Comentariu Nuvela fantastica La tiganci Mircea EliadeNuvela fantastica “La tiganci” marcheaza inceputul

unei noi etape in creatia literara a lui Mircea Eliade fiind considerata o capodopera a fantasticului
romanesc.Nuvela fantastica este o specie epica in proza cu o constructie riguroasa, angrenand doua
planuri narative in care evolueaza personajul aflat in imposibilitatea de a da o explicatie intamplarilor.
Nuvela fantastica are tema, motive, conflict, relatii temporale si spatiale specifice.Daca in scrierea
fantastica intamplarile sunt relatate de obicei de un narator-personaj sau martor pentru a spori
credibilitatea, aici naratiunea la persoana a III-a sporeste ambiguitatea intamplarilor. Perspectiva
impersonala, neimplicata a naratorului este dublata de perspectiva protagonistului, ins obisnuit care
traieste uimirea si teama, stari specifice naratiunii fantastice. Ezitarea intre aparenta realista si irealul
impus ca o prelungire a realului apartine cititorului si personajului.Titlul nuvelei sugereaza un loc de
manifestare a sacrului ascuns in profan. Locul numit “la tiganci” reprezinta simbolic “lumea cealalta”,
libera de contingentzele timpului si ale spatiului in care locuiesc numuritorii. Este altceva decat “lumea
de dincolo”, unde se duc toti dupa moarte, dar de unde nu se intoarce nimeni.Prin corelare cu titlul,
tema nuvelei este aceea a iesirii din timpul istoric, linear, ireversibil si a treceriiin timpul mitic.Nuvela
este realista prin tehnica epicului dublu. Naratiunea este realizata prin inlantuirea celor opt episoade
care ar marca un numar simetric de intrari si iesiri sau de treceri ale personajului de la o existanta la alta,
din planul real in planul ireal. Pendularea protagonistului intre real si ireal reda un itinerar spiritual: de la
profan la sacru, de la viata la moarte.In incipit este descris credibil cadrul: canicula in Bucurestiul
interbelic, surprins prin detalii realiste. Reprezentarea veridica a realitatii in proza fantastica este dublata
de semnificatia ei, incat obsesiile calatoriei cu tramvaiul se vor prelungi in celalalt plan. In final se
sugereaza ca explicatie pentru evenimentele relatate o stare “ca intr-un vis”, iar nuvela fantastica are
final deschis.Actiunea nuvelei se desfasoara in mod gradat, intr-o progresie ascendenta, fiind plasata in
Bucurestiul interbelic prezentat ca in amintirile scriitorului: toropit de canicula, cum tramvai, liceu si
gradini umbroase, cu oameni comunicativi si carciuma` la coltul strazii.In prim-planul realist, care
corespunde primului episod al nuvelei, se configureaza atmosfera aparte,repetata de trei ori pe
saptamana ca un ritual de profesorul de pian, Gavrilescu. Temele de discutie ale calatoriei cu tramvaiul
sunt: caldura, colonelul Lawrence si marturisirea ratarii conditiei de artist. Tramvaiul, simbol al lumii
reale, trece pe langa gradina tigancilor despre care oamenii discuta intr-unmod misterios cu taote ca
nimeni nu stie nimic sigur pentru ca nu a fost acolo. Este un spatiu interzis, in aparenta din prejudecata.
Momentul venirii tigancilor este amplasat intr-un timp trecut nedeterminat. “Au venit de mult – spuse
vecinul”. Gradina apare ca un spatiu mitic.

