Pagina | 1

MARA de Ioan Slavici

-roman realist obiectivCONFLCITUL
-Este constituit de incalcarea tuturor interdictiilor de catre Persida si Na l, el este
surprins de G. Clinescu care noteaza: Sentimentul se strecoara la inceput ca un simplu
capriciu, se indreptateste cu mila si devine in sfarsit jaratec mistuitor.
- Conflictul erotic se manifesta, pe de-o parte, exterior (intre Persida si comunitatea
care nu-i accepta iubirea pentru Nal) i interior (in sufletul Persidei, intre datorie si iubire)Nicolae Manolescu: Intreg zbuciumul ei este cuprins intre respectarea valorilor
generale, obteti, impuse de tradiie, i simirea pentru Nal, egoist, individualist.
-Magdalena Popescu, identifica doua surse de conflict realiste, specifice Marei:
Copiii si banii
Iubirea materna si iubirea aurului
Mara strange banii sub pretextul ca face acest lucru pentru copiii ei. In realitate, ea face
acest lucru pentru prestigiul pe care banul i-l ofera in comunitate. Pe Trica l-ar putea
rascumpara de la stagiul militar, dar ii lasa pe altii sa faca asta in locul ei, si il determina, in
felul acesta, sa plece la razboi. Pe Persida nu o ajuta cu bani, nu-i constituie zestrea reala, ca
sa poata fi recunoscuta ca egala si nu ca tolerat in casnicie.
DESFASURAREA ACTIUNII
Se contureaza, mai ales, in jurul povestii de iubire dintre Persida si Na l. Insusirea
esentiala a lui Slavici este insa de a analiza dragostea (G. Calinescu) desi nu crede in
implinirea prin iubire.
-Initial cei doi se impotrivesc sentimentelor, Nal pleaca in calatorie sa-si indeplineasca
anii necesari pt a intra in breasla macelarilor, iar Persida este curtata de teologul Codreanu, pe
care il respinge, dand dovada unei femei cu experienta de viata, asa cum observa Nicolae
Manolescu. Cand Nal isi loveste tatal, este alungat din casa parinteasca si este batjocorit de
comunitate, dar Persida fuge impreuna cu el.
-Sunt cununati in secret de Codreanu si pleaca la Viena. Se intorc in tara, isi deschid un
birt, la Srrie, unde Persida va indeplini cele mai josnice munci. Viata lor de familie decade
in vulgaritate, Persida este batuta, batjocorita de Nal in fata prietenilor si a slugilor. Ea isi
arata suferinta, cere ajutorul fratelui, umbla pe strazi, cautandu-si mama. Nasterea copilului
domoleste spiritele: Nal se maturizeaza, isi recunoaste greselile, botezul copilului, in rit
catolic, impaca familia Marei cu fam. Hubr.
-Paralel, este conturat destinul lui Tric, care ajunge calf la Bocioac, staraostele
cojocarilor.Acesta, sub influenta sotiei, Marta, ii va plati lui Trica rascumpararea pentru
stagiul militar obligatoriu. Nevrand a se sti dator el se se angajeaza voluntar pentru razboiul
imperiului din Italia. Va reveni, insa, de pe front, ranit, maturizat si va deveni maistru cojocar.
- Romanul se incheie brutal, cu uciderea batranului Hubr de ctre fiul su natural,
Bandi. Unii critici au dezaprobat acest final, dar este totusi motivat de estetica naturalist:
Prin ereditate, caci Bandi este copilul unei nebune (G. Clinescu)

Pagina | 2

PERSONAJUL MARA IN VIZIUNEA CRITICA

- G. Calinescu: tipul comun al femeii de peste munt, si in genere, al vaduvei,
intreprinzatoare si aprige.
- NicolaeManolescu: prima femeie capitalist din literature noastra
- Pompiliu Marcea: e un produs al mediului []. Parerea lui Slavici ca mediul
social joaca un rol primordial in viata oamenilor trebuie retinuta.
CONCLUZIE
Opera Mara de Ioan Slavici este un roman realist, prin tema, perspectiva narativa
omniscient, prin prezentarea unei lumi omogene si a unui anumit tip de personajeprin
stilul impersonal si sobru. In viziune realista sunt infatisate relatiile dintre comunitate
(sociala, etnica, religioasa) si individ, dintre parinti si copii, dintre soti, dar si aspect ale
psihologiei feminine (iubirea maternal si iubirea pasiune).
G. Calinescu, in Istoria raporteaza valoarea romanului la contextual epocii si la
dezvoltarea genului, afirmand: Pentru epoca in care a aparut, Mara trebuia sa
insemne un eveniment, si astazi, privind inapoi, romanul acesta apare c aun pas
mare in istoria genului. [] Cu mult inaintea lui Rebreanu, Slavici zugravise
puternic sufletul taranesc de peste munti si cu atata dramatism incat romanul este
aproape o capodopera.

