ESEU - PARTICULARITĂȚI DE CONSTRUCȚIE

PERSONAJ ROMAN REALIST-OBIECTIV-TRADIŢIONAL-MITIC

INTERBELIC/ TEXT NARATIV DE MIHAIL SADOVEANU

Vitoria Lipan (Baltagul)

Introducere: contextualizare - date generale despre operă și autor.

Cuprins: rezolvarea reperelor:
- prezentarea statutului social, psihologic, moral al personajului din romanul studiat ;
- evidențierea a două trăsături de caracter ale personajului ales prin două episoade/ secvențe comentate;
- analiza, la alegere, a două componente de structură și de limbaj ale romanului, semnificative pentru construcția personajului,
din seria: acțiune, conflict, perspectiva narativă, modalități de caracterizare, limbaj.
Încheiere: formularea unei concluzii în care se reiau, sintetic, ideile prezentate anterior.

Publicat în 1930 și scris într-un timp record, de numai 17 zile, romanul ”Baltagul” aparține etapei de maturitate
artistică a lui Mihail Sadoveanu, fiind o capodoperă a literaturii românești.
Este un roman obiectiv, realist, tradițional, mitic, care reconstruiește monografic viața muntenilor, la începutul
secolulului al XX-lea. Romanul a rămas o scriere memorabilă în literatura română prin conţinutul şi semnificaţiile sale
multiple (fiind considerat un roman polimorf), ci şi prin personajele lui, între care, un loc aparte îl ocupă eroina Vitoria
Lipan, figură ce se impune puternic.
TEMA romanului o constituie căutarea și aflarea adevărului, concretizate prin efortuirle eroinei, Vitoria Lipan, de
a-și găsi soțul dispărut. Călătoria se transformă pentru Gheorghiță, fiul acesteia care o însoțește, într-un veritabil drum
inițiatic. Tema centrală se armonizează cu alte teme specifice lumii sadoveniene: viața pastorală, natura, miturile,
iubirea, înțelepciunea.
Vitoria Lipan este un personaj tipic realist, ea este tipul muntencei, al femeii de la ţară, al cărei portret este
complex caracterizat, realizat prin tehnica basoreliefului. Marele critic literar G. Călinescu a numit-o „un Hamlet
feminin”.
Vitoria Lipan este unul dintre personajele centrale ale romanului Baltagul construit pe mitul mioritic, aşa cum reiese din
mottoul aşezat la începutul operei: Stăpâne, stăpâne/Mai cheamă ş-un câne, şi, în acelaşi timp, este o monografie a
satului românesc tradiţional, din zona de munte, de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui următor. Este un
personaj exponenţial, întrucât întruneşte trăsături specifice oamenilor din zona montană, fiind atât o individualitate, cât
şi un „exponent al speţei.”
Din punctul de vedere al statutului social, Vitoria Lipan este femeia de la țară, munteancă, soție de oier din
Măgura Tarcăului. Starea materială este una bună, are o gospodărie frumoasă, pe care o conduce cu mână de fier. Deși
este trecută de 40 de ani, este încă o femeie frumoasă. Este căsătorită cu Nechifor Lipan,cu care are doi copii,pe
Gheorghiță și pe Minodora.
Din perspectiva statutului psihologic ea este femeia justițiară, care posedă o inteligență nativă și o voință de
neînfrânt. Se adaptează la psihologia oamenilor de care depinde aflarea adevărului şi are o intuiție deosebită, cu ajutorul
căreia va regiza magistral scena demascării vinovaților, dovedind un caracter puternic.
Statutul moral surprinde o femeie care respectă tradițiile și valorile străbune. Este o soție și o mamă
devotată. Greșește față de tradiția creștină prin faptul că este duală  : merge la preot, se roagă, postește, dar merge și
la vrăjitoare, crede în semne și în vise, dovedindu-se supestițioasă. Faptul că își face singură dreptate, răzbunând
moartea soțului cu moarte, potrivit legii vechi, a Talionului, se opune legii creștine, care poruncește iertarea vrăjmașilor,
lăsând pedeapsa vinovaților în seama divinității.
Una din trăsăturile dominante de caracter ale personajului este inteligenţa nativă, dublată de curaj şi hotărâre.
O primă secvenţă, menită a reliefa trăsăturile de caracter ale protagonistei, o reprezintă dialogul pe care Vitoria îl poartă
cu fiul ei, Gheorghiţă, înainte de a pleca la drum. Vitoria se dovedeşte un bun cunoscător al sufletului omenesc, ştie să
« citească » oamenii, aşa cum îl avertizase şi pe Gheorghiţă : Eu te cetesc pe tine, măcar că nu ştiu carte. Conştientizează
