„LA ȚIGĂNCI”, de Mircea Eliade – structură și compoziție

1. Rezolvați sarcinile de mai jos după metoda CVINTETULUI:

1. La țigănci (un cuvânt asociat spontan) romi
2. Două adjective care descriu expozițiunea calduros, plictisitor
3. Trei verbe care indică acțiunile personajului în intrigă a visa, a ghici, a uita
4. Reflecție personală/ opinie/ atitudine/ sentiment sugerate de acest topos metamorfoza
5. Un cuvânt/ sintagmă care sintetizează esența acestui topos schimbare

2. Comentați afirmația autorului în 3-5 rânduri: „[...]povestirea aceasta nu simbolizează nimic, adică nu
transformă realitatea imediată printr-un cifru. Este prezentarea unui Univers nou, inedit, cu legile lui proprii”
(Mircea Eliade, Jurnal, martie 1968)
In opinia mea, Mircea Eliade ne ofera ideea lui de univers nou, mai bun si mai liber („inedit”), in care
lumea poate visa si manifesta in felul lui de a fi. Fiecare isi creeaza lumea proprie, prin perceptie si prin
modul de gandire, fie el visator sau realist.

3. INFO:

Proza lui Mircea Eliade:

1. faza indică – Isabel şi apele diavolului; Maitreyi;
2. faza existenţialistă – Întoarcerea din rai; Huliganii;
3. faza fantasticului de tip erudit conţinând simboluri de tip :
a. folcloric – Domnişoara Cristina; Şarpele
b. indic – Secretul doctorului Honigberger; Noaptea de sânziene.
4. noua vârstă a fantasticului eliadesc – La ţigănci; Pe strada Mântuleasa;În curte la Dionis; Tinereţe fără
tinereţe.

4. INFO:
Mituri fundamentale:
Timpul sacru (timp ireversibil);
Erosul ca act de cunoaştere;
Logosul semnificant, având ca funcţie universală de a numi şi ordona semnificaţiile lumii;
Moartea ca trecere spre o renaştere cosmică.

5. INFO:
Fantasticul în literatura română:
1. în literatura populară – basme, povestiri despre strigoi, vampiri, descântece, vrăji;
2. literatura cultă - la Mihai Eminescu, I.L.Caragiale, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Vasile Voiculescu, Mircea
Eliade.
6. INFO:
Concepte eliadești:
SPAŢIUL PROFAN – desemnează o lume reală, o existenţă obiectivă, materială, la care omul se raportează prin
acţiuni, evenimente, repere fixe.
SPAŢIUL SACRU – lume atemporală şi aspaţială, teritoriu mitic în interiorul căruia omul trăieşte întâmplări
ciudate, într-un „continuu paradox temporal” (Eugen Simion); spaţiu al excepţiei.
MITUL povesteşte o istorie sacră, relatează un eveniment care a avut loc într-un timp primordial, timp fabulos al
începuturilor.
HIEROFANIA – forma de manifestare a sacrului în profan

7. INFO
NUVELA FANTASTICĂ - FANTASTICUL DE TIP MITIC
 acţiunea gravitează între natural şi supranatural;
 faptele au caracter insolit, straniu;
 dimensiunea temporală şi cea spaţială au alte coordonate decât cele normale;
 mister, suspans, incertitudine;
 personajele au valenţe simbolice sau mitice;
 final ambiguu;
 conţine teme şi motive specifice (călătoria în timp, pactul cu diavolul, dublul, identitatea incertă, visul;
 limbaj ambiguu, neclar;
 mesajul filosofic.

SECVENȚELE COMPOZIȚIONALE identificate de SORIN ALEXANDRESCU:

I. „ ÎN TRAMVAI” REAL – BANALUL COTIDIAN
II. DIALOGUL CU BABA
III. EPISODUL GHICIRII ȚIGĂNCII „IREAL” – „LA ȚIGĂNCI”
IV. PROBA LABIRINTULUI
V. DRUMUL PÂNĂ LA DOAMNA VOITINOVICI
VI. DRUMUL PÂNĂ LA PROPRIA LOCUINȚĂ „REAL” – BANALUL COTIDIAN
VII. DRUMUL ÎNAPOI, CU BIRJA, CU POPAS LA BISERICĂ
VIII. REÎNTOARCEREA DEFINITIVĂ „LA ȚIGĂNCI” IREAL – „LA ȚIGĂNCI”