N VREME DE RZBOI de I. L. Caragiale

-Nuvel realist psihologicNotiuni teoretice. Definirea nuvelei.
Nuvela. Caracteristici: constructie epica riguroasa un singur fir narativ,
personaje relative putine, ce graviteaza in jurul unui personaj central, tendinta de
obiectivare prin atenuarea/eliminarea prezentei naratorului, posibilitatea unei
clasificari tematice: istorica, psihologica, fantastica, etc.
CONTEXT
Apartine, alaturi de O faclie de Paste, Pacat, Grand Hotel Victoria
Romn, unei serii literare noi, derivate din directia realista a creatiei scriitorului,
naturalismul.
NCADRAREA N CURENT LITERAR
Nuvela psihologic n vreme de rzboi, se afl la grania dintre creaia
realist (prezinta relatia dintre mediu, personaj si comportament, unde isi propune a da
cititorului impresia ca universul fictional este o oglinda exacta a realitatii) si cea naturalista
(patologia in relatie cu ereditatea si mediul)

Pagina | 3

TEMA. PERSPECTIVA NARATIV

Paul Zarifopol, considera ca tema nuvelei este istoria bucuriilor, grijilor, si
paimelor treptate ale unui carciumar, pana la deplina innebunire, pentru o pricina de avere
mare. Afirmatie intarita de G. Calinescu in Istoria: lacomia lui este asa de mare si ideea
de a inapoia averea atat de chinuitoare, incat se produce in el o drama neasteptata. Ajuns la
capatul ultim al incordarii, innebuneste.
Unghiul din care sunt percepute intamplarile sunt ale unui narator martor, care
descopera odata cu cititorul ceea ce se intampla. Este mai mult o aparenta, caci naratorul stie,
evident, mai mult decat lasa a se vedea, pastrand controlul absolut asupra cititorului,
dezvaluindu-i treptat informatiile.
Dei scriitorul i subintituleaza textul schi, termenul nu se refera la specie, ci
subliniaza faptul ca nuvela isi propune sa schiteze comportamentul personajului, selectand
momentele considerate reprezentative pentru destinul personajului. Tocmai de aceea, firul
narativ este discontinuu.
Stilul direct alterneaza cu cel indirect liber.
TITLUL. DESFASURAREA ACTIUNII. CONLICTELE
Actiunea se desfasoara de-a lungul a circa 5 ani, in care este urmarita viata
carciumarului Stavrache. Totul incepe in primavara anului 1877 (titlul face aluzie la Razboiul
de Independenta, dar vremurile tulburi, conoteaza si tulburarea psihica a carciumarului), cand
Stavrache afla ca fratele sau, popa Iancu, este capetenia unei bande de talhari care teroriza de
ani buni intreaba regiune. Stavrache isi sfatuieste fratele sa plece voluntar in razboi, pentru a
nu fi prins. Acesta il asculta si pleaca in razboi sub o alta identitate- domnul Georgescu.
Conflictul interior- dorinta lui Stavrache de a stapani averea fratelui
(presupunea uciderea acestuia) si reprimarea acestei dorinte=> complexul lui Cain
Prima scrisoare pe care o primeste ii contrazice credinta ca fratele era pierdut
de-a binelea, asa cum sperase cand il sfatuise sa plece voluntar in razboi. Cea de-a doua ii
vesteste moartea domnului Georgescu. El pleaca la un avocat pentru a se interesa cum poate
sa intre in posesia averii fratelui.
Totusi, Stavrache are doua cosmaruri, ce sunt izvorate din incertitudinea
privind moartea fratelui. Acesta ii apare in cele doua ipostaze: cea de ocnas ( popa Iancu) si
cea de ostas (Iancu Georgescu). In ele, apare neputinta lui Stavrache de a-l omor pe mezin,
precum si replica-laitmotiv: Credeai c-am murit, neic?
Episodul in care Stavrache incearca sa insele un copil chiar si can trebuie sa
masoare de un ban gaz si de doi bani uic, este capabil, desigur, de orice pentru o avere
mai mare.
Secventa sosirii reale a fratelui sau este asemanatoare cu cea din vis. Finalul
nuvelei consemneaza nebunia hangiului si resemnarea mezinului: N-am noroc!, recunoaste
el.
Consecinele arghirofiliei in plan psiologic, sunt redate n evoluia lui
Stavrache de la lacomie la framantari obsesive (o veni?... n-o veni?), halucinatii, frica,
groaza si pana la nebunie, ceea ce tine de naturalism. Cazul patologic este motivat de mediu,
dar si de ereditate, avand in vedere ca si fratele Iancu este stapanit de patima banilor, fiind
talhar ca preot si delapidator ca militar.
Tudor Vianu observa ca particularitati ale artei narative: stilul indirect liber,
oralitatea, descrierile de natur. Limbajul se caracterizeaza prin naturalete si precizie
caracteristicele prozei realiste.

CONCLUZIE

Pagina | 4

Ceea ce pare sa-l preocupe pe Caragiale este modul in care un om normal isi
pierde coerenta sufleteasca sau mentala, si se naruie sub presiunile unor factori care, in
definitiv, ne ameninta pe toti (

Florin Manolescu)

O SCRISOARE PIERDUT de I. L. Caragiale

-Comedie-

Noiuni teoretice. Definirea comediei.

