Romanul realist, mitic, interbelic

Baltagul (Mihail Sadoveanu)

I.Încadrarea autorului în context şi a textului în operă

– Mihail Sadoveanu – important prozator interbelic, autor a numeroase povestiri şi romane, fie că sunt
de inspiraţie mitică, iniţiatică (Baltagul, Creanga de aur), fie istorică (Fraţii Jderi, Zodia Cancerului)

II. Trăsăturile romanului

Baltagul este un roman pt ca:

 specie epică în proză,

 mari dimensiuni

 cu o acţiune complexă

 un numar mare de personaje, implicate în conflicte diferite

– romanul e construit pe mai multe niveluri, care păstrează la suprafaţă convenţiile realiste, dar în
structura de adâncime poate fi alegoric, mitic

III. Tema = aventura căutării, a descoperirii adevărului într-un univers ghidat mai ales de legile nescrise,
de tradiţii, obiceiuri, superstiţii, de aceea s-a spus ca romanul poate fi considerat şi o monografie a vieţii
pastorale, prin:

a. prezentarea satului Măgura cu scenele de viaţă cotidiană, descrierea gospodăriei ţărăneşti şi a

obiceiurilor păstoritului

b. prezentarea locurilor de popas în călătoria Vitoriei până la Dorna, cu marile ceremonii ale existenţei
umane (botezul, nunta)

c. prezentarea credinţei creştine dar şi a practicilor magice

Totuşi, romanul a beneficiat şi de alte interpretări: respectă schema specifică unui roman poliţist:
crima, ancheta, decoperirea şi dovedirea ucigaşilor, pedepsirea acestora, este roman mioritic prin
moto-ul („Stapâne, stăpâne/Mai cheamă şi-un câine”) si prin motivul transhumanţei (plecarea lui
nechifor cu oile la munte), roman mitic, reformulare a mitului Isis-Osiris, din mitologia
egipteană, roman iniţiatic (bildungsroman) prin iniţierea lui Gheorghiţă, care se maturizează, se
formează ca bărbat, preluând în finalul romanului rolul tatălui , într-un proces de naturală continuitate

IV. Particularităţi de structură/compoziţie:

a. Titlul:baltagul- toporul cu două tăişuri, obiect simbolic, ambivalent: armă a crimei şi instrumentul
actului justiţiar

b. Structura: 16 capitole, 3 mari părţi

a. aşteptarea lui Nechifor Lipan

b. călătoria Vitoriei şi a lui Gheorghiţă

c. împlinirea datinii funerare şi a justiţiei

c. 2 mari planuri narative: planul realist – reconstituirea monografică a lumii pastorale şi planul mitic –
sensul ritual al acţiunilor personajului principal

d. incipitul – povestea şi pasajul descriptiv despre satul Măgura, care deschide romanul, traiul
muntenilor, prezentarea familiei Lipan şi a legendei spuse de Nechifor Lipan la nunţi despre înzestrarea
românilor cu inimi puternice şi femei „iubeţe”

e. relaţii temporale şi spaţiale

 timpul – vag precizat prin repere ce ţin de marile sărbători religioase: „aproape de Sf. Andrei”,
„în Postul Mare”

 spaţiul – ambivalent: închis ( iniţial: satul Măgura, gospodăria familiei Lipan, semnificând
siguranţă, protecţie, intimitate) şi deschis (odată cu plecarea Vitoriei şi a lui Gheorghiţă:
cuprinde atât toponime reale, existente (Dorna, Bistriţa), cât şi toponime simbolice, cu
rezonanţe ce anunţă răul, moartea (râul Neagra)

V. Acţiunea

1. prima parte (primele 6 capitole) include expoziţiunea şi intriga

– prezentarea satului şi portretul Vitoriei, neliniştită în legătură cu întâtzierea soţului său, plecat la
Dorna să cumpere oi

– pregătirile pentru plecarea în căutarea acestuia: ţine post negru, merge la Mănăstirea Bistriţa, anunţă
autorităţile, face rost de bani, o lasă pe Minodora la mănăstire.

b. partea a doua (următoarele 7 capitole) – desfăşurarea acţiunii

– Vitoria şi Gheorghiţă reconstituie traseul lui Nechifor, poposind la Gura Bicazului, la crâşma domnului
David de la Călugăreni, la moş Pricop în Fărcaşa, la Vatra Dornei, Broşteni, Borca

