Caracterizarea personajului Puiu Faranga, protagonistul romanului

„Ciuleandra” de Liviu Rebreanu

Romanul psihologic „Ciuleandra” de Liviu Rebreanu , publicat în 1927, relatează tragica
istorie a lui Puiu Faranga, ce își omoară soția și se preface nebun pentru a nu ajunge în
închisoare. Autorul reușește să prezintă evoluția psihologică a personajului principal prin trăirile
acestuia. Protagonistul este descris direct și indirect, trăsăturile fiind desprinse din acțiunile,
trăirile și viziunile acestuia.
Puiu Faranga este urmașul unei vechi familii boierești, care își are rădăcinile în vremea
lui Vlad Tepeș. Tatăl său, Policarp Faranga, reprezentant al aristocrației bucureștene, fost
ministru de justiție, dusese în tinerețe o viața de desfrâu, la care renunțase doar atunci când
moartea soției îl făcuse să descopere dragostea pentru copilul rămas orfan. Opera începe cu o
crimă comisă de Puiu, omorârea soției sale, și urmărește evoluția nevrozei lui .

Puiu reprezintă tipologia personajului complex ce face orice dar nu lasă adevărul
acțiunilor sale afară și nu dorește să înțeleagă seriozitatea crimei înfaptuite. Astefel el hotărăște
să se prefacă nebun pentru a nu fi dus la pușcărie „Trebuie dar o simulare inteligentă, ceva
aproape imperceptibil, ceva exprimat în oarecare nuanţe suspecte sau în vreo atitudine grotească.
”

O trăsătură dedusă din operă a lui Puiu este egoismul său fără limite. Chiar dacă o
omoară pe Mădălina acesta tot încearcă să fugă de responsabilitatea morții și are milă doar
pentru sine, acesta motivează că trece prin acest chin doar din cauza că trebuie să plece în
închiosre și nu își dă seama de vițile familiei Madelinei ce le-a ruinat. „ Ea e liniştită acum
acolo. Moartea e o împăcare. Pe când viaţa lui, de care totuşi se cramponează atâta, ce urâtă şi
chinuită se înfăţişează.”

De asemenea, Puiu este o perosană foarte manipulatoare ce este dedus indirect prin felul
său de a gândi. El încearcă să se prefacă cât mai inocent pentru a nu da suspiciuni că nu este
nebun. „Îşi ticlui îndată o povestire în care întâmplările reale să se îmbine cu mici bizarerii” „La
sfârşit va clătina din cap şi va spune trist: Nervii, domnul meu! nervii reclamă şi îngrijire, stimate
domn! ” .
 Într-un moment Puiu îl respecta pe doctorul Ursu, în mâinile căruia stătea soarta
boierului. „Speranța era în bunăvoința medicului” .Astfel el încearcă să-i ușureze lucrul „Îşi
ticlui îndată o povestire ,socotite necesare pentru a uşura sarcina doctorului. ” Protagonistul,
gândește cu atenție „actoria” ce o joacă pentru a simula nebunia.

În opinia mea, persoana ce decurge la astfel de manipulări este lipsit de respectul față de
sine și iși pierde toate valorile. Dacă nu este sincer cu el însăși nu va fi nici cu cei din jur. El dă
dovadă că unii oameni ar face orice numai ca să scape de responsabilitatea unei crime înfăptuite.

Un caracter ce se asociază cu Puiu Faranga este Ghiță din „Moara cu noroc” de Ioan
Slavici. Ambii își omoară soțiile, însă din diferite motive. Ghiță este cuprins de gelozie când o
vede pe soția sa cum îl înșală cu Lică Sămădăul, iar Puiu este supus de nebunie.

În concluzie, Puiu Faranga este un presonaj tulburat ce ajunge să trăiască un destin

nefericit. Chiar dacă ajunge pe parcursul romaului să se cunoască pe sine însuși mai bine și
înțelege că în lume trebuie să răspunzi de faptele săvârșite, trauma acestei experiența va prevala
mai departe în viața acestuia.