Comedia este o specie a genului epic, in proza sau in versuri, care provoaca
rasul prin surprinderea moravurilor sociale, a unor tipuri umane sau a unor situatii
neasteptate, avand un final fericit, deseori, moralizator. Personajele comediei sunt
inferioare in privinta insusirilor morale, a capacitatilor intelectuale sau a statutului social.
CONTEXT
Reprezentata pe scena in 1884, prejudecata criticului Eugen Lovinescu despre
efemeritatea comediei de moravuri fata de comedia de caracter nu s-a dovedit indreptatita in
timp, comedia O scrisoare pierduta, fiind actuala si pentru ca mentalitatea unei categorii
sociale nu difera prea mult in context romanesc de la o epoca la alta. Ambitiile, dorinta de
avere, privilegiile saua ascenciunea sociala nu tin doar de mentalitatea unei epoci. G.
Calinescu afirma: Precum exista categorii individuale, exista si tipuri sociologice. ()
Situatiile sunt eterne si se rezolva in limbaj. n plus, Caragiale are o dubla intuitive a
individului: a categoriei sociale si sufletesti. Comedia de moravuri se impleteste cu cea de
caracter. (Pompiliu Constantinescu)
SPECIE
Opera literara O scrisoare pierduta de I. L. Caragiale este o comedie de
moravuri, in care sunt satirizate aspect ale societatii contemporane autorului, fiind inspirata
din farsa electorala din anul 1883. Aici se satirizeaza defectele omenesti, piesa prezinta aspect
din viata politica (lupta pentru putere in contextul alegerilor pentru Camer) si de familie
(relatia Tipatescu-Zoe) a unor reprezentanti corupti ai politicianismului romanesc.
Apartine genului dramatic deoarece este destinata reprezentarii scenice,
dovada fiind lista cu personaje de la inceputul piesei si didascaliile, singurele interventii
directe ale autorului in piesa.
STRUCTURA. TITLU. TIMP SI SPATIU.
Textul este structurat in 4 acte, alcatuite din scene, fiind construit sub forma
unor schimburi de replici intre personaje.
Titlul, este sugestiv pentru instrumental santajului politic, o scrisoare
pierduta, care este pretextul dramatic al comediei. Articolul nehotarat indica banalitatea
intamplarii, repetabilitatea ei .

Pagina | 5

Actiunea comediei este plasata in capitala unui judet de munte, in zilele

noastre, interval de 3 zile.
CONFLICTELE
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea oentru puterea politica a
doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu,
Zaharia Trahanache- presedintele gruparii locale a partidului, si sotia acestuia, Zoe
Trahanache) si gruparea independenta din jurul lui Nae Catavencu, ambitios avocat si
poprietar al ziarului Rcnetul Carpailor.
Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Brnzovenescu care
se teme de o tradare din partea prefectului.
Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin lantul de evenimente care
conduc spre rezolvarea conflictului, in finalul fericit al piesei: scrisoarea revine la
destinatar, Zoe, iar trimisul de la centru Agami Dandanache, este ales deputat. Este
utilizata tehnica amplificarii treptate a conflictului. Tensiunea dramatica este sustinuta la
nivel inalt, atat de complicarea si multiplicarea situatiilor conflictuale, cat si de o serie de
procedee conflictuale (modoficarea raporturilor dintre personaje, introducerea unor elemente
surpriza, rasturnari bruste de situatie, anticipari, amanari).
Doua personaje secundare, Cetateanul turmentat si Dandanache, ajuta la
mentinerea comflictului dramatic. Primul, apare in fiecare act, in momentul de maxima
tensiune, avand interventii decisive in derularea intrigii. El apare ca un instrument al
HAZARDULUI, fiind cel care gaseste, in doua randuri scrisoarea, face sa-i parvina mai intai
lui Catavencu si o duce in final adrisantului, coana Joiica.
Dandanache, elementul SURPRIZA, prin care se realizeaza deznodmntul, el rezolva
ezitarea scriitorului de a da mandat prostului de Farfuridi si canaliei de Catavencu. El
intareste semnificatia piesei prin generalizarea si ingrosarea trasaturilor, candidatul trimis de
la centru fiind mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu.
PREZENTAREA SUCCINTA A ACTELOR
Actul I (intriga): Stefan Tipatescu si Pristanda, citesc ziarul lui Catavencu.
Apare Zaharia Trahanache cu vestea detinerii adversarului politic a unei scrisori de amor a
sotiei sale, Zoe, catre Tipatescu. Trahanache nu crede, il acuza de plastografie si se teme ca
nu cumva Zoe sa afle. Calmul si naivitatea (aparenta sau reala) a lui Trahanache, contrasteaza
cu zbucumul amorezilor Zoe si Tipatescu.
Actul II: Se contureaza conflictul secundar, Farfuridi-Branzovenescu. Daca
Tipatescu ii cere lui Pristanda sechestrarea locuintei lui Catavencu si arestarea lui, Zoe,
dimpotriva, ordona eliberarea lui si, prin mijloace tipice feminine, incearca sa-l convinga pe
Tipatescu sa sustina candidatura adversarului, in schimbul scrisorii. Acesta nu accepta, dar si
asa, Zoe ii promite sprijinul ei lui Catavencu. Depea primit de la centru solicit ns,
alegerea unui alt candidat pentru colegiul al II-lea.
Actul III: (punctul culminant) Actiunea se muta in sala mare a primariei unde
au loc discursurile electorale ale lui Farfuridi si Catavencu. Trahanache anunta sustinerea
candidatului trimis de la centru, Agami Dandanache. ncercarea lui Caavencu de avorbi
despre scrisoare eueaz, din cauza scandalului iscat de Pristanda. Caavencu isi pierde palaria
unde era scrisoarea. Ea este gasita de Cetateanul turmentat, care i-o duce destinatarei.
Actul IV: (deznodamantul) Aduce rezolvarea conflictului, scrisoarea ajunge la
Zoe, Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanache, care intrece
prostia si lipsa de onstitate a candidatilor locali. El a fost propulsat in politica d eo poveste
asemanatoare, caci si el gasise o scrisoare compromitatoare. El este ale sin unanimitate si totul
se incheie cu festivitatea condusa de Catavencu, unde adversarii se impaca.