– întâlnesc o nuntă şi un botez la care participă conform obiceiurilor, element cu valoare anticipativă,
trimiţând la înmormântarea din final

– Vitoria realizează că soţul său a dispărut între Suha şi Sabasa şi, cu ajutorul câinelui regăsit, Lupu, cei
doi descoperă într-o râpă rămăşiţele lui Nechifor

c. partea a treia (ultimele 3 capitole): ancheta poliţei, înmormântarea, parastasul lui Nechifor şi
pedepsirea ucigaşului

– Gheorghiţă coboară în râpă şi-şi veghează tatăl o noapte întreagă, semn al maturizării acestuia

– punctul cuminant- Vitoria reconstituie cu fidelitate scena crimei, surprinzându-i pe Calistrat Bogza şi pe
Ilie Cuţui
– Cuţui îşi recunoaşte vina, dar Bogza devine agresiv, ceea ce atrage gestul de înfăptuire a dreptăţii
realizat de către Gheorghiţă cu baltagul lui Nechifor

– deznodământul – recunoaşterea vinei de către Bogza, şi reluarea vieţii de către Vitoria şi familia ei

VI. Personajele

a. tipuri de personaje: principale (Vitoria şi Nechifor – personaj absent), secundar (Gheorghiţă),

episodice (Minodora, moş Pricop, baba Maranda)

b. Vitoria – personaj reprezentativ pentru lumea rurală, un „exponent al speţei”(Călinescu), personaj de

factură realistă, cu o personalitate complexă, individualizat prin caracterizare directă şi indirectă

 portetul fizic reiese din caracterizarea directă a naratorului, este realizat concis, prin tehnica
detaliului semnificativ: „ochii ei căprui în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului”,
„acei ochi aprigi şi încă tineri căutau zări necunoscute”

 statutul social al personajului dezvăluie de la început condiţia de mamă şi soţie, îndatoriri pe

care şi le îndeplineşte cu dăruire: pe cei doi copii, Gheorghiţă şi Minodora, încearcă să-i educe în
spiritul tradiţiei: pe Minodora o trimite la mănăstire pentru a-i desăvârşi educaţia, dar o
pregăteşte şi pentru viaţa de familie, încercând sa-i insufle mentalitatea tradiţională: „Îţi arăt eu
coc, valţ şi bluză…!Nici eu, nici bunică-ta, nici bunică-mea n-am ştiut de acestea – şi-n legea
noast ră trebuie să trăieşti şi tu!”. Gheorghiţă este singurul sprijin al mamei sale, de aceea ea
contribuie la maturizarea lui prin căătoria întreprinsă. De altfel, el o caracterizează în mod direct,
observând schimbările ei de comportament: „şi maică-sa s-a schimbat, se uită numai cu
supărare şi i-au crescut ţepi de aricioaică”; „ mama asta e fărmecătoare, cunoaşte gândul
omului”.

 portretul ei moral este dezvăluit prin mijloacele caracterizării indirecte, din faptele, vorbele,
gesturile, relaţiile ei cu alte personaje.

 concepţia asupra vieţii dezvăluie în Vitoria o personalitate contradictorie: îngrijorată de absenţa

lui Nechifor, ea caută explicaţii la autorităţile morale ale satului (părintele Milieş, ceea ce-i arată
latura credincioasă, la baba Maranda, accentuându-i latura supersiţioasă)

 sensibilitate: trăirile intense, dar neexteriorizate dezvăluie un personaj sensibil, căruia i se

conturează latura feminină: „se desfăcuse încet-încet de lume şi intrase oarecum în sine”

 pe parcursul drumului, ea dovedeşte o inteligenţă deosebită: alege acelaşi traseu ca al soţului şi

încearcă să afle de la oamenii întâlniţi cât mai multe amănunte, merge din sat în sat, întrebându-
i şi răsplătindu-i pe cei care îi oferă detalii

 Bună cunoscătoare a psihologiei oamenilor din felul în care desprinde informaţii despre drumul
lui NL

 Fler detectivist în momentul praznicului, când face reconstituirea uciderii lui NL

VII. Tehnica narativă

– naraţiune la pers. a III-a, perspectivă auctorială

– narator omniprezent, omniscient, obiectiv

– predomină naraţiunea, completată de descriere (aspecte ale cadrului sau ale portretului personajelor)
şi de dialog