„Baltagul”- roman realist-traditional,

obiectiv/interbelic
de M. Sadoveanu

I. Încadrarea in epoca, specie, curent literar

Context
- romanul a fost publicat în anul 1930 (perioada interbelica)
- Geneza romanului
-
- - într-una din călătoriile sale prin satele Moldovei, scriitorul a asistat la o discuţie dintre
doi ciobani, care vorbeau despre o crimă în lumea pastorală. În acest dialog, se concentra
un mit fundamental al poporului nostru- mitul din Miorita
- - romanul a fost scris în nouă zile

Specia si curentul literar

Def. Speciei :Romanul este opera epică în proză de mare întindere cu actiune complexă, cu
numeroase personaje, oferind o imagine amplă şi profundă a vieţii.
-un roman :

- de dragoste (iubirea puternică o determină pe Vitoria sa plece în căutarea soțului și să

persevereze atunci cand nu are rezultate)
- al familiei (ilustreaza viata de familie a oierilor din zona Moldovei)
- al iniţierii (surprinde maturizarea lui Gheorghita)
- poliţist (ipostaza de detectiv pe care si-o asuma Vitoria, felul în care reface crima și i
pedepsește pe criminali)
- se compune din acţiuni care se succed într-o ordine prestabilită: crima (precedată uneori de
dispariţia victimei), ancheta, descoperirea criminalilor şi probarea vinovăţiei, finalizată cu
pedespirea lor
- trei „surprize” caracterizează romanul sub acest aspect:

a) detectivul inedit, cu opinci şi basma/batic

b) martorul – câinele Lupu
c) relaţia dintre detectiv şi ajutorul său-fiul ei (Vitoria preia rolul iniţiatorului,
al maestrului care poartă paşii novicelui/ucenicului spre cunoaştere)

- monografic (surprinde traditiile locului – botez, nuntă, parastas)

-Roman mitic
- în realitatea lumii evocate se împletesc cel puţin trei mituri fundamentale:

• cel al nuntirii cosmice din balada „Mioriţa”

 • al zeiţei Isis, plecată în marea călătorie a recompunerii trupului dezmembrat al lui Osiris
• al coborârii în Infern a lui Orfeu

- drumul parcurs de Vitoria Lipan din Măgura Tarcăului, prin valea Dornelor, până la Suha, este
numai într-o oarecare măsură o călătorie în spaţiu, pentru că ea este dublată de o coborâre în
Infern, pe celălalt tărâm, pentru împlinirea ordinii transcendente a fiinţei.

CURENTUL LITERAR
!!!!- roman realist
Def realismului si trasaturile pe scurt

-veridicitatea intamplarilor-căutarea unui cioban disparut de catre sotia si fiul lui

Începând cu capitolul al şaselea, drumul pe care îl va întreprinde Vitoria Lipan în căutarea
soţului dispărut devine un pretext pentru ca autorul să aducă în faţa cititorului o nouă lume,
modernă, capitalistă, a legilor scrise, în care valoarea centrală este banul.

-timp si spatiu real (Moldova, sf sec al XIX –lea-inc. Sec XX)

-perspectiva obiectivă, narator omniscient, omniprezent, obiectiv, viziune ,,dindărăt,,
-simetria incipitului cu finalul
-caracterul moralizator
-personaje tipologice

Protagonista, Vitoria Lipan, întruchipează tipul muntencei, al femeii de la ţară. Pe

parcursul discursului narativ, însă, personajul feminin este urmărit în trecerea sa de la tipicitate la
individualitate. Ceea ce o face unică pe Vitoria Lipan este capacitatea ei de adaptare la noua
lume cu care intră în contact. Ea va ajunge la aflarea adevărului, la descoperirea osemintelor
soţului dispărut, făcând apel atât la vise, semne şi superstiţii, cât şi la semnele realului.