Pagina | 6

MODALITATI DE REALIZARE A COMICULUI

PERSONAJELE
- Acestea au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor tipologica. Caragiale este
considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romana.
- Apartin viziunii clasice avand o dominanta de caracter si un repertoriu fix de
trasaturi.
- Pompiliu Constantinescu precizeaza in studiul Comediie domnulii Caragiale 9
clase tipologice, dintre care, urmatoarele sunt indentificate si in O scrisoare:
Tipul ncornoratului: Trahanache
Tipul primului amorez i al donjuanului: Tipatescu
Tipul cochetei i al adulterinei: Zoe
Tipul politic i al demagogului: Tipatescu, Trahanache, Farf., Branzov., Catav.,
Agami Dandanache
Tipul cetateanului: Cetateanul turmentat
Tipul functionarului: Pristanda
Tipul confidentului: Pristanda, Tipatescu, Branzovenescu
Tipul raisoneurului: Pristanda
-

Scriitorul depaseste cadrul comediei clasice, avand capacitatea de a individualiza

personajele, prin comportament, particularitati de limbaj, nume, dar si prin
combinarea elementelor de statut social si psihologic. Spre exemplu, Trahanache
este tipul incornoratului, dar si vanitosul inselat si ticaitul. Zoe, este tipul cochetei,
dar si al femeii voluntare.
Exista comic de situatie (Tipatescu il ameninta pe Catavencu ca il va ucide cu
bastonul daca nu ii va inapoa scrisoarea), comic de caractere (Tipatescu si
Trahanache apartin tipului politicianului demagog, daca Trahanache isii pastreaza
calmul in conflictual cu Ctavaencu, nu la fel procedeaza si Tipatescu, ce devine
impulsiv, violent, ordona arestarea fara mandat a lui Catavencu. In acest sens, chiar
si Trahanache afirma despre Tipatescu: E iute! N-are cumpat.)

Un alt mijloc de caracterizare al personajelor este ONOMASTICA. Tehnica nu este

noua, caci a fost folosita si de Vasile Alecsandri. Privitor la acest aspect, Garabet
Ibrileanu, realizeaza un studiu asupra Numelor proprii in opera comica a lui
Caragiale, aratand ca: Autorii comici obisnuiesc sa puna nume care prin
continutul lor notional [], ori prin sonoritate (Catavencu), ori prin altceva sa
samene cu personagiul si sa-l caracterizeze

Numele proprii, in opera O scrisoare pierduta sugereaza:

Zaharia- zaharisitul, ramolitul, ticaitul

Trahanache- derivate de la trahana, o coca moale, usor modelabila
Nae- populistul, pacalitorul pacalit
Caavencu- demagogul ltrtor
Agami- diminutivul caraghios al stranicului nume Agamemnon,
purtat de eroul homeric, razboinicul cuceritor al Troiei, ce este
pronunat de Trahanache Gagami (red cderea n copilrie a
acestui ramolit), Dandanache- derivat de la dandana, ncurctur,
cu suffix grecesc, semn al vechilor politicieni liberali

Pagina | 7

Tache Farfuridi- sufixele au rezonanta greceasca si denota

politicianismul liberal
Farfuridi, Brnzovenescu- Prin aluzia culinara a numelor, sugereaza
inferioritate, vulgaritate, lichelism, prostie.
Ghi- slugarnic, individul servil, si umil in fata sefilor
Pristanda- joc popular in care se bate pasul pe loc
tefan Tiptescu- personaj mai serios, un tip de generaie mai recent
dect a celor ce se termin n ache, prenumele cu rezonanta istorica
tefan ( tefan cel Mare) este nlocuit de cunoscui cu numele de
Fnic, ceea ce scoate n eviden contrastul dintre aparenta- Stefan/
seful judeului i Fnic- brbatul slab n faa femeii.
Zoe, o dam mare n politica de provincie, contrastul cmic este
sugerat de diminutivul familiar al prenumelui, coana Joiica.

