Nopi la Serampore

Nuvela fantastica
Nuvela intitulat Nopi la Serampore se ncadreaza in proza fantastic a
lui Mircea Eliade i apare in 1940, intr-o plachet, alturi de nuvela Secretul
doctorului Honigberger.
Tema operei Nopi la Serampore o constituie o experient existenial
neobinuit, pe care o trise naratorul atunci cnd era tnr i anume ieirea din
timpul i din spaiul real.
Relatarea se face la persoana I, naraiunea desfurndu-se la nivelul a
trei timpuri: prezentul ( n care naratorul i amintete aceast ntamplare ), trecutul
apropiat ( n care s-a petrecut ciudata lui aventur ), i trecutul ndepartat ( timp n
care a intrat, fr voie, tnrul european aflat in India).
Prezentului i aparine prima propoziie a textului mrturisire
nostalgic a omului matur care reediteaz mitul eternei rentoarceri n vremea celor
dinti experiene iniiatice: ,,Nici o data n-am sa uit nopile petrecute cu Bogdanof si
Van Manen, n mprejurimile Calcuttei, la Serampore si Titagarh.
Confesiunea explic i titlul nuvelei: nopile petrecute la Sermapore,
constituie un timp mitic i magic, n care , ntr-un spaiu ncrcat de sacralitate,
naratorul triete o hierofanie.
Nuvela e o meditatie asupra timpului si spatiului, categorii pe care noi le percepem doar
linear. Swami Shivananda vrea sa-l antreneze pe narator intr-o alta iesire din timp, dar acesta refuza.
Finalul este deschis, putem sa ne imaginam doua solutii, doua interpretari. Din punctul de
vedere al autorului necunoscutul este acceptat chiar daca nu intelege despre ce e vorba, el accepta ca
exista si o alta dimensiune a timpului si a spatiului, e de acord cu faptul ca ne putem intoarce in timp.
Exista si o alta interpretare, filozofica, apartinand lui Swami Shivananda: lumea este altfel construita
decat o intelegem noi, europenii, intre realitate si iluzie nu exista mari deosebiri.
Nuvela Nopti la Serampore trateaza cateva teme specifice prozei fantastice eliadesti:

iesirea

din timp, sacrul ca manifestare in profan, motivul labirintului semnificat aici de padure. Mitul dupa
Eliade se manifesta in profan, in existenta omului modern, este o forma de manifestare a sacrului in
profan. Mitul este definit de Eliade drept "o istorie sacra ce relateaza un eveniment care a avut loc intr-

un timp primordial". Daca legenda contine o istorie imaginara legata de originea unui obiect, al unei
fiinte sau a unui fenomen, mitul prezinta o istorie adevarata, un eveniment real.

In sens larg, prin fantastic se nelege ceea ce este creat de imaginaie,

ireal, plsmuit. Conform opiniei lui Tzvrtan Todorov, condiia dobndirii
fantasticului pur const n perfecta mpletire dintre straniu i miraculos ( elemente
care pot fi ntlnite i n ,,Nopti la Serampore ) .
Ca i n alte opere ale lui Mircea Eliade, fantasticul apare ca o ruptur n
ordinea fireasc a lucrurilor ( din noaptea ciudatei ntmplri sau, poate, a unui vis
avut de narator).
Astfel, drumul, iptul femeii din pdure, rtcirea celor trei prin jungl,
nfiarea spectral a lui Dasa i a celor din casa lui, modificarea curgerii timpului
( care ,,sare napoi cu o sut cincizeci de ani ) in de fantastic.
De asemenea, i de data aceasta, fantasticul apare i se manifest n cadrul
relaiei dintre sacru i profan: cei trei europeni sunt nite iniiai i numai lor le este
dat s intre n ,,zona sacr ( pe care profesorul din Calcutta o crease prin magie ). De
altfel, cifra trei ca i faptul c, prin apropiere, curge Gangele sporesc aceast
sacralitate.
n schimb, Budge nu poate participa la revelaia celor trei, lui nereuindu-i
nici mcar ritualul vntorii; el rmne n spaiul i n timpul profan, ca i oferul
mainii.
n sfrit, fantasticul se mpletete cu mitul zeiei Maya, dnd natere unor
profunde interogaii filozofice.
Nuvela Nopti la Serampore se inscrie in literatura fantastica prin modul
in care este vazuta iesirea din timpul si spatiul profan si plonjarea in sacru.

Note:
1. hierofanie - revelatia sacrului.