Fișă de lectură a elevului

Titlul operei Ciuleandra

Numele autorului Liviu Rebreanu
Volumul din care face Romanul a fost publicat în anul 1927, într-un ciclu de opere care
parte (anul apariției) include și ,,Pădurea spânzuraților” și ,,Adam și Eva”

Date generale despre Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885, Târlișua, Bistrița-Năsăud,
activitatea scriitorului România – d. 1 septembrie 1944, Valea Mare-Podgoria, Ștefănești,
Argeș, România) a fost un prozator și dramaturg român, membru
titular al Academiei Române. Este considerat, în tradiția critică
românească, întemeietorul romanului modern în literatura română
și unul dintre cei mai mari scriitori români din secolul al XX-lea.
Romanele sale cele mai cunoscute, Ion și Răscoala, reprezintă o
amplă frescă a vieții rurale dinainte de Primul Război Mondial.

Alte opere ale autorului ,,Ion”, ,,Pădurea Spânzuraților”, ,,Catastrofa”, ,,Adam și

Eva”, ,,Răscoala”, ,,Cântecul lebedei”.

Genul literar Epic

Specia literară Roman psihologic
Structura Romanul este structurat în două părți. În prima parte este maturitat
compozițională ea, căsnicia și amintirile copilăriei lui Puiu, iar în a doua parte este
(cărți, părți, volume,
înstrăinarea acestuia de realitate.
capitole)
Opera este scrisă în: Proză
(versuri, proză)
Tipul de narator Narator obiectiv, omniscient, omniprezent
(indici ai prezenței
acestuia)
Semnificația titlului ,,Ciuleandra” este denumirea dansului pupular cu ritm progresiv
(structură, conotație accelerat din Muntenia. Valoarea conotativă acestui titlu include
poetică)
dansul care oficial a împerecheat-o cu Puiu și care a sfârșit viața M
ădălinei, și a început viața lui Madlene. Totuși Ciuleandra a scos di
n ea ce este mai frumos, mai pur și neprihănit. Dansul cu ritm accel
erat are legătură directă cu demența lui Puiu care treptat creștea și u
cidea orice urmă de umanitate. Prins cumva în acest dans al nebuni
ei, Puiu nu vede lucrurile clar și curmă și ultimul strop de viață a lu
i Madlene. Ciuleandra pornește ca orice horă, “foarte lent, foarte cu
mpătat” la manifestări chiar violente, tinerii "se frământă", "se zvâr
colesc".
Momentele subiectului Situația inițială (elemente de cronotop):
Acțiunea se desfășoară în Argeș în satul Vărzari, la începutul sec.
 XX.
Cauza acțiunii:
Policarp Faranga, ex-ministrul, tatăl lui Puiu, intenționează să
reînnoiască sângele familiei aristocrate cu unul pur românesc, din
popor, de la țară.(,,cumpărarea” Mădălinei)
Desfășurarea acțiunii:
Cei doi ajung în Argeș și asistă la o zi de sărbătoare în care se
dansa ciuleandra. Puiu Faranga este impresionat de acest dans și se
alătură dansatorilor, prinzându-se în horă, aici o vede pentru prima
dată pe Mădălina(o fată de 14 ani, provenită dintr-o familie
numeroasă, orfană de tată). Aceasta este invitată la dans de Puiu
Faranga, făcând alegere pe care și-o dorea nespus de mult tatăl său.
Policarp Faranga ajunge la casa Mădălinei.
Situația dificilă:
Policarp Faranga se întocmește cu mama Mădălinei, în baza unei
sume de bani, ca să fie soție fiului său.
Situația dificilă 2:
Într-una din seri, suferind de o criză nervoasă, pregătindu-se să
meargă la un bal, este deranjat de atitudinea soției sale, de
indiferența din ochii ei și atunci o sugrumă, fără să conștiențeze ce
a făcut.
Depășirea situației dificile:
Puiu Faranga se căsătorește cu Mădălina, după patru ani de
transformare a Mădălinei în Madlene.
Situația finală:
Puiu Faranga este internat într-un sanatoriu, pentru un document
fals în care ar confirma că est nebun. Aici medicul Ion Ursu după
trei săptămâni îl face pe Puiu să declare singur verdictul
Personaje  Puiu Faranga personaj principal
(principal/secundar;
 Policarp Faranga-politician, ex-ministru al justiției personaj
pozitiv/ negativ;
real/fantastic) secundar
 Mădălina Crainicu/Madeleine-soția lui Puiu personaj
secundar
 Nicolae Spahiu-prefectul personaj episodic
 Ion Ursu-doctorul personaj episodic
Caracterizarea Protagonistul romanului psihologic ,,Ciuleandra” este Puiu Farang
personajului principal: a, fiul ex-ministrului de justiție. Acesta este un aristocrat de viță no
direct și indirect
bilă, ghidat în permanență de figura tatălui, o prezență excesivă în
viața lui, care îi știrbește din caracterul acestuia. Este dominat de al
egerile și viziunile lui. Astfel, Puiu este un personaj fără caracter și
manipulat de circumstanțe. Avea și o presiune pe umeri fiind: ,,Sin
gurul vlăstar al familiei Faranga și prin dânsul familia aceasta trebu
ia să perpetueze”.

