Sunteți pe pagina 1din 4

Compozitie si structura Incipitul basmului cuprinde intotdeauna formule stereotipe, numite formule de inceput (a fost odata"), care realizeaza

vagul temporal. De asemenea, in cuprinsul basmului mai pot fi identificate formule mediane (inainte mult mai este") si formule finale (si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca"). Structura narativa a basmului cult este sustinuta si in opera lui Creanga de prezenta motivelor literare consacrate: eroul exemplar, motivul drumului initiatic, probele la care este supus eroul, prezenta donatorilor, a a utoarelor. !.l. "ropp descrie multiplele functii" sau situatii#tip specifice basmului si care se regasesc, de fiecare data in alta combinatie, in orice naratiune de acest fel$ printre acestea, se numara: situatia initiala, caracterizata de armonie$ lipsa, absenta: unuia dintre membrii familiei ii lipseste ceva (imparatul !erde nu are mostenitori la tro%)$ unul dintre membrii familiei pleaca de acasa$ interdictia (sa te feresti de omul ros, iar mai cu seama de cel span")$ interdictia este incalcata, ceea ce conduce la aparitia raufacatorului$ raufacatorul incearca sa ia locul eroului (viclesugu&)$ eroul si raufacatorul intra in lupta$ urmarirea$ eroul are de facut fata unei grele incercari$ pedeapsa raufacatorului$ eroul se casatoreste si se inscauneaza imparat 'rasplat(). Sc)ema epica a basmului "ovestea lui *arap#(lb respecta tiparul narativ specific basmelor populare, cu observatia ca la Creanga actiunea se complica si se prelungeste, a ungandu#se la o sc)ema epica mult mai complexa. (stfel, vom regasi: # situatia initiala: viata ti)nita a unei familii imparatesti (Craiul si fiii luI), dar si a familiei lui !erde#lm parat, fratele Craiului: (mu cica era odata intr#o tara un craiu, care avea trei feciori"$ # evenimentul, impre urarea prin care se pierde starea initiala de ec)ilibru$ o lipsa sau o pre udiciere care constituie, de fapt, intriga actiunii # !erde#imparaf nu are mostenitori de sex masculin (motivul imparatului fara mostenitorI)$ # actiunea de remediere a lipsei, care presupune, de cele mai multe ori, plecarea intr#o calatorie (motivul calatoriei initiatic+)$ # calatoria este precedata de trecerea primelor probe, pe care le instituie insusi Craiul: se imbraca intr#o blana de urs si iese de sub un pod, tocmai pentru a verifica vite ia fiilor sai. "roba o trece cel mai mic dintre frati (motivul mezinului, "raslea, fiind iarasi una dintre stereotipiile basmuluI)$ # in timpul calatoriei spre !erde#lm parat, fiul Craiului intalneste persona ul negativ. Spanul. De remarcat ca aceasta intalnire fusese prefigurata de sfatul tatalui: ,ereste#te de omul span, iar mai cu seama de cel ros". intalnirea cu Spanul se soldeaza cu o capcana (coborarea in fantana), in care mezinul, boboc de felul lui la trebi de aistea", cade: se produce un transfer de roluri, Spanul preia )ainele si identitatea fiului de crai, si invers. -ot acum, acesta din urma este numit *arap#(lb, cu o sintagma oximoronica ce face referire la sclavul negru de data aceasta alb. (ceasta substitutie de identitate a fost interpretata ca fiind c)eia de bolta a semnificatiei mitice, c)iar alc)imice a basmului, pe care o discuta !asile &ovinescu in Creanga si Creanga de (ur. Interpretarea pe care !asile &ovinescu o da basmelor lui Creanga se refera la te)nici stravec)i de initiere si vizeaza profunzimea textului. (stfe., *arap#(lb este, pe tot parcursul basmului, supus unor probe de initiere si de separare a albului de negru, de accedere la un nivel spiritual superior.

"rin urmare, este respectata tema infruntarii dintre bine si rau care dezvolta, de regula, doua planuri epice, unul realist si altul fabulos. "ersona ul principal al basmelor este cel care reprezinta fortele binelui, lupta cu raul, invinge, evolueaza el insusi si sfarseste incununat de succes. "+/S0%(. (din lat. persona # masca, rol") este un termen care denumeste persoanele implicate in actiunea operei literare. "ersona ul unei opere literare se deosebeste de o figura istorica sau de o persoana din viata reala pentru ca este un rezultat al fictiunii, alcatuit numai din frazele care il descriu sau din actiunile pe care le face$ el nu are trecut, viitor si nici continuitate in viata reala. "ersona ele literare nu sunt numai oameni, ci pot fi si fiinte supranaturale, animale, obiecte in sens larg. %otiunea de persona s#a largit si s#a modificat odata cu evolutia genurilor si a speciilor literare, cu aparitia noilor curente. (stfel, putem vorbi despre: 1. persona e clasice (persona #caracter # construit pe o trasatura dominanta: avarul, mizantropu&)$ 2. persona e romantice (cu trasaturi exceptionale, antagoniste # buni si raI)$ 3. persona e realiste (persona e tipice, prezentate intr#o maniera complexa, cu lumini si umbre si avand o psi)ologie nuantata, determinata socia&)$ 4. persona e moderne (marcate de crize de identitate, persona e fluide, cu o psi# )ologie pulverizata in stari de constiinta). In functie de locul ocupat in roman, persona ele pot fi: 1. principale$ 2. secundare$ 3. episodice (apar accidenta&). In functie de semnificatia etica, ele sunt: 1. pozitive$ 2. negative. In functie de raportul cu realitatea, se clasifica in: 1. istorice$ 2. fantastice$ 3. legendare$ 4. alegorice$ 5. autobiografice. In functie de complexitatea lor, sunt descrise ca: 1. plate # construite in urul unei singure idei sau calitati$ 2. rotunde (complex+) # evolueaza, surprind. (lte tipuri: 6 feminine7masculine$ 6 individuale7colective7exponentiale (reprezinta o categorie, o clasa)$ 6 demonice7angelice etc. # a uns la !erde#imparat, in ipostaza de sluga a Spanului, *arap#(lb este supus altor probe, din dorinta de a fi, de fapt, trimis la moarte: sa aduca salate din gradina ursului, nestematele incrustate in pielea unui cerb fabulos, pe fata imparatului /os, o farmazoana" nemaivazuta. (ici s#ar fi putut termina sc)ema populara a basmului, ga# sindu#se solutionarea crizei dintre Span si *arap#(lb, calatoria fiind cumva inc)eiata,insa

