Info preluate de pe site-ul Repere metodologice..

Textul explicativ are scopul de a face pe cineva să înțeleagă ceva.

Există două moduri de realizare a unui text explicativ:
1. cauzal, când răspunde la întrebarea de ce? (oferă o explicație pentru fenomene
etc.);
2. procedural, când răspunde la întrebarea cum? (explică modul de acțiune sau pașii
ce trebuie parcurși pentru a realiza ceva).
Exemple
 texte explicative cauzale: unele texte științifice, manualele școlare;
 texte explicative procedurale: rețete, instrucțiuni, prospecte.
Textele explicative procedurale sunt organizate în părți distincte, evidențiate prin
marcatori sau prin cuvinte scrise colorat și în bold, pentru a puncta ideile cele mai
importante.
Pentru ca textul să fie bine înțeles, se folosesc cuvinte sau grupuri de cuvinte precum
mai întâi, apoi, în cele din urmă. Imaginile inserate în pagină ușurează, de asemenea,
înțelegerea textului. Alte cuvinte scrise colorat și bold ajută la rezumarea
informațiilor.
Verbele sunt folosite, de regulă, la modurile imperativ și indicativ, timpul prezent.

Vorbirea directă reprezintă reproducerea întocmai a cuvintelor cuiva.

Vorbirea indirectă reprezintă redarea, prin relatare, a cuvintelor cuiva.
Trecerea vorbirii directe în vorbire indirectă se realizează prin:
= eliminarea liniei de dialog;
= folosirea verbelor de declarație (a spune, a afirma);
= plasarea, după verbele de declarație, a unor cuvinte de legătură, precum că, să, ca
să, dacă etc.;
= transformarea enunțurilor imperative, exclamative, interogative în enunțuri asertive;
= trecerea verbelor și a pronumelor de la persoana I sau a II-a la persoana a III-a;
= trecerea verbelor de la modul imperativ la modul conjunctiv;
= trecerea substantivelor în cazul vocativ la acuzativ sau dativ;
= eliminarea cuvintelor care sunt exclamații sau imită sunete din natură;
= reproducerea cât mai exactă a cuvintelor personajului.

1
Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care arată circumstanțele în care se
desfășoară o acțiune.
Adverbul determină un verb.
După înțeles, adverbele sunt:
a. de loc: aici, acolo, dincolo, dincoace, sus, jos, deasupra;
b. de timp: azi, mâine, poimâine, ieri, cândva, acum, curând;
c. de mod: bine, rău, așa, astfel, prietenește, repede, încet.
După alcătuire, adverbele pot fi:
a. simple: așa, aici, acolo, azi, sus;
b. compuse: altfel, dinainte, altădată, deloc.
Există și grupuri unitare de cuvinte (sinonime cu adverbe) care arată circumstanțele în
care se desfășoară o acțiune, comportându-se ca un adverb și numindu-se locuțiuni
adverbiale. De exemplu: an de an, cât ai zice pește, din când în când.
Adverbul are grade de comparație (de intensitate) care sunt aceleași ca la adjectiv.
1. pozitivul (crește repede);
2. comparativul:
a. de egalitate (crește tot atât de repede, crește la fel de repede);
b. de inegalitate:
 de superioritate (crește mai repede);
 de inferioritate (crește mai puțin repede).
3. superlativul:
a. relativ:
 de superioritate (crește cel mai repede);
 de inferioritate (crește cel mai puțin repede);
b. absolut:
 de superioritate (crește foarte repede);
 de inferioritate (crește foarte puțin repede).
Doar unele adverbe au grade de comparație.
Adverbul se combină în propoziție cu alte cuvinte, având, de cele mai multe ori,
calitatea de adjunct
a. al unui verb, în această situație lui funcția sintactică fiind de
 circumstanțial de mod: Se vede bine.;
 circumstanțial de timp: A venit azi.;

2
 circumstanțial de loc: Merge dincolo.;
 circumstanțial de cauză: Cântă de bine ce-i este.;
 circumstanțial de scop: Muncește pentru mai bine;
 nume predicativ: Ei sunt împreună de mai mult timp. (adverbul este adjunct al
unui verb copulativ).
b. al unui adjectiv, de cele mai multe ori, marcă a gradelor de comparație ale
adjectivului: Este destul de frumoasă.
c. al unui alt adverb, contribuind la exprimarea gradelor de comparație ale adverbului:
A învățat destul de bine.
Există situații în care adverbul este integrat într-un grup nominal și are funcția
sintactică de atribut adverbial: Stă în casa de sus.
Unele adverbe nu au funcție sintactică. Acestea se numesc semiadverbe. De
exemplu: Mai stă puțin. Numai el vine. Tot eu voi merge și de data asta. A cam
exagerat.
Semiadverbele numai și doar apar numai în enunțuri afirmative (Numai/doar ei
știau.), în timp ce semiadverbul decât este folosit doar în enunțuri negative (Nu știau
decât ei.)
Când adverbul este determinat, la rândul lui, de alte părți de propoziție, el devine
centru. În calitate de centru, adverbul are dublu rol: de adjunct (determină un verb) și
de centru (este determinat de alte părți de propoziție).
Adverbul poate fi centru pentru
 complementul indirect: A procedat adecvat situației.;
 complement prepozițional: Locuiește departe de mine.

