Modul în care tema familiei

se reflectă în literatură
Pavel Adrian
&
Bucică Constantin
IX F2
Tema familiei în literatură
● Operele literare au un registru variat de teme, scriitorii abordând
cele mai variate subiecte pentru a descrie, exprima, sau defini
anumite stări , sau evenimente.Tema familei ocupa un loc aparte în
operele literare, redând atât universul mistic și călduros al
familiei,cât și o notă de siguranță și subiectivitate.
● Însa, familia nu este tot timpul tema debordantă a trăirilor
fericite : ea poate exprima multe, variate, și contradictorii
sentimente.Pentru a exemplifica modul în care tema familiei este
tratată în literatură, ma opresc asupra unor opere ale literaturii
române.
● Tema familiei a fost valorificată intens atât in literatura
naţională, cât şi în cea universală, deoarece familia reprezintă un
simbol al societăţii. "Relaţiile dintre membrii familiei
conturează, la modul ideal, universul dominat de iubire, înţelegere
şi respect reciproc.
Tema familiei în romanul “Mara” de Ioan Slavici
● Opera “Mara” a lui Ioan Slavici este o opera care tratează universul
tradiționalist al familiei. Deși Mara este o femeie văduvă, ea are doi
copii,pe care îi îngrijește . Familia Marei nu poate fi considerate
întreagă, pentru că bărbatul , stâlpul familiei lipsește. Însă Mara
preia frâiele si devine atât mamă, cât și acest stâlp al familiei
sale.
● În această operă, frații sunt uniți între ei, iar certurile nu pun în
pericol unitatea familială. Ca în orice familie, mama urmarește
cariera copiilor săi și face economii pentru a le asigura un viitor
mai bun.
● Romanul “Mara” este un roman social, obiectiv, realist, tradiţional
.Tema romanului este prezentarea vieţii lumii ardeleneşti situate
între Lipova şi Arad, între sfârşitul secolului al XIX-lea şi
începutul secolului al XX-lea. Considerat de George Călinescu aproape
o capodoperă, acest roman are ca subtemă familia , de tip
monoparentală , familia Marei este constituită din mama şi doi copii:
Persida şi Trică. Mama : Mara , săracă , văduvă cu doi copii ,
sărăcuţii de ei, dar tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai
● În viziunea lui Slavici, Mara reprezintă prototipul femeii puternice,
asemenea Vitoriei Lipan din romanul “Baltagul” de Mihail Sadoveanu.
Este autoritară harnică ,credincioasă : “Muiere, mare, spătoasă,
greoaie şi cu obrajii bătuţi de soare, de ploi şi de vânt. Mara stă
toată ziua sub şatră, în dosul mesei pline de poame şi de turtă dulce.”
● Mara este responsabilă de soarta copiilor ei, are conştiinţa datoriei,
este mândră de Persida şi de Trică : “Tot n-are nimeni copii ca mine!”.
Este muncitoare, calculată , preocupată excesiv de agonisirea banilor ,
acest personaj fiind construit din lumini şi umbre, întrucât este
caracterizată de “proporţia aceea de zgârcenie şi de afecţiune maternă,
de hotărâre bărbătească şi de sentiment al slăbiciunii femeieşti”
(George Călinescu).
● Persida este “[...] o Mară juvenilă, pe cale de a lua cu vârsta
obiceiurile şi înfăţişările mamei sale.” (Nicolae Manolescu).
● Trică este ambiţios, cinstit, perseverent, respectându-şi linia
destinului, ajungând maestru cojocar în breasla lui Bocioacă.
● Mara nu comunică în familie, nu este preocupată de dorinţele copiilor,
nu este o mamă apropiată, ci, dimpotrivă, are o autoritate de tip
masculin.
● Familia este construită pe legi nescrise, stricte, de natură morală,
iar nerespectarea acestora aduce cu sine sancţionarea. Scriitor
moralist, Slavici îşi pedepseşte personajele pentru nerespectarea unor
legi morale şi sociale ce susţin şi asigură un echilibru interior al
societăţii. Încălcarea lor atrage cu sine un dezechilibru ce
desfiinţează unitatea şi armonia. Fiind un roman de formare, opera
urmăreşte, prin derularea faptelor, maturizarea celor doi copii.