Creanga prelungeste basmul cu inca o calatorie initiatica, pe parcursul careia eroul va intalni secundanfii7a utoarele7ad uvanfii # persona ele inconfundabile si de neuitat: 8erila, Setila, "asari#&afi#&ungila, 0c)ila, ,lamanzila$ # la imparatul /os incep din nou o serie de probe, pe care eroul le trece cu a utorul prietenilor sai, ad uvantii (Sfanta Duminica, 8erila, Setila, "asari#&ati#&ungila, 0c)ila, ,lamanzila), cu a utorul donatorilor # regina furnicilor, regina albinelor # si cu a utorul calului nazdravan (proba camerei incinse, a mancarii si a bauturii fara limite, a alegerii graului de neg)ina, a deosebirii fetei imparatului /os de o alta cu care semana leit, un fel de clona # tema dubluluI)$ # lupta purtata pentru refacerea ec)ilibrului, victoria obtinuta de erou si remedierea lipsei initiale: Spanul este demascat, *arap#(lb, readus la viata cu cele trei smicele fabuloase, stropite cu apa vie (motivul apa vie # apa moarta), este inscaunat imparat, se casatoreste, bineinteles, cu fiica lui /os imparat si traieste, probabil, fericit pana la adanci batraneti. "oate mai traieste si azi. In ceea ce priveste limba ul,, Creanga foloseste limba populara, impregnata de termeni regionali, ar)aici. -rebuie precizat insa ca el nu imita intocmai limba taraneasca din spatiul moldovenesc, ci o recreeaza, transformand#o in marca a stilului sau. intalnim astfel, atat in replicile persona elor, cat si in discursul naratorului, o multime de expresii si locutiuni populare: a prinde la minte, c#o falca#n cer, cu una in pamant, casca o gura cat o sura, sa te faca putred de bogat, sa te stergi pe bot despre dansul, a cauta de nevoi, a scapa teafar, a gasi cu cale etc$ moldovenisme: a sugui, iarmaroc, )elesteu, a afurisi, blastamat, ista, iaca etc$ ar)aisme: drug)ineafa (bata), pita, )reapca, ragila, carcele (unelte folosite in gospodari+) etc. +ruditia paremiologica se releva prin prezenta proverbelor si zicatorilor # introduse, adeseori, prin expresia binecunoscuta vorba ceea, care trimite la tezaurul de intelepciune populara: -ot un bou s#o belea, ,rate, frate, dar pita#i pe bani, Da#ti popa pintenii si bate iapa cu calcaiele, %ici nu#i pasa de %astasa, de %ic)ita nici atata, Du#te unde a dus surdul roata si mutul iapa etc. -oate acestea dau stilului caracterul sau oral (impresia de zicere, de rostire a unui discurs desfasurat in mod firesc in fata unui auditori9). Cititorul este perceput astfel ca un ascultator, ca un martor la relatarea povestirii, este c)iar implicat afectiv. -oate aceste trasaturi sunt caracteristice artei literare a lui Ion Creanga, prin urmare sunt semne distinctive ale basmului cult, care se deosebeste de cel popular tocmai prin amprenta stilistica a autorului respectiv, iar Creanga este inconfundabil. "utem adauga: # faptul ca autorul este cunoscut, pierzandu#se astfel caracterul anonim$ # basmele culte nu mai sunt transmise pe cale orala, din om in om, oralitatea avand aici un sens diferit, si anume cel exemplificat mai sus$ # sc)ema epica se complica uneori foarte mult, spre exemplu in "ovestea lui *arap#(lb$ un basm popular, construit pe motivul calatoriei inifiatice, s#ar fi sfarsit odata cu sosirea lui *arap#(lb la !erde#imparat, in timp ce Creanga introduce in plus, la un alt nivel narativ, calatoria spre /osu#imparat si probele, construind astfel secvente narative multiple, eta e suprapuse ale epicului$ # in basmul popular, descrierea este sc)ematica, minimalista, portretul persona elor creionandu#se din comparatii sau formule stereotipe, de genul frumoasa ca soarele", in vreme ce persona ele memorabile, ad uvanfii din "ovestea lui *arap#(lb, nu au

corespondent in basmele romanesti, fiind produse ale imaginatiei lui Ion Creanga, care le construieste portrete de neuitat si de un comic irezistibil: numai iaca ce vede o di)anie de om, care se parpalea pe langa un foc de douazeci si patru de stan eni de lemne si tot atunci striga, cat ii lua gura, ca moare de frig. Si#apoi, afara de aceasta, omul acesta eca ceva de spariet$ avea niste urec)i clapauge si niste buzoaie groase si debazalate. Si cand sufla cu dansele, cea de deasupra se rasfrangea in sus peste scafarlia capului, iar cea dedesubt ii atarna in os, de#i acoperea pantecele. Si, ori de cate ori se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasa de#o palma. %u era c)ip sa te apropii de dansul, ca asa tremura de tare, de parca#l zg)i)uia dracul.