Sunteți pe pagina 1din 4

Ciuleandra Rezumat

De Liviu Rebreanu
In seara in care avea loc un mare bal la Palat, Puiu Faranga, o ucide pe sotia sa, Madeleine,
aparent fara niciun motiv. Tatal sau, Policarp Faranga, fost ministru al justitiei, ia toate masurile
de precautie. Anunta politia si pe domnul prefect de crima care s-a intamplat in familia sa.
Pentru binele fiului sau, hotareste sa-l puna sa simuleze nebunia. Astfel Puiu ar fi scapat
doar cu o internare pentru cativa ani intr-un sanatoriu.
Il interneaza pentru inceput intr-un sanatoriu, unde avea oarecum relatii pana se va
constata daca a fost sau nu in deplinatatea facultatilor mintale.
Acolo dau peste un alt doctor, Ion Ursu, care pare un doctor corect, si Policarp isi da
seama ca nu o va scoate la capat cu acesta asa ca se hotareste sa-l mute pe Puiu imediat ce e
posibil in alt sanatoriu.
Puiu ii marturiseste doctorului ca si-a ucis sotia fara nici un motiv, simuland in felul acesta
nebunia. Ii povesteste atunci cum a cunoscut-o el pe Madeleine la un joc numit Ciuleandra,
undeva intr-un satuc din Arges. Acolo el s-a indragostit de ea, pe atunci Madeleine numindu-se
Madalina si avand numai 14 ani. Tatal sau a aranjat ca fata sa fie adusa la Bucuresti si infiata
de Matilda, matusa lui Puiu. Aceasta a numit-o atunci Madeleine si i-a oferit o educatie aleasa
prin Elvetia, Franta si Anglia.
Venita din strainatate, fata era de nerecunoscut. S-au casatorit in urma cu 4 ani.
Peste cateva zile Puiu afla intamplator ca doctorul era din acelasi sat din care provenea
si Madalina si atunci i-a marturisit faptul ca el o ucisese pe Madalina din cauza lui, a doctorului.
Pentru ca simtise ca in inima Madalinei era un alt barbat. Acesta fiind doctorul, care in urma cu
8 ani, cand ei o gasisera pe Madalina in satul acela din arges, era un simplu student, indragostit
de ea, si care visa ca intr-o buna zi, cand va termina facultatea si va gasi o slujba o va lua de
sotie si va avea impreuna o familie frumoasa. Sentimentul se pare ca fusese impartasit si de
Madalina, dar fara voia ei fusese data de acasa si soarta lor se despartise.
Cand vine tatal sau pentru a-l transfera din sanatoriu, doctorul ii da vestea nefericita: fiul
lui era nebun. Pus acum in situatia aceasta, tatal lui nu stie daca e momentul sa rasufle usurat
sau nu.

