Sunteți pe pagina 1din 9

o nebună în braţele mele?

Nu pot să-mi explic nici până


Proștii sub clar de lună în ziua de astăzi. Totdeauna m-am întrebat: ce a
de Teodor Mazilu găsit femeia asta la mine? Frumuseţe, nu se poate
SCENA I spune… Delicateţe, nici atât. Sânt destul de grosolan.
Clementina, Gogu Te-am şi bruscat de câteva ori. (cu imputare) De ce te-
CLEMENTINA: Gogule, tu pleci. Îţi iei geamantanul şi ai îndrăgostit de mine? De ce?
te duci. Eu rămân singură, Gogule… CLEMENTINA (din ce în ce mai sinceră): Cum de ce?
GOGU: Da, Clementina, o sa rămâi singură cuc. GOGU: Ţi-am cerut eu aşa ceva? Ţi-am pretins eu?
CLEMENTINA: Tu eşti cinic, Gogule, tu mai ai putere (omeneşte) Fii sinceră! Dacă te-am dezamăgit din punct
să faci glume?! de vedere moral, dispreţuieşte-mă, din adâncul sufletului
GOGU: Da. Mai am. Unde mi-e costumul bleumarin? şi lasă-mă dracului în pace…
CLEMENTINA (printre sughiţuri de plâns): În CLEMENTINA: Nu-i aşa de simplu, Gogule.
şifonier… (cu un efort supraomenesc. ) În raftul al Sentimentul se naşte fără să vrei. Sentimentele nu vin la
doilea… comandă, Gogule. Acuma râzi, Gogule… O să te
GOGU: După cum observ, plângi… Nu lovească odată şi pe tine, atunci o să vezi tu, Gogule, ce-i
plânge, Clementino… Ne aude vecinul de la parter şi o durerea. Ce pot să fac dacă mi-ai intrat în sânge?
să spună că ne certăm. GOGU: Patimă oarbă? Bine, dar raţiunea?! (mai
CLEMENTINA (se închide în suferinţa ei): Am energic) Raţiunea, Clementino! Tu n-ai raţiune? N-ai
avut încredere în tine, Gogule. Credeam că, în cele din cap? Nu-ţi dai seama că sunt un tip jalnic, cu puţine
urmă, o să te schimbi. trăsături omeneşti? Tu nu judeci?
GOGU (cele spuse de Clementina îl nedumeresc în CLEMENTINA (dă din cap în semn că nu, ea nu
cel mai înalt grad): Foarte rău ai făcut, Clementina. Cine judecă): Eu nu judec, Gogule, eu iubesc.
te-a pus să ai încredere în mine? N-aveai decât GOGU: Eşti puţin cam tralala… (schimbă tonul) Ţie îţi
să observi că nu eram sincer în sentimentele mele. (puţin las totul: casa, studioul, televizorul, fotoliile, frigiderul,
familiar) Cam bătea la ochi, draga mea. covoarele; eu îmi iau numai discurile şi îmbrăcămintea.
CLEMENTINA (pironită în punctul ei de vedere): CLEMENTINA (exaltată): Eu nu vreau mobila. Eu pe
Respirai atâta siguranţă. Erai atât de tandru… tine te vreau.
GOGU (vădit contrariat): Eu, siguranţă? Eu ţi-am dat GOGU: Fii cuminte, dragă, că ne-aud vecinii.
ţie un sentiment de siguranţă?! Siguranţă, Clementino?! (cinism premeditat) Îţi dau tot ce am eu mai bun…
Eu m-am purtat tandru cu tine?! (Nu mai CLEMENTINA (pătimaşă): Nu vreau mobila, Gogule.
înţelege nimic. ) Tu eşti puţin cam tralala… Vreau sufletul tău, Gogule.
CLEMENTINA: Gogule, eu îţi spun ce simt eu… GOGU (sincer mirat. Aude parcă pentru prima oară
Eram absolut sigură că voi muri în braţele tale. în viaţa lui asemenea cuvinte): Ce vrei dragă?
GOGU (cerându-i parcă socoteală): Ce motive ai avut CLEMENTINA: Gogule, n-am nevoie de mobilă. Am
să ai încredere în mine? Ţi-am dat eu vreun motiv? A nevoie de căldură sufletească.
fost atitudinea mea de aşa natură? Nimeni n-are GOGU (o linişteşte): Vine şi căldura sufletească
încredere în mine. Nici mama, care m-a născut şi m-a după aceea. Nu te uiţi ce trusou ai? Ce frigider? Ce
alăptat… Taică-meu se uită chiorâş la mine. Fraţii mei se covoare! Ce fotolii! … Crezi că n-o să găseşti un om cu
sperie numai când mă văd. Nimeni n-are încredere în sufletul curat care să vrea să se odihnească în
mine, şi pe bună dreptate. Absolut nimeni. Nici măcar asemenea fotolii? N-o să găseşti un om dintr-o bucată
la serviciu. Tuturor le par neserios, aproape suspect. (cu care să vrea să facă un duş într-o baie ca a ta? Orice
dispreţ) Te-ai găsit tocmai tu să ai încredere în mine! bărbat care o să se odihnească în fotoliile astea o să
CLEMENTINA: Gogule, tu eşti un om inteligent. Tu ştii ajungă la concluzia că eşti o femeie superioară.
1

că dragostea e oarbă. Ascultă, Clementino, ce-ţi spun eu… Eşti o femeie


Page

GOGU (neînduplecat): Să nu fie. Când o femeie superioară. O să te recăsătoreşti uşor…


