INCEPUTUL

Tema familiei in literatura

Operele literare au un registru variat de teme, scriitorii abordand cele mai variate
subiecte pentru a descrie, exprima, sau defini anumite stari , sau evenimente.Tema
familei ocupa un loc aparte in operele literare, redand atat universul mistic si calduros al
familiei,cat si o nota de siguranta si subiectivitate

Insa, familia nu este tot timpul tema debordanta a trairilor fericite : ea poate
exprima multe, variate, si contradictorii sentimente.Pentru a exemplifica modul in care
tema familiei este tratata in literatura, ma opresc asupra unor opere ale literaturii
romane.

Tema familiei a fost valorificată intens atât in literatura naţională, cât şi în

cea universală, deoarece familia reprezintă un simbol al societăţii. Relaţiile dintre
membrii familiei conturează, la modul ideal, ununiversul dominat de iubire, înţelegere şi
respect reciproc.

SFARSITUL

Nu numai in literature romana se intalneste folosirea acestei teme a familiei. Si in

literatura universala scriitorii abordeaza aceasta tema, insa raportand-o la
societatea lor.Operele literaturii romanesti au o valoare mult mai mare pentru noi,
deorece trateaza familia traditionala romaneasca intr-un mod realist si , in acelasi
timp, romantic, reprezentand, de-a lungul zecilor de generatii, o sursa permanenta de
inspiratie si autodefinire a personalitatii si a orginilor strabune.

Dupa cum spune si Lev Tolstoi in ,,Anna Karennina” :“Toate familiile fericite, sunt
fericite in acelasi fel, insa fiecare familie este nefericita in felul ei”

 
 Tema familiei in schita Tren de plăcere de I.L.Caragiale

 I.L.Caragiale este cel mai mare dramaturg român, ,,clasicul nostru autentic în teatru
”(G.Călinescu),este un spirit bivalent în mod excepţional, înzestrat pentru comic
în comedii şi pentru analitic în nuvele şi în drama ,,Năpasta”.Dar este şi un prozator
realist prin ,,Momente şi schiţe”, un atent şi critic observator al moravurilor societăţii
contemporane. Textele sunt construite în jurul unor teme precum politica,oportunismul,
şcoala, presa, birocraţia, justiţia, viaţa mondenă, familia şi generează ununiversul comic.

Familia este celula societatii si oglinda acesteia. Prin prezentarea unei familii
scriitorul caracterizează o întreagă societate. Orice abatere de la aceasta formulă care
constituie familia, anunţă o disfuncţie şi reprezintă un prilej de satirizare.

Între textele de scurtă întindere, care sunt susţinute de un singur fir narativ şi de
un număr redus de personaje, I.L. Caragiale satirizează defecte umane şi sociale:
“Bacalaureat”, “D-l Goe”, “Vizită”, “Trende plăcere” etc.

Publicată in volumul “Momente si schite”, schiţa “Tren de placere” oferă lectorului o

perspectiva ironică asupra moravurilor dintr-o lume a familiei cu pretenţii de apartenenţă
la societatea mondenă,naratorul amendând subtil snobismul, zgârcenia,
comoditatea, absenţa educaţiei, neasumarea îndatoririlor etc.

La nivelul unei prime lecturi, subiectul schitei este simplu: familia Georgescu
împreună cu bunica,cocoana Anica, face o călătorie cu trenul, la Sinaia. Organizarea
planului ii revine domnului Georgescu şi constituie cauza rătăcirilor şi a căutărilor
successive ale membrilor familiei. În profunzimea semnificaţiilor, se dezvăluie o familie
disfuncţională, cu defecte iremediabile, care face trimitere la o societate asemănătoare.

Incipitul schiţei introduce brusc lectorul in subiect, anunţând planul îndelung

elaborat al domnului Georgescu de a-şi duce familia într -o călătorie de plăcere, la Sinaia:
“S-a hotărât, care va să zică...”

 Naratorul prezintă pregătirea pentru călătorie a membrilor familiei, evidenţiind şi

structura personajelor:“puiul”, Ionel Georgescu, tipicul copil răsfăţat va îmbrăca
o uniforma de ofiţer “a prinţului Carol”, fapt care simbolizează pretenţia familiei de a se
apropia de lumea aristocrată, ţinuta doamnei Georgescu se va caracteriza prin piese cu
denumiri franţuzeşti, dar cu mult prea multe culori, pentru a susţine eleganţa.Interesul
acordat de mamă ţinutei contrastează cu absenţa preocupărilor materne, ipostază
susţinută de bunica: “Până să potrivească mamiţa pe madam Georgescu, până să-
mbrace pe puiul”.

Planul calatoriei incepe să se reliefeze in ineditul său încă de la plecarea de acasă,

când bunica va folosi ramvaiul, pe când familia Georgescu o trăsră. Această diferenţă va
continua în cazul călătoriei cu trenulşi a hotelului les: bunica va merge la clasa a III-a şi va
locui intr -un spaţiu mai economic decât restul amiliei. Astfel , ies în evidenţă defecte
precum: zgârcenia, lipsa respectului si snobismul.

 
 Tema familiei in romanul Mara – de Ioan Slavici

Opera “Mara” a lui Ioan Slavici este o  opera care trateaza universul

traditionalist al familiei. Desi Mara este o femeie vaduva, ea are doi copii,pe care ii
ingrijeste. Familia Marei nu poate fi considerate intreaga, pentru ca barbatul,stalpul
familiei,lipseste. Insa Mara preia fraiele si devine atat mama, cat si acest stalp al familiei
sale. In aceasta opera, fratii sunt uniti intre ei, iar certurile nu pun in pericol unitatea
familiala. Ca in orice familie, mama urmareste cariera copiilor sai si face econonmii
pentru a le asigura un viitor mai bun.

Romanul „Mara" este un roman social, obiectiv, realist, tradiţional .Tema romanului
este prezentarea vieţii lumii ardeleneşti situate între Lipova şi Arad, între sfârşitul
secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea.Considerat de George Călinescu
„aproape o capodoperă, acest roman are ca subtema familia , De tip monoparental,
familia Marei este constituită din mama şi doi copii: Persida şi Trica. mamă :„Mara,
săracă, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar tânără şivoinică şi harnică şi Dumnezeu
a mai lăsat să aibă şi noroc.”

In viziunea lui Slavici, Mara reprezintă prototipul femeii puternice, asemenea

Victoriei Lipan din romanul „Baltagul" de Mihail Sadoveanu.Este autoritară,
harnică,credincioasă :„Muiere, mare, spătoasă, greoaie şi cu obrajii bătuţi de soare, de
ploi şi devânt.Mara stă ziua sub şatră, în dosul mesei pline de poame şi de turtă
dulce".Mara este responsabilă de soarta copiilor ei, are conştiinţa datoriei, este mândră
de Persida şi de Trică :„Tot n-are nimeni copii ca mine!" Este muncitoare, calculată,
preocupată excesiv de agonisirea banilor, acest personaj fiind construit din lumini şi
umbre, întrucât este caracterizată de“proporţia aceea de zgârcenie şi de afecţiune
maternă, de hotărâre bărbătească şi de sentiment al slăbiciunii femeieşti”.(George
Călinescu).

Persida este „[...] o Mară juvenilă, pe cale de a lua cu vârsta obiceiurile şi

înfăţişările mamei sale." (Nicolae Manolescu)

Trică este ambiţios, cinstit, perseverent, respectându-şi linia destinului, ajungând

maestru cojocar în breasla lui Bocioacă.

Mara nu comunică în familie, nu este preocupată de dorinţele copiilor, nu este o

mamă apropiată, ci, dimpotrivă, are o autoritate de tip masculin.

Familia este construită pe legi nescrise, stricte, de natură morală, iar

nerespectarea acestora aduce cu sine sancţionarea. Scriitor moralist, Slavici îşi
pedepseşte personajele pentru nerespectarea unor legi morale şi sociale ce susţin şi
asigură un echilibru interior al societăţii. Încălcarea lor atrage cu sine un dezechilibru ce
desfiinţează unitatea şi armonia.Fiind un roman de formare, opera urmăreşte, prin
derularea faptelor, maturizarea celor doi copii. Astfel, Persida, încălcându-şi destinul şi,
de asemenea,legile morale şi sociale, se căsătoreşte cu Naţl, formând o nouă familie.
Spre deosebire defamilia Marei, care respectă canoanele societăţii,familia Persidei s-a
format pe baza libertăţii individuale, în ciuda diferenţelor etnice şi religioase dintre cei
doi. Iubirea a fost principiul fondator, dar forţa destinului şi cea a legii morale se
dovedesc mai puternice,intransigente. Naşterea copilului este un factor de echilibru ce
determină recuperarea armoniei familiale. 
 Tema familiei in romanul Baltagul

In romanul ‘’Baltagul” de Mihail Sadoveanu, este infatisata o comunitate umana

traditionala(lumea pastorilor din muntii Moldovei) si o familie emlbematica pentru valorile
ei morale(famlia Lipan).

Baltagul este o lucrare compleza, fiind un roman baladesc, initiatic, mitic si

filozofic.Acesta este o monografie a satului moldovenesc de munte si epos al mortii
mioritice.In acelasi timp,este si romanul unei familii care il pierde pe unul dintre membrii
sai.Nucleul epic al romanului il constituie inceputul capitolului al X-kea, in care autorul
face un excellent portret de grup al oamenilor de la munte.Ei sunt fiinte mereu active si
scimbatoare,care isi traiesc suferinta sau bucuria cu aceeasi inima usoara, omanii
mutnelui alcatuiesc o comunitate arhaica si inchisa, a carei lege este ,,randuiala"adica
traditia.

Familia infatisata in roman este cea a lui Nechifor Lipan, marele absent pentru a
ilustra destinul mioritic al fiintei umane.Pana in acea toamna, cand Nechifor a plecat
pentru a nu se mai intoarce, familia Lipan traise in Magura Tarcaului, in virtutea
aceleasi ,,randuieli".Cu toate ca isi facusera o gospodarie cuprinsa, cu turme de oi si
ciobani tocmiti sa le ingrijeasca, sotii Lipan nu aveau rude in sat, traind doar impreauna
cu doi copii(Minodora si Gheorghita), care le ramasesera din cei sapte pe care i-au avut

Pana la moartea lui Nechifor, existenta familiei, bazata pe dragoste, ordine si

refuzul lumii ,,civilizate"(care isi pierduse valorile sacre), curge domol, cu momente
repetabile. Intr-o lume in care, prin ritual, oamenii se instaleaza intr-un timp fara curgere,
familia Lipan devine emblematica, este o familie pentru eternitate.

Tema familiei din ,,Baltagul" prezinta profunde rezonante mitice.Conflictul

romanului este moral : in lumea pura a mutnelui, doi oameni veniti dintr-o vale
savarsisera o ticalosenie,ucigandu-l pe Lipan.Lungul drum al Vitoriei are astfel o
finalitate etica : pedepsirea ucigasilor (Calistrat Bogza si Ilie Cutui), pentru a inlatura, din
aceasta lume pura, moartea cu fradelege.Pe buna dreptate, munteasca a fost
caracteriza-ta ca’’ un Hamlet feminin" de catre George Calinescu.

Integritatea familiei fiind starbita, viata trebuia sa continue, in aceleasi tipare, dar
cu o alta generatie.Din aceasta pricina, Vitoria il ia cu sine pe Gheorghita, pentru care
acest drum lavirinti are caracter initiatic.Sfarsitul acestei initieri are loc in noapte, cand
tanarul vegheaza, in rapa osemintele tatalui sau, simtind ca fiinta celui dus ii patrunde in
suflet.Aastfel pregatit, i linfrunta pe Bogza, in scena praznicului, lovindu-l in frunte cu
baltagul.Ideea parenitatii si a continuitatii generatiilor constituie o trasatura a temei.

In romanul ,,Baltagul" de Mihail Sadoveanu, tema familiei este realizata in mod

original, dat fiind caracterul mitic, iniatiatic si valadesc al romanului.