Sunteți pe pagina 1din 2

Ion Creanga

Harap alb + Amintiri din copilarie

Alaturi de Mihai Eminescu, Ioan Slavici si I.L Caragiale, Ion Creanga face parte din epoca marilor
clasici din literatura romana, perioada cuprinsa intre 1850-1900. Ion Creanga incepe sa publice in
revista”Convorbiri literare” a societatii “Junimea”condusa de Titu Maiorescu. Autorul publica la
indemnul lui Mihai Eminescu. Creatia literara a lui Ion Creanga include: lucrarea memorialistica
“Amintiri din copilarie”, povesti precum “Soacra cu trei nurori”, “Danila Prepeleac” , naratiunea” Mos
Nichifor Cotcariul” si basmul cult “Povestea lui Harap Alb”. Este o opera unitara, in care particularul este
ridicat la nivelul universalului, iar atmosfera este de mare sarbatoare populara.
Este dificil a-l incadra pe Ion Creanga intr-un anume curent literar, insa scrierile lui poseda anumite
trasaturi specifice curentului numit realism. Dar realismul lui Ion Creanga este caracterizat de prezenta
elementului fantastic, care se imbina armonios cu elementele realiste. Astfel, dintre caracteristicile
curentului putem mentiona crearea de personaje reprezentative pentru o categorie umana, subiectul
operei este familiar, actiunea avanseaza cronologic, scriitorul creeaza o noua lumea pornind de la
realitate.
Ion Creanga valorifica doua dintre trasaturile mentionate mai sus in basmul cult “Povestea lui Harap
Alb” si opera memorialistica “Amintiri din copilarie”, si anume: crearea de personaje reprezentative
pentru o categorie sociala si crearea unei lumi noi pornind de la realitate. Basmul cult “Povestea lui
Harap Alb” este construit in stilul specific basmelor, pe tema triumfului binelui asupra raului.Ceea ce
tradeaza natura culta a basmului sunt elementele ce tin de prezenta naratorului in text, de stilul, de
atitudinea acestuia fata de evenimentele descrise: fraze care reflecta conceptia despre lume a scriitorului,
comentarii asupra evenimentelor, umorul si specificul limbajului. Basmul cult ,,Povestea lui…” este
populat de personaje cu valori simbolice reprezentand binele si raul in diverse ipostaze, dar analizate în
detaliu, acestea sunt și tipologii umane, reductibile la calități specific omenești. Astfel, crăișorul, devenit
apoi Harap-Alb, se încadrează în tipologia bobocului, a neinițiatului și prin însăși natura lui naivă, e
necesar a fi supus unui lung proces al devenirii spirituale. Spânul este tipul omului viclean, manipulator și
duplicitar care provoacă toate obstacolele pe care Harap-Alb trebuie să le depășească, contribuind în acest
fel la apariția personalității spirituale a lui Harap-Alb. Sfânta Duminică se încadrează în tipologia bătrânei
milostive și îndrumătoare, considerată a fi ajutorul providențial a lui Harap-Alb. Cel de-al doilea
text, ,,Amintiri din copilarie”, este o desfasurare de arta narativa, unica in literatura romana. Greu
incadrabil, acest mic ,,roman” al copilariei in patru parti, cu caracter autobiografic, memorialistic, a fost
publicat in ,,Convorbiri literare” intre anii 1881-1882 -primele trei parti- iar a patra parte a fost publicata
postum, in 1892, in volumul ,,Scrierile lui Ion Creanga”. ,,Amintiri din copilărie,, evocă cu nostalgie și
duioșie chipul copilului universal și a unor chipuri îndrăgite de autor: părinți, frați, surori, tovarăși de
joacă. Astfel, Nică al lui Ștefan a Petrei Ciubotariul este tipul copilului universal, din orice timp si orice
loc, a cărui unică preocupare este jocul și poznele nevinovate. Prin joc, el isi creeaza un univers al lui,
universul copilaresc, iar autorul concluzioneaza universalitatea copilului: ,,Asa eram eu la varsta cea
fericita, si asa cred ca au fost toti copii, de cand ii lumea asta si pamantul, macar sa zica cine ce-a zice.,,
Smaranda Creanga, mama autorului, este chipul cel mai indragit din operă si tipologic, ea se inscrie in
portretul clasic al mamei, ca o fiinta autoritara, dar si cu tact pedagogic, manuind cu abilitate rasplata si
pedeapsa. Absenta portretului fizic concentreaza atentia spre cel caracteriologic. Creanga o evoca mai
intai ca pe o fiinta cu daruri fantastice: “cu adevarat ca stia a face multe si mari minunatii: alunga norii
cei negri de pe deasupra satului nostru si abatea grindina in alte parti, infigand toporul in pamant, afara,
dinaintea usii”. Tatăl lui Nică, Stefan a Petrei Ciubotariul, se încadrează în tipologia taranului harnic care
lucrează pentru bunastarea si linistea familiei.
In aceste două opere reprezentative pentru întrega sa creație, Ion Creangă construiește o nouă lume
pornind de la realitate. Desi posedă anumite trăsături specifice basmului (formule tipice, prezenta
cifrelor magice, personaje si intamplari specifice miraculosului), ,,Povestea lui….; introduce cititorul intr-
un univers care nu se indepartează foarte mult de realitate. Creanga îmbină, mai degrabă, elemente
supranaturale cu evocarea realistă a satului moldovenesc. Creangă păstrează caracterul realist al
întâmplărilor, iar personajele sunt puternic umanizate. Crăișorul nu reprezintă modelul de frumusețe
fizică, morală și psihică, iar călătoria întreprinsă de el nu are menirea de a confirma calitățile excepționale
ale eroilor clasici de basm. Traseul parcurs de el este cel al unui tânăr naiv, lipsit de experiență care în
urma depășirii unor probe e capabil să conducă o împărăție.Probele la care acesta este supus evidențiază