Citate din operă 1. ,,Şi nu ştii că tu eşti ticălos şi mişel şi sărac şi orb şi gol.”

2. ,,zăpada se topise, de-abia ici-colo mai dăinuia câte o pată albă-

 cenușie pe huma neagră ruginită"

3. „mi-ai luat-o de acasă mândră și frumoasă ca floarea cea albă”

4. ,,e un vârtej înspăimântător pe care nu-l mai poți uita până la

moarte”

5. ,,vorbind despre dans, ochii îi luceau într-un zâmbet fierbinte"

Elemente de vocabular Vocabular învechit , specific perioadei

specifice operei
Procedee artistice: Majoritatea ideilor din text au sens dublu și sunt interpretabile,
secvențe care conțin fiind un roman psihologic.
figuri de stil,
imagini artistice
Mădălina pe parcursul operei a fost ucisă de două ori, prin alegerea
ei la dans, au ucis-o prima oară, luându-i sufletul. A doua oară i-au
ucis trupul, deja a lui Madlene, după ani de căsnicie. De asemenea,
ea este ucisă la lăsarea serii, iar definirea ei prin alb nu este
întâmplătoare: în opoziție cu albul răsăritului, albul apusului este
albul mat al morții, care duce spre rece, deci spre absență

Oscilația între extreme pe care o trăiește Puiu este creată pe aceeași

linie cu utilizarea non-culorilor, Puiu trăiește, pentru câteva clipe,
certitudini opuse: e sigur că Mădălina e vie, dar în același timp că e
moartă, că a ucis-o și că nu, că nu s-a întâmplat nimic și că s-a
întâmplat totul. Astfel putem sesiza antiteza paradoxală, care apare
în punctul culminat al nebuniei, care i-a încețoșat complet mintea.

Tema operei Conștiința rămâne sigurul judecător pentru faptele noastre.

Violența în familie
Mesajul operei Viața este un vârtej în care domină puterea hazardului. Dar
hazardul care a aruncat-o pe Mădălina în brațele lui Puiu este bazat
pe o ordine prestabilită: cineva a dorit ca sângele familiei sale să
fie reîmprospătat, însă viața nu l-a lăsat să aleagă metodele. Au fost
alese întâmplător moartea și nebunia, dispariția fizică și spirituală
ce s-au născut din acest ritual colectiv aproape animalic, descris
foarte personal de către prozatorul care vrea să se vindece de
obsesia morții privindu-și în ochi personajele care mor.
Motive literare
1. Ciuleandra

2. Obsesia

3. Demența

4. Autoanaliză
 5. Dragoste

Elemente simbolice Ciuleandra- simbol al trecerii treptate de la normalitate la demență

și nebunie incontrolabilă
Cifra simbolică des întâlnită este 13- semnificând suferință în
familie
Altă cifra simbolică este 31 – semnificând număr de înger
Opiniii personale Consider că romanul Ciuleandra este o explicație foarte bună la
cum au loc crimele și ce se întâmplă în capul criminalului.
Descrierea mentalității de criminal și anume nebunia și agonia prin
care trece în acele câteva clipe arată cât de ușor umanitatea poate
pieri din ochii unui om și cât de ușor diavolul poate prelua
controlul. Confuzia din acele câteva momente după, în care
conștiința nu vrea să creadă ce s-a întâmplat este, de fapt, ieșirea la
realitate, potolirea fierbințelii, și resemnarea. Cel mai rău lucru este
că, în ziua de azi, criminalul crede că după uciderea cuiva nu mai
există posibilitate de ieși la suprafață, de aceea își poate continua
șirul de victime, cu gândul că dacă a făcut-o prima oară, a doua
oară nu va mai conta, deoarece el deja este ucigaș, și acest fapt nu-l
poate schimba nimic.