Ciuleandra - comentariu - roman de Liviu


Rebreanu
CIULEANDRA Roman de Liviu Rebreanu.
Publicat la Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1927, e curind tradus in mai multe limbi: Ciuleandra. La
danse de l'amour et de la mort, traduil et adapte du roumain par B. Madcleine et Marina Bousquet, Paris,
Editions Baudiniere, [1929J; Ciuleandra. Traduzione di Venere Isopescu. Prefazione di Giulio Bertoni,
Perugia-Venezia, La Nuova Italia, [1930]; Ciuleandra. A dan va do amor e da morte. Tradusao de Lobo
Vilela, Editorial Gleba, Lisboa, [1940]; in 1933-l934 e lipani in foileton, la Cleveland-Ohio, in ziarul
America".
Nucleul romanului e, dupa marturia autorului din Jurnal, subiectul unei nuvele intitulata Nebunul (unul
care vrea sa se faca nebun si la urma devine aievea"), proiectat de vreo 15 ani".
In bruioane se incearca, pe linga Nebunul, alte citeva titluri: Treisprezece, Ceasul rau. Nenorocirea,
Matraguna.
La 8 aug. 1927, Liviu Rebreanu noteaza, in Jurnal, dupa ce incheiase transcrierea romanului: Ciuleandra
asta, pentru mine, o o opera in care se exprima si se clarifica o taina sulleteasca mare, e cazul, des repetat,
al iubirii pina la crima Tratai simplu, tara complicatii, poate sa nu multumeasca pe amatorii de actiuni
intortocheate si haleiante, dar eu asa am simtit-o () in sfirsit ce pot sa stiu? De n-ar avea nici un succes,
mi-e mai draga Ciuleandra, fiindca in ea sint instincte." Taina (prin care Rebreanu desemneaza,
deopotriva, misterul creatiei, misterul vietii si al mortii sau misterul psihologic) si instinctul sint termeni
recurenti in vocabularul autorului. Romanul se vrea explicarea unei asemenea taine a clipei de
nebunie" care conduce la crima. Puiu Faranga, ultimul vlastar debil daca nu degenerat al unei vechi
familii aristocratice, isi sugruma, inexplicabil, sojia, pe care o iubeste. Internat de latal sau la un sanatoriu
de boli nervoase unde urmeaza sa simuleze nebunia pentru a scapa de raspundere penala, Puiu Faranga e
pus, pentru prima dala in viata, fata in fata cu el insusi si incearca sa se inteleaga, sa inteleaga mobilurile
ascunse ale crimei pe care a savirsit-o.
Anamneza, dirijata medical, dezghioaca, strat cu strat, personalitatea celui ce se numeste pe sine Puiu
Faranga", pentru a patrunde in adincurile Iara de nume ale fiintei care i-au dictat gestul. Rememorarea
incepe neamenintator, declansata de albul ninsorii: Apoi, ca intr-un caleidoscop, ii aparura numai scene
cu zapada din viata lui. Se vedea mititel" Treptat, amintirile se ordoneaza in jurul unei obsesii ascunse, in
jurul manifestarilor unui instinct al cruzimii, in care eroul nu se recunoaste pe sine, cel care in treizeci de
ani n-a avut sa-si impute nici o brutalitate". Instinctul ii apare ca o fatalitate dictata, ereditar, de singele
unui neam prea vechi asadar ca o vina transindividuala. Cautind in trecut momente in care s-a
manifestat instinctul varsarii de singe", eroul isi aminteste, cu spaima, placerea grozava de-a privi, pe
eind era un prichindel, cind se taiau pasarile pentru bucatarie. Cum se napustea sa puna mina pe corpul
(ara cap ce se zvircolea si sarea ici-colo improscind cu singe in toate partile".
Anamneza aduce asadar la suprafata o inslinctualitate ascunsa, o voce transindividuala ce se manifesta
printr-o serie de motive, comune si altor creatii ale lui Rebreanu: singele, vocea straina, nebunia ctc.
Pentru Puiu Faranga ramine insa de solutionat o a doua intrebare esentiala: de ce a ales-o ca victima pe
Madeleine, frumoasa, resemnata lui sotie, care-i tolera toate infidelitatile cu aerul ei de melancolica
absenta si cu blinda ei indiferenta? in cursul anamnezei apare, mai intii reticent, intamplator parca, mai
apoi din ce in ce mai insistent, un nou motiv, care devine o obsesie: motivul Ciuleandrei, dansul straniu,
extatic, dansul pe care toti trei eroii reuniti la sanatoriu (Puiu Faranga, gardianul sau, Andrei Leahu, si
doctorul Ursu) il cunosc, dar nici unul nu si-l reaminteste, sau nu vrea sa si-l reaminteasca. Dorinta de a
reconstitui dansul uitat devine, treptat, principala obsesie a eroului, substituindu-se amintirii obsedante a
crimei si slirsind prin a-l cufunda in beatitudinea nebuniei in clipa cind ritmul uitat e reconstituit si dansat
pina la uitare de sine (De alaturi se auzeau pasii lui Puiu, neosteniti, intr-un ritm saltaret, stimulati de o

melodie gifiita, ca respiratia unui bolnav pe moarte"). Ciuleandra constituie explicatia ascunsa si devine
expierea crimei. Caci dansul uitat fusese prilejul cu care, intr-un sat argesean, Puiu Faranga o intilnise pe
Madali-na, viitoarea sa sotie Madeleine. Conform vointei tatalui sau, care spera intr-o regenerare a
familiei prin casatoria lui Puiu cu o taranca, Madalina fusese adoptata si educata de matusa viitorului ei
sot, in vederea acestei casatorii.