Textul argumentativ are scopul de a convinge cititorii cu privire la un punct de

vedere. Structura textului argumentativ:
Ipoteza/teza/premisa este o problemă pusă în discuție, care deschide, în egală
măsură, două posibilități de argumentare: pro și contra. Ipoteza este urmată de
poziționarea celui care argumentează, prin formularea opiniei/punctului de vedere
referitoare la problema pusă în discuție.
Argumentele sunt idei care susțin punctul de vedere. Argumentele pot fi raționale
(fapte, dovezi, exemple) sau emoționale (întâmplări trăite de cel care argumentează) și
sunt explicate, pe rând și însoțite de exemple. În textul argumentativ există
cuvinte/grupuri de cuvinte care ierarhizează argumentele: mai întâi, apoi, în

3
primul rând…, în al doilea rând…, pe de-o parte… pe de altă parte, în plus, mai
mult, de asemenea, în concluzie, prin urmare, așadar. Legătura dintre idei se
realizează prin conectori specifici, precum: pentru că, deoarece, având în vedere,
spre deosebire de. Concluzia este enunț sintetic prin care este întărită ipoteza, prin
reluarea, în mod nuanțat, a opiniei celui care argumentează.

Clasa a 7-a = EXEMPLE DE ACTIVITATI DE INVATARE - itemi

Competența specifică
2.1. Recunoașterea modurilor în care sunt organizate informațiile din texte literare și
nonliterare, continue, discontinue și multimodale
Conținut asociat Textul liric
Item propus. Cerința
1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Corabia se află:
a. în largul mării;
b. la țărm;
c. pe malul unui lac;
d. în mijlocul unui lac.
2.1.
Conținut asociat
Strategii de comprehensiune: reflecții asupra limbajului și a structurii textelor de tip
epic, liric, dramatic.
Item propus . Cerința
1. Precizează tipul de rimă din primele patru versuri, din ultimele patru versuri și din
versurile cinci și șase.
2. Menționează o repetiție, o personificare și o metaforă din textul dat.

2.1.
Conținut asociat - Strategii de interpretare: interpretarea limbajului figurat (repetiția,
metafora)
Item propus. Cerința
1. Explică ce sugerează metafora zăpada lunii.
Competența specifică

4
4.1. Folosirea structurilor morfosintactice ale limbii române standard pentru
înțelegerea și exprimarea clară și precisă a intențiilor comunicative complexe
Conținuturi asociate - pronumele personal.
Item propus. Cerința
1. Identifică, în fragmentul dat, trei pronume personale în cazul nominativ.
2. Precizează cazul pronumelor personale scrise italic în fragmentele următoare
extrase din textul dat: (d,ac,g, ac, d, ac).
a.„Odată îmi zise”
b.„hai cu mine la câmp”;
c.„din mâna lui”;
d.„îndrugându-le”;
e.„să-i plângi de milă”;
f. „te-oi striga”.
4.1. Conținuturi asociate Pronumele personal. Pronumele reflexiv
Item propus. Cerința
1. Indică felul pronumelor scrise italic în fragmentele următoare extrase din textul dat:
a. „mă numeam”;
b. „mă potrivesc lui Trăsnea”;
c. „să mă asculţi”.
4.1. Conținuturi asociate
- pronumele și adjectivul pronominal posesiv;
- pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ;
- pronumele și adjectivul pronominal nehotărât;
- pronumele și adjectivul pronominal interogativ;
- pronumele și adjectivul pronominal relativ;
- pronumele și adjectivul pronominal negativ.
Item propus. Cerința
1. Menționează felul părților de vorbire scrise italic în fragmentele extrase din textul
dat:
a. „nu s-a prinde şi de capul meu ceva”;
b. „nu s-a prinde şi de capul meu ceva”;
c. „Am s-o iau şi eu din capăt, şi, poate, cu tine, care ai trecut pe la părintele Duhu, să
mă pot desluşi…”
d. „Ce este gramatica, măi Trăsne?”

