„MOARA CU NOROC“-NUVELA REALISTĂ,

PSIHOLOGICĂ
de I. Slavici
I. Contextul operei
- nuvela este publicată în anul 1881, în volumul „Novele din popor”; face parte din
Perioada Marilor Clasici (sec al XIX-lea) (alaturi de Ion Creangă, M. Eminescu și
I.L.Caragiale)

II. Specia
- este o nuvelă:

• specie epică în proză

• cu o construcţie riguroasă
• un singur fir narativ
• personaje relativ puţine care gravitează în jurul personajului principal
• conflict unic, concentrat
• se acordă o importanţă mai mare personajelor decât acţiunii propriu-zise

- este o nuvelă psihologică:

1. deoarece se investighează adâncurile sufleteşti ale personajelor

(gândurile, frământările interioare)

2. este prezent conflictul interior : se prezintă dorinţele contradictorii ale

aceluiaşi personaj –GHIȚĂ (indiferent pentru ce optează personajul,
acesta îşi doreşte şi lucrul opus)

3. se utilizează mijloacele de investigare psihologicǎ:

a) dialogul
- creeazǎ o atmosferǎ de tensiune: confruntarea dintre Ghiţǎ şi Licǎ (cap. V)

b) monologul
- monologul interior de facturǎ tradiţionalǎ (cap. IV)
- monologul interior adresat: cele douǎ discursuri nerostite ale lui Ghiţǎ
(cǎtre un destinatar imprecis „voi” şi cǎtre Ana)
- monologul interior realizat în stil indirect liber (cap. IV)

4. se utilizează mijloacele de intensificare a tensiunii psihologice:

- tǎceri semnificative, strategii de dominare a interlocutorului: confruntarea

dintre Ghiţǎ şi Licǎ (cap. V)
Încadrarea în curentul literar
-este o NUVELĂ REALISTĂ:
Def. Realismului
Realismul este un curent literar manifestat în a doua jumătate a sec al XIX-
lea, la început În Franța , care apare ca reacție împotriva romantismului.

1) Realitatea

- în proza realistă, se prezintă într-un mod obiectiv realitatea (viaţa de familie, relaţiile
dintre individ şi mediu) : hotararea unui cizmar de a deveni carciumar și toate schimbările
aparute în viața familiei lui odată cu apariția lui Lică Sămădău la moară.
- universul prezentat este unul verosimil (care pare adevărat, posibil, plauzibil)

2) Naratorul
a. omniscient (ştie totul despre personajele sale, de la naştere până la moarte)

b. omnipotent (are putere absolută asupra destinului eroilor pe care îi aduce în

scenă)

c. omniprezent (este prezent tot timpul în orice loc al acţiunii)

d. obiectiv (însuşirea de a reda realitatea în chip nefalsificat, detaşat de impresii

subiective)

3) Perspectiva narativă

- este perspectiva „dindărăt” (naratorul ştie totul despre personajele sale)

- obiectivă

4) Naraţiunea

- la persoana a III-a

5) Stil

a. sobru, concis, precis (fără multe figuri de stil)

b. obiectiv

c. se utilizează tehnica detaliului semnificativ – pasajele descriere (înregistrarea

amănuntelor de decor şi de vestimentaţie)

6) Teme

-dorinta de imbogățire-tema realista

7) Personaje

a. personajul tip (personajul reprezentativ pentru o anumită categorie socială) tipul

cizmarului, tipul carciumarului, tipul porcarului, tipul arendasului , tipul jandarmului etc.

b. personaje complexe (calităţi + defecte) – Ghiță și Ana

8.Timpul și spațiul sunt foarte bine definite și reale : Arad, Ineu (Ardeal), acțiunea se
derulează de la Sf Gheorghe pana la Paște (durează aproximativ un an), sf de secol al
XIX-lea

II Tema (și secvențele)

