1
1. Fie a = 1 − + 2 − 3 . Prin calcul direct obţinem a =
3 3 3 27
2. Scăzând cele două ecuaţii obţinem x 2 + 4 x + 3 = 0 de unde x = −1 sau x = −3 .
 x = −1  x = −3
Sistemul are două soluţii:  şi  .
y = 5  y = 19
π 1 π 1  1 1
3. Avem arctg x = − arcctg , de unde x = tg  − arcctg  ⇔ x = ctg  arcctg  ⇔ x = .
2 3  2 3   3  3
4. Termenii dezvoltării sunt Tk +1 = C100
k
( 2 )11
100 − k
⋅1k = C100
k
2100 − k , k ∈ {0,1, 2,...,100} .
k
Deoarece C100 ∈ ` avem Tk +1 ∈ _ ⇔ 100 − k = par ⇔ k ∈ {0, 2, 4,...,98,100} .
Dezvoltarea are 51 de termeni raţionali.
JJJG G G JJJG G G JJJG JJJG
5. Avem AB = 2 i − 4 j , AC = 4 i − 8 j ⇒ AC = 2 AB ⇒ A, B, C sunt coliniare.
a+b+c
6. Aria triunghiului dat este S = p ( p − a )( p − b )( p − c ) unde a = 4, b = 5, c = 7 şi p = .
2
S 6
Obţinem p = 8 şi S = 4 6 . Atunci r = ⇒ r= .
p 2
Soluţie:
1. a) rang ( A0 ) = 1 .
b) Calcul direct.
c) Pentru orice n ∈ ` , n ≥ 2 ,
( )
not ip
Cn = An B − BAn = An −1 ( AB − BA ) + An −1B − BAn −1 A = An −1 ⋅ A + Cn−1 ⋅ A .
Folosind relaţia anterioară, se demonstrează prin inducţie concluzia.
2. a) Avem f (−1) = f (1) = 0 şi obţinem a = −4 şi b = 12 .
b) Deoarece ecuaţia are coeficienţi reali, dacă admite rădăcina x1 = i , va avea şi rădăcina x2 = −i , deci
polinomul f se va divide cu ( X − i )( X + i ) = X 2 + 1 , adică a = 4 şi b = −12 .
c) Rădăcinile x1 , x2 , x3 sunt în progresie aritmetică, deci există z, r ∈ ^ astfel încât x1 = z − r , x2 = z
şi x3 = z + r . Obţinem x1 + x2 + x3 = 3 z = 3 , deci z = 1 .
x12 + x22 + x32 = (1 − r ) + 1 + (1 + r ) = 11 , deci r ∈ { − 2, 2 } , iar rădăcinile sunt −1, 1, 3 .
2 2
În final, a = 4 ⋅ ( x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 ) = −4 şi b = −4 x1 x2 x3 = 12 .

rezolvare
x 1 1 − x2 2
1a) f ′( x) = arctg x + , f ′′( x) = + = > 0, ∀x ∈ \ .
1+ x 2
1+ x 2
(1 + x )
2 2
(1 + x 2 )2
π 1
arctg x −
f ( x) π  π  2 = lim 1 + x 2 = −1 , folosind regula lui
b) lim =− , lim  f ( x) + x  = lim
x →−∞ x 2 x →−∞  2  x→−∞ 1 x →−∞ 1
− 2
x x
0 π
l'Hospital pentru cazul . Obţinem y = − x − 1 , ecuaţia asimptotei oblice spre −∞ .
0 2
π
c) Avem x2 = < 1 = x1 şi demonstrăm inductiv că şirul este strict descrescător. Cum el este şi cu
4
termeni pozitivi, rezultă că este convergent.
1 1
2a) ∫ ( x 2 − 2 x3 + x 4 )dx = .
0 30
b) I n =
2x − 1
2
1n
0 2
n 1
2 0
( n
2
)
( x − x 2 ) n |10 + ∫ (2 x − 1)2 ( x − x 2 ) n−1 dx = ∫ ( x − x 2 )n−1 − 4( x − x 2 )n dx = I n−1 − 2nI n .
1 1 1
c) Din b), I n < I n−1 . De aici rezultă inductiv I n < n I 0 = n . Cum I n > 0 , limita cerută este 0.
4 4 4
Soluţie
1. Fie a = 2 şi b = − 2 . Avem a, b ∈ \ \ _ şi a + b = 0 ∈ _ . Afirmaţia din enunţ este falsă.

2. Fie f : \ → \, f ( x ) = ax 2 + bx + c unde a, b, c ∈ \ şi a ≠ 0 . Avem f (1) = −3, f ( −1) = 3, f ( 0 ) = 1 şi
rezolvând sistemul obţinem a = −1, b = −3, c = 1 ⇒ f ( x ) = − x 2 − 3x + 1 .
 b ∆   3 13 
Vârful parabolei este V  −, −  , adică V  − ,  .
 2a 4a   2 4
3. Notăm 2 = y şi obţinem ecuaţia y − y − 12 = 0 cu soluţiile y1 = −3 şi y2 = 4 .
x 2
2 x = −3 nu are soluţii, iar 2 x = 4 ⇔ x = 2 .

4. Produsul cartezian A × A are 36 de elemente: A × A = {(1, 1) , (1, 2 ) ,....., ( 6, 6 )} .
Fie ( a, b ) ∈ A × A . Produsul a ⋅ b este impar dacă şi numai dacă a şi b sunt impare.
Cazurile favorabile sunt: (1,1) , (1, 3) , (1, 5 ) , ( 3,1) , ( 3, 3) , ( 3, 5 ) , ( 5,1) , ( 5, 3) şi ( 5, 5 ) .
9 1
Probabilitatea cerută este = = 0, 25 .
36 4
5. Mijlocul diagonalei [ AC ] este M ( 0, 2 ) , iar panta dreptei AC este1. BD este mediatoarea lui [ AC ] . Ecuaţia
dreptei BD este y = − x + 2 . Fie B ( a, b ) şi D ( c, d ) ⇒ b = −a + 2, d = −c + 2 ⇒ b − d = − ( a − c ) .
lui [ BD ] ⇒Educaţiei,
Cum M ( 0, 2 ) este mijloculMinisterul BD = AC ⇒ ( a − c ) + ( b − d ) = 8 .
2 2
a + c = 0 şi Cercetării
b + d = 4 , iarşidin
Tineretului
B ( −1, 3Naţional
Centrul
Se obţine ) şi D (1, 1pentru
) sau invers, B (1, 1) şişiDEvaluare
Curriculum ( −1, 3) . în Învăţământul Preuniversitar
( )
6. Avem sin105D = sin 45D + 60D = sin 45D ⋅ cos 60D
+ cos 45D ⋅ sin 60D .
Soluţie
2 1 2 3 6+ 2
Rezultă că sin105D = ⋅  1+ 0 ⋅  0 =1   0 0.   0 0 
1. Patru matrice, şi anume
2 2 2 , 2  , 4 ,  .
0 0 0 0 1 0 0 1
 3 −2 
b) det ( A ) = 1 ≠ 0 , deci matricea A este inversabilă. Se obţine A−1 =  ∉M .
 −1 1
 ax + bz = 1
 ay + bt = 0
a b −1  x y −1

c) Fie B =   ∈ M inversabilă , cu B =   ∈ M . B ⋅ B = I2 ⇔  .
 c d  z t  cx + dz = 0
 cy + dt = 1
 1 0 0 1
Deoarece a, b, c, d ∈ ` , se obţin soluţiile D1 = I 2 =   şi D2 =  .
0 1 1 0
a
2. a) Adunând relaţiile lui Viète, x1 x2 + x1 x3 + x1 x4 + x2 x3 + x2 x4 + x3 x4 = şi
1
8
x1 x2 x3 + x1 x2 x4 + x1 x3 x4 + x2 x3 x4 = − şi grupând, obţinem concluzia.
1
b) Avem x1 + x4 = x2 + x3 = 4 . Folosind a treia relaţie a lui Viète, obţinem x1 x4 + x2 x3 = −2 .
Din a doua relaţie a lui Viète, obţinem a = 14 .
c) x1 , x2 , x3 , x4 sunt în progresie aritmetică, deci există z, r ∈ ^ , astfel încât x1 = z − 3r , x2 = z − r ,
x3 = z + r şi x4 = z + 3r . Avem x1 + x4 = x2 + x3 = 4 , deci z = 2 şi din b) obţinem a = 14 şi
x1 x4 + x2 x3 = −2 . Rezultă r 2 = 1 şi b = −15 .

rezolvare
1a) f ′( x) = 1 − e − x > 0, ∀x > 0 .
b) Derivata este pozitivă pe [0, ∞) şi negativă pe (−∞,0] , deci avem doar punctul de extrem 0.
c) Din lim f ( x) = ∞, lim f ( x) = −∞ şi b) rezultă că, pentru orice m , ecuaţia are soluţie unică.
x →∞ x →−∞
3 t 1 1
2a) ∫1 1+ t 2
dt =
2
ln(1 + t 2 ) | 13 = ln 2 .
2
t
b) Dacă F este o primitivă a funcţiei t → , atunci f ( x) = F (tg x) − F (1) , deci
1+ t2
f ′( x) = (1 + tg 2 x) F ′(tg x) = tg x.
1
c) Raţionând ca mai sus, f ′( x) + g ′( x) = tg x − = 0 . Rezultă f ( x) + g ( x) = constant = 0 .
ctg x
Soluţie
1. z =
(1 − i )2 = 1 − 2i + i 2 = −i ⇒ Im ( z ) = −1 .
(1 + i )(1 − i ) 1 − i 2
2. Avem x 2 + mx + 1 ≥ 0, ∀x ∈ \ ⇔ ∆ < 0 ⇔ m2 − 4 < 0 ⇔ m ∈ ( −2, 2 ) .
1  1 1 1
3. arcsin 2 x = −⇔ 2 x ∈ [ −1, 1] şi sin  −  = 2 x . Soluţia ecuaţiei este x = − sin .
2  2 2 2
4. Mulţimea A conţine 5 elemente pare şi 5 impare. Dacă o submulţime cu 5 elemente a lui A conţine două
elemente pare, rezultă că celelalte trei elemente sunt impare. Putem alege 2 elemente pare din cele 5 în C52
moduri, iar 3 elemente impare din cele 5 pot fi alese în C53 . Numărul cerut în enunţ este C52 ⋅ C53 = 100 .
4 ⋅ 0 + 3⋅ 0 − 2 2
5. Ecuaţia dreptei BC este 4 x + 3 y − 2 = 0 . Atunci d ( O, BC ) = = .
42 + 32 5
π  9 4
6. α ∈  ; π  ⇒ cos α < 0 şi atunci cos α = − 1 − =− .
2  25 5
cos α 4
ctg α = ⇒ ctg α = − .
sin α 3

Soluţie:
1. a) Se arată că AB = BA = O4 , deci AB + BA = O4
b) Se arată că rang ( A + B ) = 2 şi rang A = rang B = 1 .
c) Se demonstrează folosind faptul că AB = BA = O4 şi binomul lui Newton.
2. a) Deoarece f (−1) = 0 , se obţine a = 6 .
b) Observăm că x0 = 0 nu este rădăcină pentru f .
1 1 1
Pentru i ∈ { 1, 2, 3, 4 } , xi e rădăcină a lui f ⇔ xi4 + axi3 + 4 xi2 + 1 = 0 ⇔ 1 + a ⋅ +4 2 + 4 =0 ⇔
xi xi xi
1
⇔ este rădăcină a lui g.
xi
4
1
c) Din ∑ x 2 = −8 < 0 rezultă concluzia.
i =1 i

rezolvare
2x + 1
a x 2 + x + 1 − (ax + b)
2 x2 + x + 1 = ( a − 2b) x + 2a − b
1a) f ′( x) = .
x + x +1
2
2( x 2 + x + 1) x 2 + x + 1
b) Trebuie ca f ′( x) > 0 pentru orice x ∈ \ , ceea ce se întâmplă dacă şi numai dacă funcţia liniară
de la numărătorul derivatei este constantă şi pozitivă, adică a = 2b > 0.
c) Conform b), în acest caz funcţia este strict crescătoare. Cum funcţia este şi continuă, iar
lim f ( x) = 2, lim f ( x) = −2 , mulţimea valorilor funcţiei este (−2, 2) .
x →∞ x →−∞
2a) f ′( x) = e arcsin x
> 0, ∀x ∈ [−1,1].
arcsin x u
b) Cu schimbarea de variabilă t = sin u , dt = cos udu obţinem f ( x) = ∫ e cos udu .
0
π π π π π π π
c) f (1) = ∫ 2 eu cos udu = eu sin u | 2 − ∫ 2 eu sin udu = e 2 + eu cos u | 2 − ∫ 2 eu cos udu = e 2 + 1 − f (1) .
0 0 0 0 0
π
1 2 1
Rezultă f (1) = e + .
2 2
Soluţie
7
=
(
7 5 2 +1 )=5 2 +1  7 
∈ (1, 2 ) ⇒ 
1.
50 − 1  =1.
5 2 −1 7  5 2 − 1
x1 x2 x12 + x22 ( x1 + x2 ) − 2 x1 x2 ( −1) − 2 ( −1)
2 2
2. + = = = = −3 ∈ ] .
x2 x1 x1 x2 x1 x2 −1
3
3. Ecuaţia este echivalentă cu 2 ⋅ 3x + = 7 . Făcând substituţia y = 3x obţinem ecuaţia 2 y 2 − 7 y + 3 = 0
3x
1 1
cu soluţiile 3 şi . Avem 3x = 3 ⇔ x = 1 , iar 3x = ⇔ x = − log 3 2 .
2 2
4. Funcţia f este strict crescătoare ⇔ f (1) < f ( 2 ) < f ( 3) < f ( 4 ) .
Orice submulţime a lui B poate fi ordonată crescător într-un singur mod. Numărul funcţiilor strict crescătoare
f : A → B este egal cu numărul submulţimilor cu 4 elemente ale mulţimii B, adică C64 = 15 .
5. Ecuaţia dreptei BC este 2 x − y + 5 = 0 . Lungimea înălţimii duse din vârful A în triunghiul ABC este
2 ⋅1 − 3 + 5 4 5
d ( A, BC ) = = .
2 + ( −1) 5
2 2
75D − 15D 75D + 15D

( 4sin )
6. E = 2 sin 75D − sin15D =Ministerul
2
Educaţiei,
cos = 4sin 30şiD cos
Cercetării Tineretului
2 Evaluare în Învăţământul
1 2
45D = 4 ⋅ ⋅ = 2.
2 2Preuniversitar
Centrul Naţional pentru Curriculum şi
Soluţie:
2 0
1. a) Se arată că AB = BA =  .
 5 2
b) Calcul direct.
c) Dacă X este o soluţie a ecuaţiei, obţinem că X ∈ C ( A ) , deci există x, y ∈ \ , astfel încât
 x 0  x +x 2   x + x − 2 = 0
0 2
x = 1  x = −2
X =  . Rezultă   = A , deci  , adică  sau  .
 ( 2 x + 1) y = 3
    =  y = −1
 2 xy + y x + x
y x 2 y 1
 −2 0 
Se obţin soluţiile X 1 = B , X 2 =  .
 −1 −2 
2. a) Fie x, y ∈ G . Avem 1 + xy ∈ ( 0, 2 ) , deci 1 + xy > 0 .
 ( x + 1)( y + 1) > 0
Atunci, x ∗ y ∈ G ⇔  , adevărat.
 ( x − 1)( y − 1) > 0
b) Calcul direct.
1 1 1 1 1 1 1 2 3 8 1
c) f ( x) = f  ∗ ∗ ... ∗  = f   ⋅ f   ⋅ ... ⋅ f   = ⋅ ⋅ ⋅ ... ⋅ = .
2 3 9 2 3 9 3 4 5 10 45
1− x 1 22
Din = rezultă x = .
1 + x 45 23

rezolvare
x
(2 x + a ) x 2 + 1 − ( x 2 + ax + 5)
x +1 2 x3 − 3 x + a
1a) f ′( x) = = .
x +1
2
( x 2 + 1) x 2 + 1
b) Trebuie ca ecuaţia x3 − 3x = − a să aibă trei soluţii. Pentru funcţia g : \ → \, g ( x) = x3 − 3x avem
x −∞ −1 1 ∞
g ( x) + 0 − 0 +
g ( x) −∞ / 2 2 −2 / ∞
Astfel, ecuaţia g ( x) = −a are trei soluţii pentru a ∈ (−2, 2) . Se verifică imediat, folosind semnul lui f ′ ,
că, în acest caz, funcţia f are trei puncte de extrem.
f ( x) x2 − x x2 + 1 5 −x
c) lim = 1, lim ( f ( x) − x) = lim + lim = lim +0 = 0,
x →∞ x x →∞ x →∞ x2 + 1 x →∞ x 2 + 1 x →∞ x 2 + 1( x + x 2 + 1)
deci avem asimptota oblică spre ∞ dată de ecuaţia y = x.

3
1 1
( )
2a) ∫ x 1 − x dx = − 1 − x 2 2 |−11 = 0 (sau observăm că este integrala u nei funcţii impare).
−1
2
3
4π
b) V = π∫ f ( x)dx = π  x − x3  |−11 =
1 2 1
.
−1  3  3
1
c) 0 ≤ ∫ x n f ( x ) d x ≤ ∫ x n dx =
1 1
, deci limita cerută, conform teoremei cleştelui, este 0.
0 0 n +1
Soluţie
1. Fie r raţia progresiei. Avem a6 = a3 + 3r şi a16 = a19 − 3r , deci a6 + a16 = a3 + a19 ⇒ a6 + a16 = 10 .
2. Ecuaţia dată are două rădăcini reale distincte dacă şi numai dacă ∆ > 0 . Avem ∆ = m 2 + 4m − 4 .
( ) (
∆ > 0 ⇔ m ∈ −∞ , − 2 − 2 2 ∪ −2 + 2 2 , + ∞ . )
3. Făcând substituţia lg x = y , ecuaţia devine y + y − 6 = 0 de unde obţinem y1 = 2 , y2 = −3 .
2
1
Avem lg x = 2 ⇔ x = 100 , iar lg x = −3 ⇔ x = .
1000
4. Funcţia f este strict descrescătoare ⇔ f (1) > f ( 2 ) > f ( 3) .
Orice submulţime a lui B poate fi ordonată descrescător într-un singur mod. Numărul funcţiilor strict
descrescătoare f : A → B este egal cu numărul submulţimilor cu 3 elemente ale mulţimii B, adică este egal
cu C53 = 10 .
5. Fie Q ( a, b ) . Avem MQ = ( a − 2 ) i + ( b + 1) j şi NP = i + 2 j .
MNPQ este paralelogram ⇔ MQ = NP ⇔ a − 2 = 1 şi b + 1 = 2 . Punctul căutat este Q ( 3, 1) .
6. Fie M mijlocul lui [ BC ] . Avem AM =

1
( 1
) ( )
2 2
AB + AC ⇒ AM = AB + AC de unde obţinem
2 4
AM 2 =
1
4
( 1
) ( )
AB 2 + AC 2 + 2 AB ⋅ AC = AB 2 + AC 2 + 2 AB ⋅ AC ⋅ cos A . Din teorema cosinusului
Ministerul4 Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
avem BC = AB + AC −pentru
2
Centrul 2 2
Naţional 2 AB ⋅ AC ⋅ cos A ⇒ 2 şi
Curriculum ⋅ AC ⋅ cos Aîn=Învăţământul
ABEvaluare AB 2 + AC 2 − BC 2
Preuniversitar
.
Atunci AM 2 =
(
2 AB 2 + AC 2 − BC 2) , de unde Soluţie:
AM =
10
.
4 2
 a 2 + bc = 0

 b(a + d ) = 0
b) Din A2 = 02 obţinem sistemul:  . Presupunem că a + d ≠ 0 . Rezultă b = c = 0 şi
 c(a + d ) = 0

 ( a − d )( a + d ) = 0
a = d . Din prima şi din ultima ecuaţie din sistem rezultă a = d = 0 , deci a + d = 0 , contradicţie.
c) Din punctul b) avem că a + d = 0 şi din A2 = 02 deducem det ( A − x ⋅ I 2 ) = x 2 .
Obţinem det ( A + 2 I 2 ) = 4 .
2. a) (a,15) ∈ G ⇔ a 2 − 3 ⋅ 152 = 1 . Se obţine a ∈ { − 26, 26 } .
b) Pentru ( a, b ) , ( c, d ) ∈ G , avem ac + 3bd , ad + bc ∈ ] şi
( ac + 3bd ) − 3 ( ad + bc )2 = ( a 2 − 3b2 )( c 2 − 3d 2 ) = 1 .
2
c) Se verifică axiomele grupului. Se arată că elementul neutru este (1, 0 ) ∈ G şi ∀ ( a, b ) ∈ G , simetricul

acestuia este ( a, − b ) ∈ G .

rezolvare
2 − ln x ln x − 2
1a) f d′ (1) = lim f ′( x) = lim = 1 şi f s′(1) = lim f ′( x) = lim = −1 .
x21 x21 2 x x x/1 x/1 2 x x
b)
x 0 1 e2 ∞
f ′( x) | − | + 0 −
f ( x) |∞ 2 0 / 2/ e 2 0
Pentru m < 0 nu avem soluţii, pentru m = 0 sau m > 2/ e avem o soluţie, pentru m = 2/ e avem două
soluţii, iar pentru 0 < m < 2/ e avem trei soluţii.
c) Deoarece 1 < 3 < 5 < e2 şi funcţia este strict crescătoare pe [1, e2 ] , avem f (3) < f (5) .
π π π
1 1 π
2a) ∫ 2 t sin 2t dt
0
= − t cos 2t | 2 + sin 2t | 2 = .
2 0 4 0 4
b) Dacă F este o primitivă a funcţiei t → arccos t , atunci g ( x) = F (cos 2 x) − F (0) , deci

g ′( x) = −2sin x cos xF ′(cos 2 x) = − sin 2 x arccos(cos x) = − x sin 2 x.
π
c) f ′( x) + g ′( x) = 0 ⇒ f ( x) + g ( x) = constant = f (0) + g (0) = .
4
Soluţie
( ) + (( 2 − i ) )
2 4 2
1. ( 2 + i )4 + ( 2 − i )4 = ( 2 + i )2 = ( 3 + 4i ) + ( 3 − 4i ) = −7 + 24i − 7 − 24i = −14 .
2 2
 y = x 2 + x + 1 x = 0 x = 1
2. Sistemul  are două soluţii:  şi  . Dreapta de ecuaţie y = 2 x + 1 intersectează
 y = 2 x + 1  y = 1 y = 3
parabola de ecuaţie y = x 2 + x + 1 în punctele A ( 0, 1) şi B (1, 3) .
4
3. Fie funcţia f : \ → \, f ( x ) = 3x + 9 x . Se observă că f ( −1) = .
9
4
Funcţia f este strict crescătoare ⇒ f este injectivă ⇒ ecuaţia f ( x ) = are cel mult o soluţie.
9
În concluzie, ecuaţia iniţială are soluţie unică x = −1 .
4. Sunt 9000 de numere naturale cu 4 cifre. Numărul celor divizibile cu 9 este dat de numărul k-urilor cu
1
1000 ≤ 9k ≤ 9999 ⇔ 111, (1) ≤ k ≤ 1111 , deci există 1000 astfel de numere. Probabilitatea cerută este .
9
 x A + xB + xC y A + y B + yC 
5. Centrul de greutate al triunghiului ABC este G  ,  , adică G (1, 2 ) .
 3 3 
x y
Ecuaţia dreptei OG este = ⇔ y = 2x .
1 Ministerul
D
Centrul
D Naţional
D 75 − 15DCurriculum
pentru 75D + 15D şi Evaluare în Învăţământul
3 2 Preuniversitar
6
6. cos 75 + cos15 = 2cos cos = 2cos30D cos 45D = 2 ⋅ ⋅ = .
2 2 2 2 2
Soluţie:
1. a) det ( A) = −2 ≠ 0 , deci rang ( A) = 2 .

 −3 −3 
b) Se arată că f (B) =  .
 0 3
c) A ⋅ ( C + D ) − ( C + D ) ⋅ A = ( AC − CA ) + ( AD − DA ) .
2. a) x12 + x22 + x32 = ( x1 + x2 + x3 ) − 2 ( x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 ) = −2a 2 .
2
x13 ≠ 0
a2 a
b) x1 e o rădăcină a polinomului f ⇔ f ( x1 ) = 0 ⇔ x13 + a 2 x1 − a = 0 ⇔ 1+ − =0 ⇔ ⇔
x12 x13
1
este o rădăcină a polinomului g.
x1
1 1 1
c) Notăm cu , şi rădăcinile polinomului g.
x1 x2 x3
Deoarece x12 + x22 + x32 = −2a 2 < 0 , rezultă că f are o singură rădăcină reală, de exemplu x1 .
1 1
Atunci, ∈ \ este unica rădăcină reală a lui g. Presupunem că x1 = , deci că x1 ∈ { − 1, 1 } .
x1 x1
Dacă x1 = −1 este rădăcina comună a polinoamelor, din f ( −1) = 0 deducem a 2 + a + 1 = 0 , fals.
Dacă x1 = 1 este rădăcina comună a polinoamelor, din f (1) = 0 deducem a 2 − a + 1 = 0 , fals.

rezolvare
π
1a) lim f ( x ) = lim arctg x =
x →1 x →∞ 2
x >1
π
b) Din cele de mai sus, dreapta y = este asimptotă orizontală spre + ∞ .
2
c) Deoarece arctg este funcţie strict crescătoare, funcţia dată are aceleaşi puncte de extrem local
1
ca şi funcţia g : \ \{−1,1} → \, g ( x) = 2 , adică x = 0.
x −1
1 x
2a) F ′( x) = + 2 = f ( x) .
1+ x 2
x +1
1 π 1
b) ∫ f ( x)dx = F ( x) |10 = + ln 2 .
0 4 2
n
n+k 1 n
k
c) an = ∑ 2 2 = ∑ f   reprezintă sume Riemann asociate funcţiei f , diviziunilor
k =1 n + k n k =1  n 
 1 2 n 1 2 n
Dn =  0, , ,...,  şi punctelor intermediare X n =  , ,...,  . Deoarece funcţia este
 n n n   n n n
integrabilă, fiind continuă, iar şirul normelor diviziunilor tinde la 0, şirul (an )n este
convergent.
Soluţie
6
 3 1   π π
6
1. Fie z numărul din enunţ. Avem z =  + i  =  cos + i sin  . Folosind formula lui Moivre,
 2 2   6 6
obţinem: z = cos π + i sin π = −1 ⇒ Re ( z ) = −1 .
( f D f )( 512 ) = f ( f ( 512 ) ) = 3
1 9
2. = 9 512 = 29 = 2 .
f ( 512 )
3. Utilizând formula cos 2 x = 1 − 2 sin 2 x , ecuaţia devine 2 sin 2 x − sin x − 1 = 0 . Notăm y = sin x şi
1
obţinem ecuaţia 2 y 2 − y − 1 = 0 cu soluţiile − şi 1.
2
π 1 k +1 π
sin x = 1 ⇔ x = + 2kπ , k ∈ ] , iar sin x = − ⇔ x = ( −1) + kπ , k ∈ ] .
2 2 6
4. Fiecare submulţime cu trei elemente a lui M poate fi ordonată strict crescător într-un singur mod.
Numărul tripletelor (a, b, c) cu proprietatea că a, b, c ∈ M şi a < b < c este egal cu numărul submulţimilor cu
trei elemente ale mulţimii M, adică C73 = 35 .
1 2 −6
5. Fie d1 : x + 2 y − 6 = 0 şi d 2 : 2 x + 4 y − 11 = 0 . Deoarece = ≠ ⇒ d1 // d 2 . Punctul A ( 0, 3)
2 4 −11
2 ⋅ 0 + 4 ⋅ 3 − 11
, d 2 ) = d ( şi
1 5
se află pe dreapta d1 . AtunciMinisterul
distanţa cerută este d ( dCercetării
Educaţiei, d2 ) =
A, Tineretului = = .
Centrul Naţional pentru Curriculum şi 1Evaluare în Învăţământul 2 +4
2 Preuniversitar
2
20 10
JJJG 2 JJJG 2 JJJG JJJG JJJG JJJG
6. Avem AD = AD = 4 , iar AB ⋅ AD = AB ⋅ AD ⋅ cos 60D = 1 .
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG
( )
Soluţie:
2
Atunci AC ⋅ AD = AB + AD ⋅ AD = AB ⋅ AD + AD ⇒ AC ⋅ AD = 5 .
1. a) Determinantul sistemului este ∆ = −5a + 20 . Obţinem a = 4 .
b) Dacă ∆ ≠ 0 , sistemul este de tip Cramer, deci este compatibil.
1 2
Pentru ∆ = 0 , deci pentru a = 4 , un minor principal este ∆ p = , iar sistemul este incompatibil
2 −1
1 2 1
dacă şi numai dacă ∆ c = 2 −1 1 ≠ 0 , adică pentru b ≠ 4 .
7 −1 b
1 3 1
c) Din x + z = 2 y şi din prima ecuaţie rezultă y = . Din primele două ecuaţii deducem x = , z = −
4 4 4
şi din ecuaţia a treia, singura condiţie este a + 4b = 20 , verificată de o infinitate de perechi
( a, b ) ∈ { ( 20 − 4b, b ) }
b∈\ .
 cos t = 0
2. a) A ∈ G ⇔  . Obţinem a ∈ { − 1,1} .
 sin t = a
b) Calcul direct.
c) Se verifică axiomele grupului.
Elementul neutru este X (0) = I 2 şi pentru X ( t ) ∈ G , ( X ( t ) )
−1
= X ( −t ) ∈ G .

rezolvare
1a) lim f ( x ) = arcsin 0 = 0.
x →+∞
2x
b) Funcţia este derivabilă pentru −1 < < 1 , adică x ∈ \ \{−1,1} . În punctele ±1 , derivatele
1 + x2
laterale sunt diferite, deci funcţia nu este derivabilă.
c) Deoarece arcsin este funcţie strict crescătoare, punctele de extrem ale funcţiei f coincid cu
2x
cele ale funcţiei g : \ → \, g ( x) = 2 . Acestea sunt ±1 .
x +1
3
2a) ∫0
1 2
x 1 − x 2 dx = −
3
( ) 2
1 − x 2 2 |10 = .
3
1 2π
b) V = π∫ (1 − x )dx =
2
.
0 3
1 n k  1 2 n
c) an = ∑ f   sunt sume Riemann pentru funcţia f , diviziunile Dn =  0, , ,...,  şi
n k =1  n   n n n
1 2 n
punctele intermediare X n =  , ,...,  . Deoarece funcţia este integrabilă şi şirul
n n n
normelor diviziunilor tinde la 0, şirul sumelor Riemann este convergent.
Soluţie
1 1
1. log9 3 + log 4 2 =
+ =1.
2 2
2. ∆ = −3m2 − 6m + 9
∆ ≤ 0 m ∈ ( −∞ ; − 3] ∪ [1; ∞ )
f ( x ) ≤ 0, ∀x ∈ ⇔  ⇔  ⇔ m ∈ ( −∞; − 3] .
m + 2 < 0 m ∈ ( −∞ ; − 2 )
 1
3. 2 x + 2 x +1 + 2 x −1 = 56 ⇔ 2 x  1 + 2 +  = 56 ⇔ 2 x = 16 ⇔ x = 4 .
 2
4. Dacă n ∈ n ∈ ⇔ n este cub perfect. În mulţimea A sunt 10 cuburi perfecte: 13 , 23 , ..., 103 .
, atunci 3
10 1
Probabilitatea cerută este = = 0, 01 .
1000 100
BM 1
5. Cum MC = −3MB , rezultă că M ∈ ( BC ) şi = .
MC 3
BM
AM = AB + BM = AB + BC
BC
AM = AB +
1
4
( 3
AC − AB = AB + AC .
4
1
4
)
= . Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
2tg x 3
6. sin 2 x =
1 + tg x 5 pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
Centrul 2
Naţional
Soluţie
1. a) det A = 1 + a 2 > 0, ∀x ∈ \
1 a a2
b) x = , y= , z=
care sunt în progresie geometrică
1+ a 2
1+ a 1 + a2 2
 1 −a a2 
 
 1+ a 1+ a 1+ a 
2 2 2
 a 1 −a 
c) A−1 =  2 
 1+ a 1+ a 1+ a 
2 2
 − 1 a 1 
 1 + a2 1 + a2 1 + a2 
 
2. a) Se obţine e = 6 .
b) Se arată că corespondenţa este o lege de compoziţie pe G. Se verifică apoi axiomele grupului.
1
Se obţine că elementul neutru este e = 6 , iar simetricul lui x ∈ G este x′ = 5 + ∈G .
x−5
 x−5= a >0  ab = c
 
c) Notăm  y − 5 = b > 0 şi obţinem sistemul  bc = a , cu unica soluţie a = b = c = 1 .
 z −5=c >0  ca = b
 
Singura soluţie a sistemului iniţial este x = y = z = 6 .

rezolvare
1a) lim f ( x) = 0 , deci avem asimptota orizontală y = 0 spre + ∞ .
x →∞
3 x 2 − 12
b) f ′( x) = ⇒ funcţia este strict descrescătoare pe [1,2] şi strict crescătoare pe [2, ∞) .
x4
Mulţimea valorilor funcţiei este [ f (2), f (1)] = [−1,1].
c) Funcţia este derivabilă pe (2, ∞), deoarece, pe acest interval, −1 < f ( x ) < 0 , f este derivabilă
şi arccos este derivabilă. În punctul 2, g ′(2) = lim g ′( x) = ∞ , deci g nu este derivabilă.
x2 2
2a) F ′( x) = f ( x) .
 2 1 1   1 π 
b) π ∫ f 2 ( x)dx = π  ∫  2 − 2
1
 dx  = π  + − arctg 2  .
0  x
1 x +1  2 4 
n
n 1 1  2+2 2
∑
2
c) lim = ∫ f ( x)dx = − ln  + + 1  |12 = ln .
(n + k ) 1+ 5
n→∞ 2
k =1 n + (n + k )
2 2 1
x x 
Soluţie
1. 2008 = 334 ⋅ 6 + 4 . Grupăm termenii sumei câte 6.