=alte personaje tipologice: tipul vrajitoarei, tipul carciumarului, al preotului, al ciobanului

Viziunea despre lume

- e dată de confruntarea omului arhaic (foarte traditional) cu lumea modernă (acesta oscilează
între a rămâne legat de izvorul care l-a creat sau a se rupe de el)

IIPrezentarea a două secvențe/episoade narative relevante pentru tema și viziunea despre

lume din romanul studiat
Tema
- condiţia omului care trăieşte în zona de interferenţă/ intalnire a lumii vechi (arhaică-
satul Măgura Tarcaului) cu cea nouă (modernă, targurile)
 În aceeaşi ordine de idei, discursul epic abordează tema condiţiei fiinţei umane, nevoită
să trăiască la confluenţa dintre tradiţie şi modernitate, două mentalităţi pe care, nemaiputând
să le separe, le asimilează.
Prima parte a discursului epic aruncă o lumină asupra vieţii tradiţionale din Măgura
Tarcăului. Este o societate de tip patriarhal, în care bărbatul apare în ipostaza de pater
familias/cap al familiei. Familia Lipan este una de tip patriarhal, iar absenţa lui Nechifor este
percepută de Vitoria ca o ameninţare asupra siguranței familiei/ omogenităţii şi coerenţei
microuniversului său familial. De aceea, pornirea la drum în căutarea „marelui absent”
(Nechifor) îşi are mobilul în datoria morală a femeii de a asigura ordinea acestui „paradis în
destrămare”/ de a readuce echilibrul. Protagonista recurge la semne şi vise pentru a înţelege
tainele existenţei. Astfel, visul în care Nechifor îi apare trecând o revărsare de ape, cu
spatele întors către ea şi cu faţa spre apus, este interpretat de eroină ca un semn venit din
lumea de dincolo. De asemenea, cântatul cocoşului cu pliscul întors către poartă este perceput ca
un real semn de plecare. Comportamentul său reflectă şi concepţia omului tradiţional asupra
religiosului: protagonista se sfătuieşte atât cu preotul Daniil, cât şi cu baba Maranda, vrăjitoarea
satului. De remarcat este faptul că Vitoria se dovedeşte o straşnică apărătoare a tradiţiei, a legilor
acestei lumi proiectate în mit. Semnificativă, în acest sens, rămâne mustrarea fiicei sale,
Minodora, care părea deschisă spre modernitate: „Îţi arăt eu ţie coc, bluză şi valț, ardă-te para
focului să te ardă! Nici eu, nici bunică-ta şi nici bunică-mea n-au ştiut din acestea şi în legea
noastră trebuie să creşti şi tu. Dacă nu, îţi leg o piatră de gât şi te dau în Tarcău”.
Chiar dacă porneşte cu sfială la drum, Vitoria reuşeşte să se adapteze cu uşurinţă la
regulile noii lumi. Cu toate acestea, nu renunţă la bagajul de tradiţii, astfel încât cinsteşte după
datină botezul de la Borca şi nunta pe care o întâlneşte la Cruci. Aceeaşi deschidere o manifestă
şi în momentul în care descoperă osemintele soţului în râpa dintre Suha şi Sabasa. Respectă
tradiţia, jelindu-şi bărbatul şi aprinzându-i o lumânare, dar, în acelaşi timp, colaborează şi cu
autorităţile, acceptând să vorbească „prin sârmă”/telefonul cu prefectul de la Piatra căruia îi va
cere permisiunea să o lase să îşi îngroape soţul în „ţintirim”. Finalul romanului aduce în prim-
plan ipostaza unei Vitorii adaptate la noua lume, fapt dovedit de momentul în care îl trimite
pe Gheorghiţă să „ţesăle caii după moda cea nouă”, promiţând, totodată, că o va aduce şi pe
Minodora la parastasul de 40 de zile după tatăl său.

teme secundare: iubirea, moartea (scena finala), familia, iniţierea (coborarea lui Gheorghita
in rapa=la nivel simbolic, coborarea lui Orfeu in Infern)