LIMBAJUL
-Este principal modalitatea de individualizarea a personajelor. Formele
gresite ale cuvintelo, ticurile verbale, denota incultura/ statutul de parvenu sau trasaturi
psihologice ale personajelor comice. Vorbirea costituie doua categorii dup acre se
impart personajele: parvenitii, care-si tradeaza incultura prin limbajul valorificat de
autor ca sursa a comicului i personajele cu carte (Tipatescu si Zoe), ironizate insa
pentru legatura extraconjugala.
TRAHANACHE
- Isi tradeaza originile grecesti, stlcind neologismele: soietate, prinip. Pronunta
gresit neologismele din sfera politicului: dipotat, document, endependant, cestiuni
arzatoare la ordinea zilei
- Se exprima confuz, cu abateri de la normele limbii literare, cee ace reflecta
incultura: truismul unde nu e moral, acolo e coruptie, tautologia enteresul si iar
enetresul si cacofonia vas a zica ca nu le are
-

Ticul sau verbal, aveti putintica rabdare reflecta viclenia, tergiversarea

individului abil, care sub masca batranetii cauta sa castige timp pentru a gasi o
solutie.

CAAVENCU
- La el, incultura, contrasteaza comic cu pretentia de eruditie:
Scopul scuza mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta!... (de fapt, Machiavelli)
[]principiul de drept, fiecare cu al su, fiecare cu treburile saleoneste
bibere( nceputul stlcit al maximei latine honeste vivere, neminem laedere, suum
cuique tribuere)
-

Incultura se mai reflecta si in folosirea incorecta semantic a neologismului, in

etimologie populara: faliti (oameni de fal), capitalisti (locuitori ai capitalei) sau
in lipsa de proprietate a termenilor: liber-schimbist, travaliu, imputare.

Fiind un personaj care se defineste prin vorbire, el realizeaza incalcare regulilor

gramaticale si ale logicii, realizand astfel, un comic de neegalat:

Pagina | 8

Tuismul- Istoria de invata anume ca un popor care nu merge inainte, sta pe loc,
ba chiar da napoi
Asociaiile incompatibile Industria romana este admirabila, este sublima, putem
zice, dar lipseste cu desvrire
Echivocul vreau ceea ce merit n oraul acesta de gogomani unde sunt cel
dintintre fruntaii politici

FARFURIDI
- Prostie i imoralitate:
Trebuie s ai curaj ca mine, trebuie s-o iscleti: o dm anonim!
Iubesc trdarea, dar ursc pe trdtor!
-

Cuvntul stereotip fix, sugereaz automatismul, inertia intelectual.

PRISTANDA
- Functionar servil, scrofuloi la datorie, aprob mecanic afirmaiile efului, prin
ticul curat, chiar i in asociaiile incompatibile: curat murder.
-

Sub masca umilinei, i urmrete, cu viclenie, propriile interese famelie mare,

remuneraie mic, dup buget

Lipsit de educatie si parvenit de conditie modesta, utilizeaza termini populari

barbarisme, neologisme pronuntate gresit: bampir, catrindal, scrofuloi,
renumeraie

DANDANACHE
- Vorbirea lui este peltica, ssit, eliptic i incoerent, fapt ce sugereaz cderea n
copilrie, senilitatea ca form groteasc a alienrii.
- Cuvintele reprezentative sunt:
neicusorule, puicusorule
pac
- Vorbirea onomatopeica, repetitiv hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca, i di,
i di, i lupt
- Ticul verbal eu, care cu familia mea de la patuzsopt motiveaza ambiiile sale
politice, prin traditiile familiei, o mica dinastie, si prin ideile revolutionare,
conservate de la `48
CETEANUL TURMENTAT
- Trezeste simpatia pentru simplu fapt ca se supune cu seninatate manipularii, nefiind
capabil de a lua singur o decizie: Eu pentru cine votez?
DIALOGUL
- Este principalul mod de expunere, prin care personajele isi dezvaluie intentiile,
sentimentele, opiniile.
-

Prin dialog, se:

Pagina | 9

1. Prezinta evolutia actiunii dramatice

2. Definesc relatiile dintre personaje
3. Realizeaza caracterizarea directa sau indirecta
-n dialogul dramatic, stilul este caracterizat de ORALITATE, prin:
Mijloace nonverbal (gesture, mimica)
Mijloace paraverbale (intonatie, accent, pauza, ritm)
ACESTEA se substituie replicilor, sau le insotesc sub forma indicatiilor scenice.