Avem a1 + a2 + a3 + .... + a2008 = 334 ( 7 + 6 + 9 + 2 + 3 + 0 ) + ( 7 + 6 + 9 + 2 ) = 334 ⋅ 27 + 24 = 9042 .
 y = 2 x − 1
2. Rezolvăm sistemul  , x, y ∈ \ . Subsituind y în a doua ecuaţie se obţine
 y = x + x + 1
2
x 2 − x + 2 = 0 cu ∆ = −7 < 0 . În concluzie sistemul nu are soluţii în \ × \ , ceea ce înseamnă că dreapta de

ecuaţie y = 2 x − 1 nu intersectează parabola de ecuaţie y = x 2 + x + 1 .
log 2 x
3. Se impune condiţia x > 0 . Avem : log 2 x + log 4 x 2 = 6 ⇔ log 2 x + 2 ⋅ = 6 ⇔ log 2 x = 3 ⇔ x = 8 .
log 2 4
3
4. Putem alege 3 fete din cele 13 în C13 moduri. La fiecare alegere a fetelor putem alege 2 băieţi din cei 12
2
în C12 moduri. Comitetul clasei poate fi ales în C133
⋅ C12
2
= 18876 moduri.
5. Avem AB = −3 i + 2 j şi CD = ( a − 1) i + j . Atunci AB ⊥ CD ⇔ AB ⋅ CD = 0 ⇔ − 3 ( a − 1) + 2 = 0
5
Se obţine a = .
3
 3π  16 3
6. Cum α ∈  π ;  ⇒ cos α < 0 , deci cos α = − 1 − =− .
 2  25 5
α sin α Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
tg = Centrul=Naţional
−2 . pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar
2 1 + cos α
Soluţie
 a1 b1   a 2 + a22 + a32   14 28 
  a1b1 + a2b2 + a3b3
1. a) A t =  a2 b2  şi obţinem B =  1 = .
a b   ab +a b +a b b12 + b22 + b32   28 56 
 11 2 2 3 3
 3 3
2 2 2
a1 a2 a1 a3 a2 a3
b) Se obţine det ( B ) = + + ≥0
b1 b2 b1 b3 b2 b3
ak at
c) Punctele P1 , P2 , P3 , O sunt coliniare ⇔ = 0 , ∀ k , t ∈ {1, 2, 3} .
bk bt
ak at
det ( B ) = 0 ⇔ = 0 , ∀ t , k ∈ { 1, 2, 3 } , t ≠ k şi rezultă concluzia.
bk bt
= 52 = 25 , unde L = { a, b } ⊂ ] 5 .
L
2. a) Numărul elementelor mulţimii este ] 5
b) Calcul direct.
 1̂ a b 
 
c) Se verifică axiomele grupului. Pentru a, b ∈ ] 5 , notăm A(a, b) =  0ˆ 1ˆ 0ˆ  .
 0ˆ 0ˆ 1ˆ 
 
Elementul neutru este I 3 = A 0, ( )
ˆ 0ˆ , iar simetrica matricei A(a, b) este matricea A(−a, − b) .

rezolvare
1a) | f ( x) |≤ x ⇒ lim f ( x) = 0.
x →0
1 1 1
b) f ′ ( x ) = sin − cos
x x x
sin t
c) lim f ( x) = lim = 1 ⇒ y = 1 este asimptotă orizontală spre + ∞ .
x →∞ t →0 t
1 1
2a) I 2 = ∫ (1 − 2 x 2 + x 4 ) dx = .
−1 15
(1 − x 2 )n+1 1
|−1 + 1 ∫−1 (1 − x 2 )n+1 dx = 1 I n+1 .
1 1
b) I n − I n+1 = ∫ x 2 (1 − x 2 )n dx = − x
−1 2(n + 1) 2(n + 1) 2(n + 1)
n
( −1)k Cnk =
∑
1
c) an = ∫−1(1 − x ) dx = I n , iar şirul ( I n ) n tinde descrescător către 0 .
2 n
k =0 2k + 1
Soluţie
1. A − B = ( −3 ; 1] ⇒ ( A − B ) ∩ Z = {−2 ; − 1 ; 0 ; 1} ⇒ card ( ( A − B ) ∩ Z ) = 4 .
2. 2 x + 1 = x 2 − x + 3 ⇒ x2 − 3x + 2 = 0 ⇒ x ∈{ 1 ; 2 } ⇒ ( x ; y ) ∈ {(1 ; 3) , ( 2 ; 5 )} .
x −1 ≥ 0
3.  ⇒ x ∈ [1 ; 2] ⇒ x − 1 + 2 − x + 2 ( x − 1)( 2 − x ) = 1 ⇒ x ∈{1 ; 2} .
2 − x ≥ 0
4. x ! < 7 ⇒ x ∈ {0;1;2;3} , y ! < 25 ⇒ y ∈ {0;1;2;3;4} . Numărul soluţiilor : 4 ⋅ 5 = 20.
5 ⋅ 1 + 12 ⋅ 1 − 4
5. d ( A; d ) = ⇒ d ( A; d ) = 1 .
52 + 122
1 1
+
1 1 7
6. tga = , tgb = ⇒ tg ( a + b ) = 2 5 = .
2 5 1 1 9
1− ⋅
2 5
Soluţie
2 1
1.a) A2 =   = A + I2
1 1
a b a b 
1.b) X =   .Din A ⋅ X = X ⋅ A , rezultă b = c , d = a − b deci X =  
c d  b a − b
Dacă det ( X ) = 0 ⇒ a 2 − ab − b 2 = 0 .Dacă b = 0 ⇒ a = 0 ⇒ X = 02 ,contradicţie.Dacă b ≠ 0 ,împărţind prin
a
b ⇒ t 2 − t − 1 = 0, t = ∈ _, fals.Deci det X ≠ 0 , adică X este inversabilă.
b
 F F1   1 1 
1.c) F2 = 1. Demonstrăm prin inducţie.Verificare. n = 1; A =  2 = 
 F1 F0   1 0 
Presupunem adevărată pentru n şi demonstrăm pentru n + 1 .
F Fn   1 1   Fn + 2 Fn +1 
An +1 =  n +1 ⋅ = 
 n
F Fn −1   1 0   Fn +1 Fn 
2.a)
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 
σ ⋅π =   , π ⋅σ =  
 2 1 3 5 4 1 3 2 5 4 
Cum aceste permutări nu comută , rezultă concluzia.
2.b) Prin calcul direct se obţine că ord( π )=3 .Deci H = e, π , π 2 .{ }

2.c) Fie π i , π j ∈ H ⇒ π i + j ∈ H .Cum H este finită ,rezultă H este subgrup al lui S5 .

Soluţie
x
 1
1.b) lim ( x − f ( x ) )
x 1
= lim  1 −  = .
x →∞ x →∞  x e
b) Funcţia f este derivabilă şi f ′( x) =

(x 2 ′
) (
+ x − 1 x − x 2 + x − 1 x′ ) , de unde f ′ ( x ) =
x2 + 1
. Deoarece
x2 x2
f ′ ( x ) > 0, ∀x ∈ [1, ∞ ) , rezultă că func.ia f este strict crescătoare.
c) Funcţia f fiind strict crescătoare re este injectivă. Cum f este continuă pe [1,∞ ) , f (1) = 1 şi lim f ( x ) = ∞ ,
x →∞
din monotonia lui f este şi strict crescătoare, rezultă imaginea funcţiei f este [1,∞ ) , deci f este surjectivă.
Fiind injectivă şi surjectivă f este bijectivă.
c) Presupunem că şirul ( g ( n )) n≥1 este mărginit superior, deci există β ∈ [1, ∞ ) astfel încât g ( n ) ≤ β , ∀n ≥ 1 .
Cum funcţia g este surjectivă, există α ∈ [1, ∞ ) astfel încât g (α ) = β . Prin urmare g ( n ) ≤ g (α ) , ∀n ≥ 1 .
Din g ( n ) ≤ g (α ) , deoarece g este crescătoare rezultă n ≤ α , ∀n ≥ 1 , absurd.
2. a) Funcţia F trebuie să fie continuă şi derivabilă. Din continuitatea în 1 rezultă a + b = 1 ,
iar din derivabilitatea în 1 rezultă a = 0 . Deci a = 0 şi b = 1 .
e e 1
1 1 1
b) Utilizăm schimbarea de variabilă ln x = t .Rezultă ∫ dx = ∫ dx = ∫ dt .
1
xF ( x ) (
1 x 1 + ln x
2
) 0 1+ t
2
π π
1 e
1 1
Dar ∫ dt = arctgt |10 = , deci ∫ xF ( x )dx = 4 .
0 1+ t
2 4 1
c) h este de două ori derivabilă, cu derivata de ordinul doi funcţie continuă.
Utilizăm integrarea prin părţi:
π π π
∫ h ( x )h′′ ( x ) dx = ∫ h ( x ) ( h′ ( x ) ) dx = h ( x ) h′ ( x ) |1 −∫ ( h′ ( x ) h′ ( x ) ) dx . Deoarece h (1) = h (π ) = 0

′ π
1 1 1
b b
rezultă h ( x ) h′ ( x ) |1 = 0 . Deci ∫ h ( x )h′′ ( x ) dx = − ∫ ( h′ ( x ) ) dx ≤ 0 .
π 2
a a
Soluţie
1. 4 x − 8 = 4 x − 2 , 4 − 2 x = 2 x − 2 ⇒ f ( x ) = 0, ∀x ∈ \ .
2. x 2 − 2 x + a − 1 = 2 x + 3 ⇒ x 2 − 4 x + a − 4 = 0 ⇒ ∆ < 0 ⇒ a ∈ ( −∞,8 )
3. 3 3
( )
x − 1 = x − 1 ⇒ x − 1 = ( x − 1) ⇒ ( x − 1) x 2 − 2 x = 0 ⇒ x ∈ {0 ; 1 ; 2} .
( ) ( ) ( ) k
9 9 k
4. 3 + 1 = 1 + 3 , Tk +1 = C9k 3 ∈ Q ⇒ ∈ N
2
9 
Numărul termenilor iraţionali este 10 −    + 1 = 5 .
2 
m +1 8 1
5. = ⇒ m= .
m − 1 −4 3
AB 2 + AC 2 − BC 2 1
6. cos A = ⇒ cos A = ⇒ m ( )A ) = 60D .
2 ⋅ AB ⋅ AC 2
Soluţie
1 2 3 4 5 6
1.a) σ −1 =  
6 1 4 2 3 5
( )
1.b) m (σ ) = 7 m σ −1 = 7
( )
1.c) ε (σ ) = −1 Dacă ar exista o soluţie x atunci ε x 4 = ε (σ ) sau 1 = −1 contradicţie
2.a) x > 1, y > 1 ⇒ xy − x − y + 2 > 1 , deoarece ( x − 1) ⋅ ( y − 1) > 0
2b) f ( xy ) = xy − 1; f ( x ) D f ( y ) = ( x + 1) D ( y + 1) = xy + 1
2.c) Fie f −1 : G → ( 0, ∞ ) care este izomorfism , f −1 = g şi deci
∗ ... ∗
x = 1025 ⇒ ( g ( x) ) = g (1025) ⇔ ( g ( x) ) = 1024 ⇔ ( x − 1) = 1024 ⇒ x − 1 = 2 ⇒ x = 3
10 10 10
x ∗ x

10

Soluţie
1.a) f este continuă pe ( 0,1] deoarece, pe acest interval, se obţine prin operaţii cu funcţii continue. Cum
π π
x sin ≤ x şi lim x = 0 , rezultă lim x sin = 0 . Deci lim f ( x ) = 0 = f ( 0 ) . Prin urmare f este continuă
x x →0 x →0 x x20
şi în 0. Rezultă că f este continuă pe [ 0,1] .

b) f este derivabilă pe ( 0,1] deoarece, pe acest interval, se obţine prin operaţii cu funcţii derivabile.
f ( x ) − f ( 0) π
Întrucât limita lim = lim sin nu există, f nu este derivabilă în 0.
x−0 x2 0 x x2 0
π π π
c) f ′ ( x ) = sin − cos , ∀x ∈ ( 0,1]
x x x
 1  1 1
sin ( ( n + 1) π ) = 0 şi
1
Avem f  = f   = sin nπ = 0 .
 n +1  n +1 n n
 1 1
Conform teoremei lui Rolle, există un punct c ∈  ,  astfel încât f ′ ( c ) = 0 , echivalent
 n +1 n 
π π π π π
sin − cos = 0 ⇔ c sin = π cos
c c c c c
π π  1 1
Rezultă f ( c ) = π cos . Prin urmare, c este o soluţie a ecuaţiei f ( x ) = π cos . şi c ∈  , .
c x  n +1 n 
2.a) Avem ∫ f ( x ) dx = ∫ ln (1 + x ) dx . Dar:
1 1
0 0
1 1
1 x x
∫0 ln (1 + x ) dx = ∫ 0 x′ ln (1 + x ) dx = x ln (1 + x ) 0 − ∫ 1 + xdx = ln 2 − ∫ 1 + xdx . Cum
1 1
0 0
1
x 1
∫ 1 + x dx = 1 − ln 2 rezultă ∫0 f ( x ) dx = 2ln 2 − 1 .
0
 x2 ′ π 1 1 x2 π
1 1 1 1
x2 1
b) ∫ g ( x )dx = ∫ xarctgxdx = ∫   arctgxdx = − ∫ dx . Dar ∫ dx = 1 − arctgx = 1 − .
0 0 0
2  8 2 0 1+ x 2
0
1+ x 2
0 4
1
π 1
Rezultă g ( x )dx = ∫ − .
0
4 2
x 2 x2
c) Considerăm funcţia ϕ = f − g . Atunci: ϕ ′ ( x ) = − arctgx şi ϕ ′′ ( x ) = − .
1 + x2 ( )
2
1 + x2
Deoarece ϕ ′′ ( x ) ≤ 0 , rezultă ϕ ′ este descrescătoare şi x ≥ 0 ⇒ ϕ ′ ( x ) ≤ ϕ ′ ( 0 ) ⇒ ϕ ′ ( x ) ≤ 0 .
Prin urmare ϕ este descrescătoare şi x ≥ 0 ⇒ ϕ ( x ) ≤ ϕ ( 0 ) ⇒ ϕ ( x ) ≤ 0 ⇒ f ( x ) ≤ g ( x ) .
1
π
∫ ( g ( x ) − f ( x ) )dx = − 4 − ln 2 + 2 .
3
Ca atare aria căutată este A =
0
Soluţie
 1 2  1
1.  2008  = 44 ,  −  = ⇒  2008  + 3 ⋅ −  = 46 .
 3 3  3
= 2 ∈ [1 ; 3] , f (1) = f ( 3) = 0, f ( 2 ) = −1 ⇒ f ([1 ; 3]) = [ −1 ; 0] .

b
2. xv = −
2a
x + 8 ≥ 0
3.  ⇒ x ∈[0 ; ∞ ) , x + 8 = 2 + x ⇒ x + 8 = 4 + 4 x + x ⇒ x = 1 .
x ≥ 0
4 1
4. D56 = {1, 2, 4,7,8,14, 28,56} ⇒ p = = .
8 2
G G G G G G p + r = 6
( ) (
5. 6i + 2 j = p i + j + r i − j ⇒  )
p − r = 2
⇒ ( p; r ) = ( 4; 2 ) .
5+7+8 abc 7 3
6. S = p ( p − a )( p − b )( p − c ) , p = = 10 , S = 10 3 ⇒ R = ⇒R= .
2 4S 3
SoSoluţie
1.a) A ⋅ ( X + Y ) = A ⋅ X + A ⋅ Y = X ⋅ A + Y ⋅ A = ( X + Y ) ⋅ A ⇒ X + Y ∈ C ( A )
a b
1.b) Fie A =   . Din A ⋅ E1 = E1 ⋅ A, A ⋅ E2 = E2 ⋅ A ⇒ a = d , c = b = 0 ⇒ A = a ⋅ I 2
c d
1.c) Dacă oricare trei se află în C ( A ) atunci există α ∈ ^, A = α ⋅ I 2 ⇒ a patra matrice se
află în C ( A ) .
1 2 3 4 5   1 2 3 4 5  1 2 3 4 5 
2.a) x = a −1 ⋅ b , x =   ⋅ = 
2 1 3 4 5   2 1 4 5 3  1 2 4 5 3 
1 2 3 4 5
2.b) a ⋅ b =   ; ord ( ab ) = 3
1 2 4 5 3
2.c) ord ( b ) = 6 ⇒ b k = e echivalent cu 6 | k

Soluţie
1. a) Avem: f ′ ( x ) = 3x − 3 , f ′ ( x ) = 0 ⇔ x ∈ {−1,1} şi următorul tabel de variaţie al funcţiei f:
2
Din tabelul de variaţie rezultă că -1 şi 1 sunt punctele de extrem ale funcţiei f.

b) Deoarece f este continuă, f (1) = −2 şi lim f ( x ) = +∞ rezultă că ecuaţia are soluţie în mulţimea
x →∞
(1, ∞ ) . Cum f este strict crescătoare pe (1, ∞ ) , rezultă că f este injectivă pe (1, ∞ ) . Deoarece f este injectivă,
soluţia este unică.
c) Deoarece g ( x) = f 2 ( x) = x 6 − 6 x 4 + 9 x 2 , rezultă g ′ ( x ) = 6 x5 − 24 x3 + 18 x , de unde g ′′ ( x ) = 30 x 4 − 24 x 2 + 18 .
( )
Pentru a rezolva ecuaţia g ′′ ( x ) = 0 , notăm x 2 = t şi rezultă 12 5t 2 − 6t + 1 = 0 care are soluţiile
1 1 1
t1 = şi t2 = 1 . Deci ecuaţia are soluţiile −1, − , ,1 . Ţinând cont de semnul funcţiei g ′′ , rezultă că g
5 5 5
are patru puncte de inflexiune.
x −∞ −1 1 ∞ 2.a) lim f ( x ) = lim f ( x ) = f ( 0
x/0 x20
f ′( x) + 0 − 0 + continuă în 0. Rezultă f este contin
\.
f ( x) −∞ / 2 2 -2 / ∞ f continuă pe \ ⇒ f admite prim
\.
b) xe x dx = e x ( x − 1) + C , iar sin xdx = − cos x + C .
∫ ∫
e x ( x − 1) + c1 , x ≤ 0
Deci o primitivă a funcţiei f va fi de forma: F ( x ) =  .
− cos x + c2 , x > 0
Din condiţia de continuitate a lui F rezultă c1 = c 2 = c .
x
c) Deoarece F este o primitivă a lui f, rezultă f ( t ) dt = F ( x) − F (0) , deci limita de calculat este
∫0
F ( x ) − F (0) F ( x ) − F (0) F ′( x )
lim 2
. Cu regula lui l´Hôspital : lim 2
= lim .
x2 0 x x2 0 x x2 0 2 x
F ′( x ) f ( x) sin x 1
Apoi lim = lim = lim = .
x2 0 2 x x20 2 x x2 0 2 x 2
Soluţie
1. ( 3 + 7 ) 2 = 3 + 2 21 + 7 = 10 + 2 21 ; 4,5 < 21 < 4,6 ⇒ 9 < 2 21 < 9, 2 ,deci

( 3 + 7 )2  = 19 .
 
 1  2 x − 1 3x + 2 x 2 − 3x + 3 1 
2. 1 − x ≠ 0,1 − 2 x ≠ 0 ⇒ x ∈ \ \ 1,  ; − ≥0⇒ ≤ 0 ⇒ x ∈  ,1 .
 2 1 − x 1 − 2 x ( x − 1 )( 2 x − 1) 2 
3. 3 3
( )
2 − x = 2 − x ⇒ 2 − x = ( 2 − x ) ⇒ ( 2 − x ) x 2 − 4 x + 3 = 0 ⇒ x ∈ {1;2;3} .
49 − k
 2 2 ( 49 − k ) k
k
k  3
4. Tk +1 = C49 x ; y2 = ⇒ k = 28 ⇒ T29 .
  3 2
 
JJG JJG JJG
JJG r + r + r JJG G G
5. rG = A B C ⇒ rG = 2i + 2 j .
3
3 a
6. sin A = , = 2 R ⇒ R = 3.
2 sin A
Soluţie
 1 −1 1 0
1.a) A ⋅ B =  ; B⋅ A=  ; A⋅ B ≠ B⋅ A
0 1  1 1
1b) Prin calcul direct .
1 −2   1 −n  ∗
1.c) Notăm C = A ⋅ B . C 2 =   apoi prin inducţie completă se arată că C = 
n
 , ∀n ∈ `
0 1 0 1 
deci răspunsul este negativ.
2a) X 3 − 2 ⋅ X − 1 = ( X + 1) ⋅ P
1 5 1 5
2.b) Q3 = X 3 − 2 ⋅ X − 1 Q3 = X 3 − 2 ⋅ X − 1 are trei rădăcini reale : x1 = −1 , x2 =
+ , x3 = −
2 2 2 2
2.c) Prin inducţie completă după n .Pentru n = 2 , Q2 = P # P . Presupunem afirmaţia adevărată pentru n şi o
( ) ( )
demonsrăm pentru n + 1 . Qn+1 = X n+1 − Fn +1 ⋅ X − Fn = X ⋅ X n − Fn ⋅ X − Fn −1 + Fn ⋅ X 2 − X − 1 , de unde
rezultă afirmaţia .

Soluţie
1.a) Deoarece se obţine prin operaţii cu funcţii continue pe \ , f este continuă pe \ , deci şi pe [ −1,1] .
x2 − 4
f este derivabilă pe ( −∞,0 ) şi f ′ ( x ) = , deci f este derivabilă în −1 şi
( )
2
x2 + 4
3 3
f ′ ( −1) = −< 0 . Analog, f este derivabilă pe ( 0,∞ ) , deci f este derivabilă în 1 şi f ′ (1) = >0.
25 25
Rezultă că f ∈ A .
f ( x) − f (0) −x 1 1
b) lim = lim = − ⇒ f derivabilă la stânga în 0 ş i f ′(0) = − .
x/0 x x/0 x x 2 + 4 4 ( ) s
4
f ( x) − f (0) x 1 1
lim = lim = ⇒ f derivabilă la dreapta în 0 şi f d′ (0) = . Deoarece
x20 x x 20 x x + 4
2
4 ( ) 4
f d′ (0) ≠ f s′(0) rezultă că f nu este derivabilă în 0.
c) Funcţia g, fiind continuă pe [ −1,1] , este mărginită şi îşi atinge marginile.
g ( x) − g (−1)
Deoarece g ′( −1) < 0 există α ∈ ( −1,1) aşa încât < 0, ∀x ∈ (−1, α ) . Aceasta
x − (−1)
implică g ( x ) < g ( −1), ∀x ∈ ( −1, α ) . De aici deducem că minimul funcţiei continue g nu poate fi atins în –1.
Analog, minimul funcţiei continue g nu poate fi atins în 1. Deci minimul funcţiei g
este atins într-un punct x0 ∈ (−1,1) .
(
2. a) F ′ ( x ) = ax 2 + ( 2a + b ) x + b + c e x . )
Deoarece F este o primitivă a lui f , rezultă F ′ ( x ) = f ( x ) , ∀x ∈ \ . Prin urmare rezultă a = 1, b = −3, c = 3 .
1 1 1
b) Aria cerută este egală cu ∫ f ( x) dx = ∫ x ( x − 1) e x dx = − ∫ x ( x − 1) e x dx . Dar

0 0 0
1
( )
1
∫ x ( x − 1) e dx = x − 3x + 3 e = e − 3 . Deci aria cerută este egală cu 3 − e .
x 2 x
0
0
1 1 1
( )
c) Vol C f = π ∫ f 2 ( x ) dx = π ∫ x 2 (1 − x ) e 2 x dx = π ∫ x 4 − 2 x3 + x 2 e2 x dx .
2
( )
0 0 0
( ) (
Fie G ( x ) = ax 4 + bx3 + cx 2 + dx + p e 2x o primitivă a lui g ( x ) = x 4 − 2 x3 + x 2 e2 x . Din G ′ ( x ) = g ( x ) , ∀x ∈ \)
1 7 7 7
rezultă a = , b = −2, c = , d = − , p = .
2 2 2 4
1
1 7 1 15e 2 − 7
∫( ) 7 7
Prin urmare x 4 − 2 x3 + x 2 e 2 x dx =  x 4 − 2 x3 + x 2 − x +  e 2 x = , deci
0 2 2 2 4 0 4
π
Vol ( C g ) =
4
(15e 2
)
−7 .
Soluţie
1.  − 8  = −3 , {−2,8} = 0, 2 ⇒ −3, 2 .
 s = 5 s = 5
2.  2 ⇒ ⇒ ( x, y ) ∈ {( 2,3 ) , ( 3, 2 )} .
 s − 2 p = 13  p = 6
3. 2 x = t , t 2 − 10t + 16 = 0 ⇒ t ∈ {2;8} ⇒ x ∈ {1;3} .
x ( x − 1) x ( x − 1)
4. C x2 = , Ax2 = x ( x − 1) , x ≥ 2 , + x ( x − 1) = 30 ⇒ x = 5 .
2 2
( ) ( ) 2 ⋅ ( −2 ) + 1 ⋅ 1
JJJG G G JJJG G G JJJG JJJG JJJG JJJG JJJ
n G JJJG JJJ
n G JJJG
5. OA = 2i + j , OB = −2i + j ⇒ OA ⋅ OB = OA ⋅ OB cos OA , OB , cos OA , OB =
22 + 12 22 + 12
( )
JJJ
n G JJJG −3
cos OA, OB = .
5
1
2⋅
1 3 =3 .
6. ctg x =3 ⇒ tg x = ⇒ tg 2x =
3 1 4
1−
9
Soluţie
(
1.a) xn +1 = a ⋅ xn − b ⋅ yn , yn +1 = b ⋅ xn + a ⋅ yn . Deci xn2+1 + yn2+1 = a 2 + b 2 ⋅ xn2 + yn2 )( )
1.b) ( xn )n , ( yn )n ( xn )n , ( yn )n
Şirurile sunt mărginite dacă şi numai dacă şirul
( dn )n , dn = xn2 + yn2 , ∀n ∈ `
este mărginit.
( ) ( ) ⋅(x )
n
d n +1 = a + b ⋅ d n
2 2
dn = a2 + b2 0 + y0
2 2
a 2 + b2 ≤ 1 d n ≤ x02 + y02 , ∀n ∈ `
deci . Dacă atunci
a 2 + b2 > 1 (d n )
Dacă şirul este nemărginit.
 π π
 cos 3 − sin 3   xn  x   nπ nπ 
1.c) A = 2 ⋅   ;   = An ⋅  0  ⇒ xn = 2n ⋅  x0 ⋅ cos − y0 ⋅ sin 
 sin π π
cos   n 
y  0
y  3 3 

 3 3 
De aici rezultă relaţia cerută.
2.a) A ≠ I 3 , A2 ≠ I 3 , A3 ≠ I 3 , A4 = I 3 ; A4 n = I 3 , ∀n ∈ ` . A4 n +1 = A, A4 n + 2 = A2 , A4 n +3 = A3 .
De unde rezultă concluzia.
{ }
2.b) G = I 3 , A, A2 , A3 formează un grup .Se arată că Ai ⋅ A j ∈ G , i, j ∈ {0,1, 2,3}
sau se scrie tabla operaţiei.
( ) ( )
2.c) I 3 + A + A2 + A3 + I 3 + A + A2 + A3 + ... + I3 + A + A2 + A3 + I 3 = ( )
1 0 0
 
 0 2009 0  ⇒ det ( M ) = 2009
0 1 
 0

Soluţie
1.a) Succesiv rezultă:
f ( x) x − 3x + 2
3 3
x − 3x + 2
3 3
x3 − 3x + 2
lim = lim ; lim = lim 3 ;
x − 1 x/1 x −1 x −1 ( x − 1)
x/1 x/1 x/1 3
x3 − 3x + 2 x3 − 3x + 2 3x 2 − 3 x +1
lim 3 = 3 lim = 3 lim == 3 lim = −∞ .
( x − 1) ( x − 1) 3 ( x − 1) x −1
x/1 3 x/1 3 x/1 2 x/1
b) Funcţia f este derivabilă în orice punct x care satisface condiţia x3 − 3x + 2 ≠ 0 . Deci domeniul de
derivabilitate al funcţiei f este \ \ {−2,1}.
x +1
c) Aplicând corect reguli de derivare, rezultă f ′( x) = .
( x − 1)( x + 2 )
2
3
Tabelul de variaţie al funcţiei f este:
x −∞ −2 −1 1 ∞
′
f ( x) +++++ +++++ 0 ------ ++++++
f ( x) −∞ / 0 / 3
4 2 0 / ∞
Din tabelul de variaţie al funcţiei rezultă că –1 şi 1 sunt punctele de extrem ale

funcţiei f.
1 A B C
2. a) Descompunem în fracţii simple : = + + .
x ( x + 1)( x + 2 ) x x + 1 x + 2
Rezultă 1 = A ( x + 1)( x + 2 ) + Bx ( x + 2 ) + Cx ( x + 1) sau ( A + B + C ) x + ( 3 A + 2 B + C ) x + 2 A = 1 .