(Astfel, Persida, încălcându-şi destinul şi, de asemenea, legile
morale şi sociale, se căsătoreşte cu Naţl, formând o nouă familie.
● Spre deosebire de familia Marei, care respectă canoanele societăţii,
familia Persidei s-a format pe baza libertăţii individuale, în ciuda
diferenţelor etnice şi religioase dintre cei doi. Iubirea a fost
principiul fondator, dar forţa destinului şi cea a legii morale se
dovedesc mai puternice, intransigente. Naşterea copilului este un
factor de echilibru ce determină recuperarea armoniei familiale.
Tema familiei in romanul “Baltagul”
● Baltagul este o lucrare complexă, fiind un roman baladesc, inițiatic,
mitic și filosofic.(Acesta este o monografie a satului moldovenesc de
munte si epos al morții mioritice. În același timp, este si romanul
unei familii care îl pierde pe unul dintre membrii sai. Nucleul epic al
romanului îl constituie începutul capitolului al X-lea, in care autorul
face un excelent portret de grup al oamenilor de la munte. Și sunt
ființe mereu active și schimbatoare, care îsi traiesc suferința sau
bucuria cu aceeasi inimă ușoară, oamenii muntelui alcatuiesc o
comunitate arhaica si închisă, a carei lege este ,,randuiala” adică
tradiția.
● Familia înfățisată în roman este cea a lui Nechifor Lipan, marele
absent pentru a ilustra destinul mioritic al ființei umane. Până in
acea toamna, când Nechifor a plecat pentru a cumpăra mai multe oi,
familia Lipan trăise în Măgura Tarcăului, în virtutea aceleași
,,randuieli”. Cu toate că își făcuseră o gospodărie cuprinsă, cu turme
de oi și ciobani tocmiți să le îngrijească, soții Lipan nu aveau rude
în sat, trăind doar împreună cu doi copii (Minodora și Gheorghița),
care le rămăseseră din cei șapte pe care i-au avut.
● Pănă la moartea lui Nechifor, existența familiei, bazată pe dragoste,
ordine și refuzul lumii ,,civilizate” (care își pierduse valorile sacre),
curge domol, cu momente repetabile. Într-o lume în care, prin ritual,
oamenii se instalează într-un timp fără curgere,familia Lipan devine
emblematică, este o familie pentru eternitate.
● Tema familiei din ,,Baltagul” prezintă profunde rezonanțe mitice.
Conflictul romanului este moral : în lumea pură a muntelui, doi oameni
veniți dintr-o vale săvârșiseră o ticăloșenie, ucigandu-l pe Lipan. Lungul
drum al Vitoriei are astfel o finalitate etică : pedepsirea ucigașilor
(Calistrat Bogza si Ilie Huțui), pentru a înlătura, din această lume pură,
moartea cu făra de lege.Pe bună dreptate, Vitoria a fost caracterizată ca
“un Hamlet feminin” de către George Călinescu.
● Integritatea familiei fiind stârbită, viața trebuia să continuie, în
aceleași tipare, dar cu o altă generație. Din această pricină, Vitoria îl
ia cu sine pe Gheorgiță, pentru care acest drum are un caracter inițiatic.
Sfârșitul acestei inițieri are loc în noapte, cand tânărul veghează, în
râpă osemintele tatălui său, simțind că ființa celui dus îi pătrunde în
suflet.(Astfel pregătit, îi înfruntă pe Bogza, ,în scena praznicului,
lovindu-l în frunte cu baltagul. Ideea continuității generațiilor
Incheiere
Nu numai in literatura romana se intalneste folosirea
acestei teme a familiei. Si in literatura universala
scriitorii abordeaza aceasta tema, insa raportand-o la
societatea lor. Operele literaturii romanesti au o valoare
mult mai mare pentru noi, deorece trateaza familia
traditionala romaneasca intr-un mod realist si , in acelasi
timp, romantic, reprezentand, de-a lungul zecilor de
generatii, o sursa permanenta de inspiratie si autodefinire
a personalitatii si a orginilor strabune. Dupa cum spune si
Lev Tolstoi in ,,Anna Karennina” : “Toate familiile
fericite, sunt fericite in acelasi fel, insa fiecare familie
este nefericita in felul ei”