de Mircea Eliade

Nuvela “La ţigănci” a fost elaborată la

Paris în iunie-iulie 1959.

“La 15 iunie am început să scriu nuvela

“La ţigănci”. Lucrând opt-nouă
ceasuri pe zi, am reusit s-o închei și
s-o transcriu la 5 iulie. Christinel a
citit-o în aceeași seară. Emoția și
entuziasmul ei mi-au confirmat
certitudinea că “La ţigănci” marchează
începutul unei noi faze a creației
mele literare.”
( M.Eliade în Memorii, Ed.Humanitas
1997, pag.497)
 Eugen Simion, în Nodurile şi semnele prozei, identifică
mai multe straturi[1] ale prozei lui Mircea Eliade.
Operele sale dezvoltă o serie de mituri naţionale sau
universale:
 Mitul Şeherezadei apare în nuvela Pe strada
Mântuleasa, o adevărată metaforă despre naşterea
naraţiunii.
 Mitul Persephonei, zeiţa condamnată să stea jumătate
de an la suprafaţa pământului şi jumătate de an în
pământ, apare în nuvela Les trois Graces, cu o intrigă
aproape poliţistă.
 Mitul lui Orfeu şi Euridice este dezvoltat în nuvela În
curte la Dionis, care dezbate problema creaţiei şi a
erosului.
 Mitul regenerării biologice apare în Tinereţe fără
tinereţe.
 Sugerează o hierofanie, loc de
manifestare a sacrului ascuns
în profan/irecognoscibilitatea
sacrului

 Locul numit “La ţigănci” este o

lume liberă de contingenţele
timpului si ale spaţiului
 Un vestibul/ o anticameră a
morții
 Ieşirea din timpul istoric
 Erosul
 Logosul
 Moartea
 Creaţia
 Timpul
 Labirintul
 Memoria
 Ielele
 Cifra 3
 Drumul
 Nucii
Plan real:
real episodul I
Plan ireal:
ireal episoadele II-IV
Plan real:
real episoadele V-VII
Plan ireal:
ireal episodul VIII

Pendularea personajului între real,

real
Bucureşti şi ireal,
ireal grădina
ţigăncilor, bordeiul şi casa cea
mare, redă un itinerar spiritual: de
la profan la sacru,
sacru de la viaţă la
moarte.
 Reprezentarea veridică
a realităţii este dublată
în proza fantastică de
semnificarea ei

Nuvela incepe cu o
călătorie obișnuită cu
tramvaiul,, repetată de
3 ori pe săptămână,ca
un ritual,de profesorul
de pian, Gavrilescu:
«Umblu cu tramvaiul
ăsta de 3 ori pe
săptămână.»
 Tramvaiul, simbol al lumii reale, al
timpului linear, trece pe lângă
grădina tigăncilor, despre care
oamenii discută într-un mod
misterios, cu toate că nimeni nu
ştie nimic sigur.
 Tigăncile “au venit demult,spuse

vecinul.”(timp mitic)
 Grădina apare ca un spatiu mitic.
În tramvai se vorbeşte despre
NUCII care dau umbră şi TEII
care se zăreau din grădină, cu
un miros îmbietor.
«La vreo sută de metri în susul
străzii era parcă o oază de umbră»
( o fină percepţie a irealului)

De trei ori afirmă, înainte de a

intra la ţigănci:
«Prea târziu»  (târziu pentru a se
întoarce în real, graniţa spre ireal
a fost trecută).
TRANDAFIRII, ascunşi în
buruieni, reprezintă
iubirea care nu a putut
“ creşte” din cauza
obstacolelor
 CAFEAUA= simbol al practicilor
ezoterice, ghicitul

 BABA=Cerberul care cere vamă,

în tradiţia românească morţii îşi
plătesc vama.
FETELE=ielele,
FETELE fetele care în
mitologia românească, se
spune, că dansau
dezbrăcate şi îl vrăjeau pe
cel rătăcit noaptea
Odată ajuns în bordei
(episodul al III-lea),
Gavrilescu încalcă
interdicţia de a nu bea
multa cafea şi intră in
jocul fetelor. Trebuie să
ghicească ţiganca din cele
trei: o tigancă, o
grecoaică, o evreică.
Eșuează însă, pentru că
îşi aminteşte de
Hildegard, “se
pierduse, se rătăcise
în trecut”.