III Ilustrarea a patru elemente de structură și de compoziție ale textului

narativ studiat, semnificative pentru tema și viziunea despre lume a autorului

Structura romanului
- romanul este alcătuit din 16 capitole
1.Titlul (BALTAGUL-armă ambivalentă – a răului (arma crimei), a binelui (arma
dreptății , a pedepsirii criminalului)
2.Simetria incipit –final
Incipitul deschide romanul preluând parcă misiunea de a continua textul biblic al Genezei şi de a
dezvălui întâmplările care au urmat de la crearea lumii, pe plaiurile dimprejurul nostru, „Domnul
Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam”. Se conturează de la
început o viziune foarte clară: existenţa moldovenilor este ordine/echilibru şi semnificaţie. Nimic
aleatoriu nu se petrece, nici la nivel colectiv, nici la nivel individual.

Finalul prezintă ieşirea personajului principal din împărăţia morţii şi reluarea ritmurilor
fireşti ale existenţei (mandatul justiţiar al Vitoriei s-a împlinit, ritualul integrării cosmice a celui
dispărut s-a finalizat, deci viaţa poate să meargă înainte în familia Lipanilor).

3.Momentele subiectului
Expoziţiunea

- primele cinci capitole dezvoltă o expoziţiune amplă, unde se prezintă spaţiul, timpul şi
personajele
- gospodăria Lipanilor, sosirea lui Mitrea argatul, pregătirile pentru iarnă alcătuiesc un plan al
expoziţiunii
- celălalt plan este centrat asupra Vitoriei care face drumuri în sat la preotul Daniil Milieş (să-i
scrie carte/scrisoare pentru Gheorghiţă) şi la baba Maranda, vrăjitoarea (să-i explice pe căile ei
întârzierea lui Nechifor)

Intriga

- o constituie întârzierea nejustificată a bărbatului şi decizia Vitoriei de a începe cãutãrile

Desfăşurarea acţiunii

- prezintă pregătirile de plecare şi urmăreşte drumul nevestei şi al feciorului în disperata

încercare de a reconstitui traseul celui dispărut
- visul cel rău nu îi dădea pace Vitoriei, aşa că drumul pe care trebuia să pornească este deja
gândit ca o călătorie în lumea morţii
- dupã cele 12 vineri de post şi dupã închinarea la icoana Sfintei Ana, Vitoria pleacã în cãutarea
lui Nechifor, pe 10 martie
- mama şi fiul strãbat drumul spre Dorna însoţiţi iniţial de negustorul David din Cãlugãreni,
ajung la Fãrcaşa pe ninsoare şi află de la moş Pricop că în toamnă potcovise calul unui bărbat cu
căciulă brumărie. Participă conform tradiţiei la evenimentele care îi ies în cale (botezul de la
Borca, nunta de la Cruci ) sperând cã în adunările acelea s-ar putea găsi cineva care să-i ofere
indicii despre Nechifor. La Vatra Dornei, slujbaşul neamţ de la cancelarie/primarie găseşte în
registru tranzacţia de oi făcută de Nechifor şi îi oferă femeii informaţiile care îi îndreaptă paşii la
vale, spre Neaga. De peste tot citea semnele trecerii bărbatului cu căciulă brumărie. La Suha, la
cârciuma lui Iorgu Vasiliu semnele dispar, căci acolo nu mai apare cel căutat. Vitoria are acum
certitudinea că drumul lui s-a frânt între Suha si Sabasa. Ajutată de nevasta hangiului,
Vitoria îi întâlneşte pe ucigaşi: Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui. Întoarsã la Sabasa, cu ajutorul
domnului Toma dă de urma lui Lupu, câinele credincios al lui Lipan. Lupu îi conduce pe mamă
si pe fiu la râpa unde zac osemintele lui Nechifor. Cercetările asupra crimei comise printr-o
lovitură de baltag intră în seama autorităţilor

Punctul culminant
- la praznic, Bogza si Cuţui, aduşi la exasperare de jocul Vitoriei, cedează nervos şi, în
consecinţă, sunt demascaţi. Câinele Lupu sare la beregata celui care l-a ucis pe Lipan, iar Cuţui
ajunge pe mâna autoritãţilor. Gheorghiţă dovedeşte că poate folosi baltagul (asupra lui Bogza) şi
intră în rândul maturilor.