La sanatoriu, Puiu Faranga rememoreaza dansul care-l obsedeaza ca o fatalitate": Cine n-a vazut
Ciuleandra nu-si poate inchipui betia dansului Zidul viu se avinta, cind incoace, cind incolo, lautarii pisca
vehement strunele inasprind si ascutind sunetele cu cite un chiot din gura, la care se incearca sa raspunda
altul, in toiul jucatorilor, curmat insa si inghitit de navala ritmului Sirul se transforma parca intr-un
morman de came fierbinte, care se zvircoleste pe loc un rastimp De citeva ori clocotul de patima e
strapuns de chiote prelungi, tisnite parca din stravechimea vremurilor, sau de vreun tipat de fata, cu sinii
aprinsi de strinsoare.
Si asa jocul pare ca va continua pina ce toti jucatorii isi vor topi sufletele intr-o suprema inflacarare de
pasiune dezlantuita. Dar brusc cintecul se fringe si ingramadirea de tineri se risipeste intr-un hohot de ris
salbatic ca geamatul unei imense placeri satislacute Singura Ciuleandra din cite jocuri cunosc poate sa
explice extazul dansului, al dansului ca o manifestare a adoratiei supreme, ba chiar a dansurilor religioase,
care se sfirseau prin mutilari sau sacrificii umane".
In aceasta scena antologica, Ciuleandra cu zidul de trupuri", cu betia care topeste sufletele", cu
mormanul de carne fierbinte" in care dansatorii se transforma, cu chiotele tisnite din stravechimea
vremurilor", cu extazul pasiunii ce transcende (si poate mutila, sacrificial, individul), Ciuleandra e o
manifestare orgiastic-dionisiaca.
La hora din Varzari, Madalina e o menada dezlantuita (Am sarutat-o repede pe coltul buzelor.
Surprinsa si neputindu-se apara altfel, si-a infipt dintisorii in obrazul meu, ca o pisica suparata, si apoi a
dat un tipat scurt, de multumire"). Trecuta prin scolile elvetiene, franceze si englezesti, Madeleine pierde
vitalitatea orgiastica a Madalinei, pe care Puiu Faranga o va cauta zadarnic in blinda, discreta si
melancolica" lui sotie, tacuta si etern absenta, in perfecta Madelon, pe care o va ucide, incercind s-o
regaseasca pe Madalina pierduta. inceputul romanului insemneaza epilogul dansului aproape uitat, epilog
marcat printr-un ritual de sacrificiu la care victima pare a consimti sau, in orice caz, nu pare a se opune,
Menada imblinzita pare a-si 11 trait intreaga existenta de aristocrata in asteptarea mortii care sa o redea
sferei dionisiace de unde a fost smulsa impotriva vointei ei. Orgiasticul dionisiac din Ciuleandra e
conceput in tonalitate vizibil nietzschcana. Pasiunea constanta pentru Nietzsche (care este sufletul meu")
si-o marturisea Rebreanu inca in 1910, in corespondenta cu M. Dragomirescu si avea sa dureze pina la
stirsitul vietii romancierului (dovada motlo-i la Gorila, extras din Asa grait-a Zarathustra).
Din aceasta coloratura dionisiaca deriva conotatia tragica a instinctualitatii ca punct de ruptura a
individualului invadat de trans-individual, conolatie definitorie pentru intreaga opera a romancierului.
Caracterul tragic al conflictului romanesc a fost comentat de Rebreanu insusi in conferinta Cum am scris
Rascoala (in romanul acesta toti, absolut toti, au dreptate si tocmai aceasta constituie tragicul
conflictului"), precum si intr-un interviu acordat lui Dan Pctrasincu (Prin obiectivitatea aceasta am voit
ca toate cruzimile, omenesti sau neomenesti, din Rascoala, sa fie justificate in virtutea unui destin").
Ciuleandra dezvaluie sursele tragicului la Rebreanu intr-o viziune nietzscheana a existentei instinctuale.
Caci in dosul clipei de nebunie" se lasa banuita, daca nu intotdeauna vazuta, masca lui Dionis si chipul
menadelor sfisiind trupuri insingerate in extazul dansului.