Aventurile lui Pinocchio

de Carlo Collodi

Povestea personajului Pinocchio, născută din condeiul italianului Carlo Collodi, a devenit
emblematică pentru copiii de pretutindeni, ba mai mult, năzbâtiile lui sunt savurate și de adulți.

Oricine poate desprinde sfaturi și îndrumări din Aventurile lui Pinocchio chiar dacă a trecut de ceva
vreme de vârsta copilăriei

Carlo Collodi, pseudonimul lui Carlo Lorenzini, a fost un scriitor și jurnalist italian, autor a
numeroase scrieri cu caracter pedagogic dedicate copiilor.

,,Aventurile lui Pinocchio au fost create exact după același calapod pedagogic, autorul reușind să
îmbine cu măiestrie basmul cu valorile pe care societatea dorea să le transmită copiilor. Pinocchio a
fost în primă fază personaj într-un serial de povești publicate într-un ziar destinat copiilor,iar mai
apoi, poveștile au fost strânse în cartea Aventurile lui Pinocchio, în anul 1883. ’’ 1

Pinocchio este o marionetă de lemn care ia naștere din mâinile bătrânului Geppetto, inspirat parcă din
Comedia dell’arte, personaje cu care însuși Pinocchio se întâlnește în aventurile sale (îi amintim aici
pe Pulcinella și pe Arlecchino).

Aventurile lui Pinocchio au influențe literare antice, precum mitul statuii care prinde viață sau ale
creaturilor jumătate om, jumătate animal preluate din Antichitatea Greacă și Latină.

Carlo Collodi își trece personajul prin tot felul de situații periculoase, trece prin acestea datorită
neascultării de care dă dovadă mica păpușă.

Chiar de la începutul cărții, Pinocchio pare a fi o adevărată pacoste. Imediat după ce capătă o formă
umană, după ce este gata asamblat ca marionetă, Pinocchio îi fură peruca bietului Geppetto, în schimb
bătrânul se poartă cu el cu răbdarea specifică unui părinte și “îl ținea de mână, să-l învețe să facă
primii pași.” .

Să nu mai pomenim că imediat după reușita primilor pași, Pinocchio o ia la goană pe stradă, iar din
vina sa, Geppetto ajunge la închisoare. Nu la mult timp după acest episod, Greierașul-vorbitor -
Griallaccio – rostește cuvintele îndrumătoare ce îl vor urmări pe Pinocchio în întreg periplul său:

1
Hristu Cândroveanu,Literatura română pentru copii. Scriitori contemporani,Bucureşti,Editura
Albatros, 1988,p.26
”Vai de acei copii care se ridică împotriva părinților și care-și părăsesc, fără rost casa părintească!
Niciodată nu vor avea liniște în lumea asta și, mai devreme sau mai târziu, tare se vor căi.”

Blestemat să trăiască sub stindardul sărăciei și al neascultării, startul în viață al lui Pinocchio este de-
a dreptul de compătimit, din fericire pentru el, Geppetto îi oferă resursele necesare pentru a se repune
pe direcția corectă.

Ajutat și de Zâna cea bună, Greieraș,sau alte personaje fantastice, marioneta descoperă lumea,
greutățile, foamea, află că oamenii nu sunt mereu ceea ce par: „eu sunt o păpușă de lemn, cu toate
defectele din lume, dar niciodată nu voi sprijini oamenii necinstiți.” și chiar dacă este prins în mai
multe capcane, reușește să își atingă scopul, acela de a deveni un băiat adevărat. Probabil, o figură
de stil folosită de autor pentru a semnala transformarea prin care trece Pinocchio.

Marioneta este prototipul unui ștrengar, copilul vioi, neatent, dar leneș care dă mereu din necaz în
necaz, ca la final să fie recompensat cu maturitatea deplină, cea prin care devine băiat adevărat:

“Cât de caraghios arătam când eram o păpușă de lemn și cât de mulțumit sunt acuma, când sunt un
băiat adevărat.”

,, Situată în Italia, într-un timp nedeterminat, povestea lui Pinocchio descrie aventurile unei
îndărătnice păpuși de lemn care fuge de acasă, angajându-se într-o serie de captivante aventuri înainte
de a se decide să devină cuminte, în speranța că se va transforma într-un băiețel adevărat. Scrisă de
Carlo Collodi, povestea a apărut în serial înainte de a fi publicată sub numele de "Aventurile lui
Pinocchio", în anul 1883. În 1940, a inspirat un film de desene animate produs de Walt Disney.’’ 2