COMICUL DE MORAVURI
- Vizeaz viaa de familie (triunghiul amoros Tipatescu- Trahanache- Zoe) si viaa
politic (antajul, falsificarea listelor electorale, satisfacerea intereselor personale)
COMICUL DE INTENIE
- Atitudinea scriitorului fata de personaje, se identifica, prin limbajul lor, si anume
utilizarea neologismului reflecta adancimea contrastului comic (cee ace sunt si ceea
ce vor sa par a fi)
- Personajele mai modeste in pretentii sunt ironizate: ele doar pronunat gresit
(Pristanda, Cetateanul turmentat), fapt care sugereaza dorinta de integrare intr-o
lume superioara.
- In schimb, ambitiosul Catavencu, incult dar snob, cu pretentii de eruditie (avocat,
director de gazeta, prezident al unei societati enciclopedice, aspirant la mandate
de deputat), este satirizat: pronunta corect, dar atribuie sensuri gresite
neologismelor.
- Un singur personaj este grotesc: Dandanache. Vorbirea lui este incoerenta, este
senil, cazut in copilarie, incapabil de a asimila neologismul, care este inlocuit de
interjectie si onomatopee.
COMICUL DE SITUAIE
- Sustine tensiunea dramatica, prin intamplarile neprevazute, construite dupa
scheme comice clasice:
Scrisoarea este pierduta si gasita succesiv (acumularea progresiva, coincidenta,
repetitia)
Rastunarea de statut, evolutia inversa a lui Catavencu
Teama exagerata de tradare a grupului Farfuridi-Branzovenescu
Confuziile lui Dandanache, care o atribuie pe Zoe cand lui Trahanache, can dui
Tipatescu.
Interefrenta finala a intereselor in impacarea ridicol a forelor adverse.
COMICUL DE CARACTER
- Reliefeaza defectele general-umane, pe care Caragiale le sanctioneaza prin ras.

CONCLUZIE
Prin toate aceste mijloace, piesa provoaca rasul, dar, in acelasi timp, atrage atentia
cititorilor/ spectatorilor, in mod critic, asupra comediei umane. Lumea eroilor lui
Caragiale este alcatuita dintr-o galerie de arivisti, care actioneaza dupa principiul
scopul scuza mijloacele, urmarind mentinerea sau dobandirea unor functii politice
sau a unui statut social nemeritat.

P a g i n a | 10

BALTAGUL de Mihail Sadoveanu

-roman interbelic, realist miticCONTEXT. IPOTEZ
Romanul Baltagul, publicat in 1930, este, cum noteaza Nicolae Manolescu in
Sadoveanu sau utopia cartii, singurul roman obiectiv al scriitorului, ce aduce o formula
romanesc inedit n peisajul epicii interbelice: polimorfismul structurii, adica
amestecul de roman realist si naratiune arhetipala greafta pe un scenario politist., noteza
Carmen Andrei Musat in Romanul romanesc interbelic.
TEMA. TIPUL DE ROMAN. COMPOZIIE.
-

Monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica a pastorilor, avand in

prim-plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nichifor Lipan. nsoit de
Gheorghi, Vitoria, soia lui Nichifor, reconstituie drumul parcurs de acesta, pentru
elucidarea misterului si savarsirea dreptatii.

Roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoveniene se regasesc aici: viata

pastorala, natura, iubirea, miturile, arta povestrii, intelepciunea.

Polimorfismul structurii (Paul Georgescu in Polivalenta necesara), confer operei

o arhitectur complex. Pe langa acesta, se adauga si diversitatea temelor prezente
in opera. Toate au generat diferite interpretari ale romanului, unele pareri critice
fiind chiar contradictorii:

G. Clinescu: roman anthropologic si politest

Perpessicius: roman mitic-baladesc si realism etnografic
Eugen Lovinescu: reconstituire a Mioritei
Al. Paleologu: roman iniiatic, roman de dragoste si o anti-Miori
Nicolae Manolescu: roman realist- obiectiv
Ion Negoiescu: roman demitizant

Relatia romanului cu balada populara Miorita, sugerata chiar de scriitor prin motto:
Stpne, stpne, mai cheam -un cne, constituie un aspect controversat n
receptarea critica. Al. Paleologu, in lucrarea Treptele lumii sau calea catre sine a
lui Mihail Sadoveanu, sustine ca subiectul romanullui se suprapune cu un alt mit,
universal, al lui Isis si Osiris.

Romanul este structurat pe 2 COORDONATE:

P a g i n a | 11

Aspectul realist (reconstituirea monografica a lumii pastorale si cautarea

adevarului)
Aspectl mitic ( sensul ritual al gesturilor personajului principal, dar si modul de
intelegere a lumii de catre personaje, traditiile pastorale, dar si comuniunea omnatura si mitul marii treceri)
-

Cutarea este AXUL ROMANULUI si se asociaza cu motivul labirintului.

Carmen Musat, noteaza ca, parcurgerea drumului are diferite semnificatii. Vitoria
reconstituie evenimentele care au dus la oartea sotului ei, ceea ce se transpune intr-o
dubla aventura: a cunoasterii lumii si a cunoasterii de sine. In aceeasi idee, Marin
Mincu, in Un aspect al poeticii sadoveniene-labirintul, afirma ca Parcurgerea
labirintului este o incercare esentiala pentru orice erou, [] fiind chiar proba de
renatere i regenerare moral

Baltagul, toporul cu doua taisuri, este un obiect simbolic, avand o dubla functie:
arma a crimei si instrumnetul actului justitiar. De remarcat este faptul ca, in
roman, baltagul lui Nichifor este cel care indeplineste aceasta dubla functie, baltagul
lui Gheorghita, ramanand neatins. Marin Mincu asociaza baltagul cu labrys-ul, arma
cu care a fost omorat minotaurul, monstrul antic. Numele protagonistilor, ar avea
valente simbolice, desemnand VICTORIA si DREPTATEA.