Deznodamântul

- Vitoria fixeazã etapele traseului de întoarcere acasă, subliniind importanţa respectării

rânduielilor: orânduirea turmelor la munte pentru păşunea de vară, întoarcerea la Suha, alături de
Minodora, pentru parastasul de patruzeci de zile

4. Relaţii temporale şi spaţiale

- timpul epic este marcat în roman de calendarul popular în care se încadrează viaţa pastorală
- timpul la care se raportează personajele se plasează între douã mari sărbători creştine: Sâmedru
(Sfântul Dumitru – 26 octombrie), patronul iernii pastorale, si Sângiorz (Sfântul Gheorghe -23
aprilie) readuce codrul la viaţă şi alungă iarna
- cele două anotimpuri pastorale au un echivalent simbolic în ciclul viaţă – moarte, la care se
raportează nu numai natura, ci şi individul: plecarea lui Nechifor „de acasă” coincide cu „drumul
spre iarnă”, adicã spre moarte, de Sângiorz va fi desăvârşit ritualul integrării lui în ritmurile
universului/ inmormantarii, pentru a renaşte într-o altă „primăvară”

Spaţiul are valenţe care îmbină planul real cu cel simbolic: poziţia între spaţiul sacru al muntelui
şi spaţiul degradat al văii.
• râpa – un substitut/inlocuitor al Infernului în care coboară Gheorghiţă în noaptea
priveghiului – experienţă iniţiatică obligatorie în drumul spre maturitate
-alte spatii din zona Dornelor- Bicaz, Manastirea Bistrita, Vatra Dornei, Neaga, Suha, Sabasa etc.

4. Construcţia personajelor
- identificarea unei scheme mitice în construcţia personajelor: istoria zeului egiptean
Osiris(Nechifor), ucis de fratele lui, Seth, şi reînviat de Isis. Zeul va fi răzbunat de fiul său Horus
(Gheorghiţă) cu ajutorul câinelui Anubis (Lupu), care în credinţa egipteană este călăuza divină
spre infern.
- personajul absent: rostirea poveştilor cu caracter mitic la nunţi şi cumetrii îl situează pe o
poziţie privilegiată, vesel, generos, netemător de a umbla singur în miez de noapte
- semnificaţia numelor :

- Vitoria (din lat. „victorie”, „biruinţă”)

- Nechifor (Nikephoros „purtător de biruinţă”, personajul este triumfător deasupra morţii)
- Gheorghiţă (numele diminutivat al sfântului care a ucis balaurul)
VITORIA (vezi la caracterizare)
NECHIFOR
Este personajul care nu participă direct la acţiune, fiind cunoscut indirect din mărturisirile altor
personaje.
Numele său adevarat este Gheorghiţă , dar la patru ani îi este schimbat pentru a fi salvat de
boală şi de moarte.
 Sub aspect fizic, oierul avea înfăţişarea îndesată şi spătos, mustaţa neagră, groasă şi ochii cu
sprâncene aplecate.
-Este prietenos, petrecăreţ şi nu lipseşte de la nunţi şi cumetrii, unde îi place să povestească
întâmplări cu înţeles.uneori ,,era un om cu harţag la chef’’, unde-i plăcea să petreacă cu prietenii
şi cu lăutarii, când apărea Nechifor la crâşmă apăreau şi lăutarii.
-Lipan era un om vrednic şi fudul/mandru, nu se uita la bani, devenind chiar risipitor, era
generos cu toti cei pe care îi întâlnea şi îi considera demni de atenţia sa.