Lui Geppetto i se dă o bucată de lemn care vorbește și plânge ca un copil. El o cioplește sub forma
unei marionete numită Pinocchio. Pinocchio îl lovește pe Geppetto peste nas, și fuge de acasă, fiind
prins apoi de un polițist, care îl eliberează, dar îl aruncă, în schimb, pe Geppetto în închisoare. Singur
în casa lui Geppetto, Pinocchio este sfătuit de un greiere vorbitor să ia aminte la înțelepciunea tatălui
său și să se straăduiască să învețe, în caz contrar fiind pândit de multe pericole și păreri de rău.
Pinocchio îl lovește cu un ciocan de lemn, părând a-l omorî pe greieraș. Înfometat și copleșit de
sărăcie, Pinocchio își pune picioarele în foc pentru a se încălzi. Se trezește la întoarcerea lui Geppetto
acasă, însă descoperă că picioarele i-au ars. Geppetto îi cioplește alte, noi picioare și îi dă să mănânce
trei pere pe care le adusese în buzunar acasă. Îl îmbracă pe Pinocchio și își vinde propria pelerină
pentru a-i cumpăra un abecedar pentru școală.

2
Iulian,Negrilă, Literatura pentru copii, Arad ,Editura Multimedia,1996,p.59
Pe drumul spre școală, Pinocchio aude un cântec și îl urmează până la un teatru de păpuși. Își vinde
abecedarul pentru a-și cumpăra un bilet la teatru, iar marionetele îl primesc triumfal, recunoscându-l
drept un frate al lor. Păpușarul Mangiafoco (Mănâncă-Foc) este înfuriat de acest eveniment ce îi
întrerupsese spectacolul, așa că se hotărăște să-l pună pe foc pe Pinocchio pentru a-și face de mâncare.
Până la urmă, păpușarului i se face milă de păpușa de lemn, și aflând despre sărăcia în care trăia
Geppetto, îi dăruiește lui Pinocchio cinci galbeni, pentru a-i da tatălui sau. Mai târziu, Pinocchio
întâlnește o vulpe și o pisică, care încearcă să îi fure banii. Pinocchio își ascunde banii în gură, așa că
cei doi îl spânzură de picioare pe creanga unui stejar uriaș, și îl lasă să moară acolo. O zână bună îl
salvează, dar când aceasta îl întreabă despre monedele de aur, Pinocchio minte, spunând că le-a
pierdut. Zana îl ceartă, atrăgându-i atenția că minciuna este cel mai rău obicei căruia i se poate da un
băiat. Pisica și vulpea reușesc, în cele din urmă, să îi ia lui Pinocchio monedele de aur, convingându-
l să le îngroape pe Câmpul Minunilor, pentru a crește din ele, asemeni semințelor, mii de alți bani,
devenind astfel cu toții bogați. Pinocchio află despre înșelătorie de la un papagal, așa că se duce la
judecător, un maimuțoi care îl trimite la pușcărie tocmai pentru că era nevinovat.

După ce este eliberat, Pinocchio este prins de un țăran, care îl silește să îi păzească cotețul de găini în
locul câinelui sau, și, pentru că îl avertizează pe acesta despre planul nevăstuicilor de a fura păsările,
este răsplătit prin a fi pus în libertate. Află apoi, de la un porumbel că tatăl său își construise o barcă
pentru a traversa oceanul și a-l căuta, așa că este dus de pasăre până la malul oceanului, tocmai când
Geppetto se îndrepta spre larg, într-o mică bărcuță, printre mari și înspăimântătoare valuri. Dornic de
a-și salva tatăl, Pinocchio se aruncă în apă după el, iar valurile îl duc pe o insulă ce găzduia satul
albinelor harnice. În acel loc, încearcă să cerșească pentru a-și lua de ale gurii, însă toți oamenii de
acolo îi spun că trebuie să muncească pentru a-și câștiga existența. Până la urmă, pentru a putea pune
ceva în gură, se îndură să o ajute pe o femeie care se dovedește a fi însăși zână cea bună.

’’Pinocchio îi promite zânei că o să mergă la școală astfel încât să devină un băiat adevărat, în carne
și oase. El învață plin de hărnicie, însă unii din colegii săi râd de el pentru că, spre deosebire de ei,
era o păpușă de lemn, așa că se ia la bătaie cu ei, câștigând apoi stima și iubirea celor din jur. ’’ 3

3
Vistian Goia, Literatura pentru copii și tineret: pentru institutori, învăţători și educatoare,Cluj
Napoca,Editura Dacia,2003,p.154
Deși este apreciat de învățător, este avertizat de acesta, cât și de zâna bună, să nu se înhaiteze cu niște
tovarăși de școală leneși și răi. Aceștia îl păcălesc, zicându-i că îl duc să vadă un rechin uriaș, numai
pentru a-l face să lipsească de la școală. Se încaieră apoi cu băieții, unul din ei este rănit, iar Pinocchio
este acuzat de polițiști și fuge, urmărit de un câine, pe nume Alidoro, care se aruncă după el în apă și
riscă să se înece. Lui Pinocchio i se face milă de câine și îl salvează, acesta promițându-i că îi va
rămâne recunoscător.