2
1 1
Astfel avem sistemul A + B + C = 0, 3 A + 2 B + C = 0, 2 A = 1 care are soluţia A = , B = −1, C = .
2 2
1 1 1
Atunci: f ( x) = + + . Primitiva se găseşte imediat:
2 x x + 1 2( x + 2)
1 1 1 1 1 x( x + 2)
∫ f ( x)dx = 2 ∫ xdx − ∫ x + 1dx + 2 ∫ x + 2dx = ln x +1
+C .
1 1
b) Deoarece t ∈ (1, ∞ ) rezultă t > 1, t + 1 > 2, t + 2 > 3 ⇒ t (t + 1)(t + 2) > 6 ⇒ < .
t ( t + 1)( t + 2 ) 6
x −1
x x
1 1
Atunci, pentru x > 1 rezultă ∫1 t ( t + 1)( t + 2 ) dt < ∫1 6 dt = 6 .
Egalitatea are loc dacă x = 1 .
1 1 1
x2 1 3x2 1 1
c) Utilizăm schimbarea de variabilă: x3 = t . Rezultă ∫1+ x 6
dx = ∫
3 0 1+ x 6
dx = ∫
3 0 1+ t2
dx .
0
π π
1 1 2
1 1 x
Dar ∫ 1 + t 2 dx = arctgt 0 = 4 . Rezultă ∫ 1 + x6 dx = 12 .
0 0
Soluţie
1. 2 ( a − bi ) + a + bi = 3 + 4i ⇒ z = 1 − 4i .
( )
2. s s 2 − 3 p = −18 .
3. 5 = t > 0 ⇒ 1 + t − 2t 2 = 0 ⇒ t = 1 ⇒ x = 0 .
x
k
( )
 1 
9− k k
4. Tk +1 = C9k a 2
3  , 2 ( 9 − k ) − = 4 ⇒ k = 6 ⇒ T7 .
 a  3
G 2 G2 G G G G G G G G
(
5. u − v = u − v u + v )( )( )( )
, 3i + 2 j 2i + 3 j = 3 ⋅ 2 + 2 ⋅ 3 = 12 .
BC 13
6. BC = AC 2 + AB 2 = 13 ⇒ R = = .
2 2
Soluţie
1.a) f ( A ) = A2 = I 2
1.b) f ( X + f ( X ) ) = A ⋅ ( X + A ⋅ X ) = A ⋅ X + A2 ⋅ X = A ⋅ X + X = X + f ( X )
1.c) Fie f ( X1 ) = f ( X 2 ) ⇒ A ⋅ X 1 = A ⋅ X 2 ⇒ X 1 = X 2 , deoarece A este inversabilă , deci f este injectivă.
Fie Y ∈ M 2 ( \ ) . X = A−1 ⋅ Y este o preimagine a lui Y .Rezultă f este surjectivă, deci f este bijectivă
2.a)
X , Y ∈ M ⇒ A ⋅ X = X ⋅ A, A ⋅ Y = Y ⋅ A ⇒ A ⋅ ( X ⋅ Y ) = ( A ⋅ X ) ⋅ Y = ( X ⋅ A ) ⋅ Y =
X ⋅( A⋅Y ) =
X ⋅ (Y ⋅ A ) = ( X ⋅ Y ) ⋅ A
2.b) Fie X , Y ∈ G ⇒ det ( X ) ≠ 0,det (Y ) ≠ 0,det ( X ⋅ Y ) ≠ 0 şi X ⋅ Y ∈ M ⇒ X ⋅ Y ∈ G .
a b a 0
X ∈ M şi X =  ⇒ X =  .Cum det ( X ) ≠ 0 ⇒ a ≠ 0 .
c d c a
 1 
 a 0
−1
X = ∈G
− c 1 
 2 
 a a
a 0 2  −1 0 
2.c) Fie X =   , X = I 2 ⇒ c = 0, a = ±1. Deci există un element de ordin doi : X =  .
 c a   0 −1

Soluţie
2 2
1.a) Deoarece lim f ( x) = , rezultă că dreapta de ecuaţie y = este asimptotă orizontală spre ∞ .
x →−∞ 3 3
a n +1 5 + 2n
b) Observăm că an > 0, ∀ n ≥ 1. Deoarece = ≤ 1 , ∀ n ≥ 1, rezultă că şirul este descrescător.
an 4 + 3n
5 5
Din 0 < an ≤ a1 şi a1 = rezultă 0 < a n ≤ , ∀ n ≥ 1, deci şirul este şi mărginit.
4 4
Fiind descrescător şi mărginit, şirul este convergent , deci are limită.
5 + 2n 2
Notăm lim an = x ∈ \ . Din a n +1 = ⋅ a n rezultă x = x , de unde x = 0. Prin urmare lim a n = 0 .
n →∞ 4 + 3n 3 n →∞
7 42e x
c) Din g ( x ) = f (e x ) rezultă g ′ ( x ) = − , ∀x ∈ \ .Atunci g ′′ ( x ) = , ∀x ∈ \ .
(3e x + 4) 2 (3e x + 4)3
Deoarece g '' ( x ) > 0, ∀x ∈ \ rezultă că f este convexă pe \ , prin urmare nu are puncte de inflexiune.
1 1 1
∫ 0 f (e )dx = ∫ xdx = 3 x3 = 3.
x
2 a)
0 0
e e e
∫ ∫
b) Vol (C f ) = π ln xdx . Dar ln xdx =x ln x − x 1e . Rezultă Vol (C f ) = π ln xdx =π .
1 1
∫
1
e e
c) Pentru calculul integralei ∫ f ( x)dx = ∫
1 1
ln xdx utilizăm schimbarea de variabilă
ln x = t ⇒ ln x = t 2 ⇒ x = et ⇒ dx = 2tet dt . Apoi x = 1 ⇒ t = 0 şi x = e ⇒ t = 1 .Deci

2 2
′
( )
e 1 1 1 1 1
∫ ln xdx = ∫ 2t 2 et dt = ∫ et tdt = tet − ∫ et dt = e − ∫ et dt = e − ∫ e x dx .

2 2 2 2 2 2
1
0
1 0 0 0 0 0
1 e 1 1
∫e dx + ∫ f ( x)dx = ∫ e x dx + e − ∫ e x dx = e
x2 2 2
Prin urmare
0 1 0 0
Soluţie
10 1 + a2 7 1 + a 2 1700 10 
1. + 10a = 10 , a = ⇒ 10 = ⇒  + 10a  = 22 .
a a 11 a 77 a 
2. x 2 + 4 x + 5 = ( x + 2 ) + 1 ≥ 1∀x ∈ \, x 2 + 2 x + 2 = ( x + 1) + 1 ≥ 1∀x ∈ \
2 2
( x2 + 4 x + 5)( x2 + 2 x + 2 ) ≥ 1∀x ∈ \ .
3. x > 0,log 2 ( 4 x ) = log 2 4 + log 2 x = 2 + log 2 x , log 2 x = t , t 2 + t − 2 = 0 ⇒ t ∈{1 ; -2}
 1
x ∈ 2 ;  .
 4
k
 2  200 − k k
(3 x )
200− k
4. Tk +1 = C200  , k ∈ {0;1; 2;...;200} , − = 0 ⇒ k = 80 ⇒ T81 .
k

 x  3 2
4 1 1
5. m = − = ⇒ y − 1 = ( x − 2) ⇒ x − 2 y = 0 .
−8 2 2
6. ma2 =
( )
2 b2 + c2 − a2
, a 2 = b 2 + c 2 − 2bc cos A ⇒ a 2 = 12 , ma = 7 .
4
Soluţie:
x  x  x   3
1.a)  1  = A ⋅  0  ⇒ x1 = 3, y1 = 2 ;  2  = A ⋅   ⇒ x2 = 17, y2 = 12.
 y1   y0   y2   2
xn + 2 = 3 ⋅ xn +1 + 4 ⋅ yn +1
1.b) ; Deci xn + 2 − 6 ⋅ xn +1 + xn = 0, ∀n ≥ 0 .
yn + 2 = 2 ⋅ xn +1 + 3 ⋅ yn +1
1.c) Demonstrăm prin inducţie. x0 + y0 ⋅ 2 = 1, x1 + y1 ⋅ 2 = 3 + 2 2 .Presupunem adevărat pentru n şi
demonstrăm pentru n + 1 .
( )( ) ( )
n +1
xn +1 + yn +1 ⋅ 2 = 3 ⋅ xn + 4 ⋅ yn + ( 2 xn + 3 yn ) 2 = 3 + 2 2 ⋅ xn + yn 2 = 3 + 2 2 .
^ ^ ^ ^ ^ 
2.a) 3 x 2 = 3 ⇒ x 2 = 1 ⇒ x ∈ 1,6 
 
^
2.b) ord  3  = 6
 
3
− ^ − − − − ^ ^ ^
2.c) Presupunem că f este un morfism de grupuri. f  0  = 1; f  0 = f  2+ 2 + 2  =  3  = 6 = 1 ,
       
contradicţie.

Soluţie
1.a) Din xn +1 = xn2 + 1 rezultă xn +1 − xn = xn2 − xn + 1 > 0, ∀n ≥ 1 , ∀ n ≥ 1, deci şirul este strict crescător.
Cum xn ≥ x1 , şirul este mărginit inferior. Demonstrăm că şirul este nemărginit superior. Într-adevăr,
presupunând că este mărginit superior, conform teoremei lui Weierstrass rezultă că este convergent, deci are
limită şi lim xn = x ∈ \ . Trecând la limită în relaţia de recurenţă şi, ţinând cont de teorema referitoare la
n →∞
operaţii cu şiruri care au limită, rezultă x = x2 + 1, de unde x2 +x+1 = 0, deci x ∈ ^ \ \ , contradicţie cu
x ∈ \ . Prin urmare şirul dat este strict crescător şi nemărginit superior, deci are limită şi aceasta este ∞.
 x 3 + x, x ≤ 0
b) f : \ → \ , f ( x ) =  .
 arctgx, x > 0
3 x 2 + 1, x < 0

Funcţia f este derivabilă pe fiecare din intervalele (–∞, 0) şi (0, ∞) şi f ′( x ) =  1 . Apoi:
 2 , x>0
 x +1
f ( x) − f (0) x +x
3
f s' (0) = lim = lim = lim( x 2 + 1) = 1 ;
x →0
x <0
x−0 x →0
x<0
x x →0
x <0
f ( x) − f (0) arctgx − 0 arctgx − arctg 0

f d' ( x) = lim = lim = lim = arctg '0 = 1 .
x→0
x >0
x−0 x →0
x >0
x−0 x →0
x >0
x−0
Deoarece f s' (0) = f d' (0) = 0 rezultă f derivabilă şi în 0 şi f ′ ( 0 ) = 0 . Prin urmare, f este derivabilă şi
3 x 2 + 1, x ≤ 0

f ′ : \ → \ , f '( x ) =  1 .
 2 , x>0
 x +1
2
c) Fie h : \*+ → \ h ( x ) = f ( x ) − a + 2ln x . Atunci h′ ( x ) = 2 x −
.
x
Pentru x ∈ \*+ , h′ ( x ) = 0 ⇔ x = 1 . Se obţine că 1 este punct de minim, deci h ( x ) ≥ h (1) = 2 − a, ∀x ∈ \*+
Prin urmare , h ( x ) ≥ 0, ∀x ∈ \*+ dacă şi numai dacă a ≤ 2 . Deci cel mai mare număr real a cu proprietatea
certă este 2.
1 1
− x2
2.a) ∫ xf ( x)dx = ∫ xe dx . Se utilizează schimbarea de variabilă x 2 = t . Se obţine:
0 0
1 1 1
′
( ) ( )
1 −t 1 1 1 1
∫ xf ( x)dx = ∫ e dt = − ∫ e−t dt = − e −t = 1 − e−1 .
0
20 20 2 0 2
0
b) Suntem în cazul . Aplicăm regula lui l´Hôspital:
0
F ( cos x ) − F (1) − sin xF ′ ( cos x )
lim 2
= lim ; apoi:
x →0 x x →0 2x
− sin xF ′ ( cos x )  sin x  1 1
lim = lim  − ⋅ f (cos x )  = − f (1) = − e −1 .
x →0 2x x → 0
 2x  2 2
c) g ′ ( x ) = F ′ ( x ) + f ′ ( x ) = f ( x ) − 2 xe − x = (1 − 2 x ) e − x
2 2
Tabelul de variaţie al funcţiei g este:

1 +∞
x −∞
2
Soluţie
1 + 4i 1 − 4i 64
1. + =
4 + 7i 4 − 7i 65
b
2. xv = − ⇒ x =1.
2a
3 1 
3. 3x = t , t > 0 , 3t + = 10 ⇒ t ∈  ;3 ⇒ x ∈ {−1;1} .
t 3 
4. Numărul cazurilor posibile este 2008 : 2 = 1004 . Numărul cazurilor favorabile se obţine din
335
3 ⋅1,3 ⋅ 3,...,3 ⋅ 669 ⇒ 670 : 2 = 335 . p = .
1004
1 1
5. md = −2 ⇒ m = − , y − 2 = ( x − 3) ⇒ x − 2 y + 1 = 0 .
−2 2
1
6. M mijlocul lui [ BC ] . GM = AM , AM este înălţime AM 2 = AB 2 − BM 2 ⇒ AM = 4 .
3
4
Deci GM = .
3
Soluţie
 b
a x + 
1.a) d =
bc
⇒ f ( x) =  a a
=
a  d c
c x + 
 c
1.b) Fie x1 , x2 > 0 a.î. f ( x1 ) = f ( x2 ) ⇒ x1 ( ad − bc ) = x2 ( ad − bc ) , deci x1 = x2 , adică f este injectivă.
ax + b a1 x + b1
1.c) Inducţie după n .Pentru n = 1 ⇒ f ( x ) = = . Presupunem adevărată pentru n şi
cx + d c1 x + d1
a f ( x) + b
demonstrăm pentru n + 1 . f D f D...D f ( x ) = c n f ( x ) + dn =
n +1 n n
an +1 x + bn +1 a bn 
, deoarece An +1 = An ⋅ A =  n ⋅ A.
cn +1 x + d n +1  cn dn 
1 0  a 0  0 b  a +1 b
2a) Fie X ∈ G , X =  + + =  ⇒ det X = a + 1 ≠ 0 .
 0 1  0 0  0 0  0 1
2.b) A2 = A, B 2 = 02 , A ⋅ B = B, B ⋅ A = 02 .
Fie X 1 , X 2 ∈ G; X 1 = I 2 + aA + bB, X 2 = I 2 + a ' A + b ' B
( ) ( )
X 1 ⋅ X 2 = I 2 + a + a ' + aa ' A + b + b ' + bb' B , a + a ' + aa ' ≠ −1 .
a b
( X1 )−1 = I 2 − A− B , deci G este un grup.
a +1 b +1
2.c) X 2 = I 2 ⇒ X = I 2 − 2 A + bB, b ∈ \.

Soluţie
x π
1.a) Cum lim f ( x ) = lim = 0 şi lim g ( x ) = lim arctgx = , rezultă
x →∞ x →∞ 1+ x 2 x →∞ x →∞ 2
π
lim ( f ( x ) g ( x ) ) = lim f ( x )⋅ lim g ( x ) = 0 ⋅ =0.
x →∞ x →∞ x →∞ 2
1 − x2
b) f este derivabilă şi f ′( x) = , ∀x ∈ \ .
(1 + x )
2 2
Semnul derivatei:
x −1 1
f ′( x ) -------- 0 +++++++++ 0 -----------
Ţinând cont de semnul derivatei, rezultă că – 1 este punct de minim local, iar 1 este punct de maxim local.
x2
c) Considerăm funcţia h : \ → \ , h ( x ) = f ( x ) − g ( x ) . Rezultă h′( x) = − . Deoarece
(1 + x ) 2 2
h′( x) < 0, ∀x ∈ ( 0, ∞ ) , rezultă că h este descrescătoare pe ( 0, ∞ ) . Deci

x
h( x ) < h ( 0 ) , ∀x ∈ ( 0, ∞ ) ⇒ h( x ) < 0, ∀x ∈ ( 0, ∞ ) ⇒ < arctgx, ∀x ∈ ( 0, ∞ )
1 + x2
2.a) Funcţia f este continuă pe [ 0,1] , deci este integrabilă pe acest interval.
Funcţia g : [1, 2] → \, g ( x ) = x ln x este continuă, deci este integrabilă pe [1, 2] .
Deoarece f ( x ) = g ( x ) , ∀x ∈ [1, 2] \ {1} , rezultă că f este integrabilă pe [1, 2] .
Fiind integrabilă pe [ 0,1] şi pe [1, 2] , rezultă f integrabilă pe [ 0,2] .
x
b) Fie F o primitivă a funcţiei ϕ : [1, ∞ ) → \ , ϕ ( t ) = t ln t . Atunci: ∫ t ln tdt = F ( x) − F (1) .
1
x
∫ t ln tdt F ( x) − F (1)
Rezultă lim 1
= lim = Fd′ (1) . Deoarece Fd′ (1) = ϕ (1) = 0 rezultă că limita este egală cu 0.
x21 x −1 x21 x −1
∫ a f ( x) dx = F ( b ) − F ( a ) .
b
c) În cazul respectiv, deoarece f este continuă, ea admite o primitivă F şi
Fie t ∈ (0,2) . Considerăm funcţia. θ : [ 0, 2] → \ , θ ( x) = F ( x) − f (t ) x

Funcţia θ : [ 0, 2] → \ , θ ( x) = F ( x) − f (t ) x este derivabilă şi θ ′( x) = F ′( x ) − f (t ) = f ( x ) − f (t ) .
Deoarece f este strict crescătoare, rezultă că θ ′ este strict negativă la stânga lui t, respectiv strict pozitivă la
dreapta lui t. Aceasta probează că funcţia θ este strict descrescătoare la stânga lui t, respectiv strict
crescătoare la dreapta lui t. Prin urmare θ nu este injectivă, deci există a, b ∈ [ 0,1] , a ≠ b , astfel încât
θ ( a ) = θ (b) , cea ce implică F (a) − f (t )a = F (b) − f (t )b ⇒ F (a) − F (b) = ( a − b ) f (t ) .
Soluţie
1. Numărul termenilor este egal cu 11 , raţia egală cu 3. 1 + 4 + 7 + ... + 31 =

( 31 + 1) ⋅11 ⇒ 176 .
2
2. x < 3 ⇒ − x + 3 − x + 4 = 1 ⇒ x ∈∅ , x ∈ [ 3, 4 ) ⇒ x − 3 − x + 4 = 1 ⇒ x ∈ [ 3, 4 ) ,
x > 4 ⇒ x − 3 + x − 4 = 1 ⇒ x = 4 . Deci x ∈ [3, 4] .
1 5  1
3. log3 x = t , t + = ⇒ t ∈  2;  ⇒ x ∈ 9; 3
t 2  2
{ }
1
4. Numărul cazurilor posibile 2008 : 2 = 1004 . Numărul cazurilor favorabile 251 . p = .
4
5. ( m − 2 )2 + ( −2 − m )2 = 4 . m ∈ {−2; 2} .
cos x 1 − sin 2 x 1
6. ctg x = 6 ⇒ =6⇒ = 36 ⇒ sin 2 x = .
sin x sin 2 x 37
Soluţie
2
1.a) ∆ = 14m − 4 ≠ 0 ⇒ m ∈ \ 
7 
2
1.b) m =
7
1.c) d 2 ∩ d3 = {( 7, −3)}; ( 7, −3) ∈ d1 ⇒ m =
2
7
 ^
2.a) det A = m ∈ ± 1 . Cum ( 5 , +, ⋅ ) este un corp comutativ , rezultă că A este inversabilă.
 
Se arată că : ABA = B
m n  m' n' 
2.b) | H |= 10 . Fie X 1 , X 2 ∈ H ⇒ X 1 =  ^ ^  , X 2 =  ^ ^ .

 0 1  
  0 1
 mm mn + n 
' '
 ∈ H , deoarece mm ' ∈ ± 1 .
^
X1 ⋅ X 2 =  ^
 ^
  
 0 1 
mn + n   1 0 
^ ^
 m2
X 12 = I 2 , X1 ≠ I 2 ⇒  ^ =  ⇒ m 2 = 1^ şi n  m + 1^  = 0^ .Pentru m = 1,
^ ^
n = 0 ⇒ X1 = I 2 ,
2.c)
 0    
1   0 1 
^

^ ^
 
^
fals. Pentru m = − 1, n ∈ 5 ⇒ 5 soluţii.

Soluţie
f ( x) x3 + x x3 + x x3 + x f ( x)
1.a) Deoarece = şi = rezultă lim = 1.
f ( x + 1) ( x + 1) + x + 1
3
( x + 1) + x + 1 x + 3 x + 4 x + 2
3 3 2 x →∞ f ( x + 1)
b) Deoarece f ′ ( x ) = 3x 2 + 1 > 0 , rezultă că f este strict crescătoare , deci este injectivă.

Cum lim f ( x) = −∞ , lim f ( x) = ∞ , iar f este strict crescătoare şi continuă rezultă Im f = \ , deci
x →−∞ x →∞
f este surjectivă. Fiind injectivă şi surjectivă f este bijectivă, deci este inversabilă.
c) Notăm f −1 = g şi g ( x ) = y . Rezultă x = g ( y ) ⇔ x = f ( y ) . Atunci x → ∞ ⇔ y → ∞ Prin urmare:
−1
f −1 ( x) g ( x) y y
lim = lim = lim = lim = 1.
x →∞ x x →∞ 3 x y →∞ f ( y ) y →∞ y3 + y
3 3 3
π 0 π
2.a) ∫ f ( x) dx = ∫ f ( x)dx + ∫ f ( x)dx . Utilizând schimbarea de variabilă x = −t ,
−π −π 0
0 0 π π π π
rezultă ∫ f ( x)dx = − ∫ f (−t )dt = ∫ f (−t )dt = − ∫ f (t ) dt = − ∫ f ( x)dx şi astfel se obţine că ∫ f ( x)dx = 0 .
−π π 0 0 0 −π
3 3 3
f ( x) 26 13
b) ∫ dx = ∫ x dx . Dar ∫ x 2 dx = 2c 2 ⇔
2
= 2c 2 . Rezultă c = ∈ (1,3) .
1
sin x 1 1
3 3
( )
c) F ( x ) = − x 2 + 2 cos x + 2 x sin x . Considerăm şirul ( xn′ )n≥1 , xn′ = 2nπ . Atunci lim F ( xn′ ) = −∞ .
n→∞
π
Considerând şirul ( xn′′ )n≥1 , xn′′ = 2nπ + rezultă lim F ( xn′′ ) = ∞ . Prin urmare funcţia F nu are limită la ∞ .
2 n→∞
Soluţie
39 − 1 39 − 1 39 − 1 9
1. 1 + 3 + 32 + ... + 38 = = ⇒2 = 3 − 1 < 39.
3 −1 2 2
( )
2. x13 + x23 = s s 2 − 3 p , s = −5, p = −7 ⇒ x13 + x23 = −5 ( 25 − 3 ( −7 ) ) = −230 ∈ ] .
1 5  1
3. log5 x = t , t + = ⇒ t ∈ 2;  ⇒ x ∈ 25; 5 .
t 2  2
{ }
4. 2 x − 3 ≥ 2
,
( 2 x − 3)( 2 x − 4 ) = 6 ⇒ x = 3 .
2
C32 = 3 .Deci x = 3 .
y+2 x+3
5. = ⇒ x − y +1 = 0 .
3+ 2 2+3
G G G G G G G G
( ( )) ( ( ))
5
6. u ⋅ v = u ⋅ v cos ) u; v ⇒ cos ) u; v = .
6
Soluţie
1.a) f ( A ) = A2 = 02
1.b) f ( f ( X ) ) = f ( AX ) = A2 X = 02
1.c) Presupunem f ( X ) + f (Y ) = I 2 ⇒ A ( X + Y ) = I 2 şi aplicăm pe
f ⇒ f ( A ( X + Y ) ) = f ( I 2 ) ⇒ A2 ( X + Y ) = A ⇒ 02 = A , contradicţie.
0 1
2a) At =   ⇒ AA = I 2 ,deci A ∈ P
t
 1 0 
( ) ( )
2.b) Fie A, B ∈ P, A ⋅ At = I 2 ⇒ det A ⋅ At = 1 ⇒ det ( A ) ⋅ det At = 1 ⇒ det ( A) ≠ 0
⇒ A inversabilă ⇒ A = A ⇒ P = GL2 ( \ ) = grup
t −1
( )
2.c) X = A−1 ⋅ B;det ( X ) = det A−1 ⋅ ( det B ) ≠ 0 ⇒ X ∈ GL2 ( \ ) = P .

Soluţie
1 x
1.a) Deoarece f ′( x) = ⋅ rezultă următorul tabel de variaţie:
1+ 1+ x 2
1 + x2
x −∞ 0 ∞
f ′( x ) − 0 +
. Se observă că cea mai mică valoare este ln 2 .
f ( x) 2 ln 2 /
b) Cum e f ( x ) = 1 + 1 + x 2 şi g ′( x) =
1
( )
rezultă e f ( x ) − 1 g ′( x) = 1 .
1+ x 2
1
c) Fie funcţia ϕ : \ → \ , ϕ ( x ) = g ( x) − x . Rezultă ϕ ′( x) = 1 + x ( 2 −2
) − 1 .Deoarece ϕ ′ ( x ) < 0, ∀x ∈ \
rezultă ϕ strict descrescătoare pe \ . Prin urmare, pentru orice x > 0 rezultă ϕ ( x ) < ϕ (0) . Cum ϕ (0) = 0 , se
obţine inegalitatea cerută.
1
x4 x1
2.a) Într-adevăr f este derivabilă şi f (0) = f (1) = 0 , iar f ( x)dx = ∫
0
2
− x3 +
20
= 0.
1
a b c
b) Deoarece f ( x) = ax + bx + cx + d , a ≠ 0 , rezultă ∫ f ( x)dx = 4 + 3 + 2 + d
3 2
şi
0
f (0) = d , f (1) = a + b + c + d . Prin urmare, condiţia f ∈ M este echivalentă cu
a + b + c = 0
 3a a
a b c , de unde: a ∈ \, a ≠ 0, b = − , c = , d ∈ \ . Rezultă
 4 + 3 + 2 = 0 2 2
3a 2 a 1
f ( x ) = ax 3 − x + x + d , a ∈ \, a ≠ 0, d ∈ \ . Atunci f   =d = f (0) .
2 2 2
1
c) Aplicăm teorema de medie. Deci c ∈ ( 0,1) astfel încât ∫ f(x)dx = f(c) .Rezultă f(c) = f(0) şi f(c) = f(1) .
0
Conform teoremei lui Rolle, există α ∈ (0, c ) şi β ∈ (c,1) astfel încât f ′(α ) = 0, f ′( β ) = 0 .
Soluţie
1. 2 (1 − x ) = x + 1 + 4 ⇒ x = −1
2. f ( 0 ) = 6 , f ( x ) = 0 ⇒ x ∈ {1; −6} ⇒ A ( 0; −6 ) , B (1;0 ) , C ( −6;0 )

1   1   7π 11π 
3. sin x = − , x ∈ ( −1) arcsin  −  + kπ k ∈ Z  , x ∈  ;
k
.
2   2   6 6 
4. Numărul cazurilor posibile este 26 . Numărul cazurilor favorabile este
15
C62 = 15 . p = .
JJG JJG 64JJG
JJG r + r + r JJG G G
5. rG = A B C ⇒ rC = 6i + 6 j .
3
G G G G GG G G GG GG G G
6. ( 2u + v ) ⋅ ( 2v − u ) = 4uv − 2u 2 + 2v2 − uv = 3uv − 2u 2 + 2v2 ,
GG G 2 G2 G G G G
3uv − 2u + 2v = 3 ⋅ 1 ⋅ 2 ⋅ − 2 ⋅ 1 + 2 ⋅ 22 , ( 2u + v ) ⋅ ( 2v − u ) = 9 .
1
2
Soluţie
1 a b 1 c d  1 a + c b + d 
     
1.a) M a ,b ⋅ M c, d =  0 1 0  ⋅  0 1 0  =  0 1 0  = M a + c,b + d
0 0 1 0 0 1  0 1 
     0
1.b) M 0,0 = I 3 este elementul neutru .Pentru orice matrice M a ,b ∈ G , există matricea M − a , −b ∈ G a.î.
M a ,b ⋅ M − a ,− b = M 0,0 = M − a ,−b ⋅ M a ,b . . M c,d ⋅ M a ,b = M c + a ,d +b = M a + c,b + d = M a ,b ⋅ M c ,d .
 0 a b
 
1.c) = M =  − a 0 0  ⇒ det ( M ) = 0 ;
M a ,b − M at ,b
 −b 0 0 
 
Dacă a = 0, b ∈ \∗ ⇒ rang ( M ) = 1; Dacă a = 0, b = 0 ⇒ rang ( M ) = 0 .
Dacă a ∈ \∗ ⇒ rang ( M ) = 2 .
2a) ord (e) = 1 , ord ( a ) = ord ( b ) = ord ( c ) = 2 .Deci x = e este unica soluţie.
2.b) ∀x ∈ K , x 2 = e ⇒ K este comutativ
Dacă ab = a ⇒ b = e ,fals.
Dacă ab = b ⇒ a = e ,fals.
−1
Dacă ab = e ⇒ b = a = a ,fals.Deci ab = c
2.c) Nu sunt izomorfe deoarece K nu este ciclic şi ] 4 este ciclic fiind generat de 1 .