iubeşte, trebuie să deschidă ochii, Clementino. Femeia CLEMENTINA: Eşti cinic…
trebuie să se întrebe: cu cine-mi leg viaţa? Ce caracter GOGU: Vezi? Vezi că sunt şi cinic?
are omul? (logică inevitabilă) Ai luat-o aşa… superficial. CLEMENTINA (printre lacrimi): Văd, Gogule, îţi văd
Ai fost uşuratică… cu precizie toate defectele. Şi totuşi… Şi totuşi, te
CLEMENTINA (roaba amintirilor): Vrei să spui iubesc.
sinceră? …Nu, Gogule. Eu am citit în sufletul tău… Mi- GOGU (se dă la o parte): N-am caracter.
a plăcut felul tău de-a fi. CLEMENTINA (vine spre el): Te ador…
GOGU (ascultă descumpănit spovedania femeii): GOGU (încercând să scape de ea): Sunt un netrebnic.
Felul meu de a fi? … Care, „felul meu de-a fi”? N-am CLEMENTINA (copleşită de pasiune): Te iubesc!
nici un fel de a fi. Ce motive ai avut tu să te arunci ca GOGU (fuge din faţa ei): Sunt un om gol pe dinăuntru.
CLEMENTINA (aleargă spre el): Te iubesc cu tot vidul ORTANSA: Nu, invers, draga mea… Mă bate la cap
tău sufletesc. să lucrez undeva. „Du-te şi munceşte, Ortanso, dacă vrei
GOGU (din ce în ce mai disperat): Sunt imoral. să te mai strâng cu patimă în braţe…” De-atâtea ori mi-a
CLEMENTINA: Te ador… spus să lucrez, a insistat atâta, încât simt că nu-l mai
GOGU: Te detest… iubesc. Când a venit cu pretenţiile alea absurde,
CLEMENTINA: Te iubesc… am simţit că mă înşeală sufleteşte…
GOGU (schimbă tonul): Minţi! Nu mă iubeşti. În CLEMENTINA: Gogu s-a purtat dur cu mine. Mi-a spus
realitate, mă urăşti. Mereu îmi reproşezi că n-am ă dacă nu mă retrag din câmpul muncii, eu nu mai
principii, că din cauza mea te-ai retras din câmpul însemn nimic pentru el…
muncii… N-ai vrut să porţi pantofii ăia. Ai spus că tu nu ORTANSA (îl descoperă pe Gogu): Te-a rugat Gogu să
porţi pantofi din bani furaţi. O, parcă văd şi acuma cu nu fi încadrată? A insistat să nu mai lucrezi?
câtă indignare mi-ai vorbit! Erai în bucătărie, spălai CLEMENTINA: Da, Ortansa. A insistat.
vasele… ORTANSA (încântată de Gogu): A procedat ca un
CLEMENTINA: Eu nu sunt ca tine, Gogule. Vreau să adevărat bărbat. Atunci ar trebui să fii fericită.
mai păstrez ceva omenesc. Puţin, Gogule! Foarte puţin. CLEMENTINA: Degeaba m-am retras, Gogu tot nu
Ce te deranjează? Poate e un capriciu. mă iubeşte. Nu sunt nici salariată, nici fericită…
GOGU (ridicând geamantanul): Bine, eu plec. Rămâi ORTANSA: E vina ta, Clementino. Tu nu ştii să-l
cu fondul tău cinstit! (Clementina încearcă să-i smulgă apreciezi pe Gogu. Gogu e foarte delicat. Emilian nu are
geamantanul, nu reuşeşte. Gogu pleacă.) delicateţea lui Gogu. Eu, Clementino, îl credeam
Adio, incoruptibilo! altfel de om…
CLEMENTINA (fuge după el): Gogule! CLEMENTINA (cu un uşor avînt romantic): Mai drept?
Prostii sub clar de luna de Teodor Mazilu Mai bun?
SCENA II ORTANSA (preia avântul Clementinei şi-l ridică pe
Clementina, Ortansa cele mai înalte culmi): Mai descurcăreţ, nu ştiu cum să-
ORTANSA (o găseşte pe Clementina plângând. Îi ţi explic, Clementino, mai modern… mai francez… să-
şterge obrazul cu o mişcare maternă): Ce e, mă, cu tine? mi fi satisfăcut toate capriciile. Când l-am cunoscut
Iar plângi? (foarte îngrijorată) Pari foarte schimbată. prima oară, îmi vorbea despre munca lui, de
CLEMENTINA: Nici eu nu mai ştiu cum arăt. (Îşi şedinţe, activitatea obştească, situaţia internaţională,
scoate o oglindă din poşetă şi se examinează.) Arăt revoluţia culturală, păstrarea avântului obştesc…
groaznic. Dragă Ortansa, nu ştiu ce să mă fac, sunt adevărul…Giordano Bruno. E foarte greu, Clementino.
momente când aş prefera să mor. A trebuit să mă lupt ca să-l cuceresc pe Emilian, deşi nu-
ORTANSA (cu duşmănie): Gogu… mi prea plăcea felul lui de-a fi. Când l-am luat de soţ,
CLEMENTINA: Vrea să divorţeze. Zice că eu sunt o aveam o singură speranţă…
femeie superioară şi o să mă recăsătoresc uşor. „Tu, CLEMENTINA: O speranţă?
Clementino, o să-ţi refaci repede viaţa…”. Aşa îmi ORTANSA: Da. O mare speranţă. Speram că nu e sincer
spune sistematic. în ce-mi spune… Lucra şi atunci la controlul financiar
ORTANSA (zâmbeşte cu amărăciune, înţelege şi-mi tot spunea că el urăşte pungaşii. Credeam că
suferinţa prietenei. O îmbrăţişează cu afecţiune): vorbeşte şi el aşa, fiindcă aşa se cere acuma… Eram
Doamne, cât de naive eram, îmi vine să râd când îmi convinsă că, de fapt, minţea… ca să-mi facă mie plăcere.
amintesc… Nu ştiu, poate sunt eu o nebună, poate cer Şi convingerea asta m-a atras spre el.
prea mult de la viaţă. Noi n-am avut noroc nici în CLEMENTINA: Şi?
dragoste, nici în alt domeniu. Ai auzit ce noroc a dat ORTANSA: M-a indus în eroare. (oftând) E sincer,
peste sclifosita aia de Beatrice? A câştigat o sută de mii dragă, foarte sincer… Mi-e şi lehamite cât de sincer e.
2