8. Enumerați cinci elemente din cele două planuri.

Tehnica epicului dublu denumește tehnica de construcție a discursului pe două planuri – real și ireal –, fiecare
dominându-l, rând pe rând, pe celălalt; cele două planuri corespund și celor două niveluri ale receptării: unul
literal și unul simbolic, ordonând textul după logica sacrului camuflat în profan.
 PLANURILE nuvelei:
Real – elemente ale textului: tramvaiul, bordeiul, nucul, Otilia, Doamna Votinovoici
Ireal – elemente ale textului: fetele, jocul fetelor, timpul, locul „La Tiganci”, labirintul
9. Citiți fragmentele de mai jos și rezolvați cerințele:
„Coborând, Gavrilescu regăsi arșița și mirosul de asfalt topit. Traversă cu greutate strada ca să aștepte
tramvaiul spre direcția opusă. „Gavrilescule, șopti, atenție! că parcă - parcă ai începe să îmbătrânești. Te ramolești,
îți pierzi memoria. Repet: atenție! că n-ai dreptul. La patruzeci și nouă de ani bărbatul este în floarea vârstei. [...]
Apoi, cuminte, fără grabă, începu să înainteze. Ajuns la stația următoare, își scoase haina și se pregăti să
aștepte, când îl lovi deodată mirosul amărui al frunzelor de nuc strivite între degete. Întoarse capul și privi în jurul
lui. Era singur. Cât putea vedea cu ochii trotuarul era pustiu. Nu îndrăznea să privească cerul, dar simțea deasupra
capului aceeași lumină albă, incandescentă, orbitoare, și simțea văpaia fierbinte a străzii lovindu-l peste gură, peste
obraji. Porni atunci la drum, resemnat, cu haina sub braț, cu pălăria trasă apăsat pe frunte. Când zări de departe
umbra deasă a nucilor, simți cum începe să i se bată inima, și grăbi ușor pasul. Aproape ajunsese, când auzi
tramvaiul gemând metalic în urma lui. Se opri, și-l salută lung cu pălăria. „Prea târziu!” exclamă. „Prea târziu!...”
„O pădure este, ca să folosesc o metaforă a lui Borges [...], o grădină cu cărări ce se bifurcă. Chiar și atunci
când într-o pădure nu există poteci trasate, oricine își poate trasa propriul parcurs, hotărând să o ia la dreapta sau la
stânga, de la un anumit copac, și tot așa, făcând câte o alegere la fiecare copac întâlnit în cale. Într-un text narativ,
cititorul e constrâns în fiecare moment să efectueze o alegere.” (Umberto Eco - Șase plimbări prin pădurea
narativă)
1. Inventariați acțiunile lui Gavrilescu din fragmentul de la punctul D.
2. Care dintre ele implică „efectuarea unei alegeri”? decizia sa mearga „La Tiganci”
3. Cine relatează? naratorul
4. Cum se relatează? la persoana a III-a
5. Din ce perspectivă se relatează? obiectiva
6. Cu cine se poate identifica cititorul: cu naratorul obiectiv sau cu personajul? Corelați răspunsul cu fraza subliniată
din fragmentul de mai sus.
personajul principal (in luarea unor decizii)
10. Extrageți din textul nuvelei citate/ simboluri care surprind:
SACRU – la țigănci = HIEROFANIE (revelarea sacrului în real) – elemente: caldura (trecerea de la real la
fantastic), timpul trece foarte rapid in lumea fantastica (3 ore => 12 ani)
EROS/ IUBIREA: nemtoaica hildegard pe care o iubise, insuccesul in dragoste in macina
LOGOS/ CUNOAȘTEREA: cifra 3, reprezentativa lumii fantastice
THANATOS/ MOARTEA: birjarul (moartea)

11. Alegeți o definiție a fantasticului pe care o considerați cea mai adecvată nuvelei La țigănci și explicați de ce
prin două argumente de 5-8 rânduri.
Fantasticul: definiții
 „O intruziune brutală a misterului în cadrul vieţii reale.” (P.C. Castex)
 „O încălcare a ordinii recunoscute, o rupere aproape insurmontabilă de lumea reală.” (Roger Caillois)
 „Într-o lume care este evident a noastră, cea pe care o cunoaştem, [...] are loc un eveniment ce nu poate fi
explicat prin legile acestei lumi familiare.” (Tzvetan Todorov)