În aceeași ordine de idei, nuvela își relevă aderența/apartenența la estetica
realismului și prin tematica abordată: cea a familiei. Această macrotemă a textului este
dublată de tema psihologică a dezumanizarii (degradării), discursul narativ/textul
urmărind prăbușirea morală a protagonistului sub puterea mistuitoare a banului. În acest
sens, incipitul operei dezvăluie ipostaza unui Ghiță stăpân pe sine. Conștient de postura
sa de pater familias/stalp al casei, decide să ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc,
tocmai pentru a-și duce familia pe calea bunăstării. Stăpânirea de sine, siguranța în
asumarea propriilor decizii se relevă în episodul narativ ce surprinde dialogul cizmarului
cu bătrâna soacră: “Să stăm pe prispă la soare… eu uitându-mă la Ana, Ana la mine,
amândoi la copilaș și dumneata la tustrei. Iată liniștea colibei!” Mutarea la cârciumă și
apariția lui Lică Sămădăul marchează începutul declinului ontologic/dezumanizării /
degradării (al )protagonistului. Încrederea va fi înlocuită treptat de teamă, fapt ce reiese
din comportamentul cârciumarului, care începe să-și ia măsuri de precauție: își cumpără
pistoale de la Arad, își aduce doi câini de la Fundureni și își angajează o slugă nouă, pe
Marți, “un ungur înalt cât un brad.”
În plus, sub influența Sămădăului, Ghiță își periclitează/destabilizează și relația cu
familia. La început , bărbatul își dovedește iubirea față de soție și de copil, manifestată
prin gesturi de tandrețe și grijă excesivă. Influența lui Lică asupra cârciumarului îl va
transforma pe acesta, astfel incât gesturile de tandrețe vor fi înlocuite treptat de
brutalitate. Naratorul omniscient surprinde metamorfozele/schimbările bărbatului care
“nu mai zâmbea ca mai înainte, ci râdea cu hohot, de îți era teamă de dânsul. Se juca din
ce în ce mai rar cu Ana, iar atunci când o facea, îi lăsa urme vinete pe corp.” Finalul
nuvelei îl surprinde pe Ghiță pe ultima treaptă a degradării sale morale. Orbit de furie și
dornic a se răzbuna pe Lică, își aruncă soția, drept momeală, în brațele Sămădăului.
Dezgustată de lașitatea soțului, pe care îl consideră “doar o muiere îmbrăcată în straie
bărbătești”, Ana i se dăruiește lui Lică.

ELEMENTE DE COMPOZIȚIE ȘI STRUCTURĂ

IV. Titlul

- este mai degrabă ironic: „Moara cu noroc” înseamnă, de fapt, „Moara care
aduce nenorocirea”
- este toponimul /spațiul unde are loc acțiunea
- în afara satului
- este un spaţiu de trecere (călători aflaţi în trecere -un spaţiu al dezrădăcinării)
- spaţiul deschis, de necuprins, îşi are corespondentul în pasiunile necontrolate, în
lipsa de măsură a personajelor
- pustiul din jurul morii „afară de câţiva arini […], nu zăreai decât piatră şi
mărăcini = faţa uscăţivă a lui Lică /sufletul lui Ghiţă după ce îl cunoaşte pe Lică
- moara se află la o răscruce (între locurile bune şi locurile rele) – simbolic
reprezintă deciziile pe care trebuie să le ia Ghiţă
- acest spaţiu intră în opoziţie cu lumea satului care înseamnă moderaţie,
înţelepciune, siguranţă, moralitate
- locul unde se află moara (într-o vale înconjurată de dealuri) poate semnifica
o coborâre în Infern
- in final , arde din temelii---simbolic, locul e purificat

VI. Structura nuvelei și acțiunea

- este alcătuită din 17 capitole

- momentele subiectului:

intriga - hotărârea lui Ghiţă de a lua în arendă/ a închiria Moara cu noroc

expoziţiunea - descrierea locurilor unde se află Moara cu noroc

desfăşurarea acţiunii - conflictul dintre Ghiţă şi Lică

punctul culminant - omorârea Anei

deznodământul - moartea lui Ghiţă (impuscare) şi a lui Lică (sinucidere)

- incendierea morii

Simboluri
 1) drumul care duce la moara - cu urcuşuri şi coborâşuri reprezintă vieţile
personajelor din „Moara cu noroc”
2) moara - macină vieţi, destine
3) 5 cruci - prefigurează sfârşitul personajelor
4) focul (din final) simbolizează purificarea locurilor unde a fost Moara cu noroc

III Conflictul
a) social ( se înfruntă două lumi diferite, cea a lui Ghiţă şi cea a lui Lică)
b) moral (între bine şi rău)
c) psihologic (între dorinţe contradictorii)

▪ exterior (între Ghiţă şi Lică)

 strategiile pe care le foloseşte Lică în încercarea de supunere a lui Ghiţă:

- vine neanunţat
- îmblânzeşte câinii lui Ghiţă
- are momente de duioşie faţă de copii
- amplifică aura pe care lumea o crease în jurul lui
- se poartă ca un stăpân al locurilor şi al oamenilor

▪ interior (între dorinţele contradictorii ale lui Ghiţă) – vezi caracterizare

IV. Personajele
Ghiță (vezi la caracterizare)

Ana

1) Statut social:

- soţia lui Ghiţǎ, are doi copilași

2) Portret fizic

- „Ana era tânǎrǎ şi frumoasǎ, Ana era fragedǎ şi subţiricǎ, Ana era
sprintenǎ şi mlǎdioasǎ” (caracterizare directǎ de cǎtre narator)