de lei la loto… (cu profund dispreţ) Crede în ceea ce face. Am încercat


Page

CLEMENTINA (încercând să explice evenimentul): Da. să-l îndrept, să-i deschid capul. A încercat şi biata
Dar a fost o întâmplare. maică-mea, şi bietul taică-meu, care tu ştii ce logică de
ORTANSA (se plimbă îngândurară): Şi eu sufăr mult, fier are: „Măi Emilian, fii şi tu mai culant, mai
foarte mult, Clementino. Stau şi mă întreb: ce-o să serviabil…Emilian, ai trecut de treizeci de ani, nu mai
se aleagă din viaţa mea? eşti un copil, mai închide şi tu ochii”. Nu. Zice să mă
CLEMENTINA (cu puţină tristeţe şi oarecare invidie): schimb eu. (uimită de absurdul situaţiei) Zice că el nu
Tu eşti iubită, Ortansa… mai stă cu mama şi cu tăticul. Auzi, dragă, ce aberaţii!
ORTANSA (zâmbeşte amar. O mângâie pe Clementina CLEMENTINA (puterea de analiză critică): Nu
ca pe o copilă bună şi naivă): Da, dar nu iubesc eu… seamănă deloc cu Gogu.
CLEMENTINA (care bănuieşte o dramă asemănătoare): ORTANSA: Cum o să semene cu Gogu?! Sunt
Nu te lasă să te încadrezi în câmpul muncii? diferiţi, Clementina, foarte diferiţi. Ăia de la serviciu l-
au stricat pe Emilian. El avea un fond bun. Când l-am e rândul altora să fie oameni de treabă… Nu vrea.
rugat să-mi facă un mic serviciu… nu era cine ştie ce… Spune că el nu ştie să fie decât om cinstit. Altceva nu
ştii ce mi-a răspuns? „Dragă Ortansa, pur şi simplu nu ştie. Auzi ce nebun, Clementino. Zice că eu am
ştiu să fac intervenţii.” – „Cum nu ştii, dragă – m-am concepţii burgheze, că încă nu m-am debarasat. Auzi…
înfuriat şi eu – că doar eşti bărbat în toată firea.” – „Nu debarasat! … Divină expresie…
ştiu – mi-a răspuns textual – nu ştiu ce mutră să fac, nu CLEMENTINA: N-a zis că te lasă?
ştiu să discut pentru o intervenţie, să dau un telefon ORTANSA (superioară): Exclus! I-am intrat în sânge…
pentru o intervenţie, să aştept un om pentru o intervenţie, Omul ăsta nu poate să trăiască fără mine. Cred că
să aştept răspuns la o intervenţie.” E nebun de legat. sar sinucide dacă l-aş părăsi.
(cu disperare) Om cu studii superioare, şi să nu ştie să CLEMENTINA (simplitate abuzivă): Şi eu mă sinucid
facă o intervenţie?! … dacă Gogu nu se întoarce la căminul conjugal.
CLEMENTINA: Trebuie să-ţi fie foarte greu… ORTANSA: Emilian e un tip slab, deşi face pe grozavu’!
ORTANSA: Ţie pot să-ţi spun… Nici mamei nu i-am Mi-e şi teamă să discut cu el. N-aş vrea să am
spus totul. Ea, biata de ea, crede că sunt fericită. Ea nici pe conştiinţă viaţa unui salariat disciplinat… Dar n-am
nu bănuieşte catastrofa… (Izbucneşte în plâns.) ce face. Trebuie să-mi trăiesc şi eu viaţa… Chiar astăzi
CLEMENTINA (îşi desface palmele): Nu plânge. îi spun: „Stimate tovarăşe Emilian, soţia
Dacă Emilian te roagă să te schimbi, schimbă-te. dumneavoastră, plină de influenţe ale moralei burgheze,
ORTANSA: Viaţa mea e un iad. nu vă mai iubeşte…” Asta şi este realitatea. Nu-l iubesc.
CLEMENTINA: Dacă Emilian îţi cere să lucrezi, Nu ştie să facă mici servicii. Nu ştie să spună anecdote.
lucrează. Gogu mi-a cerut să nu mai lucrez. N-am mai A încercat o dată – fiasco total. Nu ştie să fie cinic. Ăsta
lucrat. e bărbat?
ORTANSA (revenindu-şi parcă): Eu nu-s ca CLEMENTINA (fericire tragică): Gogu e foarte cinic.
tine, Clementino, eu am un caracter voluntar… Eu (Ortansa se plimbă, aducându-şi aminte de ceva,
am pretenţii mari de la viaţă… Ceasuri întregi mă izbucneşte în râs.) De ce râzi dragă?
gândesc ce-aş fi ajuns eu, cu trupul meu, în Occident! ORTANSA: O, n-are nici o importanţă. Mă gândeam la
Ce situaţie aş fi avut… Mulţi bărbaţi inteligenţi şi o prostie, ceva complet absurd… O să te cruceşti când o
bine făcuţi şi-ar fi risipit averile numai ca să-mi să auzi. Ştii cu cine m-aş fi potrivit eu? (după o scurtă
sărute picioarele… (Îşi examinează trupul cu pauză) Cu Gogu al tău…
seriozitate.) CLEMENTINA (râde şi ea, amuzată de absurditatea
Spune şi tu, Clementino, fii obiectivă. (Îşi mângâie acestei idei): Zău că eşti comică… Ce-ţi mai trece şi ţie
sânii încet, protector. Tresare speriată, izbită de prin cap?! Ai şi tu nişte idei… (râde cu gura până la
sentimentul nedreptăţii.) Am sâni mici şi duc o viaţă urechi) Tu şi cu Gogu!… Păi toată ziua v-aţi certa. Se
monotonă. Cu asemenea sâni, la Nisa, pe Coasta de ceartă el cu mine, care sunt mai salariată decât tine…
Azur, dacă i-aş fi fluturat în staţiunile balneare de- ORTANSA (e de aceeaşi părere): Ne-am fi luat de păr în
acolo… fiecare zi. Ar fi fost o nenorocire. Zic şi eu aşa, ca să mă
CLEMENTINA (obiectivă): Tu ai un bust foarte amuz.
frumos… CLEMENTINA (amuzându-se din toată inima): Eşti o
ORTANSA (bătându-se peste şolduri): Aş fi nebună, Ortanso. M-ai făcut să-mi uit necazul. Şi zi aşa,
înnebunit Europa… (Cu fiecare mişcare a mâinilor, care tu şi Gogu…
alunecă de-a lungul trupului, descoperă o altă ORTANSA (bine dispusă): Am fi ajuns de râsul lumii.
localitate balneară în care ar fi avut succes.) Veneţia, Cred că-mi dădea cu ceva în cap. Pa, iubito. Ne-am mai
Taormina…Monte-Carlo, Baden-Baden… În fiecare zi înveselit şi noi puţin… (Pleacă.)
aş fi auzit: „Ortansa, mi-ai intrat în sânge. Sunt conte, CLEMENTINA (singură, izbucneşte în râs): Ce idei are
3

dar nu pot să trăiesc fără tine.” Aici, la noi, degeaba am Ortansa! Ea şi Gogu… Păi toată ziua s-ar fi certat! Ce
Page

eu un bust frumos. (înlăturând o posibilă remarcă hazlie mai e şi femeia asta! (din ce în ce mai amuzată de
a Clementinei) Nu, n-aş fi devenit curvă, Clementino… absurdul situaţiei) Gogu şi Ortansa… (străfulgerată de o
Aş fi păstrat întotdeauna în adâncul sufletului un înţelegere sigură şi dureroasă) Chiar aşa o să fie.
ideal spre care aş fi tânjit… (disperată) Gogu şi Ortansa!
CLEMENTINA: Tu, Ortansa, eşti o cerebrală, eu am Prostii sub clar de luna de Teodor Mazilu
alte trăsături caracteristice. La Emilian nu te gândeşti? SCENA III
Ce-o să se întâmple cu el? Emilian, Ortansa
ORTANSA: Eu mi-am făcut datoria. L-am rugat să ORTANSA: Te rog să mă ierţi. (Îl mângâie matern.) Ai
se schimbe, să devină mai realist. E o prostie ceea ce să mă ierţi? Să nu mă judeci prea aspru.
face el. A fost destulă vreme cinstit. Ei, până când s-o EMILIAN (rezonabil): Nu ştiu despre ce e vorba. Te rog
ducă tot aşa? El şi-a făcut stagiul de om cinstit, acuma să-mi spui despre ce este vorba şi după aceea am să
plâng sau am să râd, după cum o să fie situaţia. Dacă o EMILIAN: Sunt greu de cap. N-o să pricep niciodată.
să fie de râs am să râd, dacă o să fie de plâng, am să ORTANSA: Nu mă mai iubeşti, Emilian. (sforţare
plâng… dureroasă) Eu sunt Ortansa, soţia ta…
ORTANSA (îl părăseşte pe Emilian, se retrage spre EMILIAN (cade pe gânduri): Ortansa ai spus? Am avut
ieşire, înfricoşată de ceea ce va urma. Emilian vrea să se eu o nevastă cu numele ăsta? Te-am şi uitat. De mult te-
apropie de ea, Ortansa îi face semn să nu se mişte): Eu am uitat. Trebuie să-mi fac nod la batistă ca să-mi aduc
n-am nici o vină. Mă simt extrem de curată. Sunt altfel aminte de tine.
construită, Emilian. N-are rost să ne minţim. Încă de ORTANSA (îngrozită): Nod la batistă? Ce glumă
când eram mică detestam minciuna. Nu te iubesc. vulgară! Astea erau sentimentele tale? Nod la batistă?
Trebuie să ne despărţim. Tu ţi-ai găsit fericirea în Şi-ai tăcut?!
muncă, dar eu… eu sunt femeie… EMILIAN: Am avut treaba până peste cap. Am fost silit
EMILIAN (tace o secunda, apoi capătă o expresie să amân rezolvarea problemelor personale. (ameninţare
calmă): Sunt perfect de acord. Înaintăm formele de uşoară) Acum sunt ceva mai liber…
divorţ. ORTANSA: Noi ne-am iubit. Nu-ţi aminteşti când
ORTANSA (indignată de calmul bărbatului): Ai şi ajuns colindam străzile ţinându-ne strâns de mână?
la latura strict administrativă? Nu-ţi pare rău că totul s-a EMILIAN: Am colindat noi doi străzile ţinându-ne
sfârşit? N-o să-ţi fie greu fără mine? De ce nu te gândeşti strâns de mână? Eu cu tine? Străzile? Parcurile?
puţin la situaţia grea în care te afli? ORTANSA (izbucnire pătimaşă): Grădina Icoanei,
EMILIAN (nu ştie despre ce e vorba): Care-i situaţia aia Emilian. Parcul Ioanid, dragul meu… Mai fac o ultimă
grea în care mă aflu? Te rog să-mi explici. încercare. Intervino pentru propriul tău cumnat şi am să
ORTANSA (jignită şi indignată se apropie de Emilian): cad imediat după aceea în braţele tale…
Cum nu înţelegi situaţia? Mă despart de tine în mod EMILIAN: Nu pot să intervin pentru o lichea. Există
definitiv… N-o să mai fiu soţia ta. „La revedere” – însă o soluţie: să se facă om de treabă. Atunci am să
asta găseşti tu să-mi spui într-o asemenea împrejurare? intervin. Ce zici de soluţia asta?
Nu te gândeşti la fericirea noastră distrusă? Ce-o să ORTANSA (din nou izbucnire pătimaşă): Eşti cinic,
spună lumea? Colegii tăi de birou? Ce-o să spună biata Emilian. Cum poţi să pretinzi asta unui om cu părul alb?
maică-ta, femei bătrână şi suferindă?! Vezi în ce situaţie (Începe să-şi facă bagajele. Aşteaptă ca Emilian s-o
nenorocită te găseşti? împiedice. După fiecare mişcare se uită la Emilian. )
EMILIAN: Care situaţie nenorocită dragă Ortansa? Mi- EMILIAN (în loc s-o împiedice, o ajută să-şi facă
ai spus că mă nu mă iubeşti, că eşti altfel construită. De bagajele): Dragă, rochiile se pun deasupra, să nu se
ce ar trebui să iubesc un om care nu mă iubeşte? Nu e şifoneze…
nici o nenorocire, Ortanso. Absolut nici o nenorocire. E ORTANSA (îl împinge uşor la o parte, cu o anume
numai linişte şi ordine… Adio. Şi dacă e adio… atunci blândeţe): Eşti pur şi simplu inconştient. (Emilian vine
adio pentru totdeauna. cu un braţ de rufe în mână. Ortansa le ia, cu un sentiment
ORTANSA: Acuma ţi-ai găsit tu să reciţi din poeţi de uimire şi tristeţe, şi tot cu acelaşi sentiment le înfundă
englezi? Într-o asemenea clipa? în geamantan. Emilian vine cu un alt braţ de rufe. Întinde
EMILIAN: Ce vrei dragă de la mine?! Aşa sunt eu rufele Ortansei. Ortansa nu vrea să le ia.) Ce faci
făcut… Dacă n-am de ce să sufăr, nu sufăr. Nu-mi curg Emilian? Nu vrei să te gândeşti la fericirea ta
lacrimile pe obraz. Sunt o fiară! Altceva decât adio nu individuală?
ştiu să-ţi spun. Ce vrei să-ţi spun? (omeneşte) Dă-mi tu o EMILIAN: Nu mă ţine cu rufele în braţe.
idee. ORTANSA (ia rufele şi le aruncă în geamantan): O să-ţi
ORTANSA: După ce că eşti rigid, mai eşti şi cinic? Să-ţi fie dor de mine. O să regreţi principialitatea ta… O să-
dau eu o idee? Poate că nu te mai iubesc din cauza ta… ţi aduc aminte ce înseamnă o intervenţie… O să mă rogi
4