Soluţie
1.a) f este continuă pe fiecare dintre intervalele ( −∞,1) şi (1,∞ ) , deoarece pe fiecare dintre intervalele
( −∞,1) şi (1,∞ ) f se obţine prin operaţii cu funcţii continue. f este continuă în 1 dacă lim f ( x ) = f (1) .
x →1
ln x ln (1 + t )
Deoarece lim f ( x ) = lim = lim = 1 = f (1) rezultă f continuă în 1. Rezultă f continuă pe \ .
x →1 x →1 x − 1 t →0 t
0 ln x − ( x − 1) 1− x
b) Suntem în cazul . Aplicăm regula lui l´ Hôspital. Rezultă lim = lim .
x →1 2 x ( x − 1)
( x − 1)
x →1 2
0
1− x 1 1
Dar lim = − . Deci limita este − .
x →1 2 x ( x − 1) 2 2
c) Deoarece se obţine prin operaţii cu funcţii derivabile, funcţia f este derivabilă pe ( 0, ∞ ) \ {1} .
x − 1 − x ln x
În plus, f ′( x ) = , ∀x ∈ ( 0, ∞ ) \ {1} .
x ( x − 1)
2
f ( x) −1 f ( x ) − f (1) 1
Cum lim = lim = − , rezultă că f este derivabilă în x = 1 şi
x →1 x −1 x →1 x −1 2
1
f ′ (1) = lim f ′ ( x ) = − .
x →1 2
 1  1
1 − x − ln x  ⋅ , x ≠1
  ( x − 1)
2
Prin urmare, f ′ : ( 0, ∞ ) → \ şi f ′( x) =  .
 1
− 2 , x =1
1
Deoarece 1 − − ln x ≤ 0, ∀x ∈ ( 0, ∞ ) rezultă f ′ ( x ) < 0, ∀x ∈ ( 0, ∞ ) , deci funcţia
x
f este strict descrescătoare.
2.a) Fie F : \ → \ o primitivă pe \ a lui f. Atunci f este derivabilă pe \ şi F ′ ( x ) = f ( x ) , ∀x ∈ \ . Deci
F ′ ( x ) = ln(1 + sin 2 x), ∀x ∈ \ . Deoarece 1 + sin 2 x ≥ 1 rezultă F ′ ( x ) = ln(1 + sin 2 x) ≥ 0, ∀x ∈ \ . Prin urmare
F este crescătoare pe \
∫0 f ( x) cos dx = ∫0 ln (1 + sin )
π π 2
b) x cos x dx .
Utilizăm schimbarea de variabilă sin x = t .Rezultă ∫ f ( x) cos dx = ∫ ln 1 + t 2 dt = 0 .

0
π 0
0
( )
c) Funcţia f , fiind continuă pe \ , admite primitive pe \ . Fie F o primitivă pe \ a lui f .
Atunci F este derivabilă pe \ şi F ′( x ) = f ( x), ∀x ∈ \ .
π 
arcsin x
În plus, g ( x ) = ∫ f (t )dt = F ( arcsin x ) − F   , de unde rezultă că g este derivabilă pe ( −1,1)
π 4
4
g ′( x) = arcsin′ x ⋅ F ′ ( arcsin x ) =
1
f ( arcsin x ) =
1
( )
ln 1 + x 2 . Deci
1− x 2
1− x 2
g ′ : ( −1,1) → \ şi g ′ ( x ) =
1
(
ln 1 + x 2 . )
1− x 2
Soluţie
1. 62 = x ( x − 5 ) ⇒ x = 9 .
(
2. f ( −1) = −2 ⇒ f ( 2 ⋅ ( −2 ) ) = 10 ⇒ f 2 ⋅ ( f ( −1) ) = 10 . )
π π π π  2π 4π 
3. 2 x + + 2kπ , k ∈ Z ⇒ x = π ;2 x + = − x + + 2kπ , k ∈ Z ⇒ x ∈ 0;
= x− ; ;2π  . Deci
22 2 2  3 3 
 2π 4π 
x ∈ 0; ;π ; ; 2π  .
 3 3 
4. Cazul 1: 4k = 20 ⇒ k = 5
Cazul 2: 4k + 20 = 48 ⇒ k = 7
k ∈ {5,7}
5. 2 xM = x A + xN , 2 xN = xB + xM ⇒ xM = 4, xN = 5;
2 yM = y A + y N , 2 y N = y B + yM ⇒ yM = 3, y N = 4 , deci M ( 4 ; 3) , N ( 5 ; 4 ) .
a 2 + ( a + 1) − ( a + 2 )
2 2
6. −1 < < 0, a ∈ `∗ ⇒ a ∈ {1, 2} . Doar pentru a = 2 se obţine triunghi .
2a ( a + 1)
Soluţie
 6 2
1.a) B =  2
 = 2B
 −6 −2 
1.b) A2 = 2 A ⇒ a 2 = bc = 2a; b ( a + d ) = 2b; c ( a + d ) = 2c; bc + d 2 = 2d

Dacă
 2 0
b ≠ 0 ⇒ a + d = 2, b = 0. Ana log c = 0 a = 2a, d = 2d ⇒ A = 
2 2
 = 2A
contradicţie.Deci .  0 2
1.c) d = 2 − a;det ( A ) = ad − bc = a ( 2 − a ) − bc = 0 .
2.a) Aplicăm algoritmul lui Eucid.
( ) ( )
x6 − 1 = x 4 − 1 ⋅ x 2 + x 2 − 1
x 4
− 1 = ( x − 1) ⋅ ( x + 1) , deci ( f , g ) = x
2 2 2
−1
2.b) 8 soluţii distincte.
(
2.c) f ( x ) = ( x − 1) ⋅ ( x + 1) ⋅ x 2 + 1 )

Soluţie
1
1.a) Deoarece f 2 ( x ) = x 2 + ln x , rezultă f 2′ ( x ) = 2 x + > 0, ∀x ∈ ( 0, ∞ ) . Deci f 2 strict crescătoare pe
x
intervalul ( 0,∞ ) .
1  1 
b) Cum f n   ⋅ f n (1) =  n − 1 ⋅ 1 < 0 rezultă că ecuaţia f n ( x) = 0 are cel puţin o rădăcină reală, situată în
 e e 
1
( )
intervalul ,1 . Cum f n este strict crescătoare rădăcina este unică.
e
 3 1   3 1 
c) Rezultă lim  −  = lim  2 − .
x →1  f 2 ( x ) − 1 x − 1  x →1  x + ln x − 1 x − 1 
 3 1 
Pentru calcul limitei lim  2 −  se utilizează schimbarea de variabilă
x →1  x + ln x − 1 x − 1 
 3 1  y − y 2 − ln ( y + 1)
y = x − 1 . Se obţine lim  − = lim
y →0  ( y + 1)2 + ln ( y + 1) − 1 y  y →0 y 3 + 2 y 2 + y ln ( y + 1)
 
şi se aplică regula lui l´ Hôspital.
y
−2 y −
y − y 2 − ln ( y + 1) y +1
Rezultă lim 3 = lim , de unde
y →0 y + 2 y 2 + y ln ( y + 1) y
3 y 2 + 4 y + ln ( y + 1) +
y →0
y +1
1
−2 −
y +1 3
lim =−
y →0 ln ( y + 1) 1 5
3y + 4 + +
y y +1
2. a) Considerăm funcţiile, g : [ −2π ,0] → \ , g ( x ) = x3 şi H : ( 0, ∞ ) → \ , h : [ 0, 2π ] → \ , h ( x ) = 1 + sin x .
Deoarece f ( x ) = g ( x ) , ∀x ∈ [ −2π ,0] \ {0} şi g este integrabilă pe [ −2π ,0] rezultă f integrabilă pe [ −2π ,0] .
Analog, deoarece f ( x ) = h ( x ) , ∀x ∈ [ 0, 2π ] şi h este integrabilă pe [ 0,2π ] rezultă f integrabilă pe [ 0,2π ] .
Prin urmare f este integrabilă pe [ −2π ,0] ∪ [ 0, 2π ] = [ −2π , 2π ] .
π 0 π
b) ∫−1 f ( x) dx = ∫−1 f ( x) dx + ∫0 f ( x) dx
x4 0 1 π π π
= − şi ∫ f ( x) dx = ∫ (1 + sin x ) dx = ( x − cos x ) = π + 1 ,
0 0
Cum ∫ f ( x) dx = ∫ x3 dx =
−1 −1 4 −1 4 0 0 0
π 3
rezultă ∫ f ( x) dx = π −
−1 4
c) Inducţie matematică.
2π
2π 2π
Cum ∫
0
(1 + sin x ) dx = ( x − cos x ) 0
= 2π , rezultă ∫ f ( x )dx ≤ 2π
0
2π n −1 n −1 2π
Presupunem ∫ f ( x) dx ≤ 2 π şi demonstrăm că ∫0 f n ( x) dx ≤ 2n π
0
n −1
Deoarece 0 ≤ 1 + sin x ≤ 2 şi sin x ≤ 1 rezultă (1 + sin x ) ≤ 2n −1 şi
(1 + sin x )n−1 sin x ≤ (1 + sin x )n−1 , rezultă
Soluţie
4 ( n + 1) 4n 12
1. an+1 − an = − = ⇒ an+1 − an > 0, ∀n ∈ ` ⇒ şirul este crescător .
n+4 n + 3 ( n + 3)( n + 4 )
 5   5 19 
2. x 2 + x + 1 = − x 2 − 2 x + 6 ⇒ 2 x 2 + 3x − 5 = 0 ⇒ x ∈  − ,1 ⇒ A  − ,  , B (1,3)
 2   2 4
π π  3π 7π 
3. x − = 3 x + + 2kπ , k ∈ Z ⇒ x ∈  ;  ,
4 4  4
4 
π π  π 3π 5π 7π 
x − = −3 x − + ( 2k + 1) π , k ∈ Z ⇒ x ∈  ; ; ;  .
4 4 4 4 4 4 
( )
2
4. 2n = 32 ⇒ n = 5 , T4 = C53 2 x 2 ( −5 y )3 ⇒ T4 = −5000 x 4 y3 .
m 3 2  1 
5. = = ⇒ ( m, n ) =  − , −12  .
2 n −8  2 
JJJG JJJG
6. AC ⋅ BD = 0 ⇒ AC ⊥ BD ⇒ AB 2 = OB 2 + OA2 , CD 2 = OD 2 + OC 2 ,
AD 2 = OD 2 + OA2 BC 2 = OC 2 + OB 2 ⇒ AB 2 + CD 2 = AD 2 + BC 2 .
Soluţie
 1 3 t  1 3
1.a) A =  ; A =   = A ⇒ A∈ P
 3 1  3 1
 0 2  t  0 −2 
B= ; B =   = −B ⇒ B ∈ Q
 −2 0  2 0 
a b t  a b   −a −b   0 b
1.b) X =  ; X = − X ⇒  =  ⇒ a = d = 0; c = −b . X =  
 c d   c d   − c − d   −b 0 
det ( X ) = b 2 ≥ 0 .
 0 a  0 b  − ab 0 
 = ( AB ) ⇒ AB ∈ P
t
1.c) Fie A, B ∈ Q ⇒ A =  , B =   . AB = 
 − a 0   −b 0   0 − ab 
2a) f ' ( x ) = 3 x 2 + 4 x + 3 > 0, ∀x ∈ \ ⇒ f este strict crescătoare.

lim f ( x ) = −∞ , lim f ( x ) = ∞ , f este continuă deci are P.D ⇒ f ( x ) = 0 are o unică
x →−∞ x →∞
soluţie reală.
^  ^  ^ ^ ^ ^
2.b) f  0  = 1, f  1  = 1
   
^ ^ ^ ^
2.c) Dacă f = gh ∞, grad ( h ) ≥ 1, grad ( h ) ≥ 1 ⇒ f = g ⋅ h , deci f este reductibil, contradicţie.

Soluţie
1.a) Dacă x ∈_ , atunci f ( x ) ≤ x ⇔ x ≤ x , evident. Dacă x ∈ \ \ _ , atunci f ( x ) ≤ x ⇔ x3 ≤ x şi
( )
x3 ≤ x ⇔ x x − 1 ≤ 1 , evident pentru x ∈ [ −1,1] ⇔ x ≤ 1
2
b) Din f ( x ) ≤ x , ∀x ∈ [ −1,1] rezultă lim f ( x ) = 0 . Cum f ( 0 ) = 0 rezultă că f este continuă în origine.

x →0
Deci f este continuă în origine.
c) Deoarece lim f ( x ) = 0 rezultă că pentru orice şir ( xn )n≥1 care are limita 0, şirul
x →0
( f ( xn ) )n≥1
1  1 
are limita 0.În particular considerând xn = , rezultă lim f ( xn ) = lim f   = 0 ..
n n→∞ n→∞  n 
2.a) f este continuă şi derivabilă. Din continuitatea lui f rezultă b = 0 .

Apoi f ′ ( x ) = ae x + axe x − 1, ∀x < 0 şi f ′ ( x ) = cos x − x sin x, ∀x > 0 .
Cu o consecinţă a teoremei lui Lagrange rezultă
lim f ′ ( x ) = lim f ′ ( x ) = f ′ ( 0 ) ⇒ a − 1 = 1 ⇒ a = 2 .
x2 0 x/ 0
1 0 1
b) ∫−π f ( x)dx = ∫−π f ( x)dx + ∫0 f ( x)dx .
∫−π f ( x)dx = ∫−π x cos xdx = ∫−π x ( sin x )′ dx = − ∫−π sin xdx = ∫−π ( cos x )′ dx = 2 , iar
0 0 0 0 0
Dar
∫0
1 1
(
f ( x)dx = ∫ 2 xe x − x dx =
0
) 3
2
1 7
. Rezultă ∫ f ( x)dx = .
−π 2
π π π π
c) Dacă b = 0 , atunci I n = ∫ x n f ( x)dx = ∫ x n+1 cos xdx = ∫ x n+1 (sin x)′dx = −(n + 1) ∫ x n sin xdx .
0 0 0 0
Cum ∀n ∈ `* şi ∀x ∈ [ 0, π ] , x n sin x ≥ 0, rezultă I n ≤ 0, ∀n ≥ 1 . Apoi

π π
I n = −(n + 1) ∫ x n sin xdx =(n + 1) ∫ x n (cos x)′dx = −(n + 1)π n − n(n + 1) I n−1 . Cum I n−1 ≤ 0, ∀n ≥ 2 rezultă
0 0
(
I n ≥ −(n + 1)πn , ∀n ≥ 2 . Deoarece lim −(n + 1)π n = −∞ rezultă lim
n→∞
) n→∞ 0
π n
∫ x f ( x)dx = lim I n = −∞ .
n→∞
Soluţie
1. an+1 − an = ( n + 1) − ( n + 1) − n 2 + n , an+1 − an = 2n ,
2
an+1 − an > 0, ∀n ∈ N∗ ⇒ ( an )n ∈N ∗ este strict monoton .
2. f ( x ) = ( x + 1) , ( f D g ) ( x) = ( x − 2008 + 1) = ( x − 2007 ) ≥ 0, ∀x ∈ \ .
2 2 2
π π π π
3. x + = − x + kπ , k ∈ Z ⇒ x + = − x + kπ , k ∈ Z .
3 2 3 2
( x − 1)( x − 2 ) , x2 − x − 16 ≤ 0 ⇒ x ∈ 3; 4 .
4. x ≥ 3, C xx −1 = x − 1, C x2−1 = { }
2
m m + 2 −1  2
5. = ≠ ⇒ m ∈  2; −  .
m+2 4m −8  3
tgA + tgB π
6. tgC = tg (π − ( A + B ) ) = −tg ( A + B ) , tg ( A + B ) = ⇒ tgC = 1 ⇒ C = .
1 − tgAtgB 4
Soluţie
x y
1.a) Y =  ; AX = XA ⇒ t = x, y = 3 z
Fie z t
2
x
1.b) det ( X ) = x 2 − 3 y 2 = 0; Dacă y = 0 ⇒ x = 0 ⇒ X = 02 .Dacă y ≠ 0 ⇒   = 3 ⇒ ∈ ± 3 ,
 y
x
y
{ }
contradicţie.
 a 3b   c 3d   ac + 3bd 3 ( bc + ad ) 
1.c) X =  ,Y =   , a, b, c, d ∈ ] ⇒ XY =  
 bc + ad ac + 3bd  .
Dacă b a  d c 
Utilizând metoda inducţiei matematice,rezultă concluzia.
2a) f (1) = 0
 
2
 5 
2.b)  ∑ xi  − 2  ∑ xi x j  = −5
 i =1   
 1≤i < j ≤5 
( ) ( )
2.c) f ( x ) = ( x − 1) x 4 + 3 x 2 + 2 x + 2 ; x 4 + 3x 2 + 2 x + 2 = x 2 + 1 + ( x + 1) > 0
2 2

x+2 1 1
1.a) f ( x ) = ln = ln ( x + 2 ) − ln x . Rezultă f ′ ( x ) = − , x ∈ ( −∞, −2 ) ∪ ( 0, ∞ ) .
x x+2 x
1 1 4x + 4
Apoi f ′′ ( x ) = 2 − = , x ∈ ( −∞, −2 ) ∪ ( 0, ∞ ) .
x ( x + 2 ) x ( x + 2 )2
2 2
Dacă x ∈ ( −∞, −2 ) atunci 0 > x + 2 > x , deci ( x + 2 ) < x 2 şi rezultă f ′′ ( x ) < 0 , deci f este concavă pe
2
( −∞, −2 ) .
3 4 5 6 n +1 n + 2  n ( n + 1) ( n + 1)( n + 2 ) − ln n ( n + 1) = ln n + 2 .
b) an = ln  ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ... ⋅ ⋅  − ln . Deci an = ln
1 2 3 4 n −1 n  2 2 2 n
n+2
Rezultă lim an = lim ln =0.
n→∞ n →∞ n +1
c) Considerăm funcţia h : [1, 2] → \, h ( x ) = ( x − 1) f ( x ) . Aplicăm teorema lui Lagrange funcţiei h .
h ( 2 ) − h (1)
Deci există c ∈ ( 0,1) astfel încât h′ ( c ) = , de unde f ( c ) + ( c − 1) f ′ ( c ) = f ( 2 ) .
1
1
x
1 1
x 1
1
( x 2 )′
2.a) ∫ x f ( x ) dx = ∫ dx . Apoi ∫ dx = ∫ dx .
0 0
1 + x4 0
1 + x4 2 0 1 + ( x 2 )2
1 1
( x 2 )′ 1 π
dx = arctg ( x 2 ) = .
1 1
Deci ∫ x f ( x ) dx == ∫
0
2 0 1 + ( x2 ) 2
2 0 8
1 1
b) Se observă că ≤ ≤ 1, ∀x ∈ [ 0,1] . Aplicând proprietatea de monotonie a integralei rezultă
1+ x 2
1 + x4
1
1
1
1
1
π 1
∫0 1 + x 2 dx ≤ ∫0 1 + x 4 dx ≤ ∫0 1dx , de unde 4 ≤ ∫0 f ( x )dx ≤ 1 .
x
f (t ) f ′′(t ) − ( f ′(t ))2
x
 f ′(t ) ′ f ′( x) f ′(0)
c) ∫ dt = ∫   dt = −
( f (t )) 2  f (t )  f ( x ) f ( 0)
0 0  
1 1
4 x3 f ′( x) 1
Deoarece f ′ ( x ) = − rezultă f ′ ( 0 ) = 0 . Deci ∫ g ( x)dx = ∫ dx = ln f ( x ) = ln 2 .
f ( x)
(1 + x )
2 0
4
0 0
Soluţie
1. Raţia este : 17 − 13 = 4 . a2 = a3 − 4 = 9 ⇒ a1 = a2 − 4 = 5 .
2. f ( − x ) = ( − x ) + 2sin ( − x ) = − f ( x ) , ∀x ∈ \ ⇒ funcţia f este impară .

3
3  π   5π 11π 
3. tgx = − ⇒ x ∈  − + kπ k ∈ Z  ⇒ x ∈  ; .
3  6   6 6 
4. Numărul cazurilor posibile este 900 . Numărul cazurilor favorabile se obţine din
10 1
a + b + c = 4 , unde a ∈ {1, 2,...,9} ,iar b, c ∈ {0,1,...,9} , deci sunt 10 cazuri. p = = .
900 90
m  12  −1
5. − ⋅  −  = −1 ⇒ m = .
3  2 2
α
2tg
2 3
6. sin α = ⇒ sin α = .
α 2
1 + tg 2
2
Soluţie:
1.a) a = 2, b = 0
1.b) a = 4, b ≠ −2
1.c) a ≠ 4; b = −a + 2 ⇒ x, y, z ∈ ] .Pentru a = 4 , b = −2 .
 0 00 
 
1.c) În egalitatea X 2 = 03 trecând la determinant se obţine a = 0 .Cum X =  0 00  , b, c ∈ ] 2 verifică
 
b c 0 
 
egalitatea X = 03 , rezultă că avem 4 soluţii.
2
2.a) Cum a , b, c ∈ ] 2 şi variază independent , rezultă că A are 8 elemente
 a 0 0   a 0 0   a 0
2
0
     ^ ^
2b)  0 a 0  ⋅  0 a 0  =  0 a 2
0  .Dacă a = 0 ⇒ X 2 = 03 .Dacă a = 1 ⇒ X 2 = I 3 .
 0 0 a   0 0 a   
    0 0 a 2 
^
2.c) a = 0, b, c ∈ ] 2 ⇒ 4 soluţii.
 a b 
1 − a2
Dacă b ≠ 0 atunci c = ⇒ A =  1 − a 2
 , a ∈ \, b ∈ \ ∗
b  −a 
 b 
1 0   −1 0 
Dacă b = 0 , atunci c ∈ \ , a = 1 , a ∈ {−1,1} şi obţinem A = 
2
 sau A =   , c ∈ \.
 c −1   c 1

Soluţie
1.a) f ′ ( x ) = 1 + e x ≥ 0, ∀x ∈ \ , deci f este strict crescătoare pe \ .Rezultă căeste injectivă. Deoarece
lim f ( x ) = −∞ , lim f ( x ) = ∞ şi f este continuă rezultă Im f = \ . Prin urmare f este surjectivă.
x →−∞ x →∞
Fiind injectivă şi surjectivă, f este bijectivă.
b) Fie funcţia h : \ → \, h ( x ) = x + e x − ( 2 x + 1) . Deci h ( x ) = e x − x − 1 .
Rezultă h′ ( x ) = e x − 1 şi următorul tabel de variaţie:
Din tabelul de variaţie rezultă h ( x ) = x + e x − ( 2 x + 1) ≥ 0, ∀x ∈ \ , de unde
f ( x ) ≥ 2 x + 1, ∀x ∈ \
Rezultă f ( l ) = 1 + l , de unde l + el = 1 + l cu soluţia unică l = 0 .
2.a) Deoarece F este o primitivă pe \ a funcţiei f, atunci F ′ ( x ) = f ( x ) , ∀x ∈ \ .
Deci ( 4 F ( x ) )′ = 4 f ( x ) = 4sin 3 x cos x .
( ′
)
Apoi sin 4 x = 4sin 3 x cos x . Deci există c ∈ \ astfel încât 4 F ( x ) = sin 4 x + c .
π
b) Aria subgraficului este ∫ 2
f ( t )dt .
0
π π π
1 1 1 −∞ ∞
f ( t )dt = sin 4 t 2 . Cum sin 4 t 2 =
0
∫2 x
Dar
0 4 4 4 f ′( x) −−−−− 0 +++++++
0 0
f ( x) ∞ 2 0 / ∞
1
rezultă că aria cerută este .
4
π 2 n +1 π π
c) ∫0 f ( x)dx = ∫ sin 6 n+3 x cos3n+1 xdx . Pentru calculul integralei ∫0 sin
6n+3
x cos3n+1 xdx utilizăm
0
( )
π 1 3n +1
schimbarea de variabilă cos x = t . Rezultă ∫ f 2 n+1 ( x)dx = − ∫ t 3n +1 1 − t 2 dt .
0 −1
( ) ( )
3n +1 3n +1
Deoarece funcţia f : [ −1,1] → \ , f ( t ) = t 3n+1 1 − t 2
1
rezultă ∫ t 3n+1 1 − t 2 dt = 0 ,
−1
π
deci ∫ f 2 n+1 ( x)dx = 0 .
0
Soluţie
1. ( 2 + i )( 3 − 2i ) = 8 − i , (1 − 2i )( 2 − i ) = −5i ⇒ 8 − 6i
2. f ( x ) = 3 x − [ 3x ] ,
1   1 
f ( x + ) = 3  x +   = {3 x + 1} = 3 x + 1 − [3 x + 1] = 3 x + 1 − [3 x ] − 1 = 3 x − [ 3x ] = {3 x} f ( x ) , ∀x ∈ \ ⇒
3   3 
1
⇒ este o perioadă a funcţiei f .
3
x 2t 1− t2 1 π 
3. x = π verifică ecuaţia. tg = t ⇒ sin x = ,cos x = ,t = ⇒ x ∈  ,π  .
2 1+ t 2
1+ t2 3 3 
10
C20 20! 9!11! 11
4. 9
= ⋅ = .
C20 10!10! 20! 10
5. m + 4 = 2 + 2, n + 5 = 3 + 2 ⇒ ( m, n ) = ( 0;0 ) .
sin x 1 − cos 2 x 1
6. =4⇒ 2
= 16 ⇒ cos 2 x = .
cos x cos x 17
Soluţie
1.a) m = 7
 4m − 3 3m + 4   2m − 9 12 − m 
1.b) M 1 (1,1) ; M 2  , ; M3  , , m∈ .
 25 25   5 5 
Considerăm m = 25k + 7, k ∈
1 1
1.c) S = ⋅ | ∆ |, ∆ = ( −m + 7 )(14 − 2m ) ; S = 1 ⇔ m ∈ {2,12}
2 25
2a) f ( −1) = 0
( )
2.b) f ( x ) = ( x + 1) 2 x 2 − ( a + 2 ) x + 2 ; Rădăcinile sunt reale pentru a ∈ (−∞, −6] ∪ [2, ∞)
1
2.c) x1 = −1; x3 = ;| x2 | + | x3 |= 2 ⇔| x2 |= 1 ⇔ a ∈ [−6, 2)
x2

Soluţie
l− x 2 − 1, x ∈ ( −∞,1] ∪ [1, ∞ )

1.a) Explicitând modulul, rezultă f ( x ) =  , de unde rezultă
l− 1 − x 2 , x ∈ ( −1,1)
x
f ′( x) = , ∀x ∈ ( −1,1) .
x −1
2
f ( x)
b) Ecuaţia asimptotei spre +∞ la graficul funcţiei f este y = mx + n , unde m = lim şi
x →∞ x
n = lim ( f ( x ) − mx ) . Deci :
x →∞
f ( x) l− x 2 − 1 1 1
m = lim = lim = lim  − 1 −  = −1
x →∞ x x →∞ x 
x →∞ x x 

( )
 
n = lim ( f ( x ) − mx ) = lim x − x 2 − 1 + 1 = lim 
1
+ 1 = 1 .
x →∞ x →∞ x →∞  x + x 2 − 1 
 
Prin urmare, ecuaţia asimptotei spre +∞ la graficul funcţiei f este y = − x + 1 .
c) Pentru x ∈ [1, ∞ ) rezultă 1 − x 2 ≤ 0 , deci 1 − x 2 ≤ 1 − x 2 . Prin urmare
1 − 1 − x2
0≤
x2
≤ 1, ∀x ∈ ( )
2, ∞ . Deci −1 ≤ g ( x ) ≤ 1, ∀x ∈ ( 2, ∞ )
l− 1 − x 2 x2 1
Deoarece lim g ( x ) = lim = lim =
( )
2
, funcţia g poate fi
x →0 x →0 x →0 2 2
x >0
x x 1+ 1− x 2
1
prelungită prin continuitate în 0 punând g ( 0 ) = .
2
Cum g este continuă pe intervalul 0, 2  , rezultă că pe acest interval g este
mărginită, adică există M > 0 astfel încât g ( x ) ≤ M , ∀x ∈ 0, 2  .
Cum g ( x ) ≤ 1, ∀x ∈ ( )
2, ∞ rezultă g ( x ) ≤ max {1, M } , ∀x ∈ [ 0, ∞ ) .
Aceasta probează că g este mărginită.
3/ 4 2t + 1 3/ 4 2t + 1
2.a) ∫ dt = ∫ dt . Utilizăm schimbarea de variabilă 1 − t = u ⇔ t = 1 − u 2 , ∀t ∈ [ 0,1] .
0 f ( t) 0 l− 1 − t
3/ 4 2t + 1 3/ 4 2t + 1 1/ 2 3 − u2 1/ 2 3u − u 3
Deci ∫ dt = ∫ dt = − ∫ ⋅ 2udu = 2∫ ⋅ du =
0 f ( t) 0 l− 1 − t 1 l− u 0 l− u
3u − u 3 1/ 2  2   u3 u 2  1/ 2 55
− 2u + ln (1 − u ) 
1/ 2
= 2∫ ⋅ du =2 ∫  u 2 + u − 2 −  du =  + = − − ln 2
0 l− u 0  u −1   
 3 2 0 64
b) Utilizăm schimbarea de variabilă g ( x ) = t ⇔ x = f ( t ) .
3 1
Astfel rezultă ∫ g ( x )dx = ∫ tf ′ ( t )dt , apoi aplicăm integrarea prin părţi.
1 0
3 1
1 1 1 1
Deci ∫ g ( x )dx = ∫ tf ′ ( t )dt = tf ( t ) − ∫ f ( t )dt = f (1) − ∫ f ( x )dx = 3 − ∫ f ( x )dx .
1 0
0 0 0 0
Soluţie
b
1. , b3 2
= 6 ⋅ 24 ⇒ b3 = 12 q = 3 = 2 ⇒ b1 = 3 .
b2
2. 3 − m2 > 0 ⇒ m ∈ − 3; 3 . ( )
3π 2π 3 3π 4π 3
3. sin =
,sin = ⇒ sin = 0,sin =− ,
2 3 3 2 3 3 2
π 2π 3π 4π 3
sin + sin + sin + sin = .
3 3 3 3 2
2
4. Numărul cazurilor posibile este: 33 . Numărul cazurilor favorabile este : 3! = 6 ⇒ p = .
9
GP 1 JJJG 1 JJJG 1
5. = , GP = AB ⇒ m = .
AB 3 3 3
−7
6. cos 2α = 2cos2 α − 1 ⇒ cos 2α = .
9
Soluţie
1.a) det A = ( m − 1)
2
1.b) Dacă m ≠ 1 ⇒ rangA = 3 . Dacă m = 1 ⇒ rangA = 1

1.c) Caz de incompatibilitate m = 1 .
3 −3
Dacă m ∈ ] \ {1} ⇒ x = 1 + ; y = 0; z = .Deci m | 3 ⇒ m ∈ {−2,0, 2, 4}
m −1 m −1
2a) Calcul direct
2.b) α = [1234], β = [1342]
Sau se calculează puterile consecutive ale lui α,β.
2.c) x ⋅ β −1 = α −1 ⋅ x ⇔ α ⋅ x = x ⋅ β . γ = x

Soluţie
1.a) într-adevăr, f este o funcţie de două ori derivabilă, f ′ ( x ) = e x ( sin x + cos x ) , deci f ′(0) = 1 . Evident
f (0) = 0 .
ln (1 + f ( x ) )
ln (1+ f ( x ) )
1 1
b) Suntem în cazul 1 . Dar (1 + f ( x ) ) = e