Băiatul din lemn nimerește apoi într-o peșteră, unde riscă să fie mâncat de un pescar fioros ce îl ia
drept un rar pește, dar este scos din necaz de credinciosul câine Alidoro. Ajuns, în fine, acasă, își
cere iertare zânei, și învață bine vreme de un an. Grație străduințelor sale, zâna îi spune că dorința lui
fierbinte se va îndeplini.Un coleg de școală la care ținea îl convinge însă să fugă în Țară Jucăriilor, o
țară în care se spunea că nu se învață, fiind tot timpul vacanță. La fel că și alți copii leneși ajunși pe
acel tărâm, Pinocchio se transformă treptat într-un măgar. Este vândut apoi unui circ, pentru a face
acrobații, a juca și a sări prin cercuri, dar își rupe un picior și este vândut altcuiva care voia să facă o
tobă din pielea lui de măgar. Neguțătorul care îl luase îl aruncă în apă, cu un pietroi legat de gât,
pentru a-l îneca. De îndată ce atinge apa, peștii se înfruptă din măgar, și Pinocchio se preschimbă
iarăși într-o păpușă din lemn. În timp ce înoată prin valuri, este înghițit de un rechin uriaș, în burta
acestuia regăsindu-l pe Geppetto. Cei doi reușesc să scape prin gura rechinului, Pinocchio luându-și
în spinare bătrânul tată. Ajunși acasă, sunt întâmpinați de greierașul vorbitor. Geppetto este slăbit și
bolnav , iar Pinocchio se silește să-l ajute muncind ziua și învățând în timpul nopții. El se simte rușinat
și are remușcări pentru felul cum se purtase până atunci. Aflând că și zâna este grav bolnavă, într-un
spital, se hotărăște să muncească și mai mult pentru a o ajuta și pe ea. Drept răsplată, zâna vine la el
într-un vis, și îi îndeplinește dorința de a deveni un copil în carne și oase. În următoarea dimineață,
se trezește, și descoperă că este un băiat adevărat, și că locuința sa este strălucitoare, bogată și
frumoasă. Geppetto îi spune că atunci când copii răi se fac buni, ei capătă o nouă înfățișare atât față
de ei înșiși cât și pentru rudele lor.

,,Se poate spune că Pinocchio este un personaj care evoluează din experiența greșelilor care au fost
depășite personal. Deși marioneta are profesori care dau sfaturi, ei nu intervin niciodată direct în
deciziile discipolului. ’’ 4

4
Ilie Stanciu,Literatura pentru copii, București, Editura Didactică si Pedagogică,1968,p.24
În acest fel, Collodi a manifestat în lucrarea sa importanța învățării prin greșeli. Acestea permite
personajului să găsească înțelepciune și să înțeleagă lumea din jurul său.

În termeni generali, se poate spune, de asemenea, că textul lui Pinocchio este influențat de romanele
clasice de aventuri. La fel, lucrarea împărtășește anumite asemănări cu romanul spaniol, deoarece
există asemănări între păpușă și figura ticălosului.

În secolul al XIX-lea au apărut autori precum Martini Pistelli, ale căror cărți urmau o structură catolică
și pedagogică în care copilul era considerat mai mult un obiect decât un subiect. În schimb, personajul
lui Pinocchio este responsabil pentru toate acțiunile sale, ceea ce a însemnat o pauză în percepția
lumii copiilor.

Porras afirmă, de asemenea, că acest copil-marionetă este o reprezentare a copilăriei, întrucât în el se

combină curiozitatea, naivitatea, bunătatea și lupta constantă dintre datorie și dorință. Din acest motiv,
Pinocchio a devenit idolul copiilor; un exemplu clar de ignoranță și naivitate.

La fel, se poate afirma că tonul didactic al Pinocchio este superior celui din textele copiilor din secolul
al XVIII-lea. Personajul Pinocchio diferă de ceilalți prin faptul că este un copil normal, nu un copil
model.

În plus, societatea în care se dezvoltă acest personaj nu este nici convențională, nici exemplară: atât
subiectul, cât și mediul sunt prezentate de autor cu toate nuanțele lor, inclusiv aspectele bune și
aspectele rele.Autorul susține, de asemenea, că păpușa este un simbol al societății italiene, deoarece
este capabilă să se maturizeze doar prin nenorocire și durere. Cu toate acestea, personajul nu renunță
la a contempla într-un mod nostalgic acea fază în care trece de la naivitate la cunoaștere.