faptul că băiatul nu este pregătit a pleca în căutarea tatălui său, nu este suficient de matur/experimentat şi, de aceea,
decide să schimbe planul iniţial. Decide să plece împreună cu acesta la drum , nu înainte de a planifica toate cele
necesare: ţine post negru, vinde produse ca să aibă bani de cheltuială, se roagă la icoana făcătoare de minuni a Sf. Ana, o
duce pe Minodora la Mănăstirea Văratecului pentru a fi în siguranţă. Fire prevăzătoare, nu dezvăluie adevăratul motiv al
plecării, străinilor le spune că merge în căutarea unor datornici. Datorită inteligenţei native, reuşeşte pe parcursul
drumului să obţină informaţii cu privire la trecerea lui Nechifor prin acele meleaguri, pe care le pune cap la cap, obţinând
astfel indicii preţioase care o vor conduce la cei doi criminali. Aflându-se în strânsă comuniune cu natura, ea descifrează
semnele vremii şi interpreteză comportamentul câinelui Lupu, care o va conduce la Crucea Talienilor, lângă Munţii
Stânişoara unde îi va descoperi, într-o râpă, osemintele defunctului.
O altă trăsătură de caracter este firea sa conservatoare. Femeia trăieşte după legile nescrise ale muntelui, în
respect faţă de tradiţii şi obiceiuri ancestrale şi refuză lumea din afară care şi-a pierdut valorile sacre. De aici izbucneşte
şi conflictul ei cu Minodora, pe care o acuză de distanţarea de tradiţie: nu vă mai place catrinţa şi cămeşa ; şi vă ung la
inimă lătarii când cântă câte-un valţ nemţesc. Îţi arăt eu coc, valţ şi bluză. […] Nici eu, nici bunică-ta, nici bunică-mea
n-am ştiut de acestea-şi-n legea noastră trebuie să trăieşti şi tu. De asemenea, o atenţionează pe fată în ceea ce
priveşte felul în care mătură, reproşându-i că dăduse gunoiul în faţa soarelui. Pentru Minodora renunţarea la stilul de
viaţă tradiţional nu este o opţiune, ea trebuind să accepte valorile morale ale mamei, care sunt, de fapt, ale comunităţii
arhaice. Respectă evenimentele importante din viaţa omului la care este nevoită să ia parte, deşi în sufletul ei,
frământările şi supărarea, nu erau în acord cu specificul evenimentelor. Vitoria participă în drumul lor la un botez în
localitatea Borca, în localitatea Cruci cei doi sunt invitați la o nuntă. Sadoveanu descrie amănunțit spectacolul tradițional
legat de aceste ceremonialuri, atitudinea oamenilor, fastul evenimentelor și costumația specifică. Totul respiră un aer
patriarhal, arhaic. Viața decurge după semnele vremii, după ciclicitatea anotimpurilor, după legile nescrise ale
pământului, care sunt respectate cu sfințenie, iar Vitoria Lipan se conduce după intuiție, acordând o importanță
deosebită ritualurilor religioase, semnelor ce i se arată, atitudine specifică omului de la țară. Ciclul vieţii omeneşti se
încheie cu moartea, moment ale cărui ritualuri sunt respectate de Vitoria. Ea doreşte să îi ofere soţului o înmormântare
creştinească, în aşa fel încât sufletul mortului să îşi găsească liniştea. Când îl găseşte în râpă, îi acoperă rămăşiţele
pământeşti şi îi aprinde creştineşte o lumânarea. La praznicul de înmormântare, îşi păstrează cumpătul, şi, adoptând
strategia potrivită, reuşeşte prin insinuări să îl provoace pe Calistrat Bogza, pentru ca, mai apoi, comportamentul
acestuia să îl trădeze. Ea îi va demasca pe criminali, Calistrat Bogza va fi lovit de Gheorghiţă cu baltaguln cap şi atacat de
câinele Lupu, iar Ilie Cuţui va fi arestat de autorităţi.
Vitoria hotărâtă, energică, întreprinzătoare, îndeplinind ritualul de înmormântare îşi reia preocupările
gospodăreşti, deoarece datoria faţă de mort şi-o făcuse şi deja se gândeşte la pomenirea de 9 şi 40 de zile, la aducerea
Minodorei pentru a vedea mormântul tatălui ei, precum şi la plecarea în Rarău să ia turma de oi furată pentru că i se
cuvenea.
Două componente de structură ale acestui text narativ, semnificative pentru romanul studiat sunt:
conflictul și modalitățile de caracterizare.
CONFLICTUL Principalul conflict al romanului este cel dintre Vitoria Lipan și cei doi ucigași ai soțului ei, Calistrat Bogza și
Ilie Cuțui. Bun strateg, Vitoria reface traseul parcurs de soțul său și știe găsească logica evenimentelor din mărturiile
celor cu care a vorbit, apoi știe să reconstruiască momentul crimei, relatând la praznicul de înmormântare evenimentele
întocmai cum s-au întâmplat, fapt confirmat de asasin-Calistrat Bogza și de complicele acestuia-Ilie Cuțui. Îi provoacă pe
cei doi prin insinuări, pentru ca, în final, supus tensiunii, Calistrat Bogza să se trădeze prin gesturile sale.
Conflictul interior este generat de absența îndelungată și nejustificată a soțului ei, care plecase la Dorna să cumpere oi și,
deși se apropia Sfântul Andrei, acesta nu se întorsese. Frământările femeii sporesc din cauza unui vis premonitor,
precum si al altor semne care îi întăresc convingerea că ceva s-a întâmplat cu soțul ei.
Este prezentat, de asemenea, un conflict între tradiție și inovație, între lumea arhaică, pastorală și modernitatea
care începe să pătrundă în satul de munte. Fire conservatoare, Vitoria are o atitudine autoritară în ceea ce o privește pe
Minodora, certând-o atunci când aceasta are tendința de a se îndepărta de tradiție. Gheorghita parcurge un drum al
cunoasterii , drumul initiatic este dramatic, insă il ridică la conştiiţta bărbăţiei, la conştiinţa de sine, la vitalitatea unei
vârste care obligă responsabil tot comportamentul in raport cu civilizatia arhaică, pastorală.
Modalitățile de caracterizare a protagonistei sunt cele consacrate de textul epic: directe și indirecte.
Portretul personajului Vitoria Lipan este construit prin tehnica basoreliefului, fiind scos în evidență prin faptul că
îi domină pe toți ceilalți implicați în conflict care îi scot în relief trăsăturile.
Naratorul o caracterizează direct surprinzând portretul fizic al acesteia: La cei patruzeci de ani ai săi, ochii ei
căprui răsfrângeau lumina castanie a părului”, „femeia nu mai era tânără, dar avea o frumuseţe neobişnuită în
privire, „ochii ei luceau ca-ntr-o uşoară ceaţă în dosul genelor lungi şi răsfrânte în cârlige.” Munteanca îi uimeşte pe
cei din jurul său, prin însuşirile sale, de aceea, tot prin caracterizare directă, îşi expun punctul de vedere asupra ei şi
celelalte personaje din roman. Astfel, Gheorghiţă afirmă: Mama asta trebuie să fie fărmăcătoare, cunoaşte gândul
omului.” La rândul său, Calistrat Bogza, ucigalul lui Lipan, este uluit de exactitatea cu care femeia a reconstituit scena
crimei soţului său, recunoscând în clipa morţii:să se ştie că a fost întocmai cum a arătat femeia mortului. Vitoria Lipan
se autocaracterozează ca fiind o femeie simplă: Deşi-s femeie proastă, eu te cetesc pe tine, măcar că nu ştiu carte.
Portretul moral al eroinei este construit prin caracterizare indirectă, însuşirile ei reieşind din faptele, atitudinea,
limbajul, numele, statutul social şi relaţia cu celelalte personaje. Astefl, femeia ne apare ca fiind o femeie aspră de la
munte, harnică şi pricepută gospodină, credincioasă, dar şi superstiţioasă. Ordonată, meticuloasă, cu simţ practic, ea îşi
lasă casa în ordine înainte de a porni la drum, în căutarea soţului dispărut. Întreprinzătoare şi prevăzătoare este conştientă
de pericolele ce se pot ivi la drum, de aceea îi comandă lui Gheorghiţă un baltag, pe care preotul Daniil Milieş îl sfinţeşte.
Vitoria este o femeie credincioasă-respectă obiceiurile strămoşeşti, se consultă cu preotul înainte de a pleca la drum,
merge la Mănăstirea Bistriţa, se roagă la icoana făcătoare de minuni a Sf. Ana, ţine post negru douăsprezece vineri. Are
însă un caracter dual, fiind totodată şi o fire superstiţioasă, deoarece merge şila vrăjitoarea satului, baba Maranda, crede în
vise şi în semne rău vestitoare.
Inteligentă, cunoscătoare a sufletului omenesc, abilă, femeia posedă o voinţă de neînfrânt. Ea va culege informaţii
despre Nechifor Lipan, reuşind să-l găsească. În relaţia sa cu copiii, Vitoria este tolerantă cu Gheorghiţă, văzându-l sfios
şi nesigur, dar aspră cu Minodora, pe care vrea să o educe în spiritul tradiţiei româneşti morale.
În mod indirect, numele ei, Vitoria, sugerează spiritul ei de învingător, ambiţia, tenacitatea, hotărârea. Sadoveanu îi
analizează zbuciumul interior printr-o analiză psihologică, redând drama sufletească a eroinei prin tehnica labirintului
interior, labirint care corespunde traseului exterior, sinuos, plin de obstacole.
În conlcuzie, Vitoria Lipan este un personaj tipic realist, complex, deşi, paradoxal, se remarcă printr-o simplitate
debordantă. Ea reprezintă o figură marcantă a literaturii române, impresionând prin forţa interioară extraordinară.