∞
x x 0
. Deci avem de calculat lim (cazul ).
x →0 x 0
ln (1 + f ( x ) ) f ′( x)
Cu regula lui l´Hôpital , lim = lim = f ′ ( 0 ) , cea ce este evident deoarece f ( 0 ) = 0 .
x →0 x x →0 1 + f ( x)
(
c) f n ( x) − x n = ( f ( x ) − x ) ⋅ f n −1 ( x ) + xf n −2 ( x ) + ... + x n − 2 f ( x ) + x n −1 . Apoi: )
f n −1
( x) xf n−2
( x) x n −2
f ( x) x n −1
lim = 1, lim = 1,...., lim = 1,lim = 1 şi
x →0 x n −1 x →0 x n −1 x →0 x n −1 x n −1
x →0
f ( x) − x f ′( x ) f ′′ ( x ) f ′′ ( 0 )
lim 2
= lim = lim = . Deci
x →0 x x →0 2x x →0 2 2
f n ( x) − x n f ( x ) − x  f n −1 ( x ) xf n −2 ( x ) x n − 2 f ( x ) x n −1  nf ′′(0)
lim = lim ⋅ + + + n −1  =
x →0 x n +1 x →0 x2  x n −1 x n −1 x n −1 x  2

x x
1
2. a) g ( x ) = ∫ f ( t ) dt = ∫ dt = ln (1 + x ) .
0 0
1+ t
1 1 ln (1 + x )
b) ∫ f 2 ( x) g ( x)dx = ∫ dx . Apoi:
0 0
( x + 1)2
1 ln (1 + x ) 1  1 ′ 1 1
ln (1 + x ) dx = − ln 2 + ∫
1
∫0 ( x + 1)2 dx = − ∫  
0 x +1 2 0
( x + 1)2
dx şi
1 1  1 ′ 1 1 1 2 1 − ln 2
∫0 ( x + 1)2 dx = −  x + 1  0 = 2 . Rezultă ∫ 0 f ( x) g ( x)dx =
  2
.
1 1 2  n 
c) Notăm sn = f   + f   + ... + f    .Rezultă

n n n  n 
1 2 3 n
f   + f   + f   + ... f   = nsn
 
n  
n  
n n
1
Pentru funcţia f : [ 0,1] → \ , f ( x ) = şi pentru fiecare n ≥ 1
1+ x
 1 2 n 
formăm diviziunea echidistantă ∆ n =  x0 = 0 < x1 = < x2 = < ... < xn = = 1 ,
 n n n 
i
iar în fiecare interval [ xi −1 , xi ] alegem punctul intermediar ci = xi = .
n
Astfel se observă că suma sn este chiar suma Riemann asociată funcţiei f,
n
diviziuni ∆ n şi punctelor intermediare ci : σ n ( f , ci ) = ∑ f ( ci )( xi − xi −1 ) = sn .
i =1
Soluţie
25 ( 4 − 3i ) 25 ( 4 + 3i )
1. + =8.
25 25
2. m 2 − 2 < 0 ⇒ m ∈ − 2; 2 . ( )
1 π x π
3. arctg = ⇒ arctg = ⇒ x = 3 .
3 6 3 6
4. Numărul cazurilor posibile este : 90 : 2 = 45 . Numărul cazurilor favorabile se obţine din
22
4 ⋅ 3, 4 ⋅ 4,..., 4 ⋅ 24 , adică 22 . p = .
45
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJJG JJJG JJJJG JJJG
5. AN + NC = AC , AN = 3NC , AN = 3NC şi AM = 3MB ⇒ MN & BC .
π
1 − cos
11π  π  π 6 = 6− 2 .
6. sin = sin  π −  = sin =
12  12  12 2 4
.
Soluţie
1.a) B + B t = A − At + At − A = 03
1.b) det B = ( −1) det B ⇒ det B = 0
3
1.c) Dacă (
x + y = 0 ⇒ y = − x ⇒ B = x A − At ⇒ det B = 0 )
( )
2.a) x x 2 + 1 = 0 ⇒ x1 = 0, x2 = i, x3 = −i
2.b) i ( p + 2 ) + p + q − 2 = 0, p, q ∈ \ ⇒ p = −2, q = 4
Sn = x1n + x2n + x3n , n ∈ `. S n = − pS n − 2 − qSn −3 , ∀n ≥ 3
2.c) S0 = 3, S1 = 0, S2 = −2 p, S3 = −3q, S4 = 2 p 2 , S5 = 5 pq
S6 = −2 p3 + 3q 2 , S7 = −7 p 2 q

Soluţie
1 1 2 2
1. a) Pentru x > 0 rezultă f ( x ) = + ln ( 2 x + 1) − ln ( 2 x + 3) . Rezultă f ′ ( x ) = − + − ,
x +1 ( x + 1) 2 x + 1 2 x + 3
2
1
de unde f ′ ( x ) = .
( x + 1) ( 2 x + 1)( 2 x + 3)
2
b) Deoarece f ′ ( x ) > 0 rezultă că funcţia f este strict crescătoare. Din 0 < x < t rezultă f ( x ) < f ( t ) .
Cum lim f ( t ) = 0 , rezultă f ( x ) < 0, ∀x ∈ ( 0, ∞ ) .
t →∞
1 1 1  1  1 1  1 
c) xn +1 − xn = 1 + + ... + + − ln  n + 1 +  −  1 + + ... + − ln  n +   .
2 n n +1  2   2 n  2 
1 2n + 1
Rezultă xn+1 − xn = − ln = f ( n ) < 0 , iar din xn +1 − xn < 0 rezultă şirul ( xn )n≥1 este strict descrescător.
n +1 2n + 3
2. a) Funcţia f este o funcţie impară prin definiţie dacă. f ( − x ) = − f ( x ) , ∀x ∈ \ .
−x x x
Utilizăm schimbarea de variabilă t = −u . Rezultă f ( − x ) = et dt = − ∫ eu du = − ∫ et dt = f ( x ) .
2 2 2
∫
0 0 0
x x x
2 2 x3
b) Deoarece e x > x, ∀x ∈ \ , rezultă et > t 2 . Atunci ∫ et dt > ∫ t 2 dt , de unde ∫ et dt >
2
.
0 0 0
3
3 x
x 2
Cum lim = ∞ rezultă lim ∫ et dt = ∞ . Deci lim f ( x ) = ∞ .
x →∞ 3 x →∞ x →∞
0
c) et ≤ et , ∀t ∈ [ 0,1] .
2
Rezultă ∫ et dt ≤ ∫ et dt , ∀x ∈ [ 0,1] , deci f ( x ) ≤ e x − 1, ∀x ∈ [ 0,1] .

x 2 x
0 0
1
0
1
0
(
Prin urmare ∫ f ( x )dx ≤ ∫ e x − 1 dx = e − 2 . )
Soluţie
1. z + 7i = 6 z , z = x + yi; x, y ∈ R , z = x − yi, x − yi + 7i = 6 ( x + yi ) ⇒ x = 0, y = 1 ⇒ z = i .
2. f (1) + f ( 2 ) + f ( 3) + ... + f ( 50 ) =
( 3 + 101) 50 = 2600 .
2
3. Dacă f ar fi surjectivă , atunci ar exista x0 ∈ N astfel încât f ( x0 ) = 0 .
1
3x0 + 1 = 0 ⇒ x0 = − ∉ N . Deci f nu e surjectivă ⇒ f nu este bijectivă ⇒ f nu este
3
inversabilă.
4. x !( x + 1 − 1) ≤ 100 ⇒ x !⋅ x ≤ 100 , 0!⋅ 0,1!⋅ 1, 2!⋅ 2,3!⋅ 3, 4!⋅ 4 ≤ 100 , x !⋅ x > 100, ∀x > 4 ,
5 1
p= = .
10 2
5.Punctul lor de intersecţie este M ( 0,1) ∈ Oy .Punctele A ( −1, −1) ∈ d1 , B (1, −1) ∈ d 2 sunt simetrice
faţă de Oy , deci dreptele sunt simetrice faţă de Oy .
7π π π  7π π π  π π π π 7π 2− 6
6. cos = cos  +  , cos = cos  +  = cos cos − sin sin , cos = .
12 3 4 12 3 4 3 4 3 4 12 4
Soluţie
1 1 1 1 2 1
   
1.a) A2 =  0 1 0  ; A3 =  0 0 1  . Se verifică relaţia.
0  0 1 0 
 0 1 
1.b) A3 − A = A2 − I 3 ; A5 − A3 = A4 − A2 ; A7 − A5 = A6 − A4 ;..., A2 n +1 − A2 n −1 = A2 n − A2 n −1
Prin însumare obţinem: A2 n +1 − A = A2 n − I 3 ; A2 n + 2 − A2 = A2 n +1 − A ⇒
A2 n − A2 = A2 n −1 − A ⇒ A2 n +1 − A2 n −1 = A2 − A = I 3 ; A2 n + 2 − A2 n = A2 − I 3
1.c) Demonstraţie prin inducţie.Verificare pentru n = 1, n = 2 .Presupunem adevărată pentru

n −2
toate valorile ≤ n − 1 şi o dem.pt. n. Utilizând relaţia A = A + A − I 2 ,rezultă
n 2
concluzia.
2.a) x 4 − 1 = 0 are soluţiile complexe: x1 = 1, x2 = −1, x3 = i, x4 = −i

−1 ± i 3
2.b) P3 = ( x − 1)( x − ε1 )( x − ε 2 ) unde ε1,2 =
2
( )( )( )( )(
2.c) x12 − 1 = ( x − 1)( x + 1) x 2 + 1 x 2 − 3 x + 1 x 2 + 3 x + 1 x 2 − x + 1 x 2 + x + 1 )

Soluţie
1
1. a) Funcţia f : \ → \ este derivabilă pe \ \ {0} şi f ′ ( x ) = 3
, ∀x ∈ \ \ {0} .
x
1
Deoarece lim f ′ ( x ) = lim = −∞ , dintr-o consecinţă a teoremei lui Lagrange, rezultă f s′ ( 0 ) = −∞ .
x /0 x x/ 0 3
Analog, f d′ ( 0 ) = ∞ . Deci f nu este derivabilă în 0.

b) Deoarece funcţia f este continuă pe intervalul [ k , k + 1] şi derivabilă pe intervalul ( k , k + 1) , aplicăm teorema
1
lui Lagrange . Rezultă existenţa unui punct c ∈ ( k , k + 1) astfel încât f ( k + 1) − f ( k ) = f ′ ( c ) = 3
.
c
c) Din bn+1 − bn = an+1 − f ( n + 1) − ( an − f ( n ) ) = an+1 − an − ( f ( n + 1) − f ( n ) ) rezultă
1 1 1 1 1
bn +1 − bn = − cu cn ∈ ( n, n + 1) . Dar din cn ∈ ( n, n + 1) rezultă < < .
3
n +1 3 cn 3
n +1 3 cn 3
n
Prin urmare bn +1 − bn < 0 , aşa încât şirul ( bn )n≥1 este strict descrescător.
1 1
1 1 x
2.a) ln (1 + x ) dx = x′ ln (1 + x ) dx = x ln (1 + x )
∫ ∫ 0 ∫0 x + 1
− dx , apoi
0 0
 1 
1 1
1 x 4
x ln (1 + x ) − ∫ dx = ln 2 − ∫ 1 − dx = ln .
0 0 x +1 0
x +1  e
1
 x 2 x3 x 4  1 4 5 4
Rezultă f ( x ) dx = 
∫ − +  − ln = − ln .
0  2 6 12  0 e 12 e
F ( x) F ′( x) f ( x)
b) Cum F ( 0 ) = 0 , aplicăm regula lui l´Hôspital: lim 5
= lim 4
= lim . Dar
x →0 x x →0 5x x →0 5x4
1
f ( x) 1 − x + x2 −
1 + x = lim x3 1
lim = lim = .
x →0 5x 4 x →0 20 x 3 x →0 20 x 3
(1 + x ) 20
1 x3
c) f ′ ( x ) = 1 − x + x 2 −= . Cum, pe ( −1,0 ) derivata f ′ este negativă, iar pe ( 0,∞ ) este pozitivă,
1+ x 1+ x
rezultă că 0 este punct de minim absolut, deci f ( x ) ≥ f ( 0 ) = 0 .
1
x 2 x3 
1
x 2 x3
Rezultă x −
2
+
3
≥ ln (1 + x ) .din care se obţine ∫  2 3  ∫ ln (1 + x )dx
x − + dx ≥
0  0
1
x 2 x3 
1
5 5
Dar ∫  x − + dx = , deci ∫ ln (1 + x )dx ≤ .
 2 3  12 12
0 0
Soluţie
10
1. (1 + i ) = (1 + i )  = ( 2i )
20 2 10
= −1024 .
 
1
2. f ( f ( x ) ) = f   = x , ( −10 ) + ( −9 ) + ... + ( −1) + 1 + ... + 10 = 0 .
 x
3. f ( x1 ) = f ( x1 ) ⇒ x13 + 1 = x13 + 1 ⇒ x1 = x2 ⇒ f este injectivă .
5! 5!
4. −6⋅ = 0.
2! 3!2!
3m − 4 ( m + 1) − 1
5. = 1 ⇒ m ∈ {−10;0} .
32 + 42
2 1 2
6. cos 75D − cos15D = −2sin 45D sin 30D , sin 45D = ,sin 30D = ⇒ cos 75D − cos15D = − .
2 2 2
Soluţie
1.a) [ A, A2 ] = A3 − A3 = 02
 a b  ∗  d −b  ∗ ∗
1.b) Fie A =  ; A =   . A⋅ A = A ⋅ A.
c d  −c a 
1.c) [ A, BC − CB ] = ABC − ACB − BCA + CBA .Prin permutări circulare se obţin celelalte două
relaţii.Adunând se obţine egalitatea.
2.a) 0 < a < 1,0 < b < 1 ⇒ ab ∈ ( 0,1) , (1 − a )(1 − b ) ∈ ( 0,1)

1
2.b) f ' ( x ) = > 0, ∀x > 0 ⇒ f strict crescătoare , deci injectivă. f este continuă deci
( x + 1)2
Are P.D . , lim f ( x ) = 0, lim f ( x ) = 1 ⇒ Im f = ( 0,1) ⇒ f surjectivă, deci bijectivă.
x →0 x →∞
x>0
Se verifică egalitatea.
1
( )
2.c) f (1) = ; ∃! y > 0, f ( y ) = x; f y 3 = x D x D x = f (1) ⇒ y 3 = 1 ⇒ y = 1 ⇒ x =
2
1
2

Soluţie
1. a) Prin inducţie demonstrăm că, pentru orice n ∈ `* , f n+1 ( x) = 2n+1 e2 x , ∀x ∈ \ .Într-adevăr
f1 ( x ) = f 0′ ( x ) = 2e2 x .Presupunem că f n ( x ) = 2n e2 x şi rezultă că f n +1 ( x ) = 2 n +1 e 2 x . Pentru n = 3 rezultă
f3 ( x) = 8e2 x , ∀x ∈ \ .
b) Deoarece lim f n ( x ) = lim 2n e 2 x = 0 rezultă că axa Ox este asimptotă orizontală
x →−∞ x →−∞
fn ( x ) 2n e 2 x
spre +∞ . Cum lim f n ( x ) = lim 2n e 2 x = ∞ şi lim = lim = ∞ rezultă că f n nu are alte asimptote.
x →∞ x →∞ x →∞ x x →∞ x
f1 ( a ) + f 2 ( a ) + ... + f n ( a ) 2e 2a + 22 e2a + ... + 2n e2 a
c) lim = lim , apoi
n→∞ f n +1 ( a ) n →∞ 2n+1 e2a
2e 2 a + 22 e 2 a + ... + 2n e 2 a 1 + 2 + 22 + ... + 2n −1
lim = lim şi
n→∞ 2n +1 e 2 a n→∞ 2n
1 + 2 + 22 + ... + 2n −1  2n − 1
1 
lim = lim
= lim  1 − n  = 1 .
n→∞ 2 n
2 n→∞
n →∞  2  n
2. a) Funcţia f este continuă pe intervalul ( 0,∞ ) deoarece pe acest intervale f se obţine prin operaţii cu funcţii
continue. Continuitatea în 0:
2
 
2    2
lim f ( x ) = lim x 2 ln 2 x =  lim x ln x  =  lim 
ln x
 =  lim ( − x )  = 0 = f ( 0 ) .
x20 x2 0  x/ 0   x/0 1   x/0 
 
 x 
Deci f este continuă şi în 0.
Rezultă f continuă pe [ 0,∞ ) şi prin urmare este integrabilă pe [ 0,1]
b) Se aplică succesiv integrarea prin părţi
1 1 1
x3 2 1 2 2 t3 2 1 21
∫ f ( x )dx = ∫ x 2 ln 2 xdx = ln x − ∫ x ln xdx = − ln 2 t − x3 ln x + ∫ x 2 dx =
t t
3 t 3t 3 9 t 9t
3
t 2 2 31 t3 2 2 2
=− ln 2 t + t 3 ln t + x = − ln 2 t + t 3 ln t − t 3 + =
3 9 27 t 3 9 27 27
t2 2t 2 2 2
=− ( t ln t )2 + ( t ln t ) − t 3 + .
3 9 27 27
1
2 2
Deoarece lim t ln t = 0 rezultă lim ∫ f ( x )dx =
1
, deci ∫ f ( x)dx =
x2 0 t 20 27 0 27
t
1 1 1 1 e 1 e
c) Deoarece f   = ln 2 = ln 2 x, ∀x ≥ 1 rezultă ∫ f   dx = ∫ ( ln x )′ ln 2 xdx = ln 3 x − 2∫ ln 2 xdx .
e e1
 x x x x 1  x 1 1 1 x
e 1 e 1 e 1 1

Prin urmare ∫ f   dx = 1 − 2∫ f   dx , de unde ∫ f   dx = .
1  x 1 x 1 x 3
Soluţie
2008
1. log 2 2008 − log 2 251 − 3 = log 2 − 3 = log 2 8 − 3 = 0
251
1 1 1
2. f ( − x ) = ( − x ) − , (−x) − , f ( − x ) = f ( x ) , ∀x ∈ R∗ ⇒ funcţia f este
2 2
= x2 −
(−x) 2
(−x) 2
x2
pară .
3. x ≠ 0 ⇒ x 4 > 0 ⇒ 3 − x 4 < 3, f ( 0 ) = 3 ⇒ f ( x ) ≤ f ( 0 ) , ∀x ∈ \ , deci valoarea maximă este f ( 0 ) .
n ( n − 1)
4. 3n + 2 =8⇒ n = 2.
2
A'C '
CB 1 B' A 3
5. '
= 2, '
= , ' = ,
AB C A 3 BC 2
A'C C ' B B ' A 1 3
'
⋅ ' ⋅ ' = 2 ⋅ ⋅ = 1 ⇒ AA′, BB ′ şi CC′ sunt concurente .
AB C A BC 3 2
2 x + y − 2 = 0  x = 0
6.  ⇒ ,ecuaţia este y = 2 .
 x − y + 2 = 0 y = 2
Soluţie
1.a) D2 = 3; D3 = 4
1.b) Se dezvoltă determinantul după prima linie.
1.c) Se demonstrează prin inducţie , varianta 2. Verificare n = 2, n = 3 .
Dacă este adevărată pentru 2 ≤ k ≤ n − 1, Dn = 2n − ( n − 1) = n + 1.
 ^ ^   ^ ^   ^ ^   ^ ^  
2.a) ] 2 × ] 2 =  0,0  ,  0,1  ,  1,0  ,  1,1   .Se completează tabla operaţiei de adunare .
       
2.b) ( xy ) = e, x 2 y 2 = ee = e
2
−1
2.c) x = x −1 , ∀x ∈ G; ∀a, b ∈ G ⇒ ( ab ) = ab = b −1a −1 = ba

Soluţie
1 x
1.a) Succesiv rezultă f ′ ( x ) = x′ − ln ′ (1 + x ) , f ′ ( x ) = 1 − , f ′( x) = .
1+ x 1+ x
b) Deoarece f ′ ( x ) > 0, ∀x ∈ ( 0, ∞ ) rezultă că f este strict crescătoare pe ( 0,∞ ) .
Din x > 0 şi f este strict crescătoare pe ( 0,∞ ) , rezultă f ( x ) > f ( 0 ) = 0 .
ex
c) f ( x ) = x − ln (1 + x ) implică f ( x ) = ln e x − ln (1 + x ) . Rezultă f ( x ) = ln . Deci lim f ( x ) = ∞
1+ x x →∞
t x +1 2 2 x +1 − 1
2
2.a) F ( x ) = ∫ t x dt = =
1
x +1 1 x +1
2 2
Rezultă ( x + 1) ∫ t x dt = 2 x +1 − 1 , de unde: 1 + ( x + 1) ∫ t x dt = 2 x +1 , ∀x ∈ \ , deci 1 + ( x + 1) F ( x) = 2 x +1 , ∀x ∈ \ .
1 1
x +1
2 x +1 − 1
2 2
2 −1
b) Deoarece ∫ t x dt = rezultă lim ∫ t x dx = lim .Utilizăm regula lui l´ Hôspital se obţine că:
1
x +1 x →−1
1
x →−1 x + 1
x +1
2 −1
lim = lim 2 x +1 ln 2 . Dar
x →−1 x +1 x →−1
2
x +1
lim 2 ln 2 = ln 2 , deci lim ∫ t x dx = ln 2 .
x →−1 x→∞
1
c) Din teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii continue,
rezultă că F este o primitivă a funcţiei f. Deci F ′ ( x ) = f ( x ) , ∀x ∈ ( −1, ∞ ) .
 2 x +1 − 1 ′ ( x ln 2 + ln 2 − 1) 2 x +1 + 1
Rezultă f ( x ) =   = .

 x +1  ( x + 1)2
inisterul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
Soluţie
2008
 π π 2008π 2008π
1.  cos + i sin  = cos + i sin ⇒ cos502π + i sin 502π = cos 0 + i sin 0 = 1 .
 4 4 4 4
1 1 1  1
2. f ( − x ) = ( − x ) − , (−x) − = − x3 + = −  x3 −  , f ( − x ) = − f ( x ) , ∀x ∈ R∗ ⇒
3 3
−x −x x  x
⇒ f impară .
3. xv = ∉ [1 ; 4] , f (1) = 0, f ( 4 ) = 12 ⇒ f ([1, 4]) = [ 0,12] ⇒ A = [ 0,12] .

1
2
4. ( 5 − 4 )2008 =1.
4 1 1
5. md = − ⇒ m = − , y − 2 = − ( x − 1) ⇒ x + 2 y − 5 = 0 .
−2 2 2
sin 90D + sin 60D 3 2+ 3

6. sin 75D ⋅ cos15D = , sin 90D = 1,sin 60D = ⇒ .
2 2 4
Soluţie
1
1.a) A = 3 A; x = −
2
9
1
1.b) B = A
3
1.c) Prin calcul direct
2.a) x1 = 2; x2,3 = −1 ± i 2
2.b) Sn = x1n + x2n + x3n , ∀n ≥ 0; S0 = 3, S1 = 0, S 2 = 2 , S3 = 18, S 4 = 2
2.c) Se scriu relaţiile lui Viète, se obţine m = 0

Soluţie
1. a) Ecuaţia asimptotei spre +∞ la graficul funcţiei f este y = mx + n , unde:
f ( x) x2 + x + 1
= 1 şi n = lim ( f ( x ) − mx ) = lim
1
m = lim = lim =0.
x →∞ x x →∞ x +x
2 x →∞ x →∞ x + 1
(x 2 ′
) (
+ x + 1 ⋅ ( x + 1) − x 2 + x + 1 ⋅ ( x + 1)′ )
b) f ′( x) =
( x + 1) 2 ( ′
. Deoarece x 2 + x + 1 = 2 x + 1 . )
x2 + 2 x
rezultă f ′ ( x ) = .
( x + 1)2
2
c) Cum f ′′ ( x ) = , rezultă f ′′ ( x ) < 0, ∀x ∈ ( −∞, −1) .
( x + 1)3
Deoarece f ′′ ( x ) < 0, ∀x ∈ ( −∞, −1) , funcţia f este concavă pe intervalul ( −∞, −1) .
π π π /2 π cos 2 x π / 2 cos 2 x π
2. a) ∫0 f2 ( x ) dx = ∫0 sin 2 x dx = ∫
0
sin 2 xdx − ∫
π /2
sin 2 xdx = −
2 0
+
2 π /2
=0
sin ( nx ) 1
2π sin ( nx ) 2π
1
b) Cum ≤ , ∀x ∈ [π , 2π ] , rezultă I n = ∫ dx ≤ ∫ dx .
x x π
x π
x
2π
1
Dar ∫ x
dx = ln 2 .
π
c) Utilizăm schimbarea de variabilă nx = t .
Atunci x = π implică t = nπ şi x = 2π implică t = 2 nπ , iar ndx = dt .
2 nπ 2 nπ
2π sin nx sin t 1 sin t
Rezultă I n = ∫ dx = ∫ dt = ∫ dt , ∀n ∈ `* .
π x t n t
nπ nπ
n
Soluţie
1. 5 − 12i = 52 + ( −12 ) = 13 , 12 + 5i = 122 + 52 = 13 , 5 − 12i − 12 + 5i = 0 .

2
2. f (1) = 0 , f ( 0 ) = 0 , ( f D f D f D f )(1) =0.

3. 2 x = t > 0 ⇔ t 2 + t − 20 = 0 ⇒ t ∈ {−5,4} ⇒ x = 2
4. Numărul cazurilor posibile este : 2005:5+1=402 . Numărul cazurilor favorabile este

 2005  81 27
 25  + 1 = 81 . p = 402 = 134 .
 
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG
G AB AC AB AC b AB + c AC
5. Direcţia bisectoarei este dată de u = + = + = .
AB AC c b bc
JJJG G
Deci AD = bcu ⇒ semidreapta [AD este bisectoarea unghiului ∠BAC.
3 π  3
6. cos 2α = 2cos 2 α − 1 , cos 2 α = ⇒ α ∈  ;π  ⇒ cos α = − .
4 2  2
Soluţie
1.a) AM (1,1)
1.b) y ' = 2 x '
1.c) x1' = ax1 + by1 , y1' = cx1 + dy1 ; x2' = ax2 + by2 y2' = cx2 + dy2 ; x3' = ax3 + by3 , y3' = cx3 + dy3
Se utilizează proprietăţi ale determinanţilor.
( )
2.a) det X + X t = bcd − bcd = 0
^
2.b) b = c = d = 0, a 2 = a ⇒ 2 soluţii
^ ^
2.c) det X = a3 ≠ 0 pentru a = 1 .Cum b, c, d ∈ ] 2 sunt arbitrare, rezultă 8 soluţii.

Soluţie
x π
1.a) Deoarece lim g ( x ) = lim rezultă lim ( f ( x) g ( x) ) = 0 .
= 0 şi lim f ( x ) = lim arctgx =
x →∞ x x →∞ 1 + 2 x →∞
2 x →∞ x →∞
b) Ecuaţia tangentei la graficul funcţiei g : \ → \ în punctul de abscisă 1 este y − h (1) = h′ (1)( x − 1) .

2x2 1 2 −π
Deoarece h′ ( x ) = − rezultă h′ (1) = − .Cum h (1) = rezultă că ecuaţia tangentei
(1 + x )
2 2 4
2
2 −π 1
este y − = − ( x − 1) .
4 2
c) Cum h ( x ) < 0, ∀x ∈ ( 0, ∞ ) , rezultă că funcţia h este strict descrescătoare pe ( 0,∞ ) .
′
Din x > 0 rezultă h ( x ) < h ( 0 ) = 0 , de unde concluzia f ( x) > g ( x), ∀x ∈ (0, ∞) .
x x x x
x2
2. a) f1 ( x ) = ∫ f 0 ( t ) dt = ∫ 1dt = x , iar f 2 ( x ) == ∫ f1 ( t ) dt = ∫ tdt = .
0 0 0 0
2
2
x
Deci f 2 : \ → \ , f 2 ( x ) = . Prin urmare rezultă f12 ( x) = 2 f 2 ( x), ∀x ∈ \
2
xn
b) Se demonstrează prin inducţie că f n ( x ) = . Prin urmare :
n!
xf n ( x) + 1 ( n + 1) x + ( n + 1)!
n +1
xf n ( x) + 1
= . Rezultă lim = n +1.
f n +1 ( x) + 2 x + 2 ( n + 1)!
n +1 x →∞ f n +1 ( x) + 2
c) Volumul corpului obţinut prin rotirea graficului funcţiei g :[0, π] → [0, π] este
( )
π π
vol C g = π ∫ g 2 ( x )dx = π ∫ x 2 sin 2 xdx . Apoi
0 0
π π
π 2 π π3 π
π ∫ x sin xdx = x (1 − cos 2 x )dx =
2∫ 2∫
2 2
− x 2
cos 2 xdx , iar
0 6
0 0
π π π
x ( sin 2 x )′ dx = − ∫ x sin 2 xdx .
1 2
∫ x cos 2 xdx = 2 ∫0
2
0 0
π π π
′ dx = π − 1 cos 2 xdx = π , rezultă vol C = π − π
3 2
Cum − ∫ x sin 2 xdx =
1
2 ∫0
x ( cos 2 x )
2 2 ∫0 2
g
6 4
( )
0
Soluţie
−3 − 7i −3 + 7i
1. z1 = , z2 = .
2 2
2. f ( 0 ) = −2m + 2 ≥ 0 ⇒ m ∈ ( −∞;1] .
3. 2 − x ≥ 0 , 2 − x = 3 x − 2 ⇒ x − 2 ≥ 0 ⇒ x = 2 .
4. Ambii membri sunt egali cu

( a + b )! . .
a !b !
2m − 2 1 − m − 4
5. = ⇒ m = −5 .
3− 2 3− 4
3
6. cos 2α = 1 − 2sin 2 α ⇒ sin α = .
2
Soluţie
 3 1 1
 
1.a) B =  1 3 1 
 1 1 3
 
1.b) se verifică
1.c) Suma cerută este 3 ⋅ 510
2a) x1 = −1, x2 = i, x3 = −i
2.b) p (1) = 0, p ' (1) = 0 ⇒ a = −2, b = 0
2.c) Singurele rădăcini raţionale ale polinomului p ( x ) = x3 + ax 2 + x + 1 sunt x = ±1 ⇒ a ∈ {−3,1}

Soluţie
2+ x 2+ x
1.a) Deoarece lim f ( x ) = lim ln = −∞ şi lim f ( x ) = lim ln = ∞ , rezultă ecuaţiile asimptotelor:
x2−2 2− x
x2−2 x / 2 x / 2 2− x
x = −2 (asimptotă verticală la dreapta) şi x = 2 (asimptotă verticală la stânga).
2 − x  2 + x ′ 4
b) Deoarece f ′ ( x ) =   = rezultă f ′ ( x ) > 0, ∀x ∈ ( −2, 2 ) , deci f este strict crescătoare pe
2 + x  2 − x  4 − x2
( −2, 2 ) .
1 1 1 f ( y)
c) Notăm = y . Atunci y → 0 când x → ∞ . Deci lim xf   = lim f ( y ) .Cum lim = f ′( 0) = 1 ,
x x →∞  x  y →0 y y →0 y
1
rezultă lim xf   = 1 .
x →∞  x
2 2 2 2
1 ex e 2 x 2 e 4 − e2
2.a) f ( t ) = t 2 ∫ 2
dx − 2t ∫ dx + ∫ e 2 x dx . Rezultă f ( t ) = At 2 − 2 Bt + C , unde C = ∫ e2 x dx = = .
1 x 1
x 1 1
2 1 2
b)Prin urmare:
2 2
 B AC − B 2 1 1
f (t ) = A t −  + . Deoarece A = ∫ 2 dx = , rezultă
 A A 1 x
2
( ) ( )
f ( t ) = A ( t − 2 B ) + 2 AC − B 2 , de unde f ( 2 B − t ) = At 2 + 2 AC − B 2 = f ( 2 B + t ) , ∀t ∈ \
2
Prin urmare f ( 2 B − t ) = At 2 + 2 ( AC − B 2 ) = f ( 2 B + t ) , ∀t ∈ \ .
c) Deoarece f ( t ) = At 2 − 2 Bt + C ≥ 0, ∀t ∈ \ , rezultă 4 B 2 − 4 AC ≤ 0 ,
2
 2 ex   2  2 1 
adică B ≤ AC din care rezultă  ∫ dx  ≤  ∫ e2 x dx  ∫ 2 dx  .
2
 x    x 
1  1  1 
Soluţie
1. x + 2 y = 4, 2 x − y = 3 , x + 2 y = 4, 2 x − y = 3 ⇒ ( x; y ) = ( 2;1) .
2. m − 1 < 0, m 2 − 3m > 0 ⇒ m < 0 .