,,În Aventurile lui Pinocchio (1883) Carlo Collodi creează un personaj nemuritor, care a încântat
inimile micilor cititori, atraşi de lumea păpuşilor din lemn şi a păpuşarilor. Prin mesajul său profund
educativ cartea îndeamnă la bunătate, cuminţenie, respect şi, mai ales, la dragoste de viaţă şi de
oameni. ’’ 5

Pinocchio este un personaj inedit al cărţilor pentru copii. Numele personajului este sugestiv – în limba
italiană „pinocchio” este conul şi sâmburele de pin; în serile răcoroase italienii au obiceiul de a aşeza
conurile în faţa căminului, sâmburii sar din con la căldura focului şi sunt foarte gustoşi.

5
Florica Bodiștean,Literatura pentru copii și tineret dincolo de story ,Cluj-Napoca, Editura Casa
Cărții de Știință, 2007,p.81
Pinocchio este asemenea acestor sâmburi, îl găseşti unde nici nu gândeşti, este neastâmpărat, nu poate
sta liniştit. Sâmburii „explodează” la căldura focului, Pinocchio – la căldura sufletească a meşterului
Geppetto, a Zânei.

Păpuşa de lemn se naşte din dorinţa meşterului Geppetto de a nu mai fi singur, ea împlineşte un gol
din sufletul acestuia – lipsa copilului. Pinocchio este înconjurat încă de la începutul existenţei sale de
dragostea tatălui şi, în ciuda neastâmpărului şi a neascultării, Pinocchio îşi iubeşte tatăl, iar aventurile
lui se datorează tocmai încercărilor sale de a-l găsi şi de a-i cere iertare.

,,Fiecare aventură urmează un anume „ritual” – întâi i se atrage atenţia, ce nu are voie să facă, dar
Pinocchio nu acceptă sfaturile, este aspru pedepsit pentru fiecare neascultare –, i se fură banii, stă la
închisoare, rătăceşte pe mare etc. ’’ 6

Cele treizeci şi şase de aventuri – corespunzând celor treizeci şi şase de capitole – se termină, însă,
cu bine, pentru că Pinocchio de fiecare dată îşi învaţă „lecţia”, iar schimbările radicale ale
comportamentului său îi vor aduce răsplata – va deveni un copil adevărat, „un băiat ca toţi băieţii”.
A fugit de şcoală, dar a urmat şcoala aspră a vieţii, a învăţat să aprecieze gesturile de afecţiune,
bunătatea, munca. Şi-a format un adevărat cod moral de comportament – „Nu haina frumoasă face pe
om, ci haina curată.”, „Cine n-ascultă şi se încăpăţânează, mai curând ori mai târziu, o să se căiască
amar.”, „Pentru ca să pui deoparte un ban, doi, trebuie să-i câştigi ori prin munca mâinilor, ori prin a
creierului.” sunt doar câteva din dovezile de înţelepciune ale păpuşii de lemn, dobândite în timpul
formării sale.

Pinocchio este o personalitate în formare, care are şansa de a alege calea pe care să o urmeze, oferind,
la rândul său, în ultimul capitol, un model de urmat.

Cartea lui Carlo Collodi, Aventurile lui Pinocchio, înfăţişează, de fapt, soarta omului.

Pinocchio este copilul dintotdeauna pe care viaţa îl învaţă să deosebească binele de rău, adevărul de
minciună, încrederea de îndoială, păstrându-şi nealterate bunătatea sufletească şi dragostea pentru
oameni. Fiecare aventură este o nouă piatră de temelie în formarea personalităţii sale.

Cartea poate fi privită şi ca o alegorie a condiţiei creatorului, care trece prin multe încercări, până
ajunge la împlinirea destinului său.

6
Diana Vrabie, Literatura pentru copii. Analize literare, Chișinău,Editura Integritas,2009,p.147
Bibliografie:

Goia, Vistian, Literatura pentru copii și tineret: pentru institutori, învăţători și educatoare,Cluj
Napoca,Editura Dacia,2003;

Bodiștean, Florica ,Literatura pentru copii și tineret dincolo de story ,Cluj-Napoca, Editura Casa
Cărții de Știință, 2007 ;

Negrilă, Iulian,Literatura pentru copii, Arad ,Editura Multimedia,1996;

Stanciu, Ilie,Literatura pentru copii, București, Editura Didactică si Pedagogică,1968;

Cândroveanu, Hristu ,Literatura română pentru copii. Scriitori contemporani,Bucureşti,Editura

Albatros, 1988;

Vrabie, Diana, Literatura pentru copii. Analize literare, Chișinău,Editura Integritas,2009.

Rasol Mihaela