Naraiunea se face la persoana a III-a, naratorul este omniscient si omniprezent, la

parastasul lui Nechifor, Vitoria este cea care preia rolul naratorului, prin povestirea
faptelor care au dus la omorarea sotului ei, si in final, la determinarea criminalilor
sa-si recunoasca fapta.

Timpul: aproape de Sf. Andrei, in Postul Mare, 10 Martie.

Cadrul: satul Mgura Tarcului, dar si Cristeti, n Balta Jijiei.

Pentru a oferi veridicitatea romanului, exista toponime identificabile pe harta. Are

loc insa, o scriere fictionala cu valente mitice, autorul imagineaza satul Lipanilor,
Mgura Tarcului i utilizeaza toponime simbolice (satul Doi Meri, raul Neagra)

SUBIECTUL ROMANULUI
- Structurat pe 16 capitole, actiune desfacsurata chronologic, respectand momentele
subiectului.
Prima parte (cap. 1-6): expozitiunea (prezentarea satului Magura Tarcaului, a portetrului
fizic al Vitoriei, care este surprinsa torcand pe prispa si gandindu-se la intarzierea sotului sau
plecat la Dorna sa cumpere oi) si intriga ( framantarile ei si actiunile pe care le face inainte de
plecarea in cautarea sotului: tine post negru 12 vineri, se inchian la icoana Sf. Ana de la
manastirea Bistrita, anunta autoritatile, vinde din lucruri sa pentru a face rost de bani, pe
Minodora o lasa la Manastirea Vratec, iar lui Gheorghita ii da un baltag sfintit )
A doua parte (7-12): desfasurarea actiunii, drumul parcurs de Vitoria si Gheorghita in
cautarea lui Nechifor. Ei refac traseul acestuia. ntalnesc o cumetrie la Borca si o nunta la
Cruci. Succesiunea acestor doua mari momente din viata omul, ii dau de gandt Vitoriei, care
anticipeaza inmormantarea din final.
Intreband din sat in sat, ea isi da seama ca sotul ei a disparut intre Suha si Sabasa. Cu ajutorul
cainelui regasit, Lupu, ea descopera ramasitele lui Nechifor intr-o rapa, in dreptul Crucii
Talienilor.

P a g i n a | 12

A treia parte ( 14-16): prezinta sfarsitul drumului: Ancheta politiei, inmormantarea,

parastasul lui Nechifor si pedepsirea ucigasilor.
-

Coborarea in rapa si veche nocturna a mortului, marcheaza maturizarea lui

Gheorghita, dovedita in infaptuirea actului de dreptate de la parastas ( il loveste pe
Calistrat Bogza cu baltagul)

CARACTERUL MONOGRAFIC AL ROMANULUI

- Infatiseaza viata muntenilor, ocupatiile, traditiile, obiceiurile si principalele lor
trasaturi: muncitori, veseli, iubitori. Trasaturile muntenilor prezente in legenda
rememorata de Vitoria, legend ape care obisnuia Nichifor sa o spuna.
CONCLUZIE
- Prin cele enuntate mai sus, romanul Baltagul apartine realismului mitic. Criticul
Nicolae Mnaolescu afirma ca, desi Mihail Sadoveanu allege ca pretext epic situatia
din balada populara: doi ciobani ucid pe al treilea ca sa-i ia oile, autorul
sacrifice marele rit al transhumantei pentru un fapt divers, pentru un accident:
demitizeaza situatia originara, privind dintr-un unghi deloc poetic evenimentul
ritual. Baltagul este un roman realist in sensul cel mai prorpiu

VITORIA- Caracterizare
G. Clinescu: n

cautarea barbatului, Vitoria pune spirit de vendetta si aplicatie de

detectiv. []Vitoria este un Hamlet feminine, care banuieste cu metoda, cerecteaza cu
disimulatie, pune la cale reprezentatuni tradatoare si, vand dovada s-a facut, da drum
razbunarii.
- Personaj complex, realizat prin tehnica basoreliefului si individualizat prin caracterizare
directa si indirecta
- hotrt: N-am sa mai am hodina cumn-are paraul Tarcaului pan` ce l-oi gasi pe
Nichifor Lipan, ambiioas, curajoas, lucida.
-

Inteligenta nativa si stapnirea de sine sunt evidentiate atat pe drum, cat si la

parastas, cand demasca ucigasii lui Nechifor.