( )
3. log 4 x 2 − 17 = 3 , x 2 − 17 = 43 ⇒ x ∈ {−9;9} .
k
( )
  6−k
6− k 3
4. Tk +1 = C6k 2 x   ⇒ − k = 0 ⇒ k = 2 ⇒ T3 = 2160 .
 x 2
5. OA = 4i − 2 j , OB = 2i + 4 j ⇒ OA ⋅ OB = 0 ⇒ ABC este triunghi dreptunghic ,
C este mijlocul lui [ AB ] ⇒ C ( 3,1) , ( m, n ) = ( 3,1) .
6. AC = BC 2 − AB 2 = 12 , BM = AB 2 + AM 2 ⇒ BM = 61 .
Soluţie
1.a) AB = 03
1.b) A2 = 3 A, AB = BA = 03 , B 2 = 3B
Se verifică relaţia.
1.c) ∀x ∈ \∗ ⇒ M x este inversabilă.Deci det ( M x ) ≠ 0
2.a) Aplicăm relaţiile lui Viète , ∑ xi = a, x1 x2 x3 x4 = 1, ∑ xi x j xk = a

i i< j <k
2.b) Dacă se divide , atunci p (1) = 0, p ( −1) = 0 ⇒ a = 1 = −1 , contradicţie.

1
2.c) Polinomul este reciproc.Se împarte ecuţia f ( x ) = 0 prin x 2 , se notează x + = t , etc.
x

Soluţie
α −1
1.a) f ′ ( x ) = α (1 + x ) −α .
α −1 α −1
Dacă x < 0 rezultă 1 + x < 1 , deci rezultă (1 + x ) < 1 , de unde α (1 + x ) < α şi în final f ′ ( x ) < 0 .
α −1 α −1
Dacă x > 0 rezultă 1 + x > 1 , deci rezultă (1 + x ) > 1 , de unde α (1 + x ) > α şi în final f ′ ( x ) > 0 .
Rezultă f strict descrescătoare pe ( −1,0 ) şi strict crescătoare pe ( 0,∞ ) .
b) f este strict descrescătoare pe ( −1,0 ) , deci x < 0 ⇒ f ( x ) > f ( 0 ) = 1 .
f este strict crescătoare pe ( 0,∞ ) , deci x > 0 ⇒ f ( x ) > f ( 0 ) = 1 .
Aşadar f ( x ) > 1, ∀x ∈ ( −1, ∞ ) \ {0} , de unde rezultă cea ce trebuia demonstrat.
α −1
c) f ′′ ( x ) = α (α − 1)(1 + x ) > 0, ∀x ∈ ( −1, ∞ ) . Rezultă f convexă pe [ 0,∞ ) .Prin urmare
 a + b  f ( a ) + f (b)
f ≤ , ∀a, b ∈ [ 0, ∞ ) . Pentru a = 2 x şi b = 2 y rezultă inegalitatea din enunţ.
 2  2
1 1
 1 
dx = ( x − ln (1 + x ) ) = ln 2 .
1 x 1
2.a) ∫0 f ( x) dx = ∫
1+ x
dx = ∫ 1 − 
1+ x 
0
0
0
b) Deoarece
1, x ∈ [1, 2 )

2, x ∈ [ 2,3)
[ x ] = 
4 2 3 4
3, x ∈ [3, 4 )
rezultă ∫1 f 2 ( x)[ x]dx = ∫ f 2 ( x) dx + 2 ∫ f 2 ( x) dx + 3∫ f 2 ( x) dx .
1 2 3

4, x = 4
2
b 1 
2
b b 1  2
∫a f ( x)dx = ∫  1 − = ∫ a  1 + x (1 + x )2  dx
 − +
2
Prin urmare este suficient să calculăm
1 + x 
dx 1
a
 
2
b 
 dx =  x − 2ln (1 + x ) − 1  = b − 2ln (1 + b ) − 1 −
2 1 b
Dar ∫  1 − +
a 1 + x (1 + x )2   1+ x  a 1+ b
 
1 1+ a b−a
− a + 2ln (1 + a ) + = b − a + 2ln + .
1+ a 1 + b (1 + a )(1 + b )
n n
dt = ( x − ln (1 + x ) ) = ln (1 + n ) − n şi f ( k ) = 1 −
x n 1
c) Deoarece ∫ f ( x )dx = ∫ rezultă
0 0
1 + x 0 k + 1
n n
1  1 1 1 
an = ∑ f ( k ) − n + ln (1 + n ) = ln (1 + n ) − ∑ . Prin urmare an = 1 − 1 + + + ... + − ln ( n + 1) 
k =1 k =1 k + 1  2 3 n + 1 
0 < an ≤ 1, ∀n ≥ 1 , deci şirul ( an )n≥1 este mărginit
Şirul ( an )n≥1 este crescător. Fiind crescător şi mărginit este convergent.
Observaţie. Şirul are limita 1 − γ unde γ = 0,57721... este constanta lui Euler.
Rezolvare
1. Avem 3 − 2 2 = 2 − 1∈{a + b 2 | a, b ∈Z}, pentru a = −1∈ ] şi b = 1∈ ].
= ( x1 + x2 ) − 2 x1 x2 = 32 − 2 = 7 ∈ `.
2
2. x12 + x22
1
3. .
3
4. C2nn = C2nn−1 + C2nn−−11 = 2 ⋅ C2nn−1.
G G G G G G
5. u + v = 3i + 3 j , deci u + v = 3 2.
4 α sin α
6. Avem cos α = − , deci tg = = 3.
5 2 1 + cos α

Soluţie
1.a) Se dezvoltă determinantul; se obţine det A = 1 + a 2 + b 2 + c 2 .

( ) ( )
b) A· A* = det A· I 3 ⇒ det A·det A* = ( det A) ⇒ det A·det A* = ( det A) .
3 3
( )
Cum det A ≠ 0 ⇒ det A = ( det A) .* 2
 a ab ac  2
 
c) Avem A − I 3 =  ba b 2 bc  şi se observă că orice minor de ordin 2 al matricei A este nul. Ca urmare,
 ca cb c 2 
 
rangul matricei A − I 3 este cel mult 1.
2.a) Dacă f ( x ) = f ( y ) ⇒ ax = ay ⇒ a −1 ( ax ) = a −1 ( ay ) ⇒ x = y , adică f este injectivă.
Pentru orice y ∈ G , considerând x = a −1 y ∈ G , rezultă f ( x ) = y, deci f este surjectivă.
b) ( f a D fb ) ( x ) = a· fb ( x ) = a ( bx ) = ( ab ) x = f ab ( x ) , ∀x ∈ G .
c) Compunerea funcţiilor este asociativă. Elementul neutru este 1G = f e ∈ F ( G ) , unde e este elementul
neutru din G. Dacă a −1 este simetricul lui a ∈ G , atunci f a −1 este simetricul elementului f a ∈ F ( G ) .

Soluţie
1.a lim f ( x) = 1
x →∞
y=1 asimptota orizontala spre + ∞
2x + 1 2x − 1
b f ′(x ) = −
2 x2 + x + 1 2 x2 − x + 1
f ′(x ) ≠ 0, f ′(0)>0 ⇒ f ′(x)>0, ∀x ∈ \
f strict crescatoare pe \
n n
c ∑ f (k ) = ∑( k (k + 1) + 1 − k (k − 1) + 1 ) = n 2 + n + 1 − 1
k =1 k =1
 2 n lim ( n 2 +n +1 −n −1)
1
 n + n + 1 − 1 −
lim   = e n →∞ =e 2
n →∞  n 
1 1 1 1
2.a I 1 = − ∫ (−2x ) 1 − x 2 dx = − (1 − x 2 ) 1 − x 2 |10 =
2 0 3 3
a
b I n = lim Ja ,n , unde Ja = ∫0 x n ( 1 − x 2 )dx
a →1
a <1
a x n − x n +2 a a
J a,n = ∫0 = ∫0 x n +1( 1 − x 2 )dx − ∫ x n −1( 1 − x 2 )dx
1− x2 0
=a n+1 1 − a 2 − a n −1 1 − a 2 − (n + 1)J a,n +1 + (n − 1)Ja ,n −2

Trecând la limita obţinem relaţia dorită
c 0 ≤ x n 1 − x 2 ≤ x n , ∀x ∈ [ 0;1]
1 1
0 ≤ I n ≤ ∫ x ndx =
0 n +1
⇒ lim I n = 0
n →∞
Rezolvare
1. 2a1 + 5 ⋅ 2 = 8 ⇒ a1 = −1.
2. 0 − 1 − 2 − … − 9 = −45.
3. 2 x = 8, deci x = 3.
4. 24 − 6 − 6 = 12.
1
5. GM = AC , de unde cerinţa.
3
3
6. .
7

Soluţie
(
1. a) Prin calcul direct rezultă det A = 3 1 − m 2 . )
b) Dacă m ∈ \ \ {−1,1} rezultă det A ≠ 0, deci rang ( A ) = 3.
Pentru m = 1 sau m = −1 , există cel puţin un minor de ordin doi nenul în A, deci rang ( A ) = 2.
c) Dacă m ∈ \ \ {−1,1} , sistemul este compatibil determinat.
1 −1 −1 1 
 
Pentru m = 1 ⇒ A = 1 1 1 0  , care are rangul 2, egal cu rangul lui A, deci sistemul este
1 3 3 −1
 
compatibil (nedeterminat).
 1 −1 1 1 
 
Pentru m = −1 ⇒ A =  −1 1 −1 2  , care are rangul 3, şi cum rang A = 2, rezultă sistemul este
 −1 3 3 −1
 
incompatibil.
2. a) Se verifică prin calcul direct că x ∗ y ∈ G2 , ∀x, y ∈ G2 , adică operaţia „ ∗ ” este corect definită pe G2 .
7
Folosind definiţia se verifică şi asociativitatea şi comutativitatea operaţiei. Elementul neutru este e = ,
3
9 x − 16 1
iar simetricul oricărui element x ∈ G2 este x ' = =2+ ∈ ( 2, ∞ ) = G2 .
9 ( x − 2) 9 ( x − 2)
b) Se arată că ϕ este bijectivă şi că ϕ ( x ∗ y ) = ϕ ( x )·ϕ ( y ) , ∀x, y ∈ G2 .
c) Dacă x, y ∈ [α , ∞ ) şi α ≥ 2 , atunci x ∗ y = 3 ( x − 2 )( y − 2 ) + 6 (α − 2 ) + α ≥ α , deci Gα este parte
stabilă a lui R în raport cu operaţia „ ∗ ”.

Solutie
e −1
x
1. a) f ( x) = daca x ≠ 0 si f (0) = a ; f (1) = e − 1 , f ' (1) = 1 deci
x
y = x + e − 2 este ecuatia tangentei
b) lim f ( x ) = 1 , deci f este continua in x = 0 daca si numai daca f ( 0 ) = a = 1
x →0
c) Evident f este derivabila pe \ \ {0} si

f ( x ) − f ( 0) ex − x −1 ex −1 1
lim = lim = lim = = f ' (0)
x →0 x x →0 x2 x →0 2 x 2
x 1
2.a cu tg = t ramane de calculat ∫ 2 dt
2 t +2
1 t
si se obtine arctg
2 2
x
tg
1
F (x ) = arctg 2 + c
2 2
1
b F ′(x ) =
3 + cos x
cos x ∈ [−1;1] ⇒ F ′(x ) > 0
F strict crescatoare
1 1
c ≤ f (x ) ≤ ∀x ∈ [0;π)
4 2
x x x
< ∫ f (t )dt ≤
4 0 2
1 1 x 1
< 2 ∫ f (t )dt ≤ , x>0 ⇒ limita este egala cu 0
4x x 0 2x
Rezolvare
1. 7-7=0.
1 
2. x ∈  ,1 .
2 
3. f = x ( log3 2 − 1) este funcţie de grad 1, deci este injectivă.
4. C82 − 8 = 20.
JJJG 2 JJJG 2 JJJG JJJG
5. BP = BD = BA + BC .
3 3
( )
π tg a + tg b
6. 1=tg =tg ( a+b ) = , de unde cerinţa.
4 1 − tg a ⋅ tg b

V
Soluţie
1
1. a) Din primele două ecuaţii rezultă că dacă ( x0 , y0 ,0,0 ) este soluţie, atunci x0 = 0, y0 = . Din a treia
3
ecuaţie rezultă p = −2
2 −3
b) Matricea sistemului, notată A, conţine minorul = 21 ≠ 0 , deci rang A ≥ 2, ∀ m, n ∈ \ .
1 9
c) Dacă rang A = 2 , orice minor de ordin 3 al matricei A este nul. Se obţine astfel m = 2, n = −12. Alegând
2 −3
minorul principal = 21 ≠ 0, din teorema Rouché rezultă p = −2.
1 9
2. a) Se verifică prin calcul direct asociativitatea şi comutativitatea. Elementul neutru este (1,0 ) iar
1 
simetricul unui element ( q, k ) este elementul  , −k  ∈ G.
q 
b) (1,1) ∗ (1, 2 ) ∗ ... ∗ (1,10 ) = (1,1 + 2 + ... + 10 ) = (1,55 ) .
c) f morfism: f ( ( q1 , k1 ) * ( q2 , k2 )) = q1q2 2k +k
1 2 = f ( q1 , k1 )· f ( q2 , k2 ) , ∀ ( q1 , k1 ) , ( q2 , k2 ) ∈ G
m m
f injectivă: Fie ( q1 , k1 ) , ( q2 , k2 ) ∈ G , q1 = 1 şi q2 = 2 , m1 , n1 , m2 , n2 ∈ ] impare astfel încât
n1 n2
f ( q1 , k1 ) = f ( q2 , k2 ) . Dacă k1 ≠ k2 , fără a restrânge generalitatea, putem presupune k1 < k2 . Atunci, din
q1·2k1 = q2 ·2k2 rezultă m1n2 = 2k2 − k1 m2 n1 , contradicţie, deoarece membrul stâng este impar, iar membrul
drept este par. Ca urmare, k1 = k2 , de unde q1 = q2 .
m
f surjectivă: pentru orice număr raţional r = , m, n ∈ ]∗ , există m1 , n1 ∈ ] impare şi a, b ∈ ` astfel încât
n
m1 m
m = 2 m1 şi n = 2 n1. Notând q =
a b
, k = a − b, rezultă f ( q, k ) = .
n1 n

Soluţie
f (x )
1.a) m = lim =1
x →∞ x
l = −2 n = lim ( f (x ) − x ) = 0
x →∞
y=x asimptota oblica spre ∞
x +1
b) f ′(x ) =
3 (x − 1)(x + 2)2
f nu e derivabila pentru x ∈ {1, −2}

2arctgf (x ) − π 0
c) lim nedeterminarea
x →∞ x −1 0
2 x +1
1 + f 2 (x ) 3 (x − 1)(x + 2)2
l = lim
x →∞ 1
− 2
x
l = −2
2
2.a) I1 = ∫1 (x − 1)(2 − x )dx
 x 3 3x 2 
I 1 = − + − 2x  |12
 3 2 
1
I1 =
6
1
3 2 (1
b) Cu schimbarea x= − y obtinem I n = ∫ 1 − x 2 )n dx
2 − 4
2
1 n '
1 1  1
2 x  2
 
I n = I n −1 +
4 2n ∫ −
1 

 4
− x   dx
 
2
de unde rezultã relatia cerutã
1
c) 0 ≤ (x − 1)(2 − x ) ≤ , ∀x ∈ [1;2 ]
4
2  1 n 1
0 ≤ I n ≤ ∫   = n
1 4 4
lim I n = 0
n →∞
Rezolvare
1. 2 < log 2 3 ⇔ 2 2
< 3. Avem 2 2
< 21,5 = 2 2 < 3, de unde cerinţa.
2. 1 şi3.
3. x = 0; x = 1.
4. C50 + C52 ⋅ 2 + C54 = 41.
3
5. .
2
1 1
6. cos 2 x = = .
1 + tg 2 x 7

Soluţie
1.a) Sistemul are soluţie unică dacă determinatul matricei A a sistemului este nenul. Cum
det A = m 2 − 6m + 5, sistemul are soluţie unică pentru m ∈ \ \ {1,5}.
b) Pentru m ∈ \ \ {1,5} sistemul este compatibil determinat
Pentru m = 1, rang A = rang A = 2, adică sistemul este compatibil nedeterminat
Pentru m = 5 rezultă rang A = 2 şi rang A = 3, deci sistemul este incompatibil
c) Pentru m = 1 se obţine soluţia x = 1 − α , y = α , z = 0, unde α ∈ \ . Înlocuind în relaţia
2 x02 − y02 + 3z02 = 14, rezultă α ∈ {−2, 6}. Soluţiile căutate sunt ( 3, −2,0 ) şi ( −5,6, 0 ) .
2 3 2 3 5
2.a) ∗ = + = .
3 4  3 4  12
b) Comutativitatea este imediată. Asociativitatea: folosind relaţia { x + n} = { x} , ∀ x ∈ \, n ∈ ] , rezultă:
( x ∗ y ) ∗ z = { x ∗ y + z} = {{x + y} + z} = { x + y − [ x + y ] + z} = { x + y + z}
x ∗ ( y ∗ z ) = { x + y ∗ z} = { x + { y + z}} = { x + y + z − [ y + z ] } = { x + y + z}.
Elementul neutru este e = 0, simetricul lui 0 este 0, iar simetricul oricărui element x ∈ ( 0,1) este 1 − x.
1 1 3 5 1 1 5 
c) Ecuaţia se poate scrie sub forma {3 x} = . Cum 0 ≤ 3 x < 3, rezultă 3x ∈  , ,  ⇔ x ∈  , ,  .
2 2 2 2 6 2 6

Soluţie
1.a)
f ′(x ) = 3e 3x + 2, f(0)=2, f ′(0)=5
y-2=5x
b) f ′(x)>0 ⇒ f strict crescãtoare ⇒ f injectivã
lim f (x ) = ∞, lim = −∞, f continua ⇒ f surjectiva
x →∞ x →−∞
f bijectiva ⇒ f inversabila
−3 n
1 −3 −6 −3 n −3 1 − e 1
c) Suma este egala cu e + e + ... + e = e −3
avand limita 3 .
e −1
3
1− e e −1
1
2.a) a1 = ∫ sin π xdx
0
2
a1 =
π
an
an
b) sin πx < 1 ⇒ an +1 = ∫ sin πtdt < ∫0 1dt = an
0
an
an +1 = ∫0 f (t )dt > 0
(an )n ≥0 descrescator si marginit inferior ⇒ (an )n ≥0 convergent
c) (an )n ≥0 convergent in x= lim an
n →∞
x
si obtinem, prin trecere la limita, x= ∫ sin πtdt
0
x
g : \ → \, g(x)=x- ∫ sinπtdt, g(0)=0
0
g ′(x ) = 1 − sin πx ≥ 0 ⇒ x = 0 solutie unica
Rezolvare
1. Al patrulea factor este 0, deci produsul este 0.
2. f ( g ( x ) ) = 1 − g ( x ) = −2 x + 2 este descrescătoare.
3. x ∈ [ −1,1].
4. A53 = 5 ⋅ 4 ⋅ 3 = 60.
5. x − 2 y − 6 = 0.
1 1 3
6. Ridicăm la pătrat sin x − cos x = ⇒ 1 − sin 2 x = ⇒ sin 2 x = .
2 4 4

Soluţie
1.a) m (σ ) = 4.
{ }
b) Prin calcul direct rezultă σ 5 = e, deci A = e,σ ,σ 2 ,σ 2 ,σ 3 ,σ 4 . A are 5 elemente.
c) m (σ ) = 4 ⇒ ε (σ ) = +1 ⇒ ε σ ( ) = ( +1)
n n
= +1 , pentru orice n ∈ ` .
2.a) Trebuie demonstrat că f ( x − T ) = f ( x ) , ∀ x ∈ \
Pentru orice x ∈ \ avem f ( x − T ) = f ( ( x − T ) + T ) = f ( x ) ⇒ −T ∈ H .
T2∈H T1∈H
b) Fie T1 , T2 ∈ H ⇒ f ( x + (T1 + T2 ) ) = f ( ( x + T1 ) + T2 ) = f ( x + T1 ) = f ( x ) , deci T1 + T2 ∈ H .
Dacă T ∈ H , atunci −T ∈ H , deci H este subgrup al lui ( \, + ) .
c) _ ⊂ H deoarece pentru orice T ∈ _ rezultă x + T ∈ _ dacă x ∈_ şi x + T ∈ \ \ _ dacă x ∈ \ \ _ , deci
f ( x + T ) = f ( x), ∀ x ∈ \.
Dacă T ∈ H , atunci presupunând T ∈ \ \ _ , rezultă x0 = 1 − T ∈ \ \ _ şi 0 = f ( x0 ) ≠ f ( x0 + T ) = 1 ,
contradicţie; aşadar T ∈ _ , deci H ⊂ _ .
În concluzie, H = _ .

Soluţie
x
1.a) f ′(x ) =
x2 + 1
f ′(x ) > 0, x>0, f ′(x)<0 pentru x<0
f strict descrescatoare pe (-∞;0] si strict crescatoare pe [0; ∞)
b) x 2 + 1f ′(x ) = x
x
f ′(x ) + x 2 + 1f ''(x ) = 1
2
x +1
(x 2 + 1)f '' (x ) + xf ′(x ) = x 2 + 1
f (x )
c) m = lim = −1
x →∞ x
n = lim (f (x ) + x ) = 0
x →−∞
y = −x asimptota oblica spre -∞
1 x 1 1
2.a) I1 = ∫ dx = ∫ (1 − )dx
0 x +1 0 x +1
= (x − ln(x + 1)) |10
= 1 − ln 2
1 nx n −1 1 ′
∫0 x x n + 1 dx = ∫0 x (ln (x + 1)) dx
n
b) In =
1
= ln 2 − ∫ ln (x n + 1)dx
0
c) ln(1 + t ) ≤ t, ∀t ≥ 0
1 1 1
0 ≤ ∫ ln (1 + x n )dx < ∫ x ndx =
0 0 n +1
1
∫ ln (1 + x )dx = 0,
n
deci lim de unde lim I n = ln 2
n →∞ 0 n →∞
1
∫0 ln (1 + x )dx = 0,
n
deci lim de unde lim I n = ln 2
n →∞ n →∞
Rezolvare
1. 8.
3
2. 1 = ( x1 + x2 ) − 4 x1 x2 = 4 − 4m ⇒ m = .
2
4
3. x = 0.
4. 215 .
5. a = −3.
π
6. sin 2a + sin 2b = 2sin ( a + b ) cos ( a − b ) = 2sin cos ( a − b ) = 2cos ( a − b ) .
2

Soluţie

1.a) Folosind regula lui Sarrus sau proprietăţile determinaţilor, rezultă det A = m + 1.
b) Se verifică pe rând cele 3 ecuaţii ale sistemului.
c) Dacă m = 6, ( )
atunci sistemul admite soluţiile 6 + 4α , α , 2 , unde α ∈ ] .
7
2.a) f (1 + i ) = 4i − 2 + ai + a + b = a + b − 2 + ( 4 + a ) i = 0 , deci a = −4, b = 6.

( )
b) f 1 − 2 = 10 − 7 2 + a − a 2 + b = 10 + a + b − ( 7 + a ) 2 = 0, deci a = −7, b = −3.
1 1 1
c) Fie x0 rădăcina triplă; atunci f ( x0 ) = f ′ ( x0 ) = f ′′ ( x0 ) = 0 . Obţinem x0 = − , a = , b = .
3 3 27

Solutie
1.a) Formula
1
− x2 + x −1
f (1) = 0
1
f ' (x ) =e x f ' (1) =
x2 e
1
y = ( x − 1)
e
−1± 5
b) f ' ( x) = 0 x1, 2 =
2
−1− 5
x= punct de maxim local
2
−1+ 5
x= punct de minim local
2
f ( x)
c) m = lim =1
x
1 1
− −
n = lim( f ( x) − x) = lim x(e x
− 1) − e x
= −2
x →∞ x →∞
y = x−2 asimptota oblica spre + ∞

1
2.a) f 1 (1) = ∫ t t 2 + 1dt
0
1 1
= ∫ (t 2 + 1)' t 2 + 1dt
2 0
2 2 −1
1
( )
= t 2 + 1 t 2 + 1 |10 =
3 3
b) f n ' ( x) = x n x 2 + 1 ∀x ∈ [0,+∞)
f n ' ( x) ≥ 0 ∀x ≥ 0
f n strict crescatoare ∀x ∈ [0,+∞)
x x
c) L = lim f n ( x) = lim ∫ t n t 2 + 1dx ≥ ∫ t n dx = ∞
x →∞ x →∞ 0 0
∞ xn x2 +1 1
Cazul si aplicand L’Hopital, obtinem L = lim n +1
,L =
∞ x → ∞ (n + 2) x n+2
Rezolvare
1. (1 + i ) = ( 2i ) = −4, deci este rădăcină a ecuaţiei z 4 + 4 = 0.
4 2
2. xV = 2, yV = 5, deci x + y = 7.
3. f (1) , f ( 2 ) , f ( 3) sunt distincte, deci sunt 4,5,6 -- eventual permutate. Suma este 4 + 5 + 6 = 15.
25 5
4. M are 90 de elemente, cifre impare sunt 5, iar numere cu cifre impare 25. Probabilitatea e = .
90 18
5. AB = i + 2 j , AC = −2i + 4 j ⇒ AB ⋅ AC = 6.
11
6. sin 3a = 3sin a − 4sin 3 a = .
16

Soluţie
1.a) Cu regula lui Sarrus sau prin aplicarea proprietăţilor determinaţilor rezultă det A = 0 .
b) Cum det A = 0 , sistemul admite soluţii nenule.
c) Scăzând prima ecuaţie a sistemului din a doua, rezultă ( b − a ) ( y0 − z0 ) = 0 , deci y0 = z0 . Rangul matricei
sistemului este egal cu 2; z este necunoscută secundară, z = λ , λ ∈ \ . Obţinem y = λ , x = − ( a + b + c ) λ .
Cum (1,1,1) soluţie implică a + b + c = −1 , soluţiile sistemului sunt ( λ , λ , λ ) λ ∈ \ .
 x iy   x1 x2 − y1 y2 i ( x1 y2 + x2 y1 ) 
2.a) Notând Ax, y =   ⇒ Ax1 , y1 · Ax2 , y2 =   . În plus,
 iy x  i (
 1 2 x y + x y
2 1 ) x1 x2 − y1 y2 
( x1 x2 − y1 y2 )2 + ( x1 y2 + x2 y1 )2 = ( x12 + y12 )( x22 + y22 ) ≠ 0 ⇒ Ax1, y1 · Ax2 , y2 ∈ G

b) Comutativitatea este consecinţă a punctului a), iar asociativitatea este proprietate generală a înmulţirii din
 x′ iy ′ 
M 2 ( ^ ) . Elementul neutru este matricea A1,0 = I 2 , iar inversa matricei Ax, y este Ax ', y ' =  ,
 iy′ x′ 
x y
cu x ' = şi y ' = − .
x +y 2 2
x + y2 2
c) Evident ϕ este funcţie bijectivă.
 x1 iy1   x2 iy2 
ϕ morfism: ϕ ( x1 + iy1 )·ϕ ( x2 + iy2 ) =  ·  = Ax1 , y1 · Ax2 , y2 = Ax1x2 − y1 y2 , x1 y2 + x2 y1 . Concluzia
 iy1 x 1   iy2 x2 
rezultă din faptul că ( x1 + iy1 )·( x2 + iy2 ) = x1 x2 − y1 y2 + i ( x1 y2 + x2 y1 ) .

Soluţie
1.a) a1 > a 0
Presupunem ca a k+1 > ak ⇒ a k+2 > ak +1
(a n )n≥1 crescator
b) a 0 < 2, ak < 2 ⇒ ak +1 < 2
(an )n ≥1 marginit superior
(an )n ≥1 convergent
1 − cos π x π 2
c) l = lim =
x →0 x2 2
π
π  4 (tg 2t
2.a) f   = ∫ + tgt )dt
4 0
π
= ∫ 0
4 ((tgt )′ + tgt − 1)dt
π 1
= 1− + ln 2
4 2
(sin x + cos x ) sin x  π
b) f ′(x ) = , ∀x ∈ 0; 
2
cos x  2
f ′(x ) > 0 ⇒ f crescatoare
0
c) α ≥ 0, cazul
0
(sin x + cos x ) sin x
Aplicand l'Hopital, l= lim
x 20 2x cos2 x
1
l=
2
Rezolvare
1. 2 < 3 3 ⇔ 8 < 9; 3 < 2 = log 2 4 < log 2 5.
3
9
2. ∆ = 9 − 4m ≤ 0 ⇒ m ≥ .
4
1 1 π
3. ± arccos + kπ = ± + kπ , k ∈ ].
2 2 6
7 1
4. Sunt 7 pătrate. Probabilitatea este = .
49 7
G G
5. u ⋅ v = 0 ⇔ 2m − 12 = 0 ⇔ m = 6.
6. P = tg1D ⋅ tg 2D ⋅ tg 3D ⋅ ... ⋅ tg89D = (tg1D ⋅ tg 89D ) ⋅ (tg 2D ⋅ tg 88D ) ⋅ ... ⋅ (tg 44D ⋅ tg 46D ) ⋅ tg 45D = 1 .