Rătăceşte prin întuneric,

într-un labirint al
obiectelor amorfe,
spatiu haotic: «Unde
sunteti ? Unde v-ati
ascuns ?» (mitul
Ariadnei) 
 In partea a III-a Gavrilescu părăseşte
bordeiul ţigăncilor şi aude “huruitul mecanic
al tramvaiului”, semn al timpului istoric.
Este “refuzat” de real:
 Bancnota ieşită din uz
 Dna Voitinovici se mutase de 8 ani, de când
se căsătorise Otilia
 La el acasă locuiesc oameni stăini
 Elsa plecase de 12 ani in Germania (află de
la cârciumar)

→ câteva ore la tigănci=12 ani in lumea reală

 Vrea să revină la ţigănci
pentru a cere o explicaţie.
Se întoarce cu un birjă,
mânată de un fost dricar.
Trec pe lângă o biserică; era
seară si mirosea a regina-
nopţii.
 In partea a IV-a, ultimul episod
prezintă întâlnirea cu
Hildegard, iubita lui din
tinereţe, în casa cea mare.
 Aceasta este mediatoarea
trecerii dincolo; îl duce cu birja
fostului dricar spre pădurea-
labirint, spre “o nuntă în cer”.

 Hildegard s-a născut in

Germania, în urmă cu 1000 de
ani, a fost călugariţă vizionară
și o mare cunoscatoare a
secretelor plantelor.
 este deschis, pentru că păstrează
ambiguitatea, condiţie a fantasticului:
“- Toţi visăm, spuse. Așa începe. Ca
într-un vis…”
 O iau prin pădure pe « drumul ăla mai
lung » (ne aminteşte de călătoria lui Dante)
 Replicile « nu ne grăbim  » şi”hei
tinereţe !” sunt ca un refuz al morții.
 simbolizează iubirea fizică, efemeră;
 existenţa alături de Elsa l-a aruncat în condiţia de
“modest profesor de pian”;
 după dispariția lui, ea l-a aşteptat doar câţiva ani.
 simbolizează iubirea spirituală, eternă
 este nemţoaica, cea care «nu doarme niciodată» (iubirea
eternă a Penelopei)
 Hildegard îl aşteaptă şi în viaţa de dincolo ca o
Beatrice.
 pierderea lui Hildegard în tinereţe ar constitui “păcatul”
personajului, iar regăsirea ei, în casa cea mare, tot
tânără, sugerează regăsirea muzei, a iubirii spirituale,
capabile să-l conducă pe artist spre a-și recupera
adevărata condiție: aceea de creator.
 REAL: IREAL:
Timp/linear TIMP O circular
Spaţiul:Bucureştiul Spaţiul: grădina,
interbelic bordeiul ţigăncilor
Iubire ideală,
Iubire matrimonială,
spirituală, veşnică
fizică, trecătoare

Schema temporală
T1(ora 3 p.m) - T0(cu 20 de ani în urmă) - T2(cu
12 ani de la T1) - T3 (suprapunerea timpului mitic
și istoric)
 Bucureşti  Grădina
 Tramvaiul  Iedera
 Căldura  Spinii ce ascund trandafirii
 Banii  Nucii, teii
 Profesorul  Cifra trei,şapte (nr.impare)
 Oamenii ignoranţi  Fetele-iele
 numerele pare  Baba-Charon
 Artist
 Existenţa celor două planuri: real şi ireal

 Apariţia subită a unui element misterios, inexplicabil,

care perturbă ordinea firească a realităţii

 Dispariţia limitelor de timp şi de spaţiu la apariţia

elementului misterios / ireal

 Ezitarea eroului şi a cititorului de a opta pentru o

explicaţie a evenimentului

 Compoziţia gradată a naraţiunii întreţine tensiunea epică

 Finalul ambiguu, deschis

 “O intruziune brutală a misterului în cadrul vieţii
reale.” (P.C. Castex)
 “O încălcare a ordinii recunoscute, o rupere

aproape insurmontabilă de lumea reală.” (Roger

Caillois)
 “Într-o lume care este evident a noastră, cea pe

care o cunoaştem, [...] are loc un eveniment ce

nu poate fi explicat prin legile acestei lumi
familiare.” (Tzvetan Todorov)