Poate tu m-ai adus în pragul divorţului. Nu mi-ai în genunchi să-ţi redevin soţie. (Emilian se duce la birou
Page

îndeplinit rugăminţile mele, şi rugăminţile acelea nu şi se apucă să citească un ziar. Ortansa îi smulge ziarul.)
veneau de la o străină, ci exact de la femeia pe care o Lasă presa cotidiană! Te părăsesc pentru totdeauna,
strângeai cu patimă în braţe. Înţeleg să nu intervii pentru fruntaşule pe ramură! Te las singur, evidenţiatule!
străini, dar nici pentru propriul tău cumnat n-ai vrut să EMILIAN (tare): În clipa grea a despărţirii citesc presa.
intervii. (rezonabil) Dă-mi dragă, ziarul, că e o ştire care mă
EMILIAN: Nu ştiu ce e aia o intervenţie, eu n-am nici o interesează.
vină. ORTANSA: Faci pe nebunu’ cu mine? Nu-ţi dai seama
ORTANSA: Faci pe prostu’? Cum să nu ştii? că ăsta e un nonsens? (tare) Sunt foarte frumoasă. Am un
EMILIAN: Nu ştiu. Mi-ai explicat tu ceva, dar n-am trup foarte frumos. Te rog să te uiţi atent.
înţeles. EMILIAN (o examinează atent): Eşti foarte frumoasă.
ORTANSA: Îţi mai explic o dată… ORTANSA: Trupul ăsta n-o să mai fie al tău. ie): Sunt
foarte fericit si eu. Dar e normal… Normal, canalie?! MAMA ORTANSEI: Eşti un ginere bun, dar fata îşi are
Uite bustuliatule! sentimentele ei. Fii tare! S-ar putea să te părăsească
EMILIAN (calm): Şi luna asta am fost evidenţiat. de definitiv. Trebuie să fii gata pentru orice lovitură.
feminitate. Amdansezăă…i mai trebuie unuirbat? TATĂL ORTANSEI: Nu mai cobi şi tu atâta. Cum vezi
EMILIAN: O femeie… o nenorocire, cum te îngraşi ca o prepeliţă!
Eu nu sunt femeie?Acuma,ăr? MAMA ORTANSEI (încearcă să restabilească
ORTANSA: N-ai de ce să suferi? armonia): Eu nu cobesc, eu sunt optimistă. Ortansa îl
EMILIAN: N-am nici un motiv. Pe cuvântul meu de iubeşte pe Emilian. O să revină ea acasă. Eu, ca mamă,
onoare. am o presimţire.
ORTANSA: O să regreţi tu expresiile astea! (Pleacă.) TATĂL ORTANSEI: Iluziile sunt primejdioase, dragă.
Prostii sub clar de luna de Teodor Mazilu De unde să ştim noi ce-i în sufletul Ortansei? (Îl bate
 SCENA IV protector pe umăr pe Emilian.) Lasă măi băiete, nu te
Emilian, Mama Ortansei, Tatăl Ortansei mai perpeli atâta, ia viaţa aşa cum e…
(La început, părinţii Ortansei par a fi un singur personaj, MAMA ORTANSEI: Ortansa e o fiinţă stranie.
apoi se despart, potrivit sarcinilor fiecăruia.) TATĂL ORTANSEI: Ortansa judecă viaţa ca o fetiţă
MAMA ORTANSEI, TATĂL ORTANSEI: Ce s-a neştiutoare…
întâmplat? EMILIAN: Eu seara nu beau decât un ceai…
EMILIAN: Nimic… Ortansa mă părăseşte. TATĂL ORTANSEI: Emilian, băiatule, să nu cazi în
ORTANSA (suferinţă demnă): Ne despărţim. O să patima beţiei. Alcoolul e o soluţie temporară.
rezolvăm mai târziu cu locuinţa. EMILIAN (nu vede nici o dramă, dar, enervat de grija
MAMA ORTANSEI: Fiţi copii inteligenţi, Ortanso. părinţilor Ortansei, începe să se comporte aşa cum şi-l
Ascultă sfatul unei mame şi pune geamantanul jos. închipuie aceştia. Capătă o expresie de om distrus): N-o
Emilian, tu eşti un om cult, nu lăsa fata să plece… să-mi mai dea telefon la serviciu între unsprezece şi
EMILIAN: Nu mă iubeşte. Ortansa a fost foarte unsprezece şi jumătate. Simt că mă înăbuş. Mamă-
sincere… soacră, dă-mi te rog un pahar de apă. Ortanso, Ortanso,
TATĂL ORTANSEI (critic şi autoritar): Ortansa! Ai ce-ai făcut din mine?
fost sinceră cu Emilian fără să-ţi întrebi părinţii?! Mai fii MAMA ORTANSEI: Emilian! Fii bărbat! Ce
o dată sinceră şi spune-i că-l iubeşti… Dumnezeu! O să fim iarăşi fericiţi toţi patru laolaltă.
ORTANSA (demnă): Papa, eu nu pot trăi fără tandreţe. TATĂL ORTANSEI (după ce observă că sarcina
(O sărută pe maică-sa. În dreptul tatălui întârzie puţin.) „decisivă” a trecut pe seama soţiei): Vezi, dacă te-ai
Papa Iartă-mă dacă poţi… (Pleacă.) purtat dur cu ea! Te-a părăsit, mititica…
Prostii sub clar de luna de Teodor Mazilu EMILIAN (pătimaş, puternic, sfâşietor): Mamă-soacră,
SCENA V dacă Ortansa nu se întoarce, mă sinucid! Chiar în această
Emilian, Tatăl Ortansei, Mama Ortansei locuinţă… chiar în locuinţa asta, mamă-soacră!
(Câteva secunde de tăcere apăsătoare.) Ce spuneţi, o să se întoarcă Ortansa? Tăceţi? Tăceţi? Nu-
MAMA ORTANSEI: Deşi ai vederi de stânga, te iubesc mi spuneţi nimic? Mă lăsaţi singur cu această suferinţă
ca pe copilul meu. (Îşi aduce şi ea aminte)Dragostea îngrozitoare? (Se îndreaptă dramatic spre mama
aduce enorm de multă suferinţă… Ortansa se va întoarce Ortansei, dar, când ajunge în dreptul acesteia, se
dacă o să-i ceri iertare. E pripită, dar e sensibilă. răzgândeşte şi se prăbuşeşte în braţele tatălui.)
TATĂL ORTANSEI: Ştiu cât ţi-e greu… Nu-i uşor să Proștii sub clar de lună de Teodor Mazilu
fii părăsit de o femeie atât de frumoasă cum e fiica mea. CORTINA
E o bijuterie. (Îşi aduce şi el aminte de ceva similar.) Am  SCENA VI
cunoscut şi eu chinurile pasiunii. Am stat şi eu ceasuri Vasilica, Emilian
5