Soluţie
1.a) Notând cu A matricea sistemului, rezultă det A = m 2 ( m − 1) . Sistemul admite soluţie unică dacă şi
numai dacă det A ≠ 0, adică m ∈ \ \ {0,1}.
 1 −1 1   1 −1 1 1 
   
b) Dacă m = 0 rezultă A =  1 −1 1  , A =  1 −1 1 2  , rang A = 1 şi rang A = 2.
 2 −2 2   2 −2 2 3 
   
 1 −1 1   1 −1 1 1 
   
Pentru m = 1 rezultă A =  1 −1 2  , A =  1 −1 2 2  , rang A = 2 şi rang A = 3.
 2 −2 4   2 −2 4 3 
   
c) Fie ( x0 , y0 , z0 ) ∈ \ 3 o soluţie a sistemului; atunci m ∈ \ \ {0,1}. Scăzând a doua ecuaţie a sistemului din a
treia, rezultă că x0 − y0 + ( m + 1) z0 = 1. Din prima ecuaţie, conduce la mz0 = 0 deci z0 = 0. Rezultă
x0 − y0 = 1, deci x0 − y0 + 2008 z0 = 1.
{ 4
2,
2.a) H = 0,1, }
b) Din tabla adunării elementelor din H, rezultă că dacă x, y ∈ H astfel încât x + y = 0 atunci x = y = 0. l
c) Se verifică relaţia A·B ∈ G pentru orice A, B ∈ G . Asociativitatea este proprietate generală a înmulţirii
 1 0   a −b 
din M2 ( ] 7 ) . Elementul neutru este I 2 =   , iar dacă A = 
 ∈ G , condiţia a ≠ 0 sau b ≠ 0

 0 1   b a
 
 a −b  −1  c − d  −1
 , cu c = ( det A ) ·a,

este echivalentă cu det A ≠ 0 . Inversa matricei A =   ∈ G este A = 
b a  d c 
−1
d = ( det A ) · ( −b ) .

Solutie
π
π cos4 x
1a). Cu x= − y obtinem I=∫ 2 dx = J lim f ( x ) = +∞ deci dreapta de ecuatie x = 1 este
2 0 sin4 x + cos4 x x →1
asimptota verticala la graficul functiei

f (x )
b) m = lim =1
x →∞ x
 x +1 
n = lim x  − 1 = 1

x →∞  x − 1 
y = x + 1 asimptota oblica spre +∞
x2 − x − 1
c) f ′(x ) = , x ∈ (-∞;-1) ∪ (1; ∞)
2 x +1
(x − 1)
x −1
−x 2 − x + 1
f ′(x ) = , x ∈ (-1;1) , f derivabila pe \\{1;-1}
2 x +1
(x − 1)
x −1
π
2
2a) ∫ (cos x + sin x ) dx = 2
0
b) F '(x ) = f4 (x )
F ''(x ) = 4 sin x cos x (cos2 x − sin2 x )f42 (x )
F ''(x ) = f42 (x ) sin 4x
π
π cos4 x
c) Cu x= − y obtinem I=∫ 2 dx = J
2 0 sin 4 x + cos 4 x
π
I +J =
2
π
I =J =
4
Rezolvare
( ) (
1. Avem 3 z + z ∈ \, ∀z ∈ \, deci z = 3 z + 3 z − 2 z + 3z ∈ \. )
9 3
2. f ( x ) = − x 2 − x + 4.
2 2
3− y
3. Ecuaţia f ( x ) = y, y ∈ (1,3) ⇒ x = ∈ ( 0, ∞ ) are soluţie unică.
y −1
4. n = 8.
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG G
( ) ( )
5. AC + DB = AB + BC + DC + CB = AB + DC = 0.
6. cos a = cos ( b + π ) = − cos a, deci cos a ⋅ cos b = − cos 2 a ≤ 0.

Soluţie
1.a) Se înlocuiesc x0 = 2, y0 = 2, z0 = 1 în ecuaţiile sistemului şi se obţine m = 3 şi n = 2 .

b) Sistemul admite soluţie unică dacă determinantul matricei sistemului este nenul. Cum det A = 3 − n ,
rezultă n ∈ \ \ {3}.
c) Dacă n ∈ \ \ {3} , sistemul este compatibil determinat. Dar sistemul este compatibil nedeterminat; ca
urmare, n = 3. Rangul matricei sistemului este 2 şi deoarece sistemul este compatibil, rangul matricei extinse
trebuie să fie 2. Obţinem m = 1.
2. a) Fiecare matrice din G este determinată de o pereche ( a, b ) ∈ ] 3 × ] 3 , deci G are 9 elemente.
 1 a b   1 c d   1 a + c b + d 
    
b) Înmulţirea este corect definită pe G:  0 1 0  ·  0 1 0  =  0 1 0  ∈ G
    
 0 0 1   0 0 1   0 0 1 
    
Înmulţirea matricelor este asociativă pe M 3( Z3 ) , deci şi pe G. Elementul neutru este I 3 , iar inversa matricei
 1 a b   1 −a −b 
   
A =  0 1 0  ∈ G este A−1 =  0 1 0  .
   
 0 0 1   0 0 1 
   
 1 a b  1 a + a b + b   1 a + a + a b + b + b   1 0 0 
       
c) Dacă X =  0 1 0  , X 2 =  0 1 0  şi X 3 =  0 1 0  =  0 1 0  = I 3 .
       
 0 0 1   0 0 1   0 0 1   0 0 1 
       

Soluţie
e x ( x − 1)
1.a) f ' ( x) =
x2
f strict descrescatoare pe (−∞,0) si strict crescatoare pe (0, ∞)
f ( x)
b) lim f ( x) = ∞ lim = ∞ nu avem asimptota spre + ∞
x→∞ x →∞ x
lim f ( x) = 0 y=0 asimptota orizontala spre − ∞
x→∞
lim f ( x) = +∞ lim f ( x) = −∞ x=0 asimptota verticala

x →0 x →0
x >0 x <0
e c (c − 1)
c) f (n + 1) − f (n) = , c ∈ (n, n + 1)
c2
n 2 e n (n − 1)
< n 2 ( f (n + 1) − f (n)) < e n +1 n 2
(n + 1) 2
lim n 2 ( f (n) − f (n + 1) = −∞
1
2.a) f (1) = ∫ e −t (t 2 − 3t + 2)dt
0
1
1
L = −5 f (1) > ∫ e −t dt = 1 − > 0
0
e
b) f ' ( x) = e − x ( x 2 − 3x + 2)
Tabelul de variatie
x=1 punct de maxim local si x=2 punct de minim local
f ( x) + f (− x) 0
c) L = lim 2
=( )=
x →0 x 0
f '( x) − f '(− x)
L = lim
x→0 2x
L = −5
Rezolvare
( )
1. Fie z = a + bi, a, b ∈ \. Avem i z − z = i ( a + bi − a + bi ) = −2b ∈ \.
2. ∆ = (m − 1) = 0 ⇒ m = 1 .
2
3. x = 3 este unica soluţie.

4. C7k ⋅ 2k , k = 1, 2,..6 se divid cu 2 si 7, deci cu 14; iar primul si ultimul termen nu. Sunt 6 termeni.
JJJG JJJG π
5. AB ⋅ AC = AB ⋅ AC ⋅ cos A = 2 ⋅ 2 ⋅ cos = 2.
3
3π
6. sin 2a − sin 2b = 2sin ( a − b ) cos ( a + b ) = 2sin ( a − b ) cos = 0.
2

V
Soluţie
1.a) det A = −5m

b) Sistemul admite soluţii nenule dacă determinantul matricei sistemului este nul, deci m = 0
c) Pentru m = 0 sistemul are soluţii nebanale: x = λ , y = 3λ , z = −5λ , unde λ ∈ \ . Înlocuind, rezultă
z02 + y02 + x02 7
= .
z02 − y02 − x02 3
2.a) f ( i ) = b − 5 + i ( a + 4 ) = 0, de unde a = −4, b = 5.
2
4 4  4  4
b) ( x1 − 1) + ( x2 − 1) + ( x3 − 1) + ( x4 − 1) = ∑ xk2 − 2∑ xk + 4 =  ∑ xk  − 2 ∑ xk x j − 2∑ xk + 4 = 0
2 2 2 2
 
k =1 k =1  k =1  k≠ j k =1
c) Dacă polinomul are toate rădăcinile reale, ţinând cont de relaţia obţinută la punctul anterior, rezultă
( x1 − 1)2 = ( x2 − 1)2 = ( x3 − 1)2 = ( x4 − 1)2 = 0, deci x1 = x2 = x3 = x4 = 1. Obţinem a = −4, b = 1.

Soluţie
1.a) lim f (x ) = 1, y=1 asimptota orizontala spre +∞
x →∞
lim f (x ) = 1, y=1 asimptota orizontala spre -∞
x →−∞
lim f (x ) = 0, lim f (x ) = +∞ x=0 asimptota verticala
x /0 x 20
b)
1
e x ( 2 x + 1)
f '' ( x ) = 4 ,deci x=-0,5 este punct de inflexiune
x
1 1 1 − 1 
2 
c) lim x 2 x
(e 1+ −e )
x = lim e x e x (x +1)
x
 − 1
x →∞ x →∞ 
 
1
1 −
2 x (x +1)
−x e −1
= lim e x
1
= −1
x →∞ x (x + 1) −
x (x +1)
π
4 tg 2xdx
2.a) I1 = ∫ 0
π π
4 (1 + tg 2x )dx −
= ∫ 0 0 ∫
4 1dx
π π
π
= tgx |0 −x |04 = 1 −
4
4
 π
b) x ∈ 0;  ⇒ tgx ∈ [ 0;1] tg2nx > tg 2n +2x ⇒ I n +1 < I n
 4 
In > 0
(I n )n ≥1 marginit inferior ⇒ (I n ) convergent
π π
c) I n +1 = ∫
4 tg n +2
xdx = 4 tg n x (tg 2x
∫ + 1) − tg n x dx
0 0  
π
tg n +1x 4 1
= |0 −I n ; I n +1 + I n =
n +1 n +1
Daca In → l ⇒ 2l = 0 ⇒ l = 0
Rezolvare
8
1. Prin calcul obţinem − .
5
a2 + b2 ( a + b )
2
21
2. Avem = −2= .
ab ab 2
π 
3.  + kπ | k ∈ ]  .
4 
4. Sunt 4 elemente în A şi 3 multiplii de 7.
JJJG JJJG JJJG JJJG
5. AB + AC + AD = 2 AC , deci modulul este 2 AC = 6 5.
6.
( ) ( ) ( )
cos1D + cos 2D + cos3D + ... + cos179D = cos1D + cos179D + cos 2D + cos178D + ... + cos89D + cos 91D + cos90D = 0

Soluţie
1.a) Determinantul matricei sistemului este ∆ = ab ( b − a )( a − 1)( b − 1) .

b) Sistemul este compatibil determinat dacă ∆ ≠ 0 . Rezultă a, b ∈ \ \ {0,1} , a ≠ b.
c) Evident rang A ≤ rang A
Coloana termenilor liberi este aceeaşi cu a treia coloană a matricei sistemului, deci orice minor al matricei
extinse este şi minor al matricei sistemului. Ca urmare, rang A ≤ rang A, deci rang A = rang A , adică sistemul
este compatibil.
( )
2
2.a) f 2 = 2 X + 1 polinom care are gradul 0.
= 1,
f este element inversabil al inelului ( ] [ X ] , +, ⋅) şi f −1 = f .
b) Cum f · f = 1, 4
a 2 = 0

c) Fie g ∈ ] 4 [ X ] , g = ax + b, a ≠ 0, . Rezultă 2 ab = 0.
astfel încât g 2 = 1. Obţinem b = 1 sau b = 3 şi

 2
b = 1

a = 2. Obţinem două polinoame cu proprietatea cerută în enunţ: g1 = 2 X + 1 şi g 2 = 2 X + 3.

Soluţie
6x 2
1.a) f ′(x ) = 2
f ′(0) = 0, f(0)=-1 y+1=0
(x 3 + 1)
b) lim f (x ) = 1, y=1 asimptota orizontala spre +∞
x →∞
lim f (x ) = 1, y=1 asimptota orizontala spre -∞
x →−∞
lim f (x ) = −∞, lim f (x ) = +∞, x=-1 asimptota verticala
x /−1 x 2− 1
k − 1 (k − 1) (k (k + 1) + 1)
3
c) =
k 3 + 1 (k + 1) (k (k − 1) + 1)
3 n2 + n + 1
f (2)f (3)...f (n ) =
2 n2 + n
2
 n 2 + n + 1n
lim  2  = e
n →∞ 
 n + n 
π π π
2 1 − cos 2x  x sin 2x  2
2.a) I2 = ∫ 0
2 sin xdx I2 = ∫ 0
2
2
dx =  −
2 |
4  0
π
I2 =
4
π π π
b) In = ∫ 2 sinn −1 x (−cosx )′dx = − sinn −1 x cos x |02 +(n − 1)∫ 2 sinn −2 x cos2 xdx
0 0
π
= (n − 1)∫ 2 sinn −2 x (1 − cos2 x )dx = (n − 1)I n −2 − (n − 1)I n
0
de unde rezulta relatia
π π
3 3
π
c) sin x ≤ x, ∀x ≥ 0 ,de unde avem 0 ≤ ∫ sin n xdx ≤ ∫ x n dx = ,
0 0
3 ( n + 1)
deci limita cautata este 0.
Rezolvare
1 − z3 1 − 1
1. 1 + z + z 2 = = = 0.
1− z 1− z
2. x ∈{−3, −2, −1,0,1, 2}.
3. Observăm că ∀y ∈ ( 2, ∞ ) , ∃! x ∈ (1, ∞ ) , x = y + 1 astfel ca f ( x ) = y.
4. Avem 4 numere divizibile cu 24, anume 24, 48, 72, 96.
a a +1 3
5. = ⇒a= .
3 5 2
15 15 3 S 3
6. Semiperimetrul şi aria sunt p = , S = ⇒r= = .
2 4 p 2

V
Soluţie
1.a) Calcul direct

 10 9 9 
3 3  
(
b) A = 9 A ⇒ I 3 + A =  9 10 9  ⇒ det I 3 + A3 = 28. )
 9 9 10 
 
 a1 a2 a3   a1 + b1 + c1 a2 + b2 + c2 a3 + b3 + c3 
   
c) Fie B =  b1 b2 b3  ⇒ AB =  a1 + b1 + c1 a2 + b2 + c2 a3 + b3 + c3 
c c c  a +b + c a +b + c a +b +c 
 1 2 3  1 1 1 2 2 2 3 3 3
 a1 + a2 + a3 a1 + a2 + a3 a1 + a2 + a3 
 
BA =  b1 + b2 + b3 b1 + b2 + b3 b1 + b2 + b3  . Egalând elementele aflate pe poziţii corespondente,
c +c +c 
 1 2 3 c1 + c2 + c3 c1 + c2 + c3 
obţinem concluzia.
2.a) 1 + 2 + ... + 20 (
l = 1 + 20
) (
l + 2 + 19
) (
l + ... + 10
)
l = 0 .
l + 11
b) 1 ⋅ 2 ⋅ ... ⋅ 20 ( )
1·2·4·5·6·8·...·20
l = 3·7· l = 0.
 1  1 
c) 21 = 3·7 ⇒ ϕ ( 21) = 21 1 −  1 −  = 12 , deci numărul elementelor inversabile ale inelului Z 21 este 12.
 3  7 
Numărul elementelor neinversabile din Z 21 este 21 − 12 = 9.

Soluţie
1.a) f ′(x ) = a x ln a − ax a −1
f ′(1) = a(ln a − 1)
b) f ′(a ) = a a (ln a − 1)
f (a ) = 0
y = a a (ln a − 1)(x − a )
c) f (x ) ≥ 0 = f (a )
⇒ conform Fermat(f derivabila), f ′(a)=0 ⇒ a=e
g(x)=e x − x e ≥ 0, ∀x>0
e
2.a) I1 = ∫1 ln xdx
e
= x ln x |e1 −∫ 1dx
1
= e −e + 1 = 1
e e
b) In = ∫1 x ′ ln
n
xdx = x lnn x |e1 −n ∫ lnn −1 x
1
= e − nI n −1
c) ln x ∈ [0;1] ⇒ I n +1 ≤ I n
In > 0
(I n )n ≥1 descrescator si marginit ⇒ (I n )n ≥1 convergent
Rezolvare
1. i − i = 0.
2. [ −1,5] .
1 π 1
3. arcsin + arccos x = = arcsin x + arccos x ⇒ x = , care verifică.
2 2 2
5! 24
4. Probabilitatea este 5 = .
5 625
5. G ( 0, 2 ) .
3 a sin a 1
6. Avem cos a = şi tg = = .
5 2 1 + cos a 2

Soluţie
a b1  t  a1 a2  t  2 a1 b1 + a2 
1. a) Fie A =  1 ⇒ A = ⇒ A+ A = ⇒
 a2 b2   1 2
b b  b1 + a2 2b2 
( )
Tr A + At = 2 ( a1 + b2 ) = 2Tr ( A )
 a 2 + b12 a1a2 + b1b2 
b) A· At =  1 
a a +b b a22 + b22 
 1 2 1 2
( )
Tr A· At = a12 + a22 + b12 + b22 = 0 dacă şi numai dacă a1 = a2 = b1 = b2 = 0 ⇒ A = 02.
c) Suma elementelor matricei A ⋅ At este a12 + b12 + a22 + b22 + 2a1a2 + 2b1b2 = ( a1 + a2 ) + ( b1 + b2 ) .
2 2
a1 a2 a1 + a2 a2
S = 0 ⇒ a1 + a2 = b1 + b2 = 0, de unde obţinem că det A = = =0
b1 b2 b1 + b2 b2
7 0
2. a) A2 =   = 7 I 2 , deci A ∈ K (pentru a = 7, b = 0)
2
0 7
b) Fie X = aI 2 + bA, Y = cI 2 + dA ; atunci XY = ( ac + 7bd ) I 2 + ( ad + bc ) A ⇒ XY ∈ K
c) Fie X = aI 2 + bA, Y = cI 2 + dA , X ≠ O2 , astfel încât XY = I 2 . Vom demonstra că det X = a 2 − 7b 2 ≠ 0 .
2
a
Presupunând contrariul, ar rezulta că există a, b ∈ _ astfel încât a 2 = 7b 2 . Dacă b ≠ 0, atunci   = 7,
b
absurd, deoarece 7 nu este pătratul niciunui număr raţional. Ca urmare, b = 0, deci şi a = 0, adică X = O2 ,
contradicţie.
 a
c= 2 ∈_
ac + 7bd = 1  a − 7b 2 1  a −b 
Din XY = I 2 rezultă  ⇒ , deci Y = 2 ·  ∈ K.
ad + bc = 0
BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ d- Proba D,b tipul subiectului MT1, − 7b  −bM1 a 
2
a programa
=− 2 ∈ _
 a − 7b 2
Soluţie
π 1
1.a ) f (1) = , f ′(1)=
4 2
π 1
y- = (x − 1)
4 2
x − f ( x) 0 1− f ' ( x) 1
b) lim =   = lim =
x3  0  x →0 3 x
x →0 2
3
c) g(1) = g (0), deci exista c ∈ (0;1) astfel incat g '(c) = 0
g ''(x ) > 0, g ' strict crescatoare, deci c este unic
c punct de extrem
1 2 1 1
2.a) I1 = ∫0 x sin x = x 2 (− cos x ) 0 + 2 ∫ x (sin x )′ dx
0
1
= − cos 1 + 2x sin x 10 − 2 ∫ sin x
0
= − cos 1 + 2 sin 1 + 2 cos 1 − 2 = 2 sin 1 + cos 1 − 2
b) x 2n > x 2n +2 ⇒ I n > I n +1
sin x > 0 ⇒ I n > 0
(I n )n ≥1 descrescator si marginit ⇒ (I n )n ≥1 convergent
1 2n 1
c) In = ∫0 x (− cos x )′dx = −x 2n cos x |10 +2n ∫ x 2n −1(sin x )′
0
2n −1
= − cos 1 + 2nx |10
sin x −2n(2n − 1)I n −1 =
= 2n sin 1 − cos 1 − 2n(2n − 1)I n −1
Rezolvare
3
1. z = − i.
7
2. x = 5 şi x = −1.
3. Ecuaţia f ( x ) = y ⇔ 4 yx 2 − x + y = 0 are soluţii reale dacă şi numai dacă
 1 1  1 1
y ∈  − ,  ⇒ Im f =  − ,  .
 4 4  4 4
4. Sunt A43 = 24 de funcţii strict crescătoare şi tot 24 strict descrescătoare. În total sunt 48 de funcţii strict
monotone.
JJJG JJJJG JJJG JJJJG JJJG JJJG JJJJG JJJJG JJJG JJJG
5. MA + MC = MB + MD ⇔ MA − MB = − MC + MD ⇔ BA = CD, evident.
6. sin 2a − sin 2b = 2sin ( a − b ) cos ( a + b ) = sin ( a − b ) , de unde cerinţa

Soluţie
 1 −1 0 0 
 
1.a) Fie A matricea sistemului: A =  0 0 1 −1 ⇒ rangA = 3
1 1 1 1 
 
Avem rang A = 3 = rangA , deci sistemul este compatibil
1 + a − b − 2λ 1 − a − b − 2λ
b) Rezolvând sistemul obţinem: x1 = , x2 = , x3 = b + λ , x4 = λ , λ ∈ \
2 2
1
Punând condiţiile ca x1 , x2 , x3 , x4 şi x1 + x2 să fie în progresie aritmetică, rezultă a = b = −
18
c) Din x4 > 0 ⇒ λ > 0 . Apoi, x2 > 0 ⇒ 1 − a − b − 2λ > 0 , deci 1 − a − b > 2λ > 0 ⇒ a + b < 1
2. a) (1 − x1 )(1 − x2 ) (1 − x3 ) = 1 − ( x1 + x2 + x3 ) + ( x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 ) − x1 x2 x3 = 4.
b) Presupunând că f are o rădăcină întreagă a, atunci a este divizor al termenului liber al polinomului, adică
a ∈ {−1,1}. Cum nici 1, nici –1 nu este rădăcină a lui f, rezultă că f nu are rădăcini întregi.
( ) ( )
c) x12 x2 + x12 x3 + x22 x1 + x22 x3 + x32 x1 + x32 x2 = ( x1 + x2 + x3 ) x12 + x22 + x33 − x13 + x23 + x33 .
Avem x1 + x2 + x3 = 3 şi ( ) 2
+ + = x1 + x2 + x3 − 2 x1 x2 + x2 x3
x12 x22 x32 ( + x3 x1 ) = −1 .
Avem − 3 xk + 5 xk + 1 = 0, k = 1, 2,3 şi adunând, rezultă x13 + x23 + x33
xk3 2
= −21.
În concluzie, x12 x2 + x12 x3 + x22 x1 + x22 x3 + x32 x1 + x32 x2 = 18.

Soluţie
 1 x+a
1.a f a' ( x) = ln 1 +  −
 x  x( x + 1)
x(2a − 1) + a
b f a" ( x) =
x 2 ( x + 1)
2
f convexa pe (0; ∞ )daca si numai daca f " ( x) ≥ 0, ∀x > 0 ⇔

a 1 
2a − 1 ≥ 0 si > 0 ,de unde a ∈  ; ∞ 
2a − 1 2 
c lim f ( x) = ∞ ⋅ 0
x →∞
ln ( x + 1) − ln x ∞
L = lim f ( x) = lim =
x →∞ x →∞ 1 ∞
x+a
L = 1 folosind regula lui l’Hopital
π π
2 2
1 + cos 2 x
2.a I 2 = ∫ cos 2 xdx = ∫ dx
0 0
2
In n +1 π
< I2 =
I n+1 n 4
π π
2 2
b I n = ∫ cos n−1 x ( sin x ) ' dx = ( n − 1) ∫ cos n−2 x sin 2 xdx
0 0
= ( n − 1) I n −2 − ( n − 1) I n ,de unde
nI n = ( n − 1) I n− 2
c cos x ∈ [ 0;1] ,de unde I n+1 < I n ;in plus I n ≥ 0 I n ≥ 0 ,deci sirul este descrescator si marginit inferior,
adica e convergent.
Rezolvare
2a + 9 ⋅ 3 3
1. 150 = 1 ⋅ 10 ⇒ a1 = .
2 2
2. Notând s = a + b, p = ab avem s 2 − 2 p = 1, s = 2, de unde s = 2, p = 1 şi a = b = 1 ⇒ ( a, b ) = (1,1) .
 9
3. Avem x ∈  0,  iar ecuaţia se scrie x ( 9 − 2 x ) = 10. Obţinem soluţiile x = 2 şi x = 2,5.
 2
86 43
4. Sunt 100 de numere in multimea M si 14 multiplii cu 7; probabilitatea este = .
100 50
5. y = −2 x + 2.
π
6. Este partea reală a sumei rădăcinilor de ordin 5 ale unităţii. Alternativ, înmulţim suma cu sin .
5

Soluţie
1.a) det ( Ax ) = 1 şi cum det ( Ax ) ≠ 0 ⇒ A inversabilă.

 1 2 ( x + y ) 5 ( x + y )2 − 2 ( x + y ) 
 
b) Ax · Ay =  0 1 5( x + y )  , deci Ax · Ay = Ax + y ∈ G
0 
 0 1 
 
c) Întrucât A0 = I 3 şi A3 · A−3 = A0 = I3 , deducem că inversa matricei A3 este A−3 .
() ()
2.a) Avem relaţiile f 0 = g 0 = 1, () () () ()
f 1 = g 1 = 0 şi f 2 = g 2 = 2, deci f ( x ) = g ( x ) , ∀x ∈ ] .
3

b) Singura rădăcină a lui f este 1.
( )( ) ( )(
c) Cum 1 este rădăcină, X − 1 divide pe f, deci f = X − 1 X 2 + X + 2 = X + 2 X 2 + X + 2 . Polinomul )
g = X + X + 2 nu are rădăcini în ] 3 , deci este ireductibil (presupunând că g s-ar descompune în produsul
2
a două polinoame de gradul 1, ar rezulta că g are rădăcini).

Solutie
1a). lim ( x + ln x ) = −∞ ,deci x=0 este asimptota verticala;
x2 0
lim f ( x ) = ∞ ,deci nu avem asimptota orizontala;

x →∞
m=1 dar n nu este finit,deci nu avem asimptota oblica
b) g n ( x ) = x n + x − n , g "n ( x ) = n ( n − 1) x n − 2 + n(n + 1) x − n − 2 > 0, ∀x > 0 ,deci functiile sunt convexe
c) sirul ( xn ) n este crescator si marginit superior de 2,deci convergent
n
 x  ln x
si scriind relatia  n  + n = 1 rezulta ca singura limita posibila este 2.
 2 2
x x
t2  1  x2
2a) I2 = ∫ dt = ∫  t − 1 + dt = = − x + ln ( x + 1)
0
t +1 0
t +1 2
t + t n−1
x n x
tn xn
b) I n + I n−1 = ∫ dt = ∫ t n−1dt = x
0 =
0
t +1 0
n n
tn
c) < t n , ∀t ∈ [ 0; x ]
t +1
x n+1
x
0 < I n < ∫ t n dt = → 0, ∀x ∈ [ 0;1]
0
n +1
de unde rezulta lim I n = 0
n→∞
Rezolvare
( )
2
1. z = 2 −1+ i 2 +1 = 6.
2. (1 − 2 y ) − 6 y 2 = 1 ⇒ − 4 y − 2 y 2 = 0 ⇒ y = 0 sau y = −2. Obţinem x = 1, y = 0 şi x = 5, y = −2.

2
3. De exemplu, f (0) = 1 = f (−1).

10 ⋅ 9
4. C103
− C93 = C92 = = 45.
1⋅ 2
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG
5. AB + AD = AC şi AB − AD = DB, deci AC = BD, de unde cerinţa.
1
1−
D D
6. tg 15 = tg (45 − 30 ) =D 3 =2− 3.
1
1+
3

Soluţie
1 + 2 x 10   5 10 
1. a) A2 = 5 A ⇒  =  ⇒ x = 2.
 5 x 2 x + 16   5 x 20 
b) Pentru x = 2 , conform punctului anterior, rezultă A2 = 5 A. Prin inducţie, rezultă An = 5n −1 A, pentru orice
n ∈ `* , de unde A2008 = 52007 A.
 2
c) A + At = 
x+2
x + 2
8  ( )
⇒ rang A + At = 1 dacă şi numai dacă det A + At = 0, adică x ∈ {−6, 2}. ( )
2.a) f ( −1) = a 2 − 2a + 7 = 10 ⇒ a ∈ {−1,3}.
a2 + 3
b) x12 + x22 + x32 + x42 = ( x1 + x2 + x3 + x4 ) − 2 ∑ ∑
2
xi x j . Cum x1 + x2 + x3 + x4 = 1 − a şi xi x j = ,
1≤ i < j ≤ 4 1≤i < j ≤ 4 2
rezultă x12 + x22 + x32 + x42 = −2a − 2
∑ (x − x ) ∑ ∑
2 2
c) Avem i j =3 xi − 2 xi x j = − a 2 − 6a − 9 . Dacă f are toate rădăcinile reale
1≤i < j ≤ 4 1≤ i < j ≤ 4 1≤i < j ≤ 4
∑ ( xi − x j )
2
⇒ ≥ 0 ⇒ − a 2 − 6a − 9 ≥ 0 ⇒ a = −3 .
1≤i < j ≤ 4
x1 + x2 + x3 + x4 1 − a
Egalitatea are loc dacă x1 = x2 = x3 = x4 = = = 1 . În final, a = −3, b = −8, c = 2 .
4 4

Solutie
f ( x)
1.a) lim f ( x ) = ∞ , lim =2=m
x →∞ x x →∞
lim ( f ( x ) − 2 x ) = 0 = n
x →∞
y = 2 x asimptota oblica spre ∞

2 x4 + 6 x2
b) f ' ( x) = > 0 deci f strict crescatoare adica injectiva
( )
2
x2 + 1
lim f ( x ) = −∞, lim f ( x ) = ∞ , f continua ⇒ f surjectiva

x →−∞ x →∞
f bijectiva,deci f inversabila
( )
ln f e x (
3 x ln 2 − 2 x + ln 1+ e−2 x )
( ))
1
lim f ( e
lim
c) x x
=e x→∞ x
=e x
= 8e −2
x →∞
F ' ( x ) = esin x > 0

2
2a)
de unde F este strict crescatoare
b) F este functie Rolle pe [0;x],deci, conform teoremei lui Lagrange,
F ( x ) − F (0)
∃cx ∈ ( 0; x ) astfel incat = F ' ( cx )
x−0
Adica F ( x ) = xf ( cx )
0
c) Cazul de nedeterminare
0
F ( x)
Conform teoremei l’Hopital, lim = lim f ( x ) = 1
x →0 x x →0
Rezolvare
( )
1. Fie q raţia progresiei. Avem a q 3 − 1 = 7, aq ( q − 1) = 2, de unde q = 2.
1
2. mx 2 + x − 2 ≤ 0, ∀x ∈ \ ⇔ m < 0şi ∆ = 1 + 8m ≤ 0. Rezultă m ≤ − .
8
3.
π   1   π k π kπ  π 5π 3π
2x + ∈ ( −1) arcsin  −  + kπ | k ∈ ]  ⇒ x ∈ − − ( −1) + | k ∈ ]  ∩ ( 0, 5) = { , , }.
k
6   2   12 12 2  2 6 2
4. n = C10
0
− C10
2
+ C10
4
− C10
6
+ C10
8
= C10
0
+ C10
2
(
− C10
8 6
) (
− C10 − C10
4
)
= 1 − 0 − 0 = 1.
G G
5. 0 = u ⋅ v = a − 1 + 2a + 2 ⇒ a = 1.
2
2 2  1  2 2  4 2
6. sin α = − ⇒ sin 2α = 2 ⋅  −  ⋅  − =
3  3  3  9

Soluţie
1.a) A ⋅ ( X + Y ) ⋅ A t = A· X · At + A·Y · At = 02 ⇒ X + Y ∈ G
a b  1 −1
b) Fie X =   ∈ G ; atunci A· X · A = ( a + b + c + d ) 
t

c d  −1 1 
A· X · At = 02 ⇒ a + b + c + d = 0
c) det X = 0 ⇒ X 2 = tX , unde t = Tr ( A ) . Prin inducţie rezultă X n = t n−1 X , pentru orice n ∈ `, n ≥ 1
( )
Atunci A· X n · At = t n −1 A· X · At = 02 ⇒ X n ∈ G .
2. a) Prin împărţire se obţine câtul X 2 − 4 X + 5 şi restul 0.