GHEORGHIȚĂ
Este unul dintre personajele secundare ale romanului, este fiul Vitoriei şi al lui Nechifor Lipan.
El era mult îndrăgit de mamă, care ,,îl ocrotea şi-l apăra ori de câte ori în ochii lui Lipan erau
nouri de vreme rea.”
El purta numele adevărat şi tainic al lui Nechifor, căruia-i moştenise nu numai numele ci şi alte
însuşiri
-La cei şaptesprezece ani ai săi, era un flăcău sprâncenat ş-avea ochii căprui ai Vitoriei.Avea un
zâmbet frumos de fată şi abia începea să îi înfiripeze mustăcioara.După datina oierilor de la
munte purta un chimir nou si o bondiţa înflorită. De la o vârstă frageda Gheorghiţă era iniţiat
viaţa de păstor, întrucât cobora cu ciobanii, cu oile, cu asinii, cu dulăul la iernat.Ager la minte,
ştiutor de carte îi comunică mamei sale despre întârzierea lui Nechifor.
-Gheorghiţă se maturizează treptat pe măsură ce trece de toate încercările.Pregăteşte mai întâi
singur caii şi sania, se ,,luptă’’ cu troianul pe care îl biruie.
Deşi obişnuit în ale oieritului el este mai receptiv la nou decât restul familiei, fără a ignora
tradiţia.El are incredere în autorităţile statului, ştie să citească şi călătoreşte cu trenul.

MINODORA
Era mai mare decât Ghiorghiţă şi era dezmierdată mai mult de tată.Numele il dăduse tot el pentru
că îl auzise de la o maică de la Agapia şi-i plăcuse.
- Ea este fată de măritat şi-i umblă gândul după feciorul dascălului Andrei care era militar la
Piatra, dar pe care Vitoria nu-l acceptă şi se opune cu înverşunare.
Mama este hotărâtă şi o avertizează pe fată să nu se mai gândească la acel băiat.
- Fata este supusă şi ascultătoare.Poartă ca fetele de vârsta ei, după obiceiul locului, camasă albă
şi catrinţă neagră, vrăstată cu roşu, părul împletit cunună şi fără broboadă.Ciubotele sunt numai
pentru horă sau nunţi ori pentru drumurile la târg.Ea este nevoită să păstreze rânduiala, să strângă
lâna, să scuture pernele şi lăicerele de zestre.
-Dacă nu respectă tradiţia, va avea de suportat consecinţele:,,Îţi arăt eu ţie coc, valţ şi bluză ardă-
te para focului!Nici eu, nici bunică-ta, nici bunică-mea n-am ştiut de astea şi-n legea noastră
trebuie să trăieşti şi tu. Altfel îţi leg o piatră de gât şi te dau în Tarcău’’.
Cu un singur lucru fata nu este de acord, o căsătorie după voia mamei ei şi nu a ei, de accea o
imploră cu disperare:,,Mămucă, să nu mă dai după urât şi după bătrân, ca sa mă bucur şi eu de
viaţă, cum te-ai bucurat şi dumneata

ÎNCHEIERE

Considerat multă vreme o prelungire a baladei populare “Miorița”, romanul “Baltagul” își
dezvăluie, așa cum am argumentat deja pe parcursul eseului, dimensiunea realistă. Am în vedere,
când afirm aceasta, faptul că, la fel ca în baladă, textul romanului dezvoltă motivul complotului:
doi ciobani uneltesc împotriva unui al treilea pentru a-i lua averea. Dar, spre deosebire de textul
popular, unde moartea ciobănașului este doar ipotetică, prezentată ca o nuntire cu natura, în
roman moartea lui Nechifor Lipan apare ca un fapt săvârșit, trăsătură care apropie proza
sadoveniană de realism. Mai apoi, la fel ca în baladă, “marele absent” este căutat de un personaj
feminin: măicuța bătrână, respectiv soția celui dispărut. Dar, spre deosebire de atitudinea
disperată a celei dintâi, Vitoria Lipan dă dovadă de o stăpânire de sine puțin obișnuită pentru o
munteancă neumblată în lume.

În concluzie, romanul „Baltagul”, scris de Mihail Sadoveanu, rămâne o creaţie

reprezentativă pentru viziunea despre lume a autorului şi pentru diversitatea tematică, stilistică şi
de viziune ce caracterizează proza românească din perioada interbelică.