3) Portret moral
4) Caracterizare directă
 a) de cǎtre narator

- „Ana cea înţeleaptǎ”

b) de cǎtre alte persoanje

<<bǎtrâna>>
„Ana îmi pare prea tânǎrǎ, […] prea blândǎ la fire, şi-mi vine sǎ râd când mi-o
închipuiesc ca cârciumǎriţǎ”

<<Ghiţǎ>>
„tu eşti bunǎ, Ano, şi blândǎ, dar eşti uşoarǎ la minte şi nu înţelegi nimic”

5) Caracterizare indirectǎ
a) relaţia cu Ghiţǎ

- la început, îl iubeşte
- încearcǎ sǎ-l ajute, sǎ se apropie de el, dar Ghiţǎ se înstrǎineazǎ tot mai
mult de ea „Ana se simte tot mai pǎrǎsitǎ. De când se împrietenise cu Licǎ,
Ghiţǎ parcǎ fugea de dânsa, parcǎ-i ascundea ceva şi se ferea sǎ rǎmâie
singur cu dânsa”
- o doare faptul cǎ soţul ei a lǎsat-o singurǎ cu Sǎmǎdǎul, astfel se aruncǎ în
braţele lui într-un gest de rǎzbunare disperatǎ

b) relaţia cu Licǎ

- când îl vede, Ana era „oarecum pierdutǎ şi speriatǎ de bǎrbǎţia înfǎţişǎrii

lui”
- intuieşte cǎ este un om rǎu şi îl avertizeazǎ pe Ghiţǎ
- parcurge un drum complicat: de la femeia nevinovatǎ la femeia fascinatǎ
de Licǎ
- atracţia este favorizatǎ şi de îndepǎrtarea lui Ghiţǎ de propria familie

Licǎ

1) Statut social :

- sǎmǎdau (omul ce ţinea socoteala, dǎdea seama asupra inventarului

animalelor, a bunei gospodǎriri şi a întreţinerii acestora)

2) Portret fizic:
 - „un om ca de treizeci şi şase de ani, înalt, uscǎţiv şi supt la faţǎ, cu
mustaţa lungǎ, cu ochii mici şi verzi şi cu sprâncenele dese împreunate
la mijloc. Licǎ era porcar, însǎ dintre cei care poartǎ cǎmaşǎ subţire şi
albǎ ca floricelele, pieptar cu bumbi de argint şi bici de carmajin”
(vestimentație scumpă) (caracterizare directǎ de cǎtre narator) - tehnica
detaliului semnificativ

3) Caracterizare directǎ:
a) de narator:

- „om aspru şi neîndurat”

b) de alte personaje:

<<Ghiţǎ>>
‚Tu nu eşti om, Licǎ, ci diavol”

<<Ana>>
„om rǎu şi primejdios”

<<Pintea>> (politistul)
„El are o singurǎ slǎbiciune, una singurǎ: sǎ facǎ, sǎ se laude, sǎ ţie lumea de fricǎ şi cu
toate aceste sǎ râdǎ şi de dracul şi de mumǎ-sa”

c) autocaracterizare:

„ Multe se zic despre mine, multe vor fi adevǎrate şi multe scornite”

„Ştiu numai cǎ mǎ aflam la strâmtoare când am ucis cel dintâi om. […] Apoi am ucis pe
cel de-al doilea, ca sǎ mǎ mângâi de mustrǎrile ce-mi fǎceam pentru cel dintâi. Acum
sângele cald e un fel de boalǎ, care mǎ apucǎ din când în când…”

4) Caracterizare indirectǎ
a) prin comportament:

- sigur în ceea ce face

- atrǎgǎtor
- generos cu cei care îl sprijinǎ în afaceri
- la petreceri este vesel, binevoitor
- neînduplecat cu trǎdǎtorii (uciderea femeii și a copilului ei care se ocupa
de vânzarea lucrurilor furate de el, pentru cǎ şi-a pǎstrat un lanţ de aur)
- se sinucide pentru a nu fi prins de Pintea

b) relaţia cu Ghiţǎ
 - orgoliul lui Licǎ este unul de stǎpân: îi spune de la început lui Ghiţǎ
pretenţiile sale
- bun cunoscǎtor de oameni, ştie cum sǎ-i manipuleze pe ceilalţi (se
foloseşte de patima lui Ghiţǎ pentru bani pentru a-l atrage în afacerile sale)

Bǎtrâna (mama Anei, soacra lui Ghită)

1) cea care începe şi încheie textul

2) cuvintele ei recomandǎ o concepţie tradiţionalǎ despre rosturile vieţii:
- necesitatea cumpǎtǎrii (mulţumirea pentru ceea ce soarta îţi acordǎ)
- raporturile dintre soţ şi soţie sǎ fie bazate pe iubire şi înţelegere (ea
vorbeşte de liniştea colibei)