( )( )
b) f = X 2 − 2 X + 5 X 2 − 4 X + 5 . Rădăcinile polinomului sunt x1,2 = 1 ± 2i, x3,4 = 2 ± i , niciuna nefiind
reală.
c) Prin calcul direct rezultă xk = 5, k = 1,2,3,4.

Solutie
1 1
1.a f '(x ) = f '(e) =
x ln x e
1
f (e ) = 0 , y = (x − e )
e
ln x + 1
b) f "( x ) = − < 0, ∀x > 1 ,deci f este concave
( x ln x )
2
1
c) Conform teoremei lui Lagrange exista cx ∈ ( x, x + 1) a.i. f ( x + 1) − f ( x ) = f ' ( cx ) =
cx ln cx
x ln x x ln x x ln x
avem de calculat lim dar cum < < 1 limita cautata este 1.
x →∞ c ln c
x x ( x + 1) ln ( x + 1) cx ln cx
π
π
2
π
2a) ∫ f ( x ) dx = arctg ( sin x ) |
0
2
0 =
4
b) Fie F o primitiva a lui f
cos x π
⇒ F '(x ) = 2
≥ 0,(∀ )x ∈ [0, ]
1 + sin x 2
⇒ F strict crescatoare pe [0, ∞)
2π 2π
c) cu substitutia x = 2π − y obtinem I = ∫ (2π − y ) f ( y ) dy = 2π
0
∫ f ( y ) dy − I
0
de unde I=0.
Rezolvare
1. z = 1 ± 3i ⇒ z = 2.
2. f ( x ) = ax + b, a > 0 ⇒ f ( f ( x ) ) = a 2 x + ab + b ⇒ a = 2, b = 1.
3. x = 2.
11
4. .
1000
1
5. Dreapta AB are ecuatia x − y + 1 = 0. Distanta este .
2
6. Avem sin α = 0 sau cos α = 1, deci x = π .

Soluţii
1 0
1.a) Prin calcul direct rezultă A3 =  .
6 1
1  1 −2 
 1 2
b) A· At = 
2 1
(
 ⇒ A· A )
t −1
= − · .
3  −2 1 
a b a 0
c) Fie X =   . Cum X = AX = XA, rezultă a = d şi b = 0. Înlocuind apoi X = 
3
 în ecuaţia
 c d   c a
1 0   −1 0 
X 2 = A, rezultă a 2 = 1 şi ac = 1. Obţinem soluţiile X 1 =  , X2 =  .
 1 1   −1 −1
2.a) Restul împărţirii polinomului f la X + 1 este f ( −1) = b − 5
b) Fie g = f − X ; atunci X 2 − X | g . Rezultă g ( 0 ) = g (1) = 0 , de unde a = 0, b = 0
c) ( X − 1) | f ⇒ f (1) = f ' (1) = 0 . Avem f (1) = 0 ⇒ 2a + b + 1 = 0 şi f ' (1) = 0 ⇒ 11a − 15 = 0 ; obţinem
2
15 41
a= ,b=−
11 11

Solutie
1a) ft ( x ) = 3x + t
' 2 2
b) f t ' ( x ) = 3x 2 + t 2 >0 pentru orice x real,deci functia este strict crescatoare

c) lim ft ( x ) = ∞, lim f t ( x ) = −∞, ft continua ⇒ ft surjectiva
x →∞ x →−∞
cum functia era strict crescatoare,deci injectiva,inseamna ca ea este inversabila
1
f (1) = ∫ ( t 2 + 1) tdt =
20
2a)
0
21
2 x3 x 2x x
b) f ( x) = + , deci f ( − x ) = − f ( x ) , adica f este impara
7 3
c)
Conform teoremei luiLagrange exista cx ∈ ( x, x + 1) a.i. f ( x + 1) − f ( x ) = f ' ( cx ) = (cx2 + 1) cx
( x 2 + 1) x (cx + 1) cx ( ( x + 1) + 1) x + 1
2 2
cum < < rezulta ca limita cautata este 1.

x2 x x2 x x2 x
Rezolvare
1. (1 + i ) = −4.
4
1+ x 1− x
2. f (− x) = ln = − ln = − f ( x).
1− x 1+ x
( )
2
3. 5 x + 5− x = 2 ⇔ 5 x − 1 = 0 ⇒ x = 0.
2
4. Sunt 4 cifre prime, anume 2,3,5,7, deci sunt 400 de numere cu proprietatea cerută. Probabilitatea este .
5
5. Punctele B,C,O sunt coliniare şi O este mijlocul segmentului BC. Rezultă că BC este diametru
al cercului circumscris, deci A = 90D.
6. ( sin α + cos α )2 = 1 ⇒ sin 2α = 0 ⇒ tg 2α = 0.

Soluţie
1.a) X ( a ) X ( b ) = ( I 2 + aA )( I 2 + bA ) = I 2 + ( a + b ) A + abA2
Cum A2 = O2 , rezultă X ( a ) X ( b ) = I 2 + ( a + b ) A = X ( a + b ) .
b) X ( a ) ⋅ X ( e ) = X ( a ) ⇒ X ( a + e ) = X ( a ) ⇒ a + e = a ⇒ e = 0.
c) Prin inducţie avem X ( a1 )· X ( a2 )·...· X ( an ) = X ( a1 + a2 + ... + an ) , ∀ n ∈ `∗ .
Rezultă X ( 2 ) X ( 3) ... X ( 2008 ) = X (1005·2007 ) .
2.a) Pentru x = −1 rezultă f ( −1) = f 2 ( −1) + 3 f ( −1) + 1 , deci f ( −1) = −1
b) Restul împărţirii polinomului f la X − 5 este f ( 5 )
Pentru x = 0 rezultă f (1) = f 2 ( 0 ) + 3 f ( 0 ) + 1 = 1
Pentru x = 1 rezultă f ( 5 ) = f 2 (1) + 3 f (1) + 1 = 5
c) Fie şirul de numere reale ( an )n≥0 definit prin a0 = 0 şi an+1 = an2 + 3an + 1, ∀n ≥ 0
Prin inducţie rezultă f ( an ) = an şi an < an+1 pentru orice n ∈ `
Polinomul h = f − X se anulează de o infinitate de ori, deci f − X = 0, adică f = X

Soluţie
1.a) lim f (x ) = +∞
x →∞
f (x )
lim = +∞
x →∞ x
f nu admite asimptota spre +∞
b) f '(x ) = 0 (n + 1)x n − (n + 2) = 0
n +2
xn = n
n +1
n+2
c) lim xn = lim n =1
n →∞ n →∞ n +1
1 x2 +1−1 1 1 
2.a) I1 = ∫0 1 + x2
dx = ∫0 1 − 1 + x 2 dx =
π
= x |10 −arctg (x ) |10 = 1 −
4
1 x 2n +2
+ x 2n
b) I n +1 + I n = ∫0 1 + x2
dx =
1 2n 1
= ∫0 x dx =
2n + 1
x 2n 1 1
c) 2
≤ x 2n , ( ∀ ) x ∈ [0,1] ⇒ 0 < I n ≤ ∫ x 2ndx = →0
1+x 0 2n + 1
lim I k = 0
n →∞
Rezolvare
1  1 
1. 0 < 2 < 1 ⇒  2  = 0.
x +1  x + 1
2. Ecuaţia se scrie 1 = (1 − x ) 1 + x . Obţinem x = 0 şi x = − 2.
3. Funcţiile g , h : ( 0, ∞ ) → \, f ( x ) = a x , g ( x ) = log a x, sunt strict monotone de aceeaşi monotonie, deci
funcţia f = g + h este strict monotonă.
4. Sunt cinci cifre impare, anume 1,3,5,7,9, şi A53 = 60 de numere cu proprietatea cerută. Probabilitatea este
60 1
= .
900 15
G G
5. u ⋅ v = 3 + 3a + a 2 > 0, ∀a ∈ \.
6. sin x + sin 5 x = 2cos 2 x ⋅ sin 3 x, de unde cerinţa

Soluţie
 2 1  4 2
1.a) 2 A2 = 2· = .
1 2  2 4
2+ x 1 1 
 
1  ⇒ det ( A + xI3 ) = ( x + 4 )( x + 1)
2
b) A3 + xI 3 =  1 2+ x
 1 2 + x 
 1
det ( A + xI 3 ) = 0 ⇒ x ∈ {−4, −1}
 4 −1 −1 −1
 
1  −1 4 −1 −1
c) det A4 = 5 ≠ 0, deci A4 este inversabilă. Fie B = . Prin calcul direct se arată că
5  −1 −1 4 −1
 
 −1 −1 −1 4 
AB = BA = I 4 , deci B = A−1.
Calculul inversei matricei A4 şi obţinerea formei cerută în enunţ
2.a) x2 = 1 + i ⇒ x3 = 1 − i . Obţinem a = 4, b = 6, c = 4
b) Presupunem că există a, b, c ∈ \ astfel ca resturile împărţirii polinomul f la ( X − 1)2 şi ( X − 2) 2 sunt
egale cu r ∈ \ [ X ] , grad r ≤ 1 . Fie g = f − r ; atunci grad g = 3 . Atunci ( X − 1) | g şi ( X − 2 ) | g
2 2
Rezultă ( X − 1) ( X − 2 ) | g ⇒ grad g ≥ 4 , contradicţie

2 2
c) Presupunem că x1 ≤ 0 . Pe rând, rezultă x13 ≤ 0, − ax12 ≤ 0, bx1 ≤ 0, − c < 0 . Obţinem 0 = f ( x1 ) < 0,

contradicţie

Soluţie
π
1.a lim f (x ) =
x →∞ 2
π
y= asimptota orizontala spre +∞
2
 1   1 ′
g ′(x ) = f ′(x + 1) − f ′(x ) − f ′  2 ⋅ 
 x + x + 1  x 2 + x + 1

b
g ′(x ) = 0
g derivabila pe \ ⇒ g(const)=g(0)=0 ∀x
1
c arctg 2 = arctg (k + 1) − arctgk
k +k +1
n
1 π
∑ arctg k 2 + k + 1 = arctg(n + 1) − 4
k =1
π π
lim (arctg (n + 1) − ) =
n →∞ 4 2
1 −x
2.a I1 = ∫0 e xdx
1 1
= ∫0 x (e −x )′dx = −xe −x |10 +∫ e −x dx =
0
−1
= −e − e −x |10 = −2e−1 +1
1 1
∫0 (−e )′ x
−x
b In = dx = −x ne −x |10 +n ∫ e −x x n −1dx
n
0
−1
= −e + nI n −1
c sirul (In )n≥1 este descrescator
sirul (In )n≥1 marginit inferior de 0, deci convergent
Fie l= lim x n . Daca l>0, trecand la limita obtinem l=∞, absurd, deci l=0.
x →∞
Rezolvare
1. Avem b 2 = ac. Dacă prin absurd nu toate numerele sunt pare, din a + b + c par rezultă că un număr este
par şi două impare. Atunci unul din membrii relaţiei b 2 = ac este par şi celălalt par, fals.
2. f ( a ) + f ( a + 1) = 2 ( a + 2 ) ≥ 0.
2
3
3. log 2 x + log 4 x =
log 2 x > 3 ⇒ x > 4.
2
4. Cn + Cn = 120 ⇒ n ( n + 1) = 240 ⇒ n = 15.
1 2
G G
5. u ⋅ v = 2 − a < 0 ⇔ a > 2.
6. Avem B = 90D , A = 30D , deci BA = 4 3 şi aria triunghiului este 8 3.

Soluţii
 a 2 + bc b ( a + d ) 
1. a) A2 =   . Se verifică prin calcul direct că A2 − Tr ( A ) ⋅ A + det A ⋅ I 2 = 02.
 c ( a + d ) d 2 + bc 
 
b) Tr ( A ) = 0 ⇒ A2 = − det A·I 2 . Atunci A2 ⋅ B = B ⋅ A2 = − ( det A )·B
c) A2 − Tr ( A ) ⋅ A + det A ⋅ I 2 = 02 ⇒ A2 B − Tr ( A ) ⋅ AB + ( det A ) ⋅ B = 02
A2 − Tr ( A ) ⋅ A + det A ⋅ I 2 = 02 ⇒ BA2 − Tr ( A ) ⋅ BA + ( det A ) ⋅ B = 02
Scăzând relaţiile de mai sus rezultă Tr ( A ) ⋅ ( AB − BA ) = 02 ⇒ AB = BA
2. a) x12 + x22 + x32 + x42 = ( x1 + x2 + x3 + x4 ) − 2 ∑
2
xi x j = 10.
1≤i < j ≤ 4
b) ( X − 1)( X − 3) | f ⇒ f (1) = f ( 3) = 0 . Obţinem a = −14, b = 6

c) Fie u, v cele două rădăcini duble ale polinomului f ; din relaţiile lui Viète rezultă 2 ( u + v ) = 6 şi
u 2 + v 2 + 4uv = 13 . Atunci uv = 2 ; u = 1 , v = 2 , de unde a = −12, b = 4

Soluţie
1.a Evident lim f (x ) = +∞ si lim f (x ) = −∞, k=1,2,...,2008

x 2k x /k
x=k asimptota verticala pentru k=1,2,...,2008
lim f (x ) = 0 = lim f (x ) ⇒ y=0 asimptota orizontala spre +∞ si -∞
x →∞ x →−∞
Fie g:A → \, g(x)=f(x)-a
b
lim g(x ) = ∞, lim g(x ) = −∞ ⇒ (∃)ck ∈ (k ; k + 1) astfel incat g (c k ) = 0
x 2k x /k +1
k = 1, 2,..., 2008, lim g(x ) = −a, lim g(x ) = −∞
x →−∞ x /1
lim g(x ) = +∞, lim g(x ) = −a
x 2 2008 x →∞
⇒ mai avem o solutie in (-∞;1) sau (2008;∞)
2 2 2
c f ′′(x ) = 3
+ 3
+ ... +
(x − 1) (x − 2) (x − 2008)3
f ′′ se anuleaza in (k;k+1) o singura data(strict descrescatoare),
k=1,1,...2008
2007 puncte de inflexiune
2
2.a f ′(x ) = e −x
f ′(x ) > 0 ∀x ∈ \ ⇒ f strict crescatoare pe \
2
b f ′′(x ) = −2e −x
f ′′(x ) ≤ 0 ∀x ∈ [0;∞) ⇒ f concava pe [0;∞)
n −t 2
f (n ) = ∫0 e dt
c n +1 −t 2
f (n + 1) − f (n ) = ∫n e dt > 0 ⇒ (fn ) crescatoare
2 1 n π
et ≥ 1 + t 2 ⇒ f (n ) ≤ ∫ 2
dt = arctgn <
1+t 0 2
( fn )n ≥1 crescator si marginit superior ⇒ ( fn )n ≥1 convergent
Rezolvare
1. 3 100 < 3 125 = 5 = log 2 32 < 3! = 6.
2. Privind ca trinom în x avem ∆ = 9 y 2 − 12 y 2 = −3 y 2 ≤ 0, de unde cerinţa.
1 π   k π 
3. sin 2 x = cos x ⇒ cos x = 0 sau sin x = ⇒ x ∈  + kπ | k ∈ ]  ∪ ( −1) + kπ | k ∈ ]  .
2  2   3 
6⋅5
4. A53 − 4 ⋅ C62 = 5 ⋅ 4 ⋅ 3 − 4 ⋅ = 0.
2
JJJG JJJG JJJG
5. OC = 2OB − OA ⇒ C ( 3,7 ) .
4 BC 8
6. sin A = ⇒ R= = = 5.
5 2sin A 8
5

Soluţie
1.a) det A = −1.

0 0 1
b) Prin calcul direct rezultă A−1 =  0 1 0  .
1 0 0
 
c) Fie B = I 3 + A; rezultă B 2 = 2 B. Prin inducţie rezultă imediat că B n = 2n −1 B.
2.a) Restul împărţirii polinomului f1 la polinomul X − 2 este f1 ( 2 ) = 7 ≠ 0 , deci X − 2 nu divide f
b) Fie g câtul împărţirii lui f3 la X − 1 ; suma coeficienţilor polinomului g este g (1)
Avem f3 (1) = −2 ⇒ f3 = ( X − 1) g − 2 ⇒ f3 + 2 = ( X − 1) g
( ) ( )
Dar f3 + 2 = X 9 − 1 + 2 X 2 − 4 X + 2 = ( X − 1) X 8 + X 7 + ... + X + 1 + 2 ( X − 1) , deci
2
g = X 8 + X 7 + ... + X + 1 + 2 ( X − 1) ⇒ g (1) = 9.
Alternativ: Fie g câtul împărţirii lui f3 la X − 1 ; suma coeficienţilor lui g este g (1)
Avem f3 = ( X − 1) g − 2 ⇒ f ′ = ( X − 1) g ′ + g , deci f ′ (1) = g (1) ⇒ g (1) = 9
( )
c) Aplicând teorema împărţirii cu rest, rezultă f n = X 2 + X + 1 q + r , r = aX + b ∈ \ [ X ]
Fie ε o rădăcină a polinomului h = X + X + 1 ; atunci ε = 1, ε + ε + 1 = 0

2 3 2
Însă f ( ε ) = ε 3n + 2ε 2 − 4ε + 1 = −6ε şi f ( ε ) = aε + b , deci a = −6, b = 0 ⇒ r = −6 X .

Soluţie
1 −2 x
1.a f '( x) = f ''( x) = ≤ 0, ∀x ∈ [0; ∞)
1+ x 2
(1 + x 2 ) 2
b L= lim x 2 ( f ( x + 1) − f ( x)) = 1 utilizand l’Hopital sau aplicand teorema lui Lagrange
x →∞
x3 x4
c Fie g : \ → \, g ( x) = f ( x) − x + , g '( x) = ≥0
3 1 + x2
g (0) = 0, g crescatoare de unde x ∈ ( −∞; 0 )
1
1 1
∫ x(1 + x ) f ( x)dx = ln(1 + x 2 ) |10 = ln2
2
2.a
0
2 2
b F '( x) = x 4 f ( x) , F '( x) ≥ 0 ,deci F este strict crescatoare
a
1
c A = ∫ f ( x)dx, a < 1 ⇒ A < 0 <
0
4
a
x 1 1
a ≥ 1, A ≤ ∫ dx = −
1
(1 + x )
2 2
4 2(1 + a 2 )
1
A<
4
Rezolvare
1. Avem a + bi + 2a − 2bi = 3 + i ⇒ a = 1, b = −1 ⇒ z = 2.
2. x 2 − 3 = 0.
3. log x 2 + log x
2 = 9 ⇒ 3log x 2 = 9 ⇒ x = 3 2.
4. Sunt C53 = 10 submulţimi cu 3 elemente ale lui A, iar singura fără elemente pare este {1,3,5} ; rămân 9
submulţimi.
5. a = b = −1.
4 3
6. cos a = − ⇒ tg a = − .
5 4

Soluţii
1 −1
1.a) Matricea sistemului A conţine un minor nenul de ordin 2, spre exemplu =2
1 1
Dacă A are rangul 2, atunci det A = 0 (singurul minor de ordin 3). Avem det A = 2 ( m − 1) , deci
det A = 0 ⇒ m = 1
b) Dacă x0 + y0 + z0 = 4 , din a treia ecuaţie a sistemului rezultă x0 = 2, y0 + z0 = 2 . Folosind şi a doua
1
ecuaţie rezultă y0 = z0 = 1 . Atunci, din prima ecuaţie a sistemului rezultă m =
2
c) Sistemul are soluţie unică dacă det A ≠ 0 ⇒ m ≠ 1 .
1 m
Aplicând regula lui Cramer, rezultă x = − , y = 1, z = −
m −1 m −1
( x0 , y0 , z0 ) ∈ ]3 ⇒ m − 1|1 ⇒ m ∈ {0, 2}
2.a) X + 1| f ⇒ f ( −1) = 0 . Cum f ( −1) = 5 + p ⇒ p = −5.
b) Dacă α ∈ \ este rădăcină dublă, atunci f (α ) = f ' (α ) = 0
( )
Din f ' (α ) = 0 ⇒ 4 α 3 − 1 = 0 ⇒ α = 1 . Din f (α ) = 0 ⇒ p = 3.
c) Cum x12 + x22 + x32 + x42 = ( x1 + x2 + x3 + x4 ) − 2 ∑

2
xi x j = 0, dacă polinomul ar avea toate
1≤i < j ≤ 4
rădăcinile reale, atunci acestea ar fi toate egale cu 0, contradicţie.

Soluţie
1.a f ′(x ) = nx n −1 + n
f ′′(x ) = n(n − 1)x n −2 ≥ 0 ∀x ≥ 0
f convexa
b f ′(x ) > 0 ∀x>0 ⇒ f strict crescatoare, deci injectiva pe [0;∞)
f(0)=-1 si f(1)=n-2 ≥ 0, f continua ⇒ (∃) x n ∈ (0;1]
astfel incat f(x n ) = 0, x n unic
1 1  1
c f   = n > 0 ⇒ x n ∈ 0; 
n  n  n
lim xn = 0
n →∞
1
∫ f ( x)dx = ln (1 + e ) |
x 1
2.a 0
0
π
π cos t
g   = I = ∫ 2
π dt
2 − 1 + et e +1
2 = ln
π 2
g   = 1
2
b g ' ( x ) = f ( x ) cos x + f ( − x ) cos x
g ' ( x ) = cos x
π π
π cos t etcost
c g   = I = ∫ 2
π dt Fie J=∫ 2
π dt
2 − 1 + et - 1+et
2 2
π π
Dar I=J si I+J=∫ 2
π cos tdt = 2 sin t |02 = 2
-
2
π 
g   = 1
2
Rezolvare
1. Avem n = 3 + 2 ∈ ( 3, 4 ) ⇒ [ n ] = 3.
2. f este funcţie strict monotonă, iar compunerea a două funcţii de aceeaşi monotonie este strict crescătoare.
3. x = 3.
2
4. Exact două valori ale funcţiei sunt 1, celelalte fiind 0, deci sunt C10 = 45 de funcţii.
JJJJG JJJG G G G G
( )( )
5. MN ⋅ MP = i + 3 j 2i + ( m − 2 ) j = 3m − 4 ⇒ m = 3.
6. Funcţia cos este descrescătoare pe intervalul [ 0, π ] , deci cel mai mare este cos 1.

Soluţii
a ba c  a +b ac + bd 
2 2
1.a) A· At =  ·  =  .
 c d   b d   ac + bd c 2 + d 2 
( ) ( ) ( )
b) f ( 0 ) = det A· At + 0·B = det A· At = det ( A )·det At = ( det A ) ≥ 0
2
a 2 + b 2 + x ac + bd + x
c) Fie f ( x ) =
ac + bd + x c 2 + d 2 + x
( )
= a 2 + b 2 + c 2 + d 2 − 2ac − 2bd x + ( ad − bc ) .
2
m = a 2 + b 2 + c 2 + d 2 − 2ac − 2bd , n = ( ad − bc )
2
1 π π 1 3
2.a) Pentru q = ⇒ cos + i sin = + i ∈ G.
3 3 3 2 2
b) Fie x = cos qπ + i sin qπ , y = cos rπ + i sin rπ , q, r ∈ _. Atunci xy = cos ( q + r ) π + i sin ( q + r ) π ∈ G.
c) Rădăcinile polinomului f sunt numerele complexe
2 kπ 2kπ kπ kπ k
zk = cos + i sin = cos + i sin , k = 0,1,...,5. Cum ∈ _, pentru orice k = 0,1,...,5, rezultă că f
6 6 3 3 3
are toate rădăcinile în G.

Soluţie
3x 2 + 6x + 2 3x 2 − 1
1.a f ′(x ) = −
3 3 x 3 + 3x 2 + 2x + 1 3
x3 −x +1
f (0) = 0, f ′(0)=3
y=3x
b lim f (x ) = 1
x →∞
y = 1 asimptota orizontala spre +∞
c f (k ) = 3 k (k + 1)(k + 2) + 1 − 3 (k − 1)k(k + 1) + 1
n
∑ f (k ) = 3 n 3 + 3n 2 + 2n + 1 − 1
k =1
1
lim ( 3 n 3 + 3n 2 +2n +1 −n −1) −
l =e n →∞ =e 3
e t 2  ′
  t 2 ln t 1 e
2.a f1(e) = ∫ 1   2  ln tdt =
2
− ∫ 1 tdt
2 e
e  
4
e 3
f1(e) = + 2
4 4e
n
b f ′(x ) = x ln x
x ∈ (0;1) ⇒ ln x ≤ 0 ⇒ f ′(x ) ≤ 0
f descrescatoare pe (0;1)
1 
−1 ≤ ln t ≤ 0 ∀x ∈  ;1
 e 
c 1
−∫ 1 t n ≤ fn (1) ≤ 0
e
1 1
− + ≤ fn (1) ≤ 0
n + 1 (n + 1)e n +1
lim fn (1) = 0
n →∞
Rezolvare
1. a = 2; b = 1 .
2. x = 0.
3. | x − 1|= 3 − x ⇒ x = 2.
4. k ⋅ C7k = 7 ⋅ C6k −1.
5. C ( 3,9 ) .
tg 2 a 4 2
6. sin 2 a = = ⇒ sin a = .
1 + tg a
2 29 29

Soluţie
 4 −1  2  4 −1 
1.a) I 2 + A =   ⇒ ( I 2 + A) =   = I 2 + A.
 7 −3   7 −3 
n −1
b) A2 = − A , A3 = A2 · A = − A· A = − A2 = A . Prin inducţie matematică rezultă că An = ( −1) A, ∀ n ∈ `* ,
{ }
deci An n ∈ `* = {− A, A} .
c) Fie B = 2008 I 2 − A + A2 − A3 + ... + A2008 = 2008I 2 − 2008 A = 2008 ( I 2 − A ) .
 −2 2 
Cum I 2 − A =   ⇒ det B = 2·2008 .
2
 −6 5 
(
2.a) f (1) + f ( −1) = an 1 + ( −1)
n
) + a (1 + ( −1) ) + ... + a (1 + ( −1)) + 2a
n −1
n −1
1 0
1 + ( −1) ∈ {0, 2} , pentru orice k ∈ {1, 2,..., n} , deci f (1) + f ( −1) este număr par
k
b) Presupunem că ecuaţia f ( x ) = 0 are o rădăcină întreagă k; atunci f ( x ) = ( x − k ) g ( x ) , unde g este un

polinom cu coeficienţi întregi.
f ( 2 ) = ( 2 − k ) g ( 2 ) este impar, deci 2 − k este impar
f ( 3) = ( 3 − k ) g ( 3) este impar, deci 3 − k este impar
Atunci 2 − k + 3 − k = 5 − 2k este par, contradicţie.
c) Dacă polinomul g = X 3 − X + 3a + 1 ar putea fi descompus în produs de două polinoame neconstante, cu
coeficienţi întregi, unul dintre aceste polinoame ar fi de gradul 1, deci g ar avea o rădăcină raţională
p
x0 = , p, q ∈ ], q ≥ 1, ( p, q ) = 1, astfel încât p |1 şi q |1. Rezultă x0 ∈ {−1,1}.
q
1
Pentru x0 = −1 ⇒ g ( −1) = 3a + 1 = 0 dacă şi numai dacă a = − ∉ ].
3
1
Pentru x0 = 1 ⇒ g (1) = 3a + 1 = 0 dacă şi numai dacă a = − ∉ ].
3
Solutie
1a) f '( x) = e x + 3 x 2 − 2 x + 1 > 0, ∀x ∈ \ , de unde rezulta ca functia este strict crescatoare

b) din punctul anterior rezulta ca functia este injectiva
lim f ( x) = ∞, lim f ( x) = −∞ ,functia este continua,deci surjectiva,adica inversabila
x →∞ x →−∞
f −1 ( x ) y 1
c) cu substitutia x = f ( y ) obtinem lim = lim =
x →∞ ln x y →∞ ln(e3 y + y 3 − y 2 + y ) 3
 2 1 
1 1
x
2a) I1 = ∫ dx = ∫  − dx = 2 ln 3 − 3ln 2
0
x + 3x + 2
2
0  x + 2 x + 1 
1
1
b) I n + 2 + 3I n +1 + 2 I n = ∫ x n dx =
0
n +1
 2 1 
1 1 1
2 x( x n ) ' x( x n ) '
c) nI n = ∫ nx  n
−  dx = ∫0 x + 2 dx − ∫0 x + 1 dx =
0  x + 2 x +1 
1 1
1 xn xn 1
= − 4∫ dx + ∫ dx , de unde rezulta lim nI n =
6 0
( x + 2) 2
0
( x + 1) 2
n→∞ 6

D A MT1 Rezolvari PT Printare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

D A MT1 Rezolvari PT Printare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Varianta 1 - rezolvari mate MT1

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

b) x = ln a este punct de minim.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

1. a) Calcul direct. Se obţine a = 3 .

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

1.a) Se demonstreaza prin inductie matematica.

c) Cum ak2 < ak ⋅ ak , ∀k ∈ `* , însumănd se deduce relaţia cerută.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

b) Se arată prin calcul direct.

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

3. f −1 : (0, ∞) → (1, ∞), f −1 ( x) = x + 1

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

1.a) x = 0 este asimptota verticala.Functia f nu admite alte asimptote

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

1.a) Avem că f ′ ( x ) = 1 − sin x ≥ 0 şi derivata nu se anuleaza pe o multime care e interval , deci

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

b) Se demonstrează prin calcul direct.

Folosind punctul b) şi forma matricelor A, A2 , A3 , deducem concluzia.

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

1.a) Avem ca f ′ ( x ) = 1 − cos x ≥, x ∈ \ si f nu se anuleaza pe o multime care sa fie interval.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Obţinem că ∀ a ∈ ] 5 , ( A(a )) 2008

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

1.a) Se considera functia g ( x ) = x − ( x + 1) ⋅ ln ( x + 1)

2. x, y sunt radacinile ecuatiei a 2 − 4a + 3 = 0 , a ∈ {1,3} ; ( x, y ) ∈ {(1, 3) , ( 3,1)}

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

1. a) Determinantul sistemului este ∆ = 2 ⋅ (1 − m ) .

Funcţia g : \ → \ , g ( x ) = 2 x 2 − 4 x + 5 are minimul g ( xV ) = g (1) = 3 .

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

1.a) y = x + 1 este asimptota oblică spre ∞ .

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

1. a) Notăm cu A matricea sistemului.

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

1.a) Se dem. prin inductie.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

1. a) Prin calcul direct, obţinem A3 = 03 .

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1

f ( t )dt ≤ ∫ f ( t )dt caci f e pozitiva,deci F

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

1. a) Scădem prima linie din celelalte şi obţinem det ( A) = −8 .

BACALAUREAT 2008-MATEMATICĂ - Proba D, tipul subiectului MT1, programa M1