5
e. „şi celelalte”
f. „îndrugându-le fără nicio noimă”. (R: adjectiv pronominal posesiv; b. p nehotărât; c. p
relativ; d. p interogativ; e. p demonstrativ de diferențiere; f. adjectiv pronominal negativ).
4.1. Conținuturi asociate - adjectivul pronominal de întărire.
Cerința
1. Completează enunțurile de mai jos cu adjective pronominale de întărire.
a. Trăsnea ........................ vrea să învețe gramatica.
b. Le explic fetelor....................... folosirea pronumelor.
c. Băieții........................ pleacă să învețe.
Competența specifică
4.5. Dezvoltarea gândirii logice și analogice, prin valorificarea competenței
lingvistice, în procesul de învățare pe tot parcursul vieții
Conținuturi asociate
Posibilități combinatorii ale pronumelui și ale adjectivului pronominal.
ITEM 1
1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
A. Pronumele scris italic în fragmentul „nu s-a prinde şi de capul meu ceva”; are
funcția sintactică de
a. subiect;
b. complement direct;
c. complement indirect;
d.complement prepozițional.
B. Pronumele scris italic în fragmentul „Las’că nici la celelalte nu prea pot învăţa cu
slova asta nouă, care-a ieşit, însă afurisita de gramatică îmi scoate peri albi” are
funcția sintactică de
a. subiect;
b. complement direct;
c. complement indirect;
d. complement prepozițional.
C. Pronumele scris italic în fragmentul „Las’că nici la celelalte nu prea pot învăţa cu
slova asta nouă” are funcția sintactică de
a.subiect;
b.complement direct;
c.complement indirect;

6
d.complement prepozițional.

ITEM 2
4.5. 2.Costruiește trei enunțuri în care să folosești trei tipuri de adjective pronominale
demonstrative diferite la genul feminin în care să arăți ce înseamnă gramatica pentru
Trăsnea.
Exemple de răspuns
 adjectiv demonstrativ de apropire: Această gramatică îi scoate peri albi.;
 adjectiv demonstrativ de depărtare: Gramatica aceea nu folosește la biserică.;
 adjectiv demonstrativ de identitate: Cartea de gramatică este scrisă cu aceeași
slovă nouă ca celelalte manuale.;
 adjectiv demonstrativ de diferențiere: Trăsnea speră ca cealaltă încercare de
învățare a gramaticii să fie o reușita pentru el.
Competența specifică
2.1. Recunoașterea modurilor în care sunt organizate informațiile din texte literare și
nonliterare,
continue, discontinue și multimodale
Conținuturi asociate
Interviul
Item Prezintă o deosebire între dialogul din textul dat și dialogul dintr-un interviu.
Răspunsul corect face deosebirea între textul dramatic și interviu.
Exemplu:
Interviul este un dialog oral/scris între un reporter și o personalitate publică, fiind un
text nonliterar în
care cel căruia i se pun întrebări își exprimă părerile despre un subiect de interes.
Textul dat este un text
dramatic, fiind un text literar în care dialogul este unul imaginar.

Textul de tip memorialistic se află la granița dintre nonficțional și ficțional,

presupune consemnarea unei experiențe personale dintr-o perioadă, într-un mod
coerent. Trăsăturile acestui tip de text sunt:
 1. scop informativ;
 2. prezentarea unor aspecte din realitate, a unor evenimente reale, atestate;

7
 3. autenticitate (textul oferă o imagine complexă, sinceră a personalității
autorului);
 4. autorul a fost martor sau participant la întâmplările relatate;
 5. discursul are caracter confesiv, dominat de mărci lexico-gramaticale ale
subiectivității (verbe și pronume la persoana I, exclamații, interogații etc.);
 6. limbaj expresiv, dominat de subiectivitate.
Cele mai cunoscute forme de text memorialistic sunt: jurnalul, memoriile, amintirile,
confesiunile, biografia, autobiografia, însemnările de călătorie.
Jurnalul este o specie a memorialisticii care presupune însemnările zilnice ale unei
persoane despre anumite evenimente din viața sa. Pentru că scrierea jurnalului este
zilnică și evenimentele sau sentimentele sunt prezentate aproape simultan cu
experimentarea lor, efectul obținut este de autenticitate. Scrierea se face la persoana I,
verbele sunt la timpul prezent, discursul nu este foarte îngrijit, se folosesc mărci ale
subiectivității și ale stilului colocvial, apar clișee formale (se menționează ziua, luna,
anul, uneori chiar ora la care se face consemnarea). Stendhal, Lev Tolstoi, Titu
Maiorescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian sau Camil Petrescu sunt autori din
literatura universală sau română care au scris pagini memorabile de jurnal. În secolul
al XX-lea, jurnalul intim a fost intens cultivat, datorită gustului pentru autenticitatea
documentului, pentru comunicarea spontană a experienţelor subiective de cunoaştere,
ceea ce a determinat folosirea lui și ca tehnică narativă în literatură.
Memoriile sunt o specie a memorialisticii cu caracter evocator, conţinând relatări ale
evenimentelor petrecute în timpul vieţii autorului şi la care a luat parte (de exemplu:
Lumea prin care am trecut de Ioan Slavici, Hronicul şi cântecul vârstelor de Lucian
Blaga.) Autorul selectează din experiențele trăite acele evenimente, stări, sentimente
semnificative, care i-au marcat existența. De obicei, memoriile sunt scrise către
sfârșitul vieții, ceea ce dă discursului un caracter confesiv, nostalgic, folosind
evocarea și retrospectiva. Timpul verbal dominant este imperfectul, iar discursul este
mai elaborat, mai îngrijit decât în cazul jurnalului.

8
9