Apartinand lumii arhaice, Vitoria trasmite si copiiilor respectful traditiilor si este

refractara la noutatile civilizatiei: In tren esti olog, mut si chior

P a g i n a | 13

Ca mama, ii interzice Minodorei sa se indeparteze de traditie: i art eu coc, val

i bluza! Nici eu, nici bunica-ta, nici bunica-mea n-am stiut de acestea- si-n legea
noastra trebuie sa traiesti si tu

Sotie iubitoare, tipatul dianintea coborarii cosciugului si gesturile concentreaza

iubirea si durerea pierderii sotului: Cu asa glas a strigat, incat prin tti cei de fata a
trecut un cutremur. S-a daramat in genunchi, si-a rezemat fruntea de marginea
sicriului

Prin tehnica detaliului semnificativ, este relevata frumusetea fizica: Nu mai era
tanara, dar avea o frumuseta neobisnuita in privire.

ROMANUL INTERBELIC
-Consideraii generale-Romanul romanesc atinge treapta maturizarii in perioada interbelica. Dintre factorii care au
determinat acest fenomen amintim:
Psihanaliza lui Freud
Intuiionismul lui Bergson
Fenomenologia lui Hussler
Reinterpretarea marilor analiti: Dostoievski, Stendhal
Prestigiul romancierilor: Marcel Proust, Andre Gide, James Joyce, Virginia Woolf
Schimbarea perceptiei asupra speciei literare, care nu mai este considerata specie
de divertisment
Necesitatea sincronizarii literaturii romane cu literatura europeana.

Impactul modernismului lovinescian si al traditionalismul lui Crainic

in plan epic
Eugen Lovinescu-

pentru acesta, modernizarea romanului romanesc presupunea

sincronizarea cu literatura europeana prin:
Citadinism
Formule narrative noi, adecvate spiritului veacului
Renunarea la tendinele idilizante, smntoriste si la traditionalismul ingust

-Reprezentanti si directiei moderniste: Hortensia Papadat-Bengescu, Gib Mihaiescu, Anton

Holban, Mihail Sebastian.
-Romancierul care intelege cel mai bine necesitatea sincronizarii literaturii romane cu cea
europeana este Camil Petrescu.

P a g i n a | 14

Nichifor Crainic-

el sustine un nationalism inchis, patriarhal, rural, ortodoxist,

refuzand modelul occidental. Insa, romanele de valoare care nu sunt citadine si moderne,
abordeaza formule de creatie noi, in ciuda temei, rupand prin dramatism si forta epica cu
vechiul idilism samanatorist (Ion- 1920, Baltagul-1930)

Etapele romanului interbelic

- Studiind proza scrisa intre 1900-1928, Eugen Lovinescu afirma existenta unei: linii precise
a unei duble evolutii de importanta inegala: evolutia de la subiect la obiect si evolutia de la
rural la urban si considera romanul Ion o stralucita izbanda in procesul de obiectivizare a
epicii.
- In deceniul urmator, se manifesta o directive opusa a romanului romanescu, are loc trecerea
de la obiectiv la subiectiv, adica spre analiza psihologica de influenta proustianaHortensia Papadat-Benegescu, Camil Petrescu. Dar evolutia romanului nu se opreste aici, are
loc o intoarcere spre epicul balzacian a lui George Calinescu- Enigma Otiliei- 1938.
- Literatura romana arde etapele si, in numai doua decenii, romanul traverseaza varste
diferite, trecand de la relismul epic orientat exclusive spre lumea exterioara, la
realismul subiectiv, interest sa descopere realitatea infinit mai complexa a spiritului.
(Carmen Muat). Cu alte cuvinte, la noi coexista modele epice separate in Franta de un
secol: modelul balzacian si cel proustian.

ROMANUL ROMANESC PSIHOLOGIC

Realismul psihologic este prezent in operele:

Ultima noapte de dragoste, ; Patul lui Procust- Camil Petrescu
Padurea spanzuratilor, Ciuleandra- Liviu Rebreanu
ciclul Halipilor- Hortensia Papadat-Bengescu
Adela- Garabet Ibraileanu
Ioana-Anton Holban
Rusoaica- Gib Mihaiescu
Modelele epice straine sunt romanele si tehnicile epice ale scriitorilor francezi:
Marcel Proust- In cautarea timpului pierdut, Stendhal, Andre Gide- Falsificatorii
de bani.

CAMIL PETRESCU SI ROMANUL MODERN

Ca teoretician al romanului, Camil Petrescu, abordeaza mai multe problem ale
romanului modern, transpuse si in romanele sale:
Art. De ce nu avem un roman? (1927), se refera la coordonata de analiza
psihologica, resimtita ca o necesitate: [] Eroul de roman presupune un

P a g i n a | 15

zbucium interior,lealitate, convingere profunda, un simt al raspunderiidincolo

de contingentele obisnuit
In conferinta numita Noua structura si opera lui Marcel Proust din 1935,
respinge romanul traditional, unde naratorul este omniscient si omniprezent,
iar ca diferentiere dintre realitate si propunere a realitatii, el propune ca
solutie autenticitatea, sinceritatea confesiunii, realismul fenomenologic:
Sa nu scriu decat ceea ce vad, cee ace aud, cee ace inregistreaza simturile
mele, ceea ce gandesc eu []Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai.

Patul lui Procust de Camil Petrescu

-roman psihologic-

P a g i n a | 16

P a g i n a | 17

P a g i n a | 18

P a g i n a | 19

P a g i n a | 20