1
Ion Creanga

tocmai latura umană a lui Harap Alb. Universul uman este, de fapt, acelasi din ,,Amintiri…”, personajele
fabuloase reprezinta categorii umane, in stilul prozei realiste, iar experienta lui Harap-Alb in lume, putem
spune ca se constituie ca o a cincea parte a Amintirilor, continuand aventura existentiala a lui Nica, cel ce
parasea in finalul cartii a patra, satul natal. De cealalt parte, ,,Amintiri din …,, introduce cititorul in
spatiul unui sat moldovenesc de munte de la mijlocul secolului trecut. De aceea, “Amintiri din copilarie”
este o evocare a satului traditional, un tablou fidel al unei lumi traind in spiritul obiceiurilor și a
tradițiilor poporului, având în centru întâmplările și peripețiile lui Nică a lui Ștefan a Petrii, de când "a
făcut ochi" și până când ajunge la Iași, scos cu greu din lumea satului, "ca ursul din bârlog”. Eroul central
apare, așadar, înfățișat de autor, din copilărie până în pragul adolescentei într-un prim plan, sunt zugrăvite
procesul de formare a lui Nică și evolutia lui spirituala, strâns legate de mediile pe care le străbate. Cel
de-al doilea plan reconstituie, universul vieții țărănești, atmosfera patriarhala a satului, cu instituțiile sale:
familia, școala, biserica, armata.
Tema fundamentala in basmul lui Creanga este tema initierii deoarece se surprinde maturizarea eroului
care trece prin trei etape diferite: boboc, sclav al spanului, imparat. El participa la un scenariu regizat de
tatal sau, de cal, de Sf. Duminica, de Span, de fata imparatului Ros. Viziunea despre lume este optimista
pentru ca binele invinge raul chiar daca personajele sunt supuse multor incercari pe care reusesc sa le
depaseasca datorita calitatilor lor sau datorita ajutorului primit sau datorita norocului. Amintiri din
copilarie are la baza tema copilariei, jocului si joaca, si semnificatiile ei . Aceasta tema este evidentiata
cel mai bine prin limbajul folosit de autor, prin tehnica narativa care-l face mereu pe cititor sa-si continue
opera , starnindu-i curiozitatea si umorul in universul humulestean care reprezinta familia, bucuriile,
jocurile , fericirea , o existenta intr-o colectivitate prietenoasa, o viata sub semnul traditiei care presupune
si sarbatoare, dar si munca . Viziunea despre lume a scriitorului tradeaza nostalgia dupa copilaria si satul
natal vazut aici ca un axis mundi, un taram de basm. Prin intermediul creatiei sale, autorul retraieste
trecutul,intorcandu-se la varsta fericirii. Viziunea despre lume este cel mai bine ilustrata in deschiderea
partii a doua prin faimosul citat cuprins de un lirism nostalgic: ,,Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă
gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşii. la stâlpul hornului unde lega mama o
şfară cu motocei la capăt de crăpau mâţele jucându-se cu ei. (...) parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie
(…) Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în turbarea sa “
In ,,Povestea lui Harap-Alb,, se remarca utilizarea caracterizarii indirecte ca particularitate de
constructie, prin intermediul propriilor actiuni. In acest fel aflam ca feciorul de crai este in acelasi timp
milostiv si bun, cat si iute la manie (atunci cand se rasteste la cersetoarea din gradina). De asemenea el
poate fi si neascultator, deoarece nesocoteste indemnul patern, dar si supus si credincios (nu iese din
cuvantul Spanului), viteaz si prudent (atunci cand ucide cerbul).Din amalgamul de personaje care
populeaza Amintiri din copilarie, se remarca Nica, personajul principal. O particularitate de constructie
a acestui personaj complex este cea a monologului, rezultand o autocaracterizare plina de ironie:,,la, am
fost şi eu în lumea asta un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşii, care nici frumos până
la 20 de ani, nici cu minte până la 30 şi nici bogat până la 40 nu m-am făcut. Dar şi sărac, ca în anul
acesta, ca în anul trecut şi ca de când sunt,niciodată n-am fost.”

…citat…

Ramona, nu am pomenit nimic de scena coborarii in fantana sau de momentul taierii capului (Episoade
importante, nu stiu unde le-as putea incadra.. In mare… zic ca e ok, tu ce zici? Pupici