Amintindu-si ca si-a uitat servieta cu partituri la eleva sa, Otilia Voitinovici, profesorul coboara cu intentia
de a lua tramvaiul in sens invers. Dupa o serie de ezitari, Gavrilescu intra “la tiganci” atras deumbra
gradinii. Intervine hazardul, accidentalul pentru ca personajul sa ia act de existenta misterului.Al doilea
episod marcheaza intrarea personajului in cealalta lume, intruziunea misterului in viata reala. Momentul
trecerii in planul ireal este precedat “de o lumina alba, incandescenta, orbitoare”, care impreuna cu
poarta semnifica pragul dintre cele doua lumi, trecerea dinspre viata spre moarte.In fata portii il asteapta
o fata oachesha. Baba ii cere drept taxa pentru a trece in cealalta lume, “la tiganci”, echivalentul a trei
lectii de pian. De remarcat elementul comun cu basmul: prezenta cifrei trei. Ceasul care “a stat”
sugereaza ca in timpul acesta al vamii, al pragului, timpul exterior este impletit in jurul unei clipe de
gratie, ora trei. La tiganci, Gavrilescu va trai comprimarea temporala, timpul sau subiectiv (cateva ore)
necorespunzand cu timpul istoric (12 ani). Se remarca o trasatura importanta a fantasticului: disparitia
limitelor de timp si de spatiu la aparitia supranaturalului.Odata ajuns in bordei, Gavrilescu incalca
interdictia de a nu bea multa cafea si intra in “jocul” fetelor.Trebuie sa ghiceasca tiganca din cele trei: o
tiganca, o grecoaica si o evreica. Esueaza insa, pentru ca isi aminteste de Hildegard, iar fetele in grabesc,
cred ca se teme sa ghiceasca, apoi il prind intr-o hora de iele sau de ursitoare care ii tes un alt destin.
Dupa prima incercare, adoarme si se trezeste imbracat altfel. Fuga prin labirintul de paravane si oglinzi
reda simbolic “incurcatura” sa prin amintire. Acest univers de obiecte inutile proiecteaza ipostazele
simbolice ale ratari personajului.A doua ratare a ghicitului il face sa afle ca, daca ar fi ghicit, “ar fi fost
foarte frumos”, fetele l-ar fi plimbat prin toate odaile bordeiului dezvaluindu-i misterele universului. De
aceasta data isi aminteste muzica, manifestandu-se ca un creator.Rataceste prin intuneric, intr-un labirint
al obiectelor amorfe, spatiu haotic, unde e foarte cald si renunta treptat la haine. Se simte imbracat
giulgiu, simbol al mortii initiatice, si “se trezeste” din cosmar sau halucinatie discutand cu baba.Speriat,
incercand sa scape, “se pierduse, se ratacise in trecut”. Aflam in felul acesta ca tanar fiind, stundent in
Germania, iubise pe minunata Hildegard, pe care insa o parasise si se casatorise cu Elsa, cu care traia de
multi ani la Bucuresti. Prin urmare, Gavrilescu consta, dincolo de aparentza unei lumi cunoscute, ca
trecerea timpului se accelereaza progresiv. Cand da o bancnota taxatorului, afla ca aceasta era iesita din
uz. Ajuns in strada Preoteselor, afla ca doamna Voitinovici se mutase de 8 ani. Chiar si acasa la el locuiesc
oameni straini. De la carciumarul de cartier, Gavrilescu afla ca sotia sa, Elsa, se intorsese de 12 ani in
Germania. Prin urmare, popasul in bordeiul tigancilor a durat nu cateva ore, asa cum crezuse Gavrilescu,
ci 12 ani, durata unui an cosmic. Vrea sa revina la tiganci pentru a cere o explicatie si face drumul in
compania unui birjar.In partea a patra, ultimul episod prezinta intalnirea cu Hildegard, iubita lui din
tinerete, in “casa cea mare”. Aceasta il ia de mana si il duce cu birja spre padurea-labirint, spre o “nunta
in cer”. Simbolul padurii este ambiguu, spatiu al mortii sau al renasterii, iar calatoria cu birja poate fi spre
moarte sau spre o implinire a iubirii si a destinului de creator in alt plan al existentei.Explicatia sugerata
pentru sensul calatoriei este ambigua prin apelul la motivul visului, iar fantasticuleste visul treaz al
individului.

Finalul nuvelei “La tiganci” este deschis, pentru ca pastreaza ambiguitatea, conditie a
fantasticului.Personajele nuvelei poarte semnificatii mitologice. Istoric al religiilor, scriitorul combina si
reinterpreteaza vechile mituri, incat personajele sunt purtatoare de semnificatii multivalente.Personajul
principal este un ins banal, tipul antieroului din proza moderna. Haradul il arunca in plin mister pe care il
traieste fara sa stie si fara vointa lui. Conditia de artist ii faciliteaza aventura fantastica si il transforma in
purtator al mesajului nuvelei: renasterea artei prin redescoperirea miturilor.Opera literara “La tiganci” de
Mircea Eliade este o nuvela fantastica deoarece are toate caracteristicile acestei specii literare:
intruziunea misterului in cadrul vietii reale, ezitarea protagonistului si a cititorului, compozitia gradata a
naratiunii, disparitia limitelor de timp si de spatiu la aparitia supranaturalului, finalul ambiguu.