Pașca Adina

Tema familiei reflectată în schița „Tren de plăcere” I. L. Caragiale

Familia reprezintă celula societății, în cadrul căreia copiii învață tot ce au nevoie pentru a se
descurca în viață. Familia este responsabilă pentru creșterea, educarea și dezvoltarea copiilor, din care
se deprind astfel „cei șapte ani de acasă”.

În opinia mea, familia simbolizează primul cadru de dezvoltare al copiilor, prin intermediul căreia
acumulăm primul bagaj de informații, care poate să aibă o influență bună sau rea asupra noastră,
rezultat al comportamentului părinților noștri.

În primul rând, tema familiei ocupă un loc aparte în operele literare, redând atât universul mistic
și călduros al familiei, cât și o notă de siguranță și subiectivitate. Unele dintre operele literaturii române,
care sunt cele mai semnificative în această temă, surprind familia în diferitele sale tipologii. Astfel că,
opera literară „Moromeții” de Marin Preda este, cu siguranță o operă reprezentativă pentru familia
țărănească. Modul în care Preda tratează familia, este un mod realist, care prezintă atât defectele, cât
și avantajele unei familii unite. Familia Moromete este o familie de țărani obișnuiți, o familie săracă, în
care fiecare membru are propria îndatorire, îndeplinind o funcție exactă, cu rol familial. În plus, și opera
literară „Mara” de Ioan Slavici este o operă care tratează universul tradiționalist al familiei. Deși Mara
este o femeie văduvă, aceasta are doi copii pe care îi îngrijește cu toată dragostea sa, devenind atât
mamă, cât și tată acestora. Ca în orice familie, mama urmărește cariera copiilor săi și face economii
pentru a le asigura un viitor mai bun

În al doilea rând, naratorul prezintă, prin intermediul contrastului dintre aparență și esență, o
familie bogată, dar lipsită de cultură. Acesta folosește ironia și sarcasmul pentru a ilustra moravurile
societății românești, dând viață unor tipuri umane memorabile, unor tipologii unice în literatura
română, personaje existente în orice epocă și societate prin vicii, impostură, ridicol și prostie. Acesta
prezintă pregătirea pentru călătorie a membrilor familiei Georgescu, evidențiind și structura
personajelor: „puiul”-Ionel Georgescu, care reprezintă tipul copilului răsfățat, care va îmbrăca o
uniformă de ofițer de vânători ca prințul Carol, fapt care simbolizează pretenția familiei de a se apropia
de lumea aristocratică, ținuta doamnei Georgescu se va caracteriza prin piese cu denumiri franțuzești,
dar cu mult prea multe culori, pentru a susține eleganța. În tren se conturează, prin intermediul
dialogului, realitatea relațiilor între membrii familiei. Replica doamnei Georgescu, referitoare la vârsta
copilului „...n-a-mplinit patru ani...”,timp în care acesta avea împliniți cinci ani, reflectă absența politeții
și a educației, iar gestul lui Ionel de a sta cu picioarele pe banchetă, fără a-i atrage cineva atenția,
constituie un indiciu al creșterii defectuoase a acestuia, lipsite de elementare reguli de civilizație.

În concluzie, textul reflectată, așadar, o societate dominată de superficialitate, pe care naratorul

o sancționează prin intermediul ironiei și al comicului.