întregi cu pistolul la tâmplă. (Îl bate pe umăr.) Să nu faci (Emilian cu o expresie de om distrat şade rezemat de un
Page

vreo prostie… Să nu te apuci să bei! stâlp.)


MAMA ORTANSEI: Ortansa e frumoasă, nu mi-e VASILICA (manifestă în tot timpul acţiunii o modestie
teamă de ea, ea găseşte oricând un bărbat. La tine mă subtilă şi vicleană. Din cochetărie feminină, se preface
gândesc, de parcă ai fi copilul meu. Doamne, mică şi neajutorată şi din această postură emite, prin
Dumnezeule! … contrast, idei foarte lucide şi mature): Ce-i cu tine? Arăţi
TALĂL ORTANSEI: Gândeşte-te şi la Ortansa, eşti în rău de tot… Cel puţin asta-i părerea mea…
primul rând mama Ortansei. EMILIAN (îşi ia o mutră şi mai tragică): Rău e puţin
EMILIAN (nu vede drama): Divorţăm! spus. Arăt într-un hal fără de hal. Am mutra
TATĂL ORTANSEI (zâmbind amar): Cum o să te caracteristică omului aflat în pragul sinuciderii…
desparţi tu de Ortansa? Fără Ortansa, viaţa o să ţi se pară VASILICA (mirare dureroasă): La serviciu arătai foarte
pustie… Vorbeşti prostii, iartă-mă că ţi-o spun deschis. bine. Chiar mă întrebam în sinea mea: „Ce-i cu tovarăşu’
Emilian, aşa de vesel? I-a născut nevasta?” Aşa credeam zdravănă. M-a dus. Îmi vorbea de revoluţia culturală şi
eu, cu mintea mea de femeie. eu o credeam.
EMILIAN (disperat): Greşeşti, tovarăşă Vasilica. (râs VASILICA: Mă scoate din sărite ticăloşia mic-burgheză,
nervos) Taci, te rog, iubita mea colegă de birou. Taci, te n-o să te superi pe mine pentru atâta lucru. Aşa sunt eu
rog. făcută, Emilian, detest sufletul mic-burghez.
VASILICA: Da, greşesc? Se poate. Cei care critică ştiu EMILIAN: Nu fi aşa metodică, Vasilico. Revoluţia
mai bine decât mine. culturală i se părea drumul cel mai scurt spre salariul
EMILIAN: Nici nu ştii ce rană ai deschis fără să vrei. De meu. Îndrăgind salariul meu, îndrăgise totodată şi
ce mă zbucium eu? revoluţia culturală. Nu mă înţeleg decât cu femeile
VASILICA: Eu ştiu ce să zic?! Poate ai făcut o prostie cinstite sau cu cele pe care le cred cinstite. Cum se
mai mare decât tine, dar nu sunt foarte sigură. deschide uşa casei unei femei goale pe dinăuntru? Cum
EMILIAN (o priveşte drept în ochi): De ce fug eu de se mângâie o femeie lipsită de caracter? Cum trebuie să
societatea oamenilor? Pătrunde în sufletul meu tovarăşă spui bună seara unei femei fără principii? Nu ştiu. Nu
Vasilica. Întreabă-mă cu cele mai bune intenţii: „Ce e cu ştiu să fac intervenţii. Nu ştiu să nu-mi iubesc munca.
tine, tovarăşe Emilian? De ce stai rezemat de un stâlp?” Nu ştiu să tac în faţa unei nedreptăţi. Nu ştiu să nu ajut
VASILICA (începe să-şi dea seama de situaţie): Chiar un om. Nu ştiu să nu iubesc adevărul…
aşa e. De ce? VASILICA: Cu toate lipsurile tale, eşti un băiat
EMILIAN (bucuros că se poate destăinui): Nevastă-mea admirabil.
a părăsit domiciliul conjugal. Acuma înţelegi privirea EMILIAN (o ia de mână pe Vasilica): Am să sufăr în
mea pierdută? (Vasilica pleacă de lângă Emilian.)… Tu- bătaie de joc… Părinţii Ortansei îmi cer să cad în
mi eşti colegă de birou. Trebuie să mă înţelegi. genunchi în faţa Ortansei, să renunţ la principii. Alţii au
VASILICA (întorcându-se puţin): Ce vrei? făcut cu adevărat aşa ceva. Îl ştii pe Tomescu? De dragul
EMILIAN: Să mă înţelegi, Vasilico! Am încercat s-o uit, unei femei fluşturatice, s-a sinucis cu adevărat. În ziua
câte n-am făcut pentru asta. Uitarea nu dă rezultate. înmormântării lui, femeia cu pricina s-a dus la cinema…
Totul e zadarnic! O văd pretutindeni… (transfigurat) VASILICA: Poate că-şi cumpărase biletul cu trei zile
Frumoasă şi plină de prejudecăţi burgheze. Zveltă şi fără înainte. Cel puţin, aşa judec eu… Dar tu? Tu cum o să
principii… suferi?
VASILICA: Eu ştiu ce să spun, măi Emilian?! Presimt EMILIAN: Eu îmi voi îneca amarul în vin. Dar în bătaie
că suferinţa ta o să mă lase rece. Nu e vina mea. de joc. Şi voi cădea în genunchi în faţa Ortansei, dar în
EMILIAN (abătut): O văd pretutindeni… bătaie de joc. Şi voi face concesii, dar în bătaie de joc. Şi
VASILICA (observă că Emilian se preface. Bate din mă voi sinucide pentru o femeie fără caracter, dar în
palme): Tovarăşe Emilian, minţi de îngheaţă apele. bătaie de joc.
EMILIAN: Se observă? (foarte dezamăgit) Ei, pe dracu! VASILICA: Şi acum ce faci?
Nu se vede că fără Ortansa zilele mele vor fi serbede şi EMILIAN: Cum ce fac? (vesel) Mă duc să-mi trăiesc
cenuşii? suferinţa… Mă duc să-mi înec amarul în vin.
VASILICA (simplu): Nu prea. Prostii sub clar de luna de Teodor Mazilu
EMILIAN (dezamăgit de lipsa lui de abilitate): N-am SCENA VII
făcut nimic, atunci. Nu merge – nu merge… Nu ştiu să Gogu, Emilian
sufăr pentru o femeie lipsită de caracter. Nu ştiu să oftez, GOGU (către culisă): Domnu arhitect, dă-mi un coniac
să-mi duc mâna la frunte, să trântesc uşile, să capăt o mic. (după o pauză către paharul gol) Ai fost atent? Ai
privire pierdută… (durere nesfârşită) Zic că nu sunt văzut câtă căldură omenească degajă vocea mea? Am un
complex, Vasilico. suflet de copil. Vezi că sunt şmecher? Păi nu vezi ce
VASILICA: Ce-ar trebui să faci dacă ai fi complex? repede reacţionez eu, ce suflet vibrant am? Acu o
6

EMILIAN: Ei, dac-aş fi complex, s-ar găsi o soluţie. Aş secundă te-am jignit şi acuma îmi pare rău. Mi-ai spus că
Page

ruga-o cu lacrimi în ochi să mă ierte, m-aş sinucide, m- sunt şmecher. Gata, m-a şi durut.
aş arunca înaintea trenului, mă rog, aş găsi eu o soluţie… EMILIAN (îşi face apariţia, se aşează, către culisă,
VASILICA: Eu sunt o salariată oarecare, dar ştiu că disperat şi politicos): Vreau să-mi înec amarul în vin.
mulţi se laudă cu marea lor complexitate, ca negustorii Dar spune- mi dumneata cum să-mi înec amarul, ce să
cu marfă proaspătă. (schimbă tonul) Din cauza asta nu-ţi spun, cum să bat cu pumnul în masă.
face tu probleme. Îţi spun eu pentru ce să-ţi faci GOGU: Durerea aparţine clientului. Ei n-au decât
probleme… De ce ai luat-o de nevastă, tovarăşe băutura. Aşteptaţi o clipă să devin şi eu om… Ambiţia
Emilian? Când eu ţi-am spus să nu te bagi în familia aia, mea cea mai mare e să fiu om. Trebuie să-mi amintesc
mi-ai spus că sunt… îndrăgostită de tine! gesturile caracteristice. Am un mare defect, nu prea am
EMILIAN: Rea mai eşti şi tu, Vasilico. Am să-ţi spun memorie… Uitasem… Cârpă, nu?
adevărul. Din prostie… Numai din prostie. Prostie grasă, EMILIAN: Cine?
GOGU (ştie el ce ştie): Cum cine? Dama pentru care Apropo, ce spui de complexitatea vieţii? Fostul bărbat al
suferi! Am avut dreptate. Vin de Drăgăşani. Vin de Ortansei lucrează chiar la controlul financiar…
Drăgăşani se bea în caz de neplăceri amoroase. Pentru EMILIAN: Grozavă chestie… Tocmai la controlul
neplăceri la serviciu se bea Muscat-Otonel. Ia spune, e o financiar!
cârpă, nu? GOGU: Faceţi şi dumneavoastră legătura. Ce, n-aveţi
EMILIAN: Nu. Nu e o cârpă. E o zdreanţă… putere de asociaţie? E nebun după ea, e în stare de orice.
GOGU (concesiv): Şi aşa e bine… Dacă e zdreanţă, EMILIAN (amuzat): De orice?
trebuie să suferi pentru ea. Merită! GOGU: Absolut orice. Dacă se ocupă el de cazul meu,
EMILIAN: M-a înşelat cu un alt bărbat. Unul care nici scap. Îi spun doar atâta individului: „Închide ochii şi ţi-o
măcar nu seamănă cu mine… dau pe Ortansa. Ia-o…”
GOGU (se ridică în picioare): Dacă ai răbdare, îţi explic EMILIAN: Şi i-o dai pe Ortansa?
eu de unde vine suferinţa asta. Era cu tine femeia, o GOGU: I-o dau, i-o dau. Eu sunt om de cuvânt. Până
strângea, cum e şi natural, de altfel, la pieptul tău… atunci mă şi plictisesc de femeie. Am eu grijă să mă
acum e cu altul; asta-i diferenţa? plictisesc de ea până atunci… Ca să fie o chestie mai
EMILIAN (e încântat că are prilejul să-şi trăiască omenească, am să şi sufăr puţin la despărţire. Aşa e şi
„drama”. Cade cu capul pe masă): Îmi vine să-mi iau frumos. Am iubit-o, trebuie să şi sufăr puţin.
lumea în cap… EMILIAN (vrea să-i afle numele, politicos): Cu cine am
GOGU (dezamăgit): Ar trebui să te sinucizi. avut onoarea?
EMILIAN (se trezeşte brusc): Să mă sinucid fiindcă nu GOGU: Numele meu? Ce importanţă are? Am uitat de
mă iubeşte? Şi cum se numeşte aşa ceva? mult. (Iese.)
GOGU: Patimă oarbă, domnule! Prostii sub clar de luna de Teodor Mazilu
EMILIAN (dă din umeri): Nu ştiu ce e aia o patimă SCENA VIII
oarbă. Poate ştiam, dar am uitat. De-aia beau, vreau să- Emilian, Vasilica
mi amintesc… (trânteşte paharul) Dar nu reuşesc. Vreau VASILICA: Ţi-ai înecat amarul în vin? Ei, cum a fost?
să ştiu ce e aia patimă oarbă. EMILIAN: Mi-am descoperit rivalul. L-am găsit!
GOGU: Aşa este. Dar eu sunt fericit… VASILICA: Aşa repede? Cine e?
EMILIAN: Aveţi satisfacţii în muncă? EMILIAN: Un individ care se teme de controlul
GOGU (se uită îngrozit): Ce-s alea satisfacţii în muncă? financiar. Deşi nu ştie cine sunt, e convins că mă are la
E pentru prima oară când aud aşa ceva. Munca mă mână. Dacă închid ochii, mi-o dăruieşte pe Ortansa.
plictiseşte şi mă oboseşte. (simplu) Nu e oare asta Trebuie să-i aflu numele. (Îi vine o idee.) Mă duc la
fericirea? Ortansa, cad în genunchi în faţa ei, îi spun că fără ea
EMILIAN (încordat): Nu înţeleg ce spuneţi… viaţa mea n-are sens, şi aflu numele individului. Peste
GOGU: După fericirea asta a venit altă fericire. Şi-a ticăloşia veche a crescut altă ticăloşie, apoi încă alta,
părăsit bărbatul pentru mine. Trebuie s-o cunoşti. O straturi, straturi, groase şi grase ca un porc mistreţ.
cheamă Ortansa. O cunoaşte tot Bucureştiul… VASILICA (fericită): Aşa, Emilian, înjură, Emilian! …
EMILIAN (sincer): Ortansa? N-am auzit niciodată de o Când e vorba de idioţi şi ticăloşi, şi eu înjur ca la uşa
femeie cu numele ăsta… cortului. A devenit aproape o obişnuinţă.
GOGU: Înaltă, voinică, splendid exemplar. EMILIAN (energic): La revedere, Vasilico! Mă duc să
EMILIAN (îşi încordează memoria): Ortansa aţi spus? cad în genunchi înaintea Ortansei şi să aflu numele
Ortansa? N-o cunosc… delapidatorului. (După puţin, Emilian se întoarce.) Ce
GOGU: Dar totuşi nu sunt pe deplin fericit. Nu mi-e dracu am să fac? Tare mi-e teamă că n-am s-o recunosc
teamă de moarte. Nu mi-e teamă de bătrâneţe. pe Ortansa. Cum îmi dau seama că e ea, dacă
EMILIAN: Bolile? nu mai ştiu nici cum arată la faţă? E blondă, e brunetă, e
7

GOGU: Nu. Bolile vin mai târziu. Controlul financiar. mică de statură, e înaltă? … Ia spune-mi tu, cum arată?
Page

De asta nimeni nu scapă… VASILICA: Ortansa? (Dă din umeri.)


EMILIAN: Sunt şi oameni cinstiţi… EMILIAN: Spune-mi cum arată. Vrei să cad în genunchi
GOGU (îl priveşte încruntat): Cum adică? Cine sunt în faţa alteia?
ăştia? Unde trăiesc? Cu ce se hrănesc? Ce vor? Prostii sub clar de luna de Teodor Mazilu
EMILIAN (încercare zadarnică): Cum să vă explic… CORTINA
Cineva care trăieşte din munca lui…  SCENA IX
GOGU: Din munca lui? De ce să trăiască din munca lui? Emilian, Ortansa
De ce să nu trăiască din munca altora? Taică-meu a trăit EMILIAN (o recunoaşte, în cele din urmă, pe Ortansa.
din munca a o mie de muncitori, şi a murit cu surâsul pe Totuşi nu e foarte sigur. Aleargă după ea şi-i cade în
buze… împăcat şi fericit… A jefuit pe alţii, dar s-a genunchi): Dacă nu vă supăraţi, dumneavoastră aţi fost
gândit şi la fericirea lui… Ajunge cu amintirile. soţia mea?
ORTANSA (stăpână pe situaţie): Te faci că nu mă După ce mi l-ai răpit, degeaba îţi mai pui capotul.
cunoşti? Ridică-te, evidenţiatule! ORTANSA (învingătoare): Eu nu răpesc bărbaţii. Ei mă
EMILIAN: Nu mă ridic, Ortansa. Aici rămân până când răpesc pe mine.
ai să mă iubeşti din nou, cu aceeaşi dragoste curată. CLEMENTINA (se repede asupra Ortansei): Am să te
ORTANSA: Nu mă meriţi, Emilian. Iubesc pe altul! ucid, ordinaro! Nu scapi tu de mânia lui Dumnezeu!
EMILIAN (interesat): Cum se numeşte? GOGU (intervine în această luptă): Fără scandal,
ORTANSA (cu demnitate): Numele lui e Gogu Scarlat. Clementino, eşti doar o femeie superioară. Trebuie s-o
(Emilian se ridică şi fuge. Ortansa, după el.) Să rămânem respecţi pe Ortansa…
prieteni, Emilian… ORTANSA: Spune-i să-ţi dea fotoliile. Noi n-avem pe
Prostii sub clar de luna de Teodor Mazilu ce sta…
CORTINA CLEMENTINA: Eu mai am şi anumite criterii morale.
SCENA X Nu multe, dar mai am… Ce-i rău în asta?
Gogu, Ortansa GOGU: Vezi, Clementino, chiar tu recunoşti…
GOGU (continuă o discuţie începută): Nu mi-e teamă de CLEMENTINA (pătimaş): Nu-i adevărat, Gogule. Şi eu
moarte. Mi-e teamă de controlul financiar. Dacă pot să fiu vulgară ca Ortansa. Pot să spun nişte cuvinte
nimeresc tocmai la Emilian al tău? deşuchiate de să roşeşti de ruşine. Şi tocmai când te
ORTANSA: Ar fi ideal, dragul meu. Chiar azi mi-a spus aştepţi tu mai puţin… Eu sunt mai pudică din fire, dar
că fără mine nu concepe viaţa. am să fac un efort. O, Gogule, numai puţină răbdare să
GOGU: Dar dacă n-o să fie Emilian? Nici n-am curajul ai. Ai să vezi, Gogule, ce-i în stare Clementina ta. Am să
să mă gândesc… fiu vulgară, Gogule, îţi jur!
ORTANSA: Am o presimţire, iubitule. Emilian o să-ţi ORTANSA (cu superioritate): O să-ţi lipsească
verifice actele. naturaleţea, stimată doamnă. Glumele tale vulgare or să
GOGU: Te iubesc! (Gogu şi Ortansa se îmbrăţişează semene cu o slujbă bisericească.
pătimaş) CLEMENTINA (arată spre Ortansa): Vipera asta…
Prostii sub clar de luna de Teodor Mazilu GOGU: Ei, ce-i cu ea?
SCENA XI CLEMENTINA: Gogule, soţul ei se ocupă de cazul tău.
Emilian, Vasilica Am aflat asta în mod cu totul întâmplător.
VASILICA (continuă o discuţie începută): Tu n-ai sânge în vine? Tu
nu eşti om? Uită-te (Îl ia de mână şi-l trage mai aproape de planul 2 ORTANSA: Uraaaa! Bravo, Clementina! Eşti grozavă,
în care Gogu şi Ortansa se sărută.) Ce patimă nebună! Buzele lor se Clementina! Eşti superbă.
întâlnesc într- o sărutare pătimaşă. Uită-te, Emilian. GOGU (o sărută pe Clementina): Îţi mulţumesc,
EMILIAN: Nu văd nimic deosebit. Absolut nimic deosebit. Fosta Clementina!
mea soţie se dăruieşte sufleteşte şi fiziceşte unui alt bărbat. Asta e
tot…
ORTANSA: Nu ţi-ai atins scopul, doamnă. N-ai adus o
VASILICA (pătimaş): Asta e tot? … Ucide-ţi rivalul cu o lovitură de veste proastă. Ai adus o veste bună, o veste foarte bună.
topor! Dacă vrei îţi fac eu rost de un topor. Vrei o cafea, Clementina? Tu cât zahăr pui? (Bătăi în
EMILIAN: Care rival? Care topor? Dacă cineva nu mă iubeşte, nu-mi uşă.)
aparţine. Ce e aia rival? Vorbeşti prostii… Nu înţeleg nimic. Sunt CLEMENTINA: Emilian! O să te ucidă, Gogule!
greu de cap.
VASILICA (n-are timp să-i răspundă): Încă o femeie. Se îngroaşă GOGU (demn): Plecaţi… Lăsaţi. mă singur cu nebunul!
gluma. (Se dau amândoi la o parte.) Prostii sub clar de luna de Teodor Mazilu
Prostii sub clar de luna de Teodor Mazilu SCENA XIII
SCENA XII Emilian, Gogu
Clementina, Gogu, Ortansa
CLEMENTINA (un şal negru şi foarte lung îi flutură dramatic pe
EMILIAN (încet, politicos): Bună seara! Dacă nu vă
spate. Bate nervoasă la uşă): Deschide, Gogule, e ceva foarte presant. supăraţi, dumneavoastră sunteţi omul care mi-a furat
(Gogu nu răspunde.) Nu-ţi cer să mă iubeşti, Gogule. E ceva care te fericirea?
8

interesează pe tine. GOGU (se uită înfricoşat la Emilian. Îl recunoaşte:


Page

GOGU (crapă uşa): Nu mă interesează nimic. Du-te acasă. bărbatul cu care a discutat la cârciumă): Parcă am avut
CLEMENTINA: N-are importanţă că ţipi la mine. Ţipă cât vrei,
Gogule. Eu sunt fericită că te văd, că-ţi aud glasul. onoarea… (brusc) Care fericire?
GOGU (se apleacă în faţa ei): Poţi să-mi şi mângâi părul meu EMILIAN (explică politicos): Fericirea conjugală…
negru ca pana corbului. Mângâie-l şi du-te acasă! GOGU: Ce am eu cu fericirea dumitale?
CLEMENTINA (durere şi sarcasm): Acasă, Gogule? EMILIAN (respectuos): O, nu vă supăraţi.
Există casă fără tine? Acasă mă trimiţi tu, Gogule? Asta Dumneavoastră mi-aţi furat mişeleşte, prin viclenii şi
e un nonsens, Gogule! cuvinte dulci, prin fel de fel de promisiuni, abuzând de
GOGU: Ce vrei dragă de la mine? Am avut o dată o naivitatea ei, femeia visurilor mele?
explicaţie… (Gogu deschide uşa. La apariţia GOGU (demn): Da. Eu, şi ce doriţi?
Clementinei, Ortansa îşi pune cu demnitate un capot EMILIAN (după o clipă de tăcere, ca şi cum ar vrea să
peste umeri. Clementina aruncă rivalei o privire tăioase.) se scuze): Am venit să vă ucid… Vă rog să nu vă
supăraţi… GOGU: Da chiar aşa ai spus.
GOGU (cu seninătate): Chiar aşa: de ce m-aş supăra? CLEMENTINA (dramatic): Nu-i adevărat!
EMILIAN (rezonabil): Vă ucid şi plec. Dacă lovitura e GOGU: Ba este! Nu minţi! Vezi ce memorie am eu,
bine calculată, durează foarte puţin. Nu stau mult… Clementina? Faptul că prezenţa ta mă tulbură, asta e tot
GOGU (tare): Vă poftesc să părăsiţi încăperea: ceva omenesc, nu-i aşa?
EMILIAN (îl linişteşte): Plec după ce dumneavoastră CLEMENTINA: De ce mă întrebi tocmai pe mine,
veţi fi o baie de sânge… Eu fac moarte de om. Gogule? Asta voiam să te întreb şi eu pe tine… Şi eu
GOGU: Dumneavoastră lucraţi la controlul financiar? sunt foarte curioasă. (extaz) A venit fericirea!
Verificaţi actele mele? Prostii sub clar de luna de Teodor Mazilu
EMILIAN: Verific actele dumneavoastră. SCENA XVI
GOGU (cu o uşoară melancolie): Dacă treceţi cu vederea Clementina, Gogu, Ortansa
anumite contradicţii din actele mele… cu durere, o (Ortansa apare în pragul camerei, distrusă.)
să mi-o smulg pe Ortansa din suflet. (sobru) O să-mi fie GOGU (o părăseşte pe Clementina şi se îndreaptă spre
foarte greu… Ortansa. Ortansa îşi pleacă fruntea, zdrobită. Gogu îi
EMILIAN: Mă gândesc şi vă comunic rezultatul. În ridică bărbia şi o priveşte în ochi): Niciodată n-ai să ştii
sufletul meu se dă o luptă… Nu ştiu încă ce o să aleg. tu, Ortansa, cât am să sufăr pentru gestul brutal pe care-l
GOGU (tare): Cum nu ştiţi? Fericirea! (şi mai tare) voi comite chiar acuma… Prin câte am să trec eu după
Bucuria dragostei! aceea… (O pălmuieşte.)
EMILIAN: Mă frământ şi vă răspund. (cu o voce stinsă, ORTANSA (conştiinţa vinovăţiei e mai puternică decât
pare zdrobit de mari lupte interioare) Pentru Ortansa, jignirea suferită): N-am nici o vină, Gogule. Emilian nu
renunţ la orice principii… Nu se poate fără Ortansa… mă iubeşte. M-a aruncat ca pe o cârpă.
Am încercat, m-am luptat… Am să închid ochii CLEMENTINA: Du-te la soţul tău legitim. Nu mai
GOGU (îl sprijină): Eşti un om inteligent! Asta se sparge casele oamenilor.
numeşte fericire! (Deschide larg ferestrele.) Ce noapte ORTANSA: Gogule tu eşti un sfânt!
divină! Uită-te acolo… Nu, nu acolo. Acolo unde e CLEMENTINA: Ascultă ce spune, Gogule! (Ortansei)
mâna mea. Acolo e Calea Laptelui… Dincolo e Ursa Te lăudai că suceşti capul bărbaţilor…
Mică… (Lumina scade treptat. Heblu.) GOGU: Taci din gură, Clementino! (Ortansei) Nu sunt
Prostii sub clar de luna de Teodor Mazilu un sfânt, idioato. Sunt o lichea…ORTANSA: Pentru
SCENA XIV mine eşti un sfânt. Eu aşa te văd:GOGU: Nu, bufniţo, nu
Ortansa, Gogu sunt un sfânt… Trebuie să te apropii de Emilian, el să-şi
GOGU (sincer mirat): Vezi că despărţirea de tine îmi dea seama că te-ai schimbat, să te iubească, să-i faci
zdruncină sufletul? Uite, simt că se petrece ceva cu copii graşi şi dolofani şi eu să scap de închisoare… Nu
mine… Realmente, sunt emoţionat. Dă-mi o şuviţă din înţelegi? Curvo!ORTANSA: Eu, curvă, Gogule?
părul tău. CLEMENTINA: Gogu judecă înainte de a pronunţa
ORTANSA (îşi smulge o şuviţă): Eşti mult mai sensibil fiecare cuvânt.
decât credeam… Îţi aminteşti, Gogule? Devenisem, la ORTANSA: Te iubesc, Gogule !
un moment dat, o singură fiinţă. Să-ţi păstrezi sănătatea. GOGU (dă femeile la o parte, cu dispreţ): Nu v-am iubit
Să mănânci mai mult. Să nu mai fumezi trei pachete pe bufniţelor neputincioase. Nu sunteţi nimic… Nu sunteţi
zi… Adio, Gogule… femei… N-aveţi suflet. Vine controlul financiar. Gogu
Prostii sub clar de luna de Teodor Mazilu nu moare! Gogu se transformă! Adio! Adio! Gogu cel
 SCENA XV fără scrupule şi principii! Va fi un alt Gogu. Hai, fetelor,
Gogu, Clementina repede, repede! Fiţi serioase! Fiţi cinstite! Iubiţi
CLEMENTINA: Te-ai întors, Gogule? adevărul! Detestaţi minciunea! Aspiraţi să deveniţi
9

GOGU: Nu m-am întors. Unde vezi tu că m-am întors? mame… Duceţi-vă la muncă! Legănaţi-vă pruncii!
Page

CLEMENTINA: Ortansa nu-i pentru tine, Gogule. CLEMENTINA: Dacă l-ai iubit cu adevărat… (pauză
Gogule, simpla ta prezenţă mă tulbură. Când lipseşti tu, chinuitoare) ajută-l să devină om cinstit.
mobila n-are viaţă… Nu te dau Ortansei! Vreau să te (Mai departe nu ştie ce să facă. Clementina îi face semn
păstrez, Gogule! Ortansei să-l lovească peste obraz. Ortansa îl loveşte
GOGU: Ai spus că ai şi tu părerile tale despre viaţă. Că, peste obraz şi încântată că şi-a îndeplinit misiunea se
în definitiv, nu eşti o roabă. De câte ori nu ne-am certat retrage lângă Clementina. Gogu rămâne stană de piatră.
pe tema asta? Că tu deteşti minciuna… A uitat ce trebuia să facă sau nu poate să o facă. Ortansa
CLEMENTINA (profund indignată): Eu detest şi Clementina îl privesc îngrozite.)
minciuna? Minciuna, Gogule? grea):un omte cu mâinile deceva.Gogule,cat, Gogule!!irile
GOGU: Da. Minciuna. Ai spus că şi tu eşti om. neputincioase ale delapidatorului Gogu. )
CLEMENTINA: Am spus eu că sunt şi eu om?! Proștii sub clar